BusinessMagazin

Tag: facultate

  • Care este numele din buletin al Patriarhului Daniel şi când şi-a susţinut doctoratul

    Potrivit biografiei sale postate pe site-ul Patriarhiei, s-a născut la data de 22 iulie 1951, din părinţii Alexe şi Stela Ciobotea, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş. La Botez a primit numele Dan-Ilie.

    II. FORMAREA ŞI EXPERIENŢA PROFESIONALĂ

    1958-1962 – urmează şcoala primară în satul natal Dobreşti, judeţul Timiş;
    1962-1966 – urmează gimnaziul în localitatea Lăpuşnic, judeţul Timiş;
    1966 – începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970);
    1970-1974 – studiază la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu; 
    1974-1976 – urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universi­tar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae;
    1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa);
    1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);
    15 iunie 1979 – susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).
    31 octombrie 1980 – o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală;
    1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia;
    6 august 1987 – intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, jud. Neamţ, cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie;
    14 august 1987 – este hirotonit ierodiacon, iar la 15 august 1987 ieromonah;
    1988 – este hirotesit protosinghel şi numit consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic”;
    1988 – devine conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti;
    12 februarie 1990 – este ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de Lugojanul, iar în 4 martie 1990 este hirotonit arhiereu în Catedrala mitropolitană;
    7 iunie 1990 – este ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei;
    1 iulie 1990 –  este întronizat Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei;
    1992-2007 – este profesor de Teologie dogmatică şi pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi;
    12 septembrie 2007 – este ales în demnitatea de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;
    30 septembrie 2007 – este întronizat Patriarh în Catedrala patriarhală din Bucureşti;
    Din 2007 este profesor de Teologie pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti.

  • Important e ce laşi în urmă

    Aş vrea să încep prin a spune că numele meu complet este Simion Ioan şi nu Simion Ionuţ; am ales această variantă – Ionuţ – pentru că aşa m-a strigat mama mea, deşi eu sunt foarte mândru de Ioan”, spune şeful PwC, prezent în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO. „Dar chiar dacă preţuiesc foarte mult numele de Ioan, îl folosesc foarte rar şi asta din cauza faptului că de-a lungul carierei mele profesionale, cu mici excepţii, am lucrat numai în companii americane şi am ţinut foarte mult la numele meu român. Or Ioan are imediat conotaţie de John şi detest să fiu numit John. Am încercat să le spun Ionuţ – Johnny era şi mai rău – şi de atunci, în toate companiile în care am lucrat – indiferent că s-au numit Colgate, Amway sau PwC – am avut privilegiul de a fi întotdeauna strigat «sir» de către colegii mei sau partenerii mei de afaceri.”

    Ionuţ Simion s-a născut în satul Goruna (Prahova) şi face parte dintr-o familie cu trei fraţi – de aici a şi plecat nevoia de autodepăşire, spune el, pentru că trăia într-o familie în care numai tatăl său avea un venit, fiind cofetar. „Dacă cineva se duce în satul meu şi întreabă: «Îl ştiţi pe Ionuţ Simion?»,  după nume n-ar şti niciunul, poate doar după poză. Dar dacă ai întreba: «Îl ştiţi pe Ionuţ, băiatul lui cofetaru’?», nu cred că există cineva în toate comunele alea din jur să nu ştie unde stau sau ce fac şi cum sunt. De ce? Pentru că tata era un foarte bun profesionist şi el întotdeauna ne-a transmis acest exemplu al lucrului bine făcut.”

    Simion a intrat la Academia de Studii Economice în 1987, deşi spune că visul lui era să urmeze şcoala militară. „Toată viaţa mea mi-am dorit să fac şcoala militară, dar nu am putut din cauza accidentului la ochi pe care l-am avut la 8 ani. Dacă stau să mă gândesc, treaba asta mi-a schimbat viaţa în bine şi nu în rău, pentru că probabil aş fi ajuns cine ştie ce ofiţer.”

    Când pregătirea şi oportunitatea se întâlnesc

    10.000 de candidaţi, aşa că s-a dus la Facultatea de Finanţe pentru că erau cele mai multe locuri, alegând într-un mod „cât se poate de pragmatic” să îşi maximizeze şansele. „A fost, să zic, prima mea judecată de valoare: nu-mi propun să fiu mai bun decât alţi 500, eu îmi propun să fiu în ăia 200.” 

    „Am ajuns la concluzia că îţi trebuie şi puţin noroc în viaţă, deşi norocul este acel loc în care pregătirea şi oportunitatea se întâlnesc”, spune Ionuţ Simion. Crede astfel că a avut noroc pentru că a intrat la facultate cu o medie foarte mare, în condiţiile în care s-au întâmplat pentru prima dată în istoria ASE-ului două lucruri: la economie politică nu s-au mai dat subiecte de economie socialistă, ci unele legate de teoria capitalismului, iar la geografie s-a dat un subiect legat de lacurile din România. „Învăţasem eu câteva lucruri, dar lecţia aceea cu teoria capitalistă chiar o ştiam, pentru că visam cum o să combat socialismul ştiinţific cu noi teorii care să facă lumea mai bună; iar la geografie, care era punctul meu slab, chiar ştiam lacurile din România – nu pentru că le învăţasem, dar pentru că atunci când m-am dus să-mi depun dosarul să mă înscriu, doi colegi de-ai mei discutau ce-ar fi dacă ne pică peştii. Când am auzit că e posibil să pice peştii la un examen, am lăsat-o pe mama în Bucureşti, m-am întors la mine la ţară şi am început să citesc tot ce am putut despre peşti din manualul de geografie. Şi nu era nimic, erau numai lacuri… lacuri şi râuri. Şi atât am apucat şi eu să învăţ.”

    „La facultate vorbeau despre debit, despre credit, iar eu făcusem tractoare şi ce mai învăţasem la şcoală, care nu avea nicio legătură cu informaţiile lor foarte elaborate sau foarte educate… Iar asta nu a făcut decât să îmi stârnească ambiţia că trebuie să învăţ şi eu, să îi prind din urmă”, povesteşte Simion. Un 4 la matematică, în primul an, este motivul pentru care nu a devenit membru de partid. În anii 1988-1989, membri deveneau cei care nu aveau restanţe. „Şi cum chestia asta te putea ajuta în carieră, toţi acceptau. Imediat după revoluţie toată lumea a alergat după ei pe şinele de tramvai strigându-le: «Băi comunistule», «Băi nu ştiu ce»; eu n-am devenit membru de partid deşi aveam o medie de 9,30-9,50. A fost o întâmplare şi în niciun caz o alegere personală.”

    A terminat facultatea în 1993, fiind prima generaţie care a urmat cinci ani de cursuri, iar prima slujbă a obţinut-o în acelaşi an, la Ana Electronic, firma pe care o descrie ca „emblematică” pentru acele vremuri. „Era o companie care aduna foarte mulţi oameni de valoare, iar eu am ajuns să lucrez acolo doar printr-o decizie foarte rapidă luată de domnul Copos”, povesteşte el. „Am participat în ziua aceea la patru interviuri, le-am luat pe toate, dar întorcându-mă înapoi spre ASE, pe strada Roma, am dat peste Ana Electronic; o aveam pe o listă care mi se dăduse de la şcoală, aşa că am intrat şi domnul Copos m-a vazut şi m-a intervievat. Cred că întrebarea a fost: «Cu ce notă ai terminat la şcoală?». Şi i-am răspuns: «Am terminat cu 10», iar el mi-a zis că încep de a doua zi.”

  • România din 1998 versus România din 2016: trăim, consumăm şi călătorim mai mult

    Se nasc cu 47.000 de copii mai puţin

    Numărul de născuţi-vii a scăzut cu aproape 47.000 faţă de situaţia de acum 19 ani, pe fondul amânării naşterii primului copil şi al migraţiei externe a populaţiei. În 2016 s-au născut numai 190.000 de copii în România, în timp ce alţi 20.000 – 25.000 de copii au fost născuţi de mamele românce din străinătate. Specialiştii în demografie spun că nu se poate opri acest fenomen al scăderii natalităţii, însă statul poate crea o strategie naţională pe termen lung pentru încurajarea natalităţii. În Franţa, de exemplu, s-a dus o astfel de politică, iar natalitatea a crescut, una dintre măsurile din această strategie fiind stabilirea impozitului pe salariu în funcţie de numărul de copii născuţi.

    Traficul de pasageri pe aeroporturi a crescut de opt ori

    Traficul de pasageri pe aeroporturile din România a ajuns anul trecut la circa 16 milioane de oameni, fiind de opt ori mai mare decât în urmă cu 19 ani.

    Creşterea numărului de pasageri a fost generată atât de creşterea numărului de turişti, dar şi pe fondul majorării numărului de zboruri de tip low-cost şi a unor investiţii în modernizarea aeroporturilor. Totodată, pe fondul deficitului de infrastructură rutieră, a crescut foarte mult şi al numărul de pasageri de pe cursele interne. Operatorii aerieni Tarom, Blue Air, Wizz Air şi Ryanair conectează în prezent Bucureştiul de cele mai importante oraşe de ţară, iar Blue Air a pariat chiar pe zborurile regionale care leagă oraşe precum Constanţa, Timişoara, Iaşi sau Cluj.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Această româncă şi-a transformat pasiunea într-o afacere. Vinde obiecte de care nicio femeie nu se desparte, în valoare de 100.000 de euro

    „Încă din facultate îmi personalizam elementele din garderobă. Fie că era vorba de haine sau de accesorii, le căutam pe cele mai neobişnuite, colorate sau cu tăieturi şi croiuri speciale, le purtam o perioadă, apoi le «îmbunătăţeam», astfel încât să se plieze pe personalitatea mea”, povesteşte Armina Popeanu despre ideea care a stat la baza înfiinţării Lyria. Tânăra este de profesie arhitect, cu mai multe specializări în design, iar în cazul său antreprenoriatul este o prelungire a pasiunii sale sau, mai popular spus, îmbinarea utilului cu plăcutul. „În materie de genţi, mi le achiziţionam, le purtam o perioadă scurtă, apoi le pictam cu povestea mea din acel moment.

    Aşadar, domeniul fashion handmade a fost ales cumva natural”, spune ea. Primul gând de a-şi transforma pasiunea în afacere a apărut în mai 2014, după ce mai multe prietene au apelat la ea pentru a-şi personaliza poşetele. Simţind potenţialul unei afaceri, în acelaşi an, la sfârşitul lui august, Armina Popeanu avea deja 35 de genţi pictate listate pe o platformă online, „gata pentru a-şi găsi perechea”. A plecat la drum cu 2.000 de euro, iar prima comandă a venit la trei luni de la lansarea Lyria ca magazin online.

    „Cea mai mare provocare a fost relaţia cu furnizorii”, îşi aminteşte tânăra. „Trecuse jumătate de an, Lyria era online şi începea să prindă avânt, iar eu nu mă puteam baza până la capăt pe cei cu care începusem să lucrez”, explică antreprenoarea. Iniţial, a căutat pentru colaborări fabrici şi ateliere din ţară, dorindu-şi ca produsele Lyria să fie 100% româneşti, însă acestea nu au reuşit să se plieze pe criteriile sale. „Din păcate, nu am găsit furnizori de genţi care să se încadreze în specifiicaţile şi timpul de producţie, nici producători deschişi pentru o colaborare pe termen lung”, povesteşte Popeanu. De aceea, împreună cu soţul său, a luat decizia de a achiziţiona o fabrică de profil, cu tradiţie de peste 15 ani în producţia articolelor de marochinărie, atât pentru piaţa internă, cât şi cea externă.

    Aşa a luat naştere, în noiembrie 2015, brandul Desirette, care a devenit şi furnizor pentru Lyria. În prezent, toate genţile şi accesoriile Lyria sunt realizate în atelierul propriu, unde are libertatea deplină în transpunerea ideilor din schiţă în realitate. „Aici, cu ajutorul unei echipe entuziaste, am reuşit să manufacturez modelele pe care le doream în parametrii necesari de design şi calitate”, explică ea. Pe de altă parte, toată materia primă necesară este cumpărată din tăbăcăriile italieneşti, iar antreprenoarea călătoreşte de câteva ori pe an pentru a le alege. Cea mai comandată geantă este modelul Sebille Red Poppies – aflată în prezent la un preţ de 459 lei, conform site-ului propriu – , pe care fondatoarea Lyria o descrie ca „echilibrată”. „Are un balans optim între cromatica poveştii, forma şi culoarea genţii. De asemenea, este povestea cu care majoritatea clientelor noastre se identifică şi, ca o confesiune, mărturisesc că a fost prima poveste pictată din istoria Lyria”, declară antreprenoarea. Însă produsele sunt disponibile şi în colecţii de genţi nepictate, dar speciale prin alăturarea unor piei naturale cu texturi, culori şi forme îndrăzneţe, mai precizează aceasta.

    În medie, Lyria primeşte un număr de circa 70-80 de comenzi pe lună, iar valoarea medie a unei comenzi este de 400 de lei, spune fondatoarea; conform site-ului propriu, genţile Lyria se găsesc la preţuri cuprinse între 200 şi 600 de lei. Cea mai mare comandă a fost din partea unei iubitoare de artă din SUA, valoarea totală fiind de circa 2.000 de dolari. Dacă ar fi să stabilească un profil al clientelor Lyria, acesta ar cuprinde femei cu studii superioare, între 35 şi 54 de ani, cu venituri medii spre mari şi, mai ales, cu un stil unic şi nonconformist, având în vedere că produsele Lyria nu sunt de serie. De asemenea, poziţionarea Lyriei în ceea ce ţine de preţuri este una medie. „Elementul diferenţiator faţă de concurenţă este, cu siguranţă, pictura manuală a fiecărei poveşti din spatele genţilor Lyria”, ţine ea să precizeze.

    După doi ani de activitate, Lyria a încheiat anul 2016 cu o cifră de afaceri de circa 100.000 de euro şi a înregistrat o creştere de circa 60% faţă de anul precedent. Pentru 2017 îşi propune lansarea unor noi colecţii şi linii de produse, „care să ducă povestea Lyria mai departe”, spune antreprenoarea. De asemenea, în ceea ce priveşte creşterea, ţinteşte plusuri de aproximativ 40% până la finele anului. Antreprenoarea este optimistă şi în ce priveşte planurile pe termen lung: „Atenţia cumpărătorilor s-a mutat în ultimii ani în online – segmentul de cumpărături online a crescut în 2016 cu 30% mai mult ca în anul anterior, atingând aproximativ 1,8 miliarde de euro, potrivit raportărilor principalelor magazine online”.

    Cu toate acestea, antreprenoarea este conştientă că un magazin fizic ar consolida imaginea brandului. Aşadar, are în plan deschiderea unui concept store în Bucureşti, care „să invite clienţii în universul Lyria şi să le ofere o întreagă experienţă”.
    Până atunci însă, începând cu luna aceasta, Lyria şi Dessirette vor fi disponibile în ediţie limitată într‑un magazin multibrand din Bucureşti dedicat designerilor români. Pe termen lung, Armina Popeanu consideră că femeile din România se vor îndepărta treptat de brandurile de masă şi vor începe din ce în ce mai mult să caute acele branduri care să le definească personalitatea şi să se fie un statement al stilului propriu. „Piaţa de fashion din România este în continuă creştere – de circa 15 – 25% în fiecare dintre ultimii ani”, observă antreprenoarea.

    Datele arată că apetitul românilor către fashion se află într-o continuă creştere, deşi alături de Bulgaria, România are cea mai scăzută putere de cumpărare din UE. Cu toate acestea, românii au cheltuit 16 miliarde de lei în 2015, faţă de 15,2 miliarde de lei în anul anterior, conform Ziarului Financiar. Din totalul sumei, circa 65% a mers către achiziţiile de haine, 28% către încălţăminte, iar restul către articole sportive. Piaţa locală de modă este dominată de grupurile Inditex (Zara, Massimo Dutti), H&M şi C&A, care sunt, în această ordine, liderii pieţei. Cu salarii de opt ori mai mici decât în Germania, dar cu preţuri similare la haine şi pantofi, românii ajung să aloce lunar cea mai mare pondere din venit pentru achiziţiile de modă. Astfel, un român cheltuie lunar circa 77 de lei pentru achiziţia de haine şi pantofi, cu 30% mai puţin decât un ceh sau un polonez şi de cinci ori mai puţin decât un neamţ.

     

  • Soţia lui „Thor” e o actriţă de origine română. Cum arată aceasta – FOTO

    Pe numele real Elsa Lafuente Medianu, Elsa Pataky (41 ani) e  a trăit prima parte a vieţii în Spania, unde jucat într-o mulţime de filme, deşi a absolvit Facultatea de Jurnalism, la fel ca şi mama sa. Apropo de mama sa, Cristina Pataky Medianu, află că aceasta are rădăcini româneşti.
     
    Elsa Pataky a fost logodită vreme îndelungată cu actorul american Adrien Brody, iar din 2010 este căsătorită cu actorul australian Chris Hemsworth (34 ani), interpretul lui Thor. Împreună, cei doi au trei copii, Tristan, India Rose şi Sasha.
     
    Într-un interviu recent acordat publicaţiei GQ Australia, Chris Hemsworth a declarat: “Eu şi soţia mea, ne-am îndrăgostit, am făcut copii, nu ne-am prea văzut unul cu altul pentru câţiva ani, apoi ne-am îndrăgostit din nou. Ea, cu siguranţă, s-a sacrificat pentru relaţia asta mai mult decât mine”.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     

  • Soţia lui „Thor” e o actriţă de origine română. Cum arată aceasta – FOTO

    Pe numele real Elsa Lafuente Medianu, Elsa Pataky (41 ani) e  a trăit prima parte a vieţii în Spania, unde jucat într-o mulţime de filme, deşi a absolvit Facultatea de Jurnalism, la fel ca şi mama sa. Apropo de mama sa, Cristina Pataky Medianu, află că aceasta are rădăcini româneşti.
     
    Elsa Pataky a fost logodită vreme îndelungată cu actorul american Adrien Brody, iar din 2010 este căsătorită cu actorul australian Chris Hemsworth (34 ani), interpretul lui Thor. Împreună, cei doi au trei copii, Tristan, India Rose şi Sasha.
     
    Într-un interviu recent acordat publicaţiei GQ Australia, Chris Hemsworth a declarat: “Eu şi soţia mea, ne-am îndrăgostit, am făcut copii, nu ne-am prea văzut unul cu altul pentru câţiva ani, apoi ne-am îndrăgostit din nou. Ea, cu siguranţă, s-a sacrificat pentru relaţia asta mai mult decât mine”.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     

  • La doar 20 de ani, tânărul din imagine are un job la care cei de vârsta lui nici nu visează. Călătoreşte în toată lumea şi toate televiziunile vor să-i afle părerea

    Alex a ajuns să călătorească în întreaga lume zburând singur în avioane nou-nouţe, sarcina lui fiind să se asigure că serviciile, mâncarea şi şampania sunt la cele mai înalte standarde. De asemenea, el testează fiecare scaun din aeronavă, incluzându-le pe cele de la clasa întâi. 

    Tânărul a manifestat un interes mare pentru domeniul aviaţiei încă de mic copil şi chiar a luat, la un moment dat, lecţii de zbor.

    La vârsta de 14 ani, Alex a fost invitat la postul de radio LBC să vorbească despre industria aviatică. La 16 ani, tânărul apărea deja şi la televizor. 

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • La doar 20 de ani, tânărul din imagine are un job la care cei de vârsta lui nici nu visează. Călătoreşte în toată lumea şi toate televiziunile vor să-i afle părerea

    Alex a ajuns să călătorească în întreaga lume zburând singur în avioane nou-nouţe, sarcina lui fiind să se asigure că serviciile, mâncarea şi şampania sunt la cele mai înalte standarde. De asemenea, el testează fiecare scaun din aeronavă, incluzându-le pe cele de la clasa întâi. 

    Tânărul a manifestat un interes mare pentru domeniul aviaţiei încă de mic copil şi chiar a luat, la un moment dat, lecţii de zbor.

    La vârsta de 14 ani, Alex a fost invitat la postul de radio LBC să vorbească despre industria aviatică. La 16 ani, tânărul apărea deja şi la televizor. 

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • DRAMATIC: Patru români din 10 sunt expuşi riscului de sărăcie, tinerii sunt cei mai vulnerabili

    Pe sexe, sunt expuse 39,8% dintre femei şi 37,8% dintre bărbaţi. În rândul persoanelor de peste 65 de ani, 34% sunt vulnerabile, la fel ca 73,5% dintre şomeri şi 42,5% dintre părinţi.

    Pe plan european, România şi Bulgaria (40,4%) au cele mai mari probleme cu sărăcia populaţiei, faţă de o medie de 23,4%. Cel mai bine stau Cehia, cu 13,3%, Finlanda şi Danemarca.

    Studiul mai arată că în jur de o treime dintre europeni nu-şi permit o vacanţă de o săptămână pe an, cu cea mai mare proporţie în România (66%) şi cea mai scăzută în Suedia (8,2%). 11,5% din absolvenţii de facultate din Europa sunt expuşi riscului de sărăcie, cei mai mulţi în Grecia (21,1%) şi cei mai puţini în Malta (3,4%).