BusinessMagazin

Tag: impozit

  • Veşti grozave pentru români. Scade impozitul pe venit. Vedeţi cu cât şi de când

    Măsura reducerii impozitului pe venit de la 16% la 10%, cuprinsă în programul de guvernare, va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018. Asta au decis liderii coaliţiei de guvernare PSD-ALDE, în cadrul şedinţei săptămânale, anunţul fiind făcut de preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Totodată, Guvernul urmează să vină cu un proiect de lege prin care să interzică cumularea pensiei cu angajarea la stat, în condiţiile în care “nu poti să fii şi salariat, să ai şi pensie”, a mai anunţat Tăriceanu.

    Reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10% de la 1 ianuarie 2018, precum şi trecerea sarcinii fiscale de la angajator la angajat sunt măsuri care ar urma să se aplice de la 1 ianuarie 2018, conform anunţului făcut de Călin Popescu Tăriceanu, în urma şedinţei coaliţiei de guvernare, desfăşurată la Parlament.

    “Nu se măresc cotele de impozitare, dar schimbăm modalitatea de aplicare, lucru care va duce la două rezultate pozitive: crescând valoarea salariului brut, fiecare angajat va profita pentru că punctul de pensie care se calculează la salariul brut va creşte. Şi netul, pe care îl obţine salariatul păstrând aceeaşi cheltuială a angajatorului va creşte nu foarte mult, dar important e că va creşte. Cheltuiala angajatorului nu creşte sub nicio formă”, a declarat Tăriceanu.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Haos în fiscalitate după valul de legi schimbate peste noapte

    Ce ştim sigur este că, de la 1 august, firmele din turism scapă de impozitul specific, pe număr de paturi, mese şi scaune, şi vor fi taxate cu 3%, respectiv 1% din cifra de afaceri în cazul celor care au angajaţi.

    “În februarie, că aşa e în România, s-a dat Ordonanţa de Urgenţă 3/2017 care a introdus acest plafon al IMM de 500.000 euro. Dar în acelaşi timp exista o altă lege, 170/2016 cea cu activitate specifică, care spunea că cei care au activităţi de restaurante, baruri, hotel, pensiuni şi alte facilităţi de cazare, plătesc impozitul specific dacă sunt plătitori de impozit pe profit.

    Evident că nu a trecut nimănui prin cap să coreleze aceste 2 reglementări contradictorii. În acest moment legea actuală vine să complet procedura legată de micriintreprinderi şi aduce clarificări. Absolut toţi operatorii economici care la 31 dec 2016 au avut venit pana la 500.000 euro plătesc doar impoz pentru micriintreprinderi, adică 1% sau 3%, chiar dacă ai avea si obiect de activititate pentru impozitul specific, respectiv restaurante, baruri, hoteluri. În concluzie, după 1 august absolut toate societăţile care au venit pana 500 mii euro vor fi microintreprinderi şi nu mai achită impoz specific”, a explicat consultantul fiscal Adrian Benta la Realitatea TV.

    Persoanele juridice care realizează venituri sub jumătate de milion de euro vor avea, din august, un regim fiscal unitar, prin aplicarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor în scopul de aducere în acest sistem şi a celor care se află sub incidenţa impozitului specific, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Finanţelor Publice, scrie realitatea.net

     

  • Haos în fiscalitate după valul de legi schimbate peste noapte

    Ce ştim sigur este că, de la 1 august, firmele din turism scapă de impozitul specific, pe număr de paturi, mese şi scaune, şi vor fi taxate cu 3%, respectiv 1% din cifra de afaceri în cazul celor care au angajaţi.

    “În februarie, că aşa e în România, s-a dat Ordonanţa de Urgenţă 3/2017 care a introdus acest plafon al IMM de 500.000 euro. Dar în acelaşi timp exista o altă lege, 170/2016 cea cu activitate specifică, care spunea că cei care au activităţi de restaurante, baruri, hotel, pensiuni şi alte facilităţi de cazare, plătesc impozitul specific dacă sunt plătitori de impozit pe profit.

    Evident că nu a trecut nimănui prin cap să coreleze aceste 2 reglementări contradictorii. În acest moment legea actuală vine să complet procedura legată de micriintreprinderi şi aduce clarificări. Absolut toţi operatorii economici care la 31 dec 2016 au avut venit pana la 500.000 euro plătesc doar impoz pentru micriintreprinderi, adică 1% sau 3%, chiar dacă ai avea si obiect de activititate pentru impozitul specific, respectiv restaurante, baruri, hoteluri. În concluzie, după 1 august absolut toate societăţile care au venit pana 500 mii euro vor fi microintreprinderi şi nu mai achită impoz specific”, a explicat consultantul fiscal Adrian Benta la Realitatea TV.

    Persoanele juridice care realizează venituri sub jumătate de milion de euro vor avea, din august, un regim fiscal unitar, prin aplicarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor în scopul de aducere în acest sistem şi a celor care se află sub incidenţa impozitului specific, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Finanţelor Publice, scrie realitatea.net

     

  • Opinie Radu Enache, preşedinte şi director general, Continental Hotels: Când ”specific“ nu e ceea ce pare

    Ce se întâmplă însă când ceva ”specific“ unei industrii susţine sau pare să susţină doar o parte dintre societăţile din industria respectivă?

    Pentru industria hotelieră, ”specific“ a însemnat recent propunerea unui impozit care în loc să susţină dezvoltarea (investiţiile) hoteliere, nu face decât să îngreuneze businessul acestora. Mai exact, o companie din industrie care deţine active importante şi care a investit în aceste active, atât din resurse proprii, cât şi prin finanţare, fiind un contribuabil important la bugetul de stat, este defavorizată de acest impozit specific, în forma şi cu normele propuse.

    Astfel, un mare contribuabil care deţine activele şi le operează ca operator hotelier, deşi plăteşte taxe pe proprietate, ajunge să mai plătească acest impozit specific, adică o altă taxă pe proprietate, fără a i se da posibilitatea să deducă cheltuielile desfăşurării activităţii sau costurile creditelor şi amortizării şi deprecierii acestor active.

    Să luăm câteva exemple ”specifice“.

    Situaţiile când se lucrează cu instituţiile bugetare, care au nevoie de o facturare separată a costurilor pentru un eveniment. Pentru cazare va fi necesară o factură, în timp ce pentru închirierea sălii şi catering va mai fie nevoie de alte două facturi. în astfel de situaţii, nu se pot crea ”pachete“ cu preţ total şi se creează artificial venituri separate, caz în care pentru închirierea de săli de conferinţă şi/sau echipamente se va plăti impozit pe profit (conform Codului fiscal).

    Impozitul specific (adiţional ”inventat“ Codului fiscal), prin forma care a fost publicată alături de normele sale de aplicare, îngreunează activitatea operatorilor hotelieri care sunt organizaţi ca microîntreprinderi şi elimină acei proprietari de pensiuni şi microhoteluri care îşi desfăşoară activitatea ca persoane fizice autorizate sau întreprinderi familiale care sunt plătitori de impozit pe venit şi prin urmare nu vor plăti acest nou impozit specific deoarece derogarea de la Codul fiscal se face pentru cei care sunt plătitori de impozit pe profit.

    Pentru că eliminarea efortului de control fiscal şi de uşurare a calculării taxelor pentru micile societăţi şi întreprinderi, asociaţii familiale sau PFA-uri nu are loc, se îngreunează, astfel, munca administrativă a companiilor mari. în primul rând prin necesitatea separării unor costuri indirecte aferente unor activităţi secundare, care însă rămân tributabile impozitului pe profil şi, în al doilea rând, prin majorarea arbitrară a unor taxe de proprietate, care nu au nicio legătură cu costurile aferente acestei proprietăţi sau activităţi, lucru care pune presiune mai mare asupra cash-flow-ului, mai ales în condiţiile în care o societate încearcă să-şi revină după criză.

    Întrebarea este: de ce ajunge o societate mare, a cărei activitate principală este operarea hotelieră, să plătească un impozit specific pentru care nu deduce nicio cheltuială, în schimb pentru activităţile minore, secundare, rămâne plătitor de impozit pe profit?

    Aşadar, o societate mare din industria hotelieră, plătitoare de taxe consistente către stat, ajunge, nu de puţine ori, să fie pusă la zid. Pe de o parte, plăteşte acest impozit specific, pe de altă parte, pentru activităţi minore – cum ar fi închirierea unui spaţiu către un operator comercial – rămâne plătitor de impozit pe profit, cu greutatea determinării costurilor asociate numai pentru acel spaţiu ce poate fi oricând contestată de organele fiscale care ar veni în control. Este ca şi cum istoria unei societăţi care a fost mare contribuabil şi a plătit impozite şi taxe timp de mulţi ani şi care a investit în active ar fi ştearsă cu buretele, compania neavând posibilitatea să-şi recupereze această investiţie. Pentru că dacă această propunere de includere a normelor de impozit specific hotelier va intra în vigoare, businessul va fi afectat, iar investiţiile celor care au astfel de ”mijloace fixe“, nu vor mai putea fi recuperate.

    Şi de aici apare o serie de întrebări la care încă nu am găsit un răspuns. Pentru restul de 1-2% din activitatea unui contribuabil (ponderea activităţii nesupuse impozitului specific) pentru care rămâne plătitor de impozit pe profit, cât anume din pierderea fiscală anterioară (datorată în special investiţiilor) se consideră atribuibilă acestei activităţi? Toată? Cât anume din costurile indirecte se alocă acestei activităţi? Cu restul de pierdere fiscală acumulată în anii de criză şi postcriză ce se intamplă? Şi, nu în ultimul rând, de ce trebuie acţionarii societăţii să ajungă să suporte această pierdere fiscală?

    Criza economică care s-a manifestat şi în România începând cu 2009 a lovit puternic şi industria hotelieră, iar acele 25 de procente care au reprezentat pierdere din cifra de afaceri nu au putut fi încă recuperate.

    Şi este posibil să nici nu mai poată fi recuperate vreodată.
     

  • Ce angajaţi din România vor fi SCUTIŢI DE IMPOZITE după ce Iohannis a promulgat ieri o nouă lege

    Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, promulgate luni, 17 iulie, de preşedintele României, mai prevede şi o cotă de impozitare de 1% pe veniturile microîntreprinderilor cu unul sau mai mulţi angajaţi.

    De asemenea, dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 500.000 de euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre aceste limite.

    Un alt articol se referă la scutirea de la plata impozitului pe venit a mai multor categorii de contribuabili, printre care şi lucrătorii sezonieri, dar şi programatorii.

    Legea mai stipulează faptul că, “la transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil. Venitul impozabil se stabileşte prin deducerea din valoarea tranzacţiei a sumei neimpozabile de 450.000 de lei”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce angajaţi din România vor fi SCUTIŢI DE IMPOZITE după ce Iohannis a promulgat astăzi o noua lege

    Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, promulgate luni, 17 iulie, de preşedintele României, mai prevede şi o cotă de impozitare de 1% pe veniturile microîntreprinderilor cu unul sau mai mulţi angajaţi.

    De asemenea, dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 500.000 de euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre aceste limite.

    Un alt articol se referă la scutirea de la plata impozitului pe venit a mai multor categorii de contribuabili, printre care şi lucrătorii sezonieri, dar şi programatorii.

    Legea mai stipulează faptul că, “la transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil. Venitul impozabil se stabileşte prin deducerea din valoarea tranzacţiei a sumei neimpozabile de 450.000 de lei”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tudose: Nu vom introduce acel impozit suplimentar pe cifra de afaceri

    ”Am reiterat, din nou, foarte ferm, că nu vom introduce acel impozit suplimentar pe cifra de afaceri, că suntem predictibili în ceea ce priveşte sistemul financiar-fiscal şi că din tot ceea ce înseamnă simulările noastre de acum şi aşteptările noastre vom rămâne în ţinta de 3%”, a declarat premierul Mihai Tudose, după întâlnirile pe care le-a avut la Bruxelles cu liderii europeni.

    El a mai spus că luni a vorbit despre impozitul pe cifra de afaceri cu ministrul de Finanţe, Ionuţ Mişa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Impozitarea cifrei de afaceri: cine ar fi afectat şi în ce măsură

    Mai exact, PSD a prezentat noul program de guvernare pe care guvernul Tudose ar trebui să îl pună în aplicare. Conform documentului, de la 1 ianuarie 2018 companiile nu vor mai plăti impozit pe profit, ci pe cifra de afaceri, cu două-trei trepte de impozitare. În acest moment impozitul pe profit este de 16%, în timp ce microîntreprinderile cu cifra de afaceri sub 500.000 de euro pe an platesc impozit pe venit, de 3% pe cifra de afaceri dacă nu au angajaţi sau de 1% dacă au cel puţin un angajat.

    Potrivit Mediafax, Mihai Tudose ar fi de acord cu un impozit pe cifra de afaceri pentru companii, dar gradual şi doar pe unele tipuri de activităţi. Potrivit unor surse guvernamentale, premierul aşteaptă rezultatul simulărilor privind impozitul pe cifra de afaceri şi ulterior va lua o decizie în acest sens.

    Pentru a clarifica pe cât posibil efectele pe care o astfel de decizie le-ar avea asupra mediului de afaceri, am cerut opinia mai multor analişti din domeniu.

    Ramona Jurubiţa, partener KPMG, head of tax and legal, crede că măsurile anunţate săptămâna trecută dar şi comunicarea acestora denotă o abordare abruptă, intempestivă şi lipsită de transparenţă. „Sunt ani buni de când vorbim de construirea unor piloni de încredere pe care să se aşeze relaţia dintre contribuabil şi autoritatea fiscală. Şi cu toate acestea, măsuri de genul renunţării la impozitul pe profit prin introducerea unui alt mecanism complet diferit bazat pe cifra de afaceri sau introducerea unei taxe de solidaritate nu fac decât să adâncească prăpastia dintre contribuabilii de bună credinţă şi autorităţi.” Pe lângă asta, explică Ramona Jurubiţa, se creează şi un sentiment de panică „dublat de neîncredere în rândul celor care creează valoare economică în această ţară, ceea ce din păcate nu poate contribui deloc la susţinerea unei creşteri economice sustenabile”. „Cotele de impozit pe cifra de afaceri a companiilor vor fi trei. Astăzi am luat în calcul, pornind de la impozitul de 1% pentru microîntreprinderi până în 500.000 de euro, ca această cotă să crească progresiv. Noi intenţionăm să fie 1% pentru ceea ce există deja astăzi şi 2% şi 3%”, a declarat în cursul săptămânii trecute Ionuţ Mişa.

    Alex Milcev, partener, liderul Departamentului de Asistenţă Fiscală şi Juridică al EY România, explică de ce trecerea la impozitul pe cifra de afaceri este una greşită. „Acest joc de-a fiscalitatea, care din păcate se reia periodic în ultima vreme, a ajuns acum la capitolul numit impozit pe cifra de afaceri”, spune analistul de la EY. „O idee apărută peste noapte şi aruncată direct în economie fără nicio pregătire prealabilă, care produce rumoare şi ridică multe semne de întrebare.” El expune motivele pentru care o asemenea măsură nu are bază economică şi nu poate reprezenta o soluţie pentru România anului 2017. În primul rând, ideea este anti-business, neţinând cont de faptul că afacerile au marje de profit diferite, iar unele, în anumite perioade de timp, pot genera chiar pierderi. „Logica economică ne spune că un contribuabil trebuie să contribuie la susţinerea cheltuielilor publice în măsura în care acesta câştigă, iar contribuţia este proporţională cu acest câştig. Este împotriva ordinii naturale a lucrurilor să plătesc un impozit mai mare decât câştigul pe care îl fac sau atunci când înregistrez pierdere. Ideea de la care se porneşte la introducerea impozitului pe cifra de afaceri este că firmele încearcă să minimizeze profitul impozabil prin metode mai mult sau mai puţin legale şi/sau morale. Pentru aceasta există însă legislaţie privind preţurile de transfer, care aplicată corect (aşa cum se întâmplă în statele cu fiscalitate modernă) împiedică astfel de fenomene. Este nedrept să considerăm că toată lumea vrea să se sustragă de la plata impozitelor şi să îi aşezăm pe acest «pat al lui Procust» numit impozit pe cifra de afaceri. Introducerea lui va determina afacerile cu valoare adăugată mică să îşi închidă porţile. Iar pe investitorii în domeniile în care profitul se obţine abia după câţiva ani de pierderi şi efort îi va face să ocolească România.”

    În aceeaşi măsură, explică Alex Milcev, măsură este una inechitabilă, eliminând posibilitatea de deducere a pierderilor, care sunt de cele mai multe ori inerente în primii ani de activitate. „Mai mult, nepermiţându-se recuperarea fiscală a investiţiei prin deducerile de amortizare, acest timp de impozit nu încurajează modernizarea: contribuabilii vor fi tentaţi să utilizeze echipamentele o perioadă cât mai lungă de timp în condiţiile în care deducerile nu mai contează.” El explică şi faptul că schimbarea sistemului de impozitare este incompatibilă cu toate facilităţile fiscale decurgând din impozitul pe profit. „Se cunoaşte foarte bine faptul că avantajele sistemului fiscal de încurajare a sponsorizărilor şi burselor private a condus în ultimul deceniu la o dezvoltare puternică a sectorului ONG din România. Eliminarea facilităţii ar fi o lovitură puternică pentru aceste entităţi, dintre care multe vor fi nevoite să îşi închidă porţile. Lucru valabil şi pentru entităţile înregistrate ca fiind societăţi de economie socială care, odată puse la plata impozitului pe cifra de afaceri, ar fi scoase din circuitul economic. Nu mai vorbim de facilităţi oferite afacerilor în sfera inovaţiei, cercetării-dezvoltării sau IT-ului.”

    Un alt motiv este acela că impozitul pe cifra de afaceri va fi o frână pusă investiţiilor străine, eliminând beneficiile tratatelor de evitare a dublei impuneri, în două situaţii: mai întâi, filialele din România ale companiilor multinaţionale sunt scutite de plata impozitului pe dividendele plătite din România către firma-mama în măsură în care anumite condiţii sunt îndeplinite. Una dintre aceste condiţii este ca filiala românească să fie plătitoare de impozit pe profit. Înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri va conduce implicit la imposibilitatea aplicării scutirii de la impozitul pe dividende, explică analistul de la EY. În al doilea rând, sucursalele din România ale firmelor străine ce desfăşoară activitate aici vor suporta o dublă impozitare. În prezent, profiturile impozitate în România sunt scutite de impozit sau beneficiază de credit fiscal în celălalt stat, în condiţiile în care plătesc impozit pe profit în România. Ca şi în cazul filialelor, desfiinţarea impozitului pe profit în România va conduce implicit la imposibilitatea aplicării scutirii sau a creditului fiscal, explică el.

    În cele din urmă, schimbarea sistemului de impozitare este în contradicţie cu prevederile reglementărilor europene, spune analistul. „Directiva care reglementează TVA nu permite statelor membre să aplice un alt impozit pe cifra de afaceri, acest lucru fiind considerat dublă impozitare. Cu siguranţă că Bruxelles-ul va porni o procedură de infringement împotriva României imediat după implementarea unui astfel de impozit. Concluzionând, putem spune că o astfel de măsură apare ca fiind total nepotrivită contextului economic în care se află ţara noastră în acest moment. Fiscalitatea respectă regulă aplicată de sute de ani de croitorii buni: măsoară de şapte ori şi taie o dată, nu măsoară o dată şi taie de şapte ori”, încheie Alex Milcev.

    În momentul de faţă, niciun stat membru al Uniunii Europene nu practică un impozit pe cifra de afaceri în locul impozitului pe profit, remarcă şi Mihaela Mitroi, partener, liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală, PwC Europa de Sud-Est. „Există într-adevăr un impozit pe cifra de afaceri, aplicat numai microîntreprinderilor, dar şi acest tip de impozit îl regăsim doar în câteva state din UE, printre care şi România. La momentul introducerii acelui impozit, Romania a consultat Comitetul TVA de la Bruxelles în acest sens şi comitetul nu a fost împotriva ideii în sine, ci doar a dorit ca această schemă să fie una de simplificare doar pentru micile întreprinderi şi nu un mecanism general aplicat.”

    Potrivit legislaţiei Uniunii Europene, mai exact Directivei de TVA, spune ea, impozitele pe cifra de afaceri se supun unui regim armonizat la nivel comunitar, „astfel încât să se elimine, pe cât posibil, factorii care pot denatura condiţiile concurenţei, atât la nivel naţional, cât şi la nivel comunitar“.

    Mihaela Mitroi vorbeşte despre art. 401 al aceleiaşi directive, care specifică foarte clar că statele membre pot introduce diverse alte taxe, care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiţia ca prin colectarea acestor impozite, drepturi şi taxe să nu se dea naştere, în comerţul între statele membre, unele formalităţi legate de trecerea frontierelor. „Mai mult, Articolul 113 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene arată: «Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, adoptă dispoziţiile referitoare la armonizarea legislaţiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele şi alte impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea şi funcţionarea pieţei interne şi pentru a evita denaturarea concurenţei»”, notează ea.

    Mihaela Mitroi aminteşte că au mai existat astfel de iniţative pentru anumite industrii, iar Comisia Europeană a considerat că acestea contravin legilor europene. „De asemenea, într-o decizie luată de Curtea Europeană de Justiţie referitoare la o iniţiativă legislativă a Ungariei de impozitare a cifrei de afaceri a unor retaileri (deci o speţă similară), Curtea a arătat că aceasta poate fi în contradicţie cu prevederile Directivei Europene privind TVA. Prin urmare, suntem de părere că eliminarea impozitului pe profit şi aplicarea unei astfel de taxe pe cifra de afaceri pot să ridice semne de întrebare în ceea ce priveşte conformarea cu prevederile legislaţiei comunitare.“

    O altă problemă sesizată de analistul de la PwC este că trecerea la o astfel de taxă pe cifra de afaceri ar putea crea condiţii pentru dubla impunere în statele cu care România a încheiat convenţii încă de la jumătatea secolului trecut. „Prin urmare, ar însemna irosirea unor eforturi făcute în ultima perioadă la nivel internaţional, cum ar fi semnarea Conventiei multilaterale de la Paris – MLI, privind prevenirea abuzului din acordurile fiscale, aderarea României ca asociat la Forumul de implementare a proiectului BEPS etc.“

    Este evident că în condiţiile în care România ar renunţa pur şi simplu la impozitul pe profit, aceste iniţiative şi-ar pierde sensul sau dacă baza de impozitare comună se va introduce în baza unei directive europene, aceasta ar trebui implementată în România, explică Mihaela Mitroi. „Şi dacă se întâmplă asta, ne vom întoarce de unde am plecat. Dincolo de aspectele de drept fiscal european, trecerea la un astfel de sistem ridică o serie de întrebări de substanţă economică. Dacă societăţile vor fi impozitate invariabil cu un procent din cifra de afaceri, indiferent de cuantumul profiturilor realizate, acest sistem ar duce la inhibarea investiţiilor şi a dorinţei companiilor de a-şi extinde afacerile, ceea ce implicit va duce la diminuarea ritmului creşterii economice şi ar penaliza start-up- urile, companiile aflate la început, care inevitabil trec printr-o perioadă în care înregistrează pierderi, până la acoperirea investiţiei şi la ajungerea la punctul în care încep să genereze profit. De asemenea, o astfel de măsură dezavantajează anumite industrii, care operează de regulă cu marje mici de profit, făcând astfel o diferenţiere între contribuabili prin simpla apartenenţă la anumite industrii. Ce motivaţie ar mai avea investitorii să rişte noi proiecte, având în vedere că acestea ar fi penalizate încă din start cu o taxă pe cifra de afaceri, indiferent dacă sunt profitabile sau nu?”

  • Isărescu: Impozitul pe cifra de afaceri merge la un restaurant, un birt, o firmă mică

    “Un alt caz despre importanţa dezbaterii, o dezbatere serioasă, nu o descurajare prin acuzaţii de la început: impozitul pe cifra de afaceri este o catastrofă, o dezbatere serioasă, să spună cum se poate împăca impozitul pe cifra de afaceri cu TVA-ul. Că şi TVA-ul este tot un impozit pe cifra de afaceri, numai că pe valoare adăugată. Păi, de fapt, dăm verdicte şi nu dezbatem? Ieri am fost năvălit la o conferinţă de presă pe probleme monetare despre probleme fiscale. Zic – Dar de ce nu discutaţi cu specialiştii din Finanţe? Aceasta este puterea dialogului şi a acestor dezbateri pe care am venit aici să le aud. Impozitul pe cifra de afaceri merge la o firmă care nu creează valoare adăugată, nu are lanţuri multe de producţie. Nu? E la primul rând, acolo jos. Cumpără ceva şi vinde altceva. Un restaurant, un birt, o firmă mică. Nu începi să iei mai multe produse şi… Ce facem, îi impozitezi pe toţi? Aceasta a fost marea revoluţie a TVA-ului şi diferenţierea între impozitul pe vânzări, cum se numeşte în Statele Unite, şi TVA-ul din România”, a arătat guvernatorul BNR.

    Cum se poate impaca tva cu impozitul pe cifra de afaceri trebuie dezbatut, impozitul pe cifra de afaceri merge la o firma care nu creeaza valoare adaugata, care nu creeaza lanturi de productie, o companie care cumpara ceva si apoi vinde altceva. Un restaurant, o firmă mică. Ce facem, îi impozitezi pe toţi? 

  • Războiul ascuns declanşat de PSD a ieşit la iveală. Dragnea este arhitectul

    După câte îmi amintesc, niciodată nu a existat o reacţie atât de violentă din partea organizaţiilor celor mai puternice companii din România şi a celor mai puternici antreprenori români la adresa unor intenţii economice ale Guvernului.

    În nici 24 de ore de la anunţarea intenţiei de introducere a – impozitului pe cifra de afaceri care să înlocuiască impozitul pe profit, a taxei de solidaritate pe venit – un impozit progresiv mascat, pentru cei care câştigă mai mult de 10 salarii minime pe economie, creşterea accelerată a salariului minim pe economie – de la 1.450 de lei brut la 2.000 de lei şi la 2.300 de lei pentru absolvenţii cu studii superioare în 2018 plus creşterile din următorii ani, impozitarea suplimentară a resurselor naturale – petrol, gaze etc. sau impozitul suplimentar pe produsele care afectează sănătatea – zahărul sau băuturile carbogazoase, spre exemplu – toate marile organizaţii au fost la aceeaşi masă: Coaliţia pentru Dezvoltarea României, AMCHAM – investitorii americani, Camera de Comerţ Germană – investitorii germani, Camera de Comerţ Franceză – investitorii francezi, RBL şi AOAR – investitorii români.

    Toate măsurile de mai sus vor arunca în aer bugetele companiilor, în special ale multinaţionalelor, dar nu numai.

    Multinaţionalele deţin 49% din cifra de afaceri din România (1.178 mld. lei, adică 260 mld. euro în 2015, pe 2016 încă nu au apărut datele) şi angajează peste 1,2 milioane de oameni în 37.000 de companii.

    Companiile româneşti deţin 47% din cifra de afaceri totală, cu peste 2 milioane de angajaţi în 433.000 de companii.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro