BusinessMagazin

Tag: design

  • Mâncarea din decor. Cum pot servi alimentele în amenajarea casei

    Situaţia din ultimii doi ani a schimbat multe lucruri, printre care şi percepţia oamenilor asupra locuinţei lor. Obligaţi să stea în casă mai mult decât altădată, aceştia au realizat că aceasta li se pare cam goală, chiar dacă anterior doriseră un decor minimalist, şi au decis să o mai umple.

    Pe lângă schimbările în materie de mobilier, care a devenit mai colorat şi mai ornamentat, s-au înregistrat şi schimbări în materie de decoraţiuni, fiind acum la mare căutare cele care amintesc de mâncare şi băutură, scrie The New York Times.

    Se poartă astfel fructe şi legume artificiale confecţionate din plastic sau diverse materiale, lumânări în formă de fructe şi legume ori brânzeturi şi prăjituri, iar un brand american de bijuterii de lux, Mociun, a adăugat în oferta sa decoraţiuni care arată ca nişte pahare de vin vărsate ori îngheţată care se topeşte.

    Mai mult, o artistă japoneză şi-a valorificat experienţa de pe vremea când lucra într-o brutărie, lansând o gamă de lămpi, Pampshade Lamps, confecţionate din pâine şi produse de patiserie, pe care le comercializează în toată lumea.


     

  • Pledoarie pentru inovaţie. Cum poate România să dezvolte un cadru care să încurajeze inovarea, ce rol poate juca mediul academic, ce trebuie să facă statul şi care este mentalitatea necesară pentru a inova. „Trebuie să iubim să greşim uneori”

    În ediţia din 2021 a European Innovation Scoreboard România se află pe ultimul loc la capitolul inovare în UE, din nou, alături de aşa-numiţii „inovatori emergenţi”. Pornind de la această premisă, Business Magazin a invitat manageri, experţi şi antreprenori pentru a dezbate subiectul în cadrul videoconferinţei „Cele mai inovatoare companii din România 2021 – Cum accelerăm inovarea în România?”, organizată în parteneriat cu BAT şi Leviatan Design.

    „Trebuie să facem lucrurile diferit şi trebuie să iubim să greşim uneori”, a spus în cadrul evenimentului Claudiu Butacu, president of the board, EFdeN. „Mi-am dat seama că şcoala ne formează în direcţia în care este important să ai dreptate, să faci lucrurile corect. În contextul ăsta îmi dau seama că celorlalte ţări care au evoluat şi au procente mult mai bune decât ale noastre (la capitolul inovare N.Red.) le-a plăcut uneori să nu aibă dreptate, să nu mai facă lucrurile cum erau făcute cândva, pentru că dacă ai dreptate nu ai neapărat beneficii directe pe termen lung, dar dacă mai greşeşti ai oportunitatea să înveţi lucruri noi”.

    EFdeN este un ONG cunoscut pentru că de un deceniu gândeşte şi construieşte casele viitorului şi, mai nou, un oraş al viitorului. Reprezentantul acestuia face referire la o mentalitate de inovare pe care România trebuie să şi-o asume pentru a avea o şansă să schimbe tabloul inovării în UE – unde România se situează pe ultima poziţie, cu un procent de 35,09% din nivelul mediu al indicatorului de inovaţie, după un avans de doar 4,09 puncte procentuale în perioada 2014-2021.

     „Aş începe într-o notă puţin mai optimistă. A ne compara numai cu Europa este un mod de a privi lucrurile, dar eu m-aş compara cu România anilor 2000 sau cu România anilor 1990. Noi am plecat dintr-un punct foarte jos, respectiv noi nu aveam iniţiativă privată spre deosebire de poate alte două-trei ţări din acelaşi fost lagăr socialist în care totuşi mai existau iniţiative private în acest sens. Noi am plecat de la zero”, a punctat Cristian Cârstoiu, consulting partner şi chief innovation officer în cadrul EY România.

    El adaugă că România are în prezent multe companii care sunt în prim-planul fondurilor de investiţii, start-up-uri care dovedesc valoare adăugată, un interes crescut din partea finanţatorilor externi, un mediu privat din ce în ce mai interesat de inovaţie şi chiar acceleratoare care lucrează direct cu mediul academic.

    „De ce suntem în continuare mai jos faţă de alţii? Sunt multe probleme şi aici una dintre marile provocări pe care le avem este acest cadru instituţional al finanţării. Într-adevăr, avem finanţare pentru start-up-uri, deci pentru mediile care prin excelenţă sunt dedicate inovaţiei, dar nu avem un cadru instituţionalizat, pachete legislative sau un cadru legislativ care să ne ofere sprijin constant de la bugetul de stat, foarte clar pentru diferitele axe de inovaţie, fie că este inovaţie în sănătate, în tehnologie, fie că este inovaţie în sectorul de construcţii etc”.

    Cadrul de finanţare este privit ca o problemă şi de către George Sîrbu, community manager în cadrul pre-acceleratorului pentru start-up-uri Innovation Labs. El a vorbit în cadrul evenimentului atât din perspectiva mediului academic şi al participantului la ecosistemul de start-up-uri, cât şi din perspectiva specialistului care a fost angajat drept consilier pentru 4 din ultimii 5 miniştri ai comunicaţiilor şi digitalizării. Totodată, el a gândit viziunea capitolelor de cercetare şi transformare digitală din programul de guvernare negociat la masa PSD-PNL-UDMR.

     „Finanţări, credite, fonduri europene, toată structura de finanţare pe partea de inovare nu este ce ne-am dori în momentul ăsta în România. (…) Suntem cu fonduri alocate cercetării la 0,15%-0,25% din PIB, cam aici a fost marja în care ne-am mutat. În noul program de guvernare e prevăzut să crească la 2%, cum era de multă vreme, unde să fie 1% mediu privat şi 1% fonduri publice, PNRR etc. Vom vedea cât se întâmplă, noi am pus demult în programele de guvernare acest deziderat”.

    El a propus în cadrul videoconferinţei o abordare de tip „triple helix”, ceea ce înseamnă ca mediul privat, mediul academic şi decidenţii să conlucreze pentru a stimula inovarea şi dezvoltarea, atât la nivel economic, cât şi la nivel social. În acest mix, statului român îi lipseşte o viziune integrată pentru transferul tehnologic, care se bazează în prezent pe un sistem ce finanţează mediul privat pentru a merge în mediul universitar să găsească parteneri de cercetare şi inovare.

    „Este tipul acela clasic de formă fără fond pe care îl avem din secolul al XIX-lea încoace. Vedem ceva care a funcţionat şi încercăm să îl aducem şi în România, dar fără niciun fundament. Acolo economiile sunt puternic capitalizate, au o mentalitate de inovare în mediul privat deja şi sunt în căutare după cadre didactice universitare, tineri doctoranzi sau postdoctoranzi, care să facă un lucru pe care ei l-au gândit. (…) Avem nevoie de un program mai în amonte de inovare care să îi pună în mentalitatea că ei nu sunt doar cercetători care produc pentru a scrie disertaţia şi a pune-o în raft, ci sunt cercetători pentru care măcar 2-3-5% din doctoratul lor este gândit din start pentru a se adresa pieţei”.

    Pentru ca un astfel de model să funcţioneze, cele trei părţi trebuie să se aşeze la aceeaşi masă şi să încerce să-şi înţeleagă fiecare rolul într-un ecosistem care trebuie să încurajeze inovarea. O astfel de abordare ar putea avea succes cel puţin în domeniul construcţiilor, consideră Maria Vasi, coordonator birou structuri în cadrul Leviatan Design.

    „Putem recomanda constituirea de grupuri de lucru din care să facă parte atât companiile cu experienţă practică de lucru, companiile emergente din tehnologie, cât şi reprezentanţii industriilor care au rol operaţional în domeniul construcţiilor. Totodată, ar fi foarte important ca în aceste grupuri de lucru să participe şi decidenţii din instituţiile cu rol de reglementare şi reprezentanţii universităţilor de profil. Aceste grupuri ar putea să stabilească proiecte-pilot cu obiective clare, care apoi să fie testate localizat, iar concluziile şi lecţiile învăţate din aceste proiecte pot aduce o ameliorare şi o implementare mult mai rapidă a digitalizării în construcţii.”

    Rolul statului în această abordare trebuie să vină atât din perspectiva încurajării unui ecosistem şi a unui lanţ integrat pentru transferul tehnologic, dar şi din perspectiva cadrului de reglementare, care trebuie să susţină inovaţia şi să încurajeze companiile să investească

    „Trebuie să ne asigurăm că există un cadru de reglementare care permite tehnologiei, talentelor şi pieţei să se dezvolte. Cred că este vorba de libertate pentru a inova şi vorbim de nevoia unui mediu care încurajează, cultivă şi recompensează inovaţia pentru a putea vedea investiţii constante în infrastructură, în emergenţa talentelor şi în dezvoltarea următoarei generaţii de talente”, a explicat Claire Wisbey, director pentru comunicare ştiinţifică în cadrul BAT.

    Ea a discutat în cadrul videoconferinţei şi despre infrastructura necesară pentru a forma un set de aptitudini la nivelul viitoarelor talente, întrucât un cadru de inovare vine cu nevoi pentru diferite roluri specializate.

    Mai mult, reprezentanta BAT crede că organizaţiile trebuie să introducă mentalitatea de inovaţie în toate activităţile pe care le desfăşoară.

    „Şi cred că asta începe cu ecosistemul potrivit, cu înţelegerea setului de aptitudini şi de capabilităţi necesare din perspectiva nevoilor educaţionale pe termen lung. Sunt acestea stimulate? Există politici guvernamentale care să stimuleze organizaţiile să investească şi să continue să investească? Există roluri, joburi şi infrastructură să poţi angaja oameni cu roluri specializate precum cel de data scientist sau alte lucruri noi şi interesante? Cred că trebuie să existe un ecosistem care să permită şi să încurajeze inovaţia.”

    Wisbey consideră că o altă latură importantă a discuţiei ţine de adopţia celor mai noi şi inovatoare produse, în contextul în care un ecosistem care încurajează inovarea trebuie să încurajeze şi adoptarea inovaţiilor rezultate.

    „Trebuie să stabilim o piaţă care nu doar permite inovarea, dar duce şi spre o adopţie cât mai rapidă a inovaţiilor, astfel încât consumatorii, infrastructura, ţara să poată beneficia de acestea”.

    Despre adopţie a discutat şi Maria Vasi, în contextul în care Leviatan Design a investit până la 1 milion de euro în ultimii trei ani pentru a adopta în activitatea de proiectare cele mai noi tehnologii, atât hardware, cât şi software. Pentru ei, adopţia este importantă în rândul specialiştilor cu care lucrează.

    „Pe toată perioada de implementare a acestor tehnologii am constatat că majoritatea specialiştilor sunt deschişi la adoptarea de noi tehnologii atunci când văd avantajele, dacă uşurează anumite etape din proces, dacă automatizează anumite etape. Astfel, noi am pus bazele unui proces foarte bine pus la punct de analizare a ideilor, de studiere a celor mai bune tehnologii, de verificare a paşilor de implementare, de stabilire a acestora în acord cu nevoile firmei şi cu rezultatele pe care le dorim.”

    Inovatori în pandemie

    „Eu cred că în România se inovează continuu, dar cred că în România nu avem obişnuinţa de a înregistra invenţiile şi inovaţiile”, crede Eliodor Apostolescu, director general şi acţionar al companiei Phoenix Y, producătorul pufuleleţilor Gusto.

    Phoenix Y este o companie care a brevetat în urmă cu mai bine de 15 ani o nouă tehnologie pentru a fabrica pufuleţi, inovaţie care a ajutat producătorul să ajungă în zeci de pieţe. Acesta este doar un exemplu legat de laturile multiple ale discuţiei despre inovaţie.

    „Ca investitor în industria alimentară, în producţia de bunuri, lucrând zi de zi cu echipamentele, îmi dau seama că nicio linie de fabricaţie pe care o cumperi de la un producător consacrat nu poţi să o foloseşti ca atare în fabrica ta. Întotdeauna trebuie să faci câteva modificări, iar într-o ţară ca Suedia probabil că orice modificare, orice şurub mutat de la stânga la dreapta înseamnă inovaţie. Chiar asta înseamnă şi probabil suedezii, americanii şi ceilalţi au obiceiul să înregistreze patentele pentru că un inginer din Suedia este mai bine pus la punct cu legislaţia decât unul din România şi ştie că dacă patentează ar putea merge la producător şi ar putea cere ceva.”

    De cealaltă parte, Softbinator Technologies consideră că aceasta este o abordare productivă şi optimistă, dar subliniază că nivelul la care se poartă discuţia despre inovare în ţări precum SUA sau Israel este departe de nivelul din România, în contextul în care compania de R&D şi product development specializată în blockchain şi inteligenţă artificială lucrează şi cu clienţi din aceste ţări.

    „Într-adevăr aşa este şi cred că e OK şi productiv să ne uităm din unghiul acesta pe care l-aş numi optimist, cu amendamentul că noi am lucrat şi cu clienţi din România, dar şi din regiune, însă după câţiva ani de lucru cu America şi cu Israel am senzaţia că în aceste ţări se rezolvă probleme care par să fie din viitor pentru România. Americanii rezolvă în momentul de faţă probleme care nici măcar nu sunt actuale pentru România, le vom vedea la noi abia în 3-5 ani, iar ei îşi propun să le rezolve acum”, a subliniat Daniel Ilinica, CEO al Softbinator Technologies.

    Aşa cum Eliodor Apostolescu vede pandemia ca pe un moment care a accelerat inovarea, reprezentanţii IRUM Reghin au povestit că au fost afectaţi de pandemie şi s-au văzut nevoiţi să inoveze.

    „Am fost nevoiţi să inovăm foarte mult în zona de producţie, procese de producţie, să fim mai eficienţi, în contextul în care costurile au crescut destul de mult. Era o oarecare nesiguranţă în piaţă, totodată clienţii au oprit investiţiile la un moment dat din cauza impactului emoţional al pandemiei şi atunci am fost obligaţi să inovăm în direcţia aceasta”, a declarat Andrei Oltean, director de dezvoltare al IRUM Reghin, companie care a realizat primul tractor agricol 100% românesc adaptat secolului 21.

    Companiile au discutat şi despre importanţa susţinerii afacerilor româneşti în procesul de inovare şi în transmiterea acestor inovaţii către piaţă. Astfel, o parte din talentele care pun România pe harta mondială a outsourcingului IT ar putea genera mai multă proprietate intelectuală şi în cadrul companiilor româneşti.

    „Clar trebuie să susţinem companiile româneşti, clar trebuie susţinute procesele companiilor româneşti de a crea proprietate intelectuală, de a-şi genera propriile soluţii şi de a se duce mai degrabă spre businessuri care se bazează pe servicii şi produse cu valoare adăugată mai mare, decât să fie simplă forţă de muncă brută. Aici, din perspectiva industriei de IT, este cunoscut faptul că o mare parte din veniturile generate de industrie sunt generate de outsourcing. Şi acest ousourcing presupune plata unor taxe, dar dezvoltarea proprietăţii intelectuale este îngreunată”, a explicat Vladimir Ester, CTO al ClusterPower – companie care construieşte lângă Craiova un parc de centre de date şi un supercomputer.

    Nu în ultimul rând, Daniel Ilinca este de părere că România ar trebui să se uite mai atent la gradul redus de digitalizare la nivel de populaţie şi la nivel de companii mici şi mijlocii.

    „Cred că încurajarea companiilor mici şi mijlocii de a accesa şi de a utiliza la scară mai mare soluţii digitale ar trebui să fie o direcţie publică. Genul acesta de încurajare ar trebui să se întâmple public. Dincolo de asta, cred că este foarte important să fie susţinute start-up-urile şi mi se pare interesant că deşi avem acum mişcări interesante în zona de fonduri de venture capital, acceleratoare, pre-acceleratoare, programe pentru studenţi, în afară de asta cred că politicile publice ar trebui să susţină mai mult şi să ajute mai mult conexiunea cu pieţe externe prin camere de comerţ, unde se întâmplă lucuri mai puţin optimiste şi ar putea fi influenţate prin politici publice.”

    Claudiu Butacu, president of the board, EFdeN

    „Trebuie să facem lucrurile diferit şi trebuie să iubim să greşim uneori.”

    George Sîrbu, community manager, Innovation Labs

     „Avem nevoie de un program mai în amonte de inovare care să îi pună pe cercetători în mentalitatea că ei nu sunt doar cercetători care produc pentru a scrie disertaţia şi a pune-o în raft, ci sunt cercetători pentru care măcar 2-3-5% din doctoratul lor este gândit din start pentru a se adresa pieţei.”

    Maria Vasi, coordonator birou structuri, Leviatan Design

    „Putem recomanda constituirea de grupuri de lucru din care să facă parte atât companiile cu experienţă practică de lucru, atât companiile emergente din tehnologie, cât şi reprezentanţii industriilor care au rol operaţional în domeniul construcţiilor. Totodată, ar fi foarte important ca în aceste grupuri de lucru să participe şi decidenţii din instituţiile cu rol de reglementare şi reprezentanţii universităţilor de profil.”

    Claire Wisbey, director comunicare ştiinţifică, BAT

    „Trebuie să stabilim o piaţă care nu doar permite inovarea, dar duce şi spre o adopţie cât mai rapidă a inovaţiilor, astfel încât consumatorii, infrastructura, ţara să poată beneficia de acestea.”

    Daniel Ilinca, CEO şi fondator, Softbinator Technologies

    „Cred că încurajarea companiilor mici şi mijlocii de a accesa şi de a utiliza la scară mai mare soluţii digitale ar trebui să fie o direcţie publică.”

    Eliodor Apostolescu, director general şi acţionar al companiei Phoenix Y, producătorul pufuleleţilor Gusto.

    „Eu cred că în România se inovează continuu, dar cred că în România nu avem obişnuinţa de a înregistra invenţiile şi inovaţiile.”

     

  • Cum au ajuns bărcile să fie un obiect de mobilier în casele zilelor noastre

    Experienţa din domeniul construitului de ambarcaţiuni se poate valorifica şi în alte domenii, după cum o arată o firmă de design, NK Woodworking & Design, care s-a specializat în producţia de obiecte din lemn care imită bărcile şi corăbiile.

    Obiectele de lemn sunt, mai precis, căzi de baie, care se construiesc la comandă, în circa trei sau patru luni, şi costă de la 30.000 de dolari în sus. La construcţia lor se folosesc diferite tipuri de lemn tratat astfel încă să nu fie afectat de apă şi să reziste la temperaturi foarte înalte sau scăzute ale acesteia.

  • Urmează videoconferinţa BM „Cele mai inovatoare companii din România 2021 – Cum accelerăm inovarea în România”, luni, 22 noiembrie

    România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul inovaţie, fiind descrisă drept „inovator modest” încă de la lansarea tabloului de bord al inovării în UE. Totuşi, companiile din piaţă locală investesc timp şi resurse pentru a inova şi pentru a adopta cele mai noi tehnologii, iar rezultatele lor încep să se vadă din ce în ce mai mult.

    În acest context, Business Magazin organizează luni, 22 noiembrie, videoconferinţa „Cele mai inovatoare companii din România 2021- Cum accelerăm inovarea în România”, un eveniment care aduce la aceeaşi masă manageri, antreprenori, experţi, consultanţi, inovatori din tehnologie, şi nu numai, pentru a discuta despre inovaţiile născute sau dezvoltate în timpul pandemiei, despre politicile publice care ar putea încuraja inovaţia şi despre investiţiile derulate în acestă direcţie.

    Printre speakerii prezenţi la eveniment se numără: Claire Wisbey, director pentru comunicare ştiinţifică în cadrul BAT; Maria Vasi, coordoator birou structuri în cadrul Leviatan Design; Cristian Cârstoiu, consulting partner şi chief innovation officer, EY România; George Sârbu, community manager, Innovation Labs; Claudiu Butacu, cofondator EfdeN; Vladimir Ester, chief technology officer, ClusterPower; Daniel Ilinica, CEO, Softbinator Technologies; Eliodor Apostolescu, director general Phoenix Y; Adrian Cighi, cofondator al Pago; Andrei Oltean, director de dezvoltare, IRUM Reghin.

    Despre modul în care privim inovaţia în România, atât în sectorul public cât şi în cel privat, dar şi despre elementele care asigură un cadru propice inovării, veţi afla în cadrul videoconferinţei BM „Cele mai inovatoare companii din România 2021 – Cum accelerăm inovarea în România”, organizată luni de la ora 9.30 de Business Magazin în parteneriat cu BAT şi Leviatan Design.

  • Ce afacere a început o tânără medic veterinar cu o investiţie de doar 70 de lei şi de ce a renunţat la meseria ei

    Irina Rusu ar fi putut să fie medic veterinar. Asta dacă, după cei şase ani de facultate, un an de pregătire şi doi de doctorat, nu ar fi renunţat mai mult sau mai puţin brusc, pentru că i se părea tot mai dificil să se regăsească în această meserie. S-a regăsit însă într-o altă activitate pe care a transformat-o într-un business.

    În timpul facultăţii, făcusem un curs de design grafic şi am înţeles că asta îmi aduce mai multă plăcere şi mult mai puţin stres, aşa că treptat am făcut acest salt profesional.”

    Aşa a prins contur şi culoare Urban Tale, un atelier unde papetăria, caligrafia şi mesajele personalizate fac casă bună împreună, în Cluj-Napoca. Proiectul a pornit de fapt în februarie 2016, în preajma Zilei Îndrăgostiţilor, cu un set de cartoline în stilul în care Irinei i-ar fi plăcut să cumpere sau să primească.

    „Am fost mereu pasionată de papetărie şi acest prim pas a fost un vis şi o plăcere puse în practică.”

    Investiţia iniţială a fost de fix 70 de lei, cât a costat-o să facă primul set de cartoline cu mesaje mai diferite decât ce se găsea atunci prin librării. Deşi punea toată pasiunea la bătaie, nu a luat prea în serios Urban Tale până anul trecut, când a început să şi câştige din asta, nu doar să reinvestească puţinul pe care îl făcea din vânzări. Până în 2020, Irina era freelancer în graphic design şi social media management, iar Urban Tale a fost mult timp doar un hobby.

    Irina Rusu este one-woman show în acest proiect, făcând totul singură: de la design la poze, de la căutat producţie la împachetat, de la comunicat online la trimis colete. Estimează că din activitatea Urban Tale a avut în 2020 un profit de 20.000 de euro.

    „Urban Tale este un hobby în continuare pentru că reinvestesc aproape tot profitul pentru a crea produse noi mai faine şi mai scumpe. Stocurile costă mult, iar producţia la cantităţi mici este un efort destul de mare. Acum am plătit facturi măricele pentru tricouri brodate, ceşti şi calendare pentru 2022.”

    Urban Tale înseamnă, de altfel, o colecţie întreagă de cartoline cu mesaje, stickere, calendare, plannere, tricouri sau căni, acestea din urmă fiind şi cele mai apreciate, mai ales că pot fi oferite cadou.

    „Am început cu cartoline cu mesaje de dragoste, dar altfel: «Vreau să îmbătrânim împreună» sau «Mi-e bine cu tine» sau «Îmi place cum gândeşti». Acum am lansat stickere, calendare/plannere, tricouri cu mesajele «Let’s make bunul-simţ cool again» sau «Niciodată nu este prea târziu să îţi vezi de treaba ta» sau «Cearcăne de fericire».”

    Aproape totul ia naştere la Cluj, însă tricourile şi ceştile sunt făcute în afara României, în Uniunea Europeană, fiind ulterior personalizate de ateliere locale. Urban Tale funcţionează în proporţie de 90% prin magazinul online şi de 10% prin vânzările prin intermediul colaboratorilor. Printre ei, se numără Bookstory şi Collect Stories de la Cluj.

    „Suntem în căutare de parteneri la nivel naţional – mici magazine şi librării. Aş vrea să avem produsele în magazine fizice unde pot fi pipăite şi observate în realitate, pentru că-s tare faine. Produsele Urban Tale sunt preferate preponderent de femei de peste 20 de ani, mame, studente, antreprenoare şi angajate – femei ca mine – ocupate, dar cărora le place să adauge un pic de time off cu umor în rutina de zi cu zi.”

    Cel mai mic preţ este de 5 lei pentru un sticker şi cel mai scump produs este, în acest moment, tricoul, care costă 145 lei. Irina are planuri măreţe pentru produse mult mai complexe, dar are nevoie de timp pentru a implementa planurile.

    „Lucrez cât de mult îmi permite timpul cu un bebe, aştept să iasă din producţie calendarele pentru noul an şi ceştile pentru părinţi şi bunici. Aveam planuri să lansăm un portofoliu mai mare de produse, dar nu am reuşit. Am apelat şi la ajutor şi colaborez cu cineva pe partea de comunicare şi pregătirea comenzilor. Dacă nu era ea, nu îmi imaginez cum şi dacă aş mai fi continuat toată treaba asta.”

    Despre 2020, Irina spune că a fost un an bun, în ciuda pandemiei. Produsele Urban Tale sunt pentru acasă şi birou, pentru familie şi prieteni, aşa că, chiar dacă oamenii au păstrat o distanţă fizică, micile cadouri de la distanţă au fost încă de interes.

    „Îndemnăm clienţii să trimită cadouri celor dragi direct de pe site. Noi personalizăm cu o notiţă scrisă de mână şi ambalaj drăguţ coletele care urmează să fie oferite cadou şi cred că este util acest lucru. Suntem aproape, chiar dacă păstrăm distanţarea socială.”

    Cel mai mic preţ este de 5 lei pentru un sticker şi cel mai scump produs este, în acest moment, tricoul, care costă 145 lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Transylvania Brew – brand de cidru (Dej, jud. Cluj)

    Fondatori: Daniel Crişan şi Sergiu Mureşan

    Investiţie iniţială: peste 40.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 130.000 de lei (circa 26.000 de euro)

    Prezenţă: Auchan, Cora, cafenele, festivaluri

    Kosmo Line Spa – brand de produse cosmetice (Bucureşti)

    Fondatoare: Florentina Popa

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 70.000 de euro

    Prezenţă: online, magazine de tip plafar, farmacii

    Lacurile Lazuri – zonă pentru pescarii sportivi (Lazuri, jud. Dâmboviţa)

    Fondator: Bogdan Caba

    Investiţii: 400.000 de euro

    Cifră de afaceri anuală: 100.000 de euro

    Prezenţă: judeţul Dâmboviţa

    Curcubeu pe cerul gurii – produse DE patiserie şi cofetărie (Braşov)

    Fondatori: Iulia şi Gabriel Moisescu

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 175.000 de euro

    Prezenţă: online şi în Braşov

    23 Film – companie independentă de producţie de film (Cluj-Napoca)

    Fondator: Rareş Abraham

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Ce afacere a început o tânără medic veterinar cu o investiţie de doar 70 de lei şi de ce a renunţat la meseria ei

    Irina Rusu ar fi putut să fie medic veterinar. Asta dacă, după cei şase ani de facultate, un an de pregătire şi doi de doctorat, nu ar fi renunţat mai mult sau mai puţin brusc, pentru că i se părea tot mai dificil să se regăsească în această meserie. S-a regăsit însă într-o altă activitate pe care a transformat-o într-un business.

    În timpul facultăţii, făcusem un curs de design grafic şi am înţeles că asta îmi aduce mai multă plăcere şi mult mai puţin stres, aşa că treptat am făcut acest salt profesional.”

    Aşa a prins contur şi culoare Urban Tale, un atelier unde papetăria, caligrafia şi mesajele personalizate fac casă bună împreună, în Cluj-Napoca. Proiectul a pornit de fapt în februarie 2016, în preajma Zilei Îndrăgostiţilor, cu un set de cartoline în stilul în care Irinei i-ar fi plăcut să cumpere sau să primească.

    „Am fost mereu pasionată de papetărie şi acest prim pas a fost un vis şi o plăcere puse în practică.”

    Investiţia iniţială a fost de fix 70 de lei, cât a costat-o să facă primul set de cartoline cu mesaje mai diferite decât ce se găsea atunci prin librării. Deşi punea toată pasiunea la bătaie, nu a luat prea în serios Urban Tale până anul trecut, când a început să şi câştige din asta, nu doar să reinvestească puţinul pe care îl făcea din vânzări. Până în 2020, Irina era freelancer în graphic design şi social media management, iar Urban Tale a fost mult timp doar un hobby.

    Irina Rusu este one-woman show în acest proiect, făcând totul singură: de la design la poze, de la căutat producţie la împachetat, de la comunicat online la trimis colete. Estimează că din activitatea Urban Tale a avut în 2020 un profit de 20.000 de euro.

    „Urban Tale este un hobby în continuare pentru că reinvestesc aproape tot profitul pentru a crea produse noi mai faine şi mai scumpe. Stocurile costă mult, iar producţia la cantităţi mici este un efort destul de mare. Acum am plătit facturi măricele pentru tricouri brodate, ceşti şi calendare pentru 2022.”

    Urban Tale înseamnă, de altfel, o colecţie întreagă de cartoline cu mesaje, stickere, calendare, plannere, tricouri sau căni, acestea din urmă fiind şi cele mai apreciate, mai ales că pot fi oferite cadou.

    „Am început cu cartoline cu mesaje de dragoste, dar altfel: «Vreau să îmbătrânim împreună» sau «Mi-e bine cu tine» sau «Îmi place cum gândeşti». Acum am lansat stickere, calendare/plannere, tricouri cu mesajele «Let’s make bunul-simţ cool again» sau «Niciodată nu este prea târziu să îţi vezi de treaba ta» sau «Cearcăne de fericire».”

    Aproape totul ia naştere la Cluj, însă tricourile şi ceştile sunt făcute în afara României, în Uniunea Europeană, fiind ulterior personalizate de ateliere locale. Urban Tale funcţionează în proporţie de 90% prin magazinul online şi de 10% prin vânzările prin intermediul colaboratorilor. Printre ei, se numără Bookstory şi Collect Stories de la Cluj.

    „Suntem în căutare de parteneri la nivel naţional – mici magazine şi librării. Aş vrea să avem produsele în magazine fizice unde pot fi pipăite şi observate în realitate, pentru că-s tare faine. Produsele Urban Tale sunt preferate preponderent de femei de peste 20 de ani, mame, studente, antreprenoare şi angajate – femei ca mine – ocupate, dar cărora le place să adauge un pic de time off cu umor în rutina de zi cu zi.”

    Cel mai mic preţ este de 5 lei pentru un sticker şi cel mai scump produs este, în acest moment, tricoul, care costă 145 lei. Irina are planuri măreţe pentru produse mult mai complexe, dar are nevoie de timp pentru a implementa planurile.

    „Lucrez cât de mult îmi permite timpul cu un bebe, aştept să iasă din producţie calendarele pentru noul an şi ceştile pentru părinţi şi bunici. Aveam planuri să lansăm un portofoliu mai mare de produse, dar nu am reuşit. Am apelat şi la ajutor şi colaborez cu cineva pe partea de comunicare şi pregătirea comenzilor. Dacă nu era ea, nu îmi imaginez cum şi dacă aş mai fi continuat toată treaba asta.”

    Despre 2020, Irina spune că a fost un an bun, în ciuda pandemiei. Produsele Urban Tale sunt pentru acasă şi birou, pentru familie şi prieteni, aşa că, chiar dacă oamenii au păstrat o distanţă fizică, micile cadouri de la distanţă au fost încă de interes.

    „Îndemnăm clienţii să trimită cadouri celor dragi direct de pe site. Noi personalizăm cu o notiţă scrisă de mână şi ambalaj drăguţ coletele care urmează să fie oferite cadou şi cred că este util acest lucru. Suntem aproape, chiar dacă păstrăm distanţarea socială.”

    Cel mai mic preţ este de 5 lei pentru un sticker şi cel mai scump produs este, în acest moment, tricoul, care costă 145 lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Transylvania Brew – brand de cidru (Dej, jud. Cluj)

    Fondatori: Daniel Crişan şi Sergiu Mureşan

    Investiţie iniţială: peste 40.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 130.000 de lei (circa 26.000 de euro)

    Prezenţă: Auchan, Cora, cafenele, festivaluri

    Kosmo Line Spa – brand de produse cosmetice (Bucureşti)

    Fondatoare: Florentina Popa

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 70.000 de euro

    Prezenţă: online, magazine de tip plafar, farmacii

    Lacurile Lazuri – zonă pentru pescarii sportivi (Lazuri, jud. Dâmboviţa)

    Fondator: Bogdan Caba

    Investiţii: 400.000 de euro

    Cifră de afaceri anuală: 100.000 de euro

    Prezenţă: judeţul Dâmboviţa

    Curcubeu pe cerul gurii – produse DE patiserie şi cofetărie (Braşov)

    Fondatori: Iulia şi Gabriel Moisescu

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 175.000 de euro

    Prezenţă: online şi în Braşov

    23 Film – companie independentă de producţie de film (Cluj-Napoca)

    Fondator: Rareş Abraham

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cum au reuşit doi antreprenori să aducă Himalaya la picioarele românilor cu ajutorul unor covoare nepaleze lucrate manual

    În toamna anului 2020, Sorin Urziceanu, arhitect, făcea designul interior pentru apartamentul prietenului său Horia Bercă, inginer IT. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Împreună ei au pus bazele Atelierului Kairos, un proiect de covoare lucrate manual într-o fabrică din Kathmandu, Nepal, ca răspuns la o cerere în creştere din zona de design, dar neacoperită suficient. Iar lucrurile s-au legat atât de bine, încât cei doi „ţes” acum consolidarea pe piaţa locală şi extinderea la nivel internaţional.

    Sfârşitul anului 2020 şi anul 2021 au adus colaborări cu showroomuri de home&deco şi mobilier precum şi noi colaborări cu arhitecţi şi designeri. În luna octombrie a acestui an urmează lansarea pe piaţă a două noi modele de covoare în colaborare cu arhitectul Bogdan Ciocodeică (cunoscut atât pentru proiectele din zona HoReCa, dar şi petru proiectele private), vernisajul şi expoziţia fiind în cadrul galeriei de design SSAB. Urmărim consolidarea pe piaţa locală iar pe termen mediu-lung, extinderea pe o piaţă internaţională”, spune Horia Bercă, cofondator al Atelier Kairos.

     Astfel, deşi brandul şi-a făcut debutul în mediul online, covoarele Atelier Kairos sunt expuse în prezent în mai multe showroomuri, dar şi la galerii de artă şi expoziţii din ţară, compania neavând un magazin fizic propriu.

    „Interacţiunile iniţiate în mediul online se continuă cu serviciile de personalizare şi implicarea clientului sau a designerilor şi arhitecţilor încă de la început, pentru alegerea culorilor, materialelor şi dimensiunii.”

     În prezent, colecţia Atelier Kairos cuprinde trei modele de covoare ce sunt realizate în Kathmandu, Nepal, şi care pot fi personalizate în funcţie de dimensiune, prin combinarea materialelor – lână tibetană, mătase naturală şi cânepă – şi o paletă ce cuprinde 600 de culori şi vopsele de provenienţă elveţiană.

    „Nepalul are o tradiţie de secole în meşteşugul covoarelor, cu o piaţă bogată de desfacere pentru materiile prime la nivel local, din surse controlate. Cel mai des folosită este lâna tibetană care provine de la oi crescute în podişul Tibet. Aceasta este bogată în lanolină, fapt care îi oferă o rezistenţă sporită şi durabilitate, este uşor de curăţat şi întreţinut şi este moale şi plăcută la atingere. Folosim mătase chinezească pentru a crea experienţe senzoriale aparte. Pentru covoarele noastre mai folosim cânepă nepaleză, un material mai lemnos, cu o textură deosebită”, a menţionat arhitectul Sorin Urziceanu, cofondator al businessului românesc. 

    Sorin Urziceanu, cofondator Atelier Kairos: „Credem că românii sunt îndrăzneţi în alegerile pe care le fac şi îşi doresc piese statement în căminele lor. Ne dorim să aducem şi să poziţionăm covorul ca obiect central în cadrul unei amenajări, care să surprindă prin formă, materialitate, texturi şi culoare.”

    El a adăugat că în cadrul fabricii din Nepal unde sunt realizate covoarele Atelier Kairos lucrează în prezent 50 de angajaţi, însă, capacitatea de producţie poate fi extinsă în funcţie de necesităţi prin colaborarea cu ateliere mai mici din zonă.

     Etapele de producţie ale unui covor realizat sub brandul Atelier Kairos încep cu procurarea materiei prime, urmată de procesul de vopsire, ţesere, spălare, întindere şi finisare.

     „Procesul de producţie are în vedere sustenabilitatea – spălarea covoarelor implică un sistem de filtrare şi reciclare a apei, cu impact redus asupra comunităţii sau a grădinilor acestora, finisarea covoarelor se face cu foarfece şi instrumente care nu folosesc electricitatea. Timpul minim de execuţie şi livrare este de aproximativ 14 săptămâni, dar poate creşte în funcţie de complexitate şi dimensiuni. La fiecare covor contribuie 30-40 de meşteri artizani, iar fiecare covor din colecţie este ţesut manual în 155.000 de noduri pe metru pătrat”, a explicat Horia Bercă.

     Preţul unui covor ţesut manual variază în funcţie de complexitate, dimensiune şi de materialele folosite, pornind de la 800 euro pe metru pătrat pentru covoarele lucrate intregral din lână tibetană.

     „Consumatorii români caută materiale naturale, de bună calitate, precum mătasea. Culorile variază de la cele naturale, neutre până la accentele de culoare, îndrăzneţe şi jucăuşe. Odată înţelese opţiunile disponibile, credem că românii sunt îndrăzneţi în alegerile pe care le fac şi îşi doresc piese statement în căminele lor. Ne dorim să aducem şi să poziţionăm covorul ca obiect central în cadrul unei amenajări, care să surprindă prin formă, materialitate, texturi şi culoare”, spune Sorin Urziceanu.

    Deşi contextul pandemic a încetinit planurile de dezvoltare ale celor doi antreprenori români, având în vedere că multe galerii şi expoziţii au fost anulate sau amânate, carantina a făcut ca oamenii să acorde o mai mare importanţă amenajării propriilor cămine.

     „Lumea s-a întors către valorile date de spaţiul personal, de confortul de acasă. Acasă înseamnă refugiu, locul unde te simţi protejat şi unde vrei să îţi regăseşti energia. Lumea este mult mai atentă la ceea ce consumă sau cumpără, se pune preţ mai mare pe calitatea produselor, ca acestea să fie durabile, şi dacă se poate chiar să ţină o viaţă. Este un trend către un stil de viaţă mai sustenabil şi mai sănătos”, a adăugat Horia Bercă.

     El a spus că cea mai afectată de contextul pandemic a fost partea de producţie, provocare generată de măsurile de lockdown luate de guvernul din Nepal.

     „Măsurile luate de guvernul local au avut impact în toate ramurile economice, cu întreruperi parţiale sau chiar totale ale lucrului. Prioritatea colaboratorilor noştri din Nepal pe parcursul anului 2020 a fost aceea de a le oferi angajaţilor măsurile de siguranţă necesare în contextul pandemic. În acest sens, s-a menţinut numărul angajaţilor, fără a face disponibilizări, salariile au fost plătite integral, nu s-au tăiat din beneficii şi producătorul a apelat la fondurile de urgenţă pentru a menţine sub control situaţia de criză. Transporturile internaţionale au fost reduse iar timpii de livrare au crescut foarte mult”, a explicat Bercă.


    Horia Bercă, cofondator Atelier Kairos: „Lumea este mult mai atentă la ceea ce consumă sau cumpără, pune preţ mai mare pe calitatea produselor, ca aceastea să fie durabile, şi dacă se poate chiar să ţină o viaţă. Este un trend către un stil de viaţă mai sustenabil şi mai sănătos.”

     Astfel, mediul online a reprezentat pentru Atelier Kairos un canal important de comunicare şi expunere a pieselor realizate, lucru valabil pentru mulţi creativi.

     Despre cifra de afaceri a companiei cei doi antreprenori au spus că în momentul de faţă, 100% din cifra de afaceri este generată de vânzările pe piaţa din România. „Lansarea brandului a avut loc abia la sfârşitul anului 2020, este un brand tânăr”, au transmis fondatorii Atelier Kairos. Cei doi nu au oferit detalii despre estimările cifrei de afaceri a companiei în primul an de activitate.

     Horia Bercă şi Sorin Urziceanu au povestit că ideea înfiinţării Atelier Kairos şi începerea producţiei de covoare ţesute manual a pornit de la o nevoie personală, când, în timpul pandemiei, arhitectul Sorin Urziceanu lucra la proiectul de design interior al apartamentului prietenului său din copilărie Horia Bercă, inginer IT la acel moment.

    „Am avut amândoi şansa de a vedea şi de a ne intersecta cu obiecte de design de calitate prin ţările în care am călătorit şi am locuit. Pasiunea pentru design contemporan, pentru meşteşug tradiţional şi pentru lucrurile care pot rezista o viaţă, precum şi oferta limitată de covoare custom made, în care clientul participă activ la personalizarea produsului ne-au condus la ideea de a înfiinţa brandul românesc de covoare ţesute manual în tehnica hand-knotted şi cu design contemporan Atelier Kairos.”

     Printre provocările cu care s-au confruntat cei doi antreprenori români se numără găsirea unui partener potrivit în zona de execuţie, dar şi realizarea designului primei colecţii de covoare, în încercarea de a aduce noutate pe piaţa de profil.

     „Am experimentat mult cu materialele şi tehnicile de execuţie până am ajuns la o formă finală. Prima colecţie reprezintă un joc de texturi şi forme cu un impact puternic, cheia fiind covorul ca obiect central de decor în cadrul unei amenajări şi explorarea posibilităţilor oferite de materialele naturale fără limitele date de o tematică predefinită. Vizitele la atelierele din Nepal ne-au ajutat să înţelegem mai bine întregul proces de execuţie, modul de lucru, atenţia la detalii şi standardele înalte de calitate, dar şi viaţa şi cultura artizanilor”, au mai precizat cei doi.

    În continuare, fondatorii Atelier Kairos vizează lansarea unor noi colecţii de covoare lucrate manual, dezvoltarea pe piaţa locală şi extinderea internaţională.

    „Ne dorim să creăm noi colecţii şi să avem colaborări cu cât mai mulţi arhitecţi şi designeri consacraţi dar şi cu designeri aflaţi la început de drum şi să contribuim la a duce designul de obiect românesc şi în afara graniţelor ţării”, au conchis Horia Bercă şi Sorin Urziceanu.

  • Renault Technologie Roumanie preia proiectul viitorului Duster, pariul de 50 mld. euro al grupului Renault. Centrul de inginerie de la Bucureşti va gestiona proiectarea celei de-a treia generaţii a SUV-ului Duster

    Renault Technologie Rou­manie va gestiona imple­mentarea proiectului Duster 3, cel mai complex de până acum, având în vedere trecerea pe noua platformă CMF-B şi comercializarea sa atât în Europa, cât şi în Rusia, Africa şi America de Sud.

    SUV-ul Duster, sub mărcile Dacia şi Renault, înregistrează, în medie, vânzări anuale de 400.000 de unităţi la nivel mon­dial, po­trivit datelor Grupului Renault, iar în opt ani de producţie, cât înseamnă un ciclu com­plet, ajung să se producă aproape 3 milioa­ne de maşini, în valoare de circa 51 de miliarde de euro.

    Proiectul celei de-a treia generaţii a SUV-ului Dacia Duster va fi coordonat de la Bucureşti de echipa Renault Technologie Roumanie şi va fi unul dintre cele mai complexe de până acum, având în vedere că va fi produs în şase uzine la nivel mondial şi vândut sub trei sigle diferite.

    „Suntem aici şi cu Gilles Le Borgne, EVP, Engineering, Renault Group şi nu am venit cu mână goală, ci cu Duster 3. Am tran­sferat acum proiectul către Renault Technologie Roumanie. Primele machete sunt în România iar de acum înainte pro­iec­tul este unul românesc, de la design la in­dus­tria­lizare, proiectare şi achiziţii. Maşina este aici. A avut loc o întâlnire a executivilor Dacia la Bucureşti în Româ­nia, am petrecut o săptămână aici într-una dintre primele în­tâl­niri de când cu pande­mia“, a spus Denis le Vot, vicepreşedinte executiv, CEO pentru Dacia şi Lada, în cadrul unei mese rotunde alături de Gilles Le Borgne, EVP, Engi­neering, Renault Group, Laurens van den Acker, designerul-şef al Grupului

    Re­nault, alături de Mihai Bordeanu, preşe­dintele Auto­mobile Dacia, şi Martin Nuern­berger noul, şef de design pentru Dacia şi Lada.

    „Ieri (joi 9 septembrie – n.red.) toate echipele din Rusia, Maroc, America de Sud s-au întâlnit deoarece programul este unul imens. Discutăm despre şase maşini, patru in­dustrializări, trei mărci, iar totul este realizat aici, la RTR. De astăzi avem 4.000 de oameni care lucrează la partea de inginerie şi 2.700 din cadrul Grupului Renault“, a spus Gilles Le Borgne.

    Miza viitorului Duster o reprezintă faptul că deşi va fi realizat pe aceeaşi plat­formă nouă, acesta va avea mai multe derivate.

    „Primul automobil din acest program va fi noul Duster, după care vor veni mai multe variante, mai multe branduri, inclusiv Lada, Renault.

    Prima va veni după un interval puţin mai mare, nu de 156 de săptămâni, ci de aproape de 190 de săptămâni, însă următoarea va veni în umătorii 3 ani. Din cele şase maşini cinci vor veni în trei ani de la lansare iar prima vine în patru deoarece vorbim de o abordare de familie pentru a controla fiecare variantă“, a explicat Gilles Le Borgne.

    Cel mai probabil cea de-a treia generaţie a SUV-ului Duster va fi asamblată tot la Mioveni, însă dacă şi Bigster va veni tot aici sau modul în care vor fi produse SUV-urile Dacia va fi stabilit ulterior.

  • Afaceri de la zero. Sorin Zaharie a preluat brandul de detergenţi Elefantino în 2017, a regândit partea de design, iar acum vinde circa 20-25 de tone de detergent lunar către clienţii din industria HoReCa

    „Căutăm să ne extindem şi în restul ţării şi recomandările cele mai bune le avem din vorbă-n vorbă.“

    Sorin Zaharie a preluat brandul de detergenţi Elefantino în 2017, a modificat partea de design a produselor şi a dus brandul la afaceri de peste 570.000 de euro în 2020 şi la peste 20-25 de tone de detergent vândut în fiecare lună către clienţii cu afaceri în HoReCa din Braşov.

    De când antreprenorul român a preluat brandul de detergent, a investit peste 30.000 de euro în dezvoltarea lui, bani pe care i-a folosit atât pentru a cumpăra de la cei care l-au deţinut înainte reţete, instrumente de determinare a pH-ului, ustensile şi diverse alte utilaje, cât şi pentru a face un depozit în care să fie ţinut detergentul.

    „Elefantino este un lup mâncat de oaie. Sună şocant, dar aşa este. De obicei, în România firmele străine cumpără firme româneşti şi ori le ridică, ori le omoară. Acum s-a întâmplat, printr-o succesiune de evenimente, ca o firmă românească să folosească know how din Italiaa spus antreprenorul. 

    „Brandul a fost adus în România de nişte români care lucrau în anii ‘90 în Italia. Am preluat afacerea în 2017, iar de atunci am început să facem ambalaje individuale, am regândit partea de design, am făcut un rebranding. Noi activam înainte în zona HoReCa şi încă o facem – vindem tot ce înseamnă consumabile pe HoReCa. Aici aveam şi o componentă de detergenţi, deci aveam habar despre această piaţă. Până acum fabricam între 15 şi 20 de tone pe lună. Acum suntem undeva între 20 şi 25 de tone pe lună. Clienţii din HoReCa sunt în mare parte din Braşov. Partea de detergent reprezintă cam o treime din businessul nostru din HoReCa, iar acum căutăm să ne extindem şi în restul ţării. Recomandările cele mai bune le avem din vorbă-n vorbă“, a mai spus el.

    Sorin Zaharie spune că un dezavantaj pe care îl avea businessul înainte era că  detergentul era vândut în pieţe, la kilogram, iar clienţii care erau mai pretenţioşi nu prea acceptau asta.

    „Era, practic, un produs preferat de pensionari, iar pentru a ajunge într-o zonă mai elitistă, a trebuit să se lucreze la ambalaje.“

    În portofoliul de produse se regăsesc detergenţi profesionali şi casnici, de la detergent de rufe albe sau negre, la detergent pentru rufe delicate, gel de rufe, detergent de vase şi chiar detartrant.

    Producţia se realizează într-o fostă platformă, unde înainte de anul 1989 se fabricau mantalele pentru armată. Partea de producţie şi ambalare este realizată de trei persoane.

    Preţul produselor Elefantino ajunge la circa 7 lei per litru, preţ considerat foarte ieftin de mulţi dintre clienţi. În prezent, pentru clienţii din HoReCa, susţine Sorin Zaharie, detergentul se vinde în recipiente de 5 litri, iar cele mai cerute produse sunt soluţia de scos pete, detergentul de rufe automate şi degresantul.

    „Micile magazine e greu să reziste. Un detergent nu este un produs de zi cu zi şi de multe ori proprietarii de magazine mici preferă să pună o pâine pe raft decât un detergent. Este foarte dificil, de asemenea, să colaborăm cu magazine de retail, pentru că Braşovul, fiind unul dintre oraşele mari ale ţării, marii retaileri au ajuns repede aici, iar cei mici nu prea mai sunt“, a adăugat acesta.

    El mai spune că brandul Elefantino a avut o colaborare şi cu platforma Emag, dar din păcate sistemul de curierat a lăsat mult de dorit, iar transportarea unui detergent la sute de kilometri distanţă, astfel încât el să ajungă intact, este foarte dificilă.

    În 2020, partea de detergenţi a însemnat circa 200.000 de euro din cifra de afaceri totală. Mai mult, tot anul trecut, spune Sorin Zaharie, a fost dezvoltat sub brandul Elefantino şi gelul hidroalcoolic şi a crescut cererea pentru produsele adiacente.

    În continuare, după cum spune antreprenorul, planurile de dezvoltare ale businessului se referă la dobândirea unei notorietăţi cât mai mare, la îmbunătăţirea constantă a ambalajelor şi la personalizarea lor, astfel încât personalitatea produselor să se contureze din ce în ce mai bine.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 

    ► Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ► În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

     

  • Povestea tinerei care reinventează îngheţata. Ea produce îngheţată de colivă sau pâine prăjită cu magiun şi a transformat eugenia în artă culinară

    Ana Consulea, poate cel mai cunoscut cofetar al Bucureştiului, deschidea în urmă cu un an Zelato, o gelaterie-chioşc cu servire în aer liber, chiar la intrarea în Herăstrău. Aromele atipice, cum sunt cele de eugenie sau năstruşnicul ananas cu piper, plus designul prietenos au creat în jurul micuţei gelaterii o atmosferă ludică, bună pentru a ne atrage atenţia de la perioada atât de dificilă experimentată de toţi. Iar invitaţia la joacă a funcţionat, Ana Consulea fiind gata să ducă Zelato la un alt nivel.

    Lucrăm de zor pentru a lansa un nou spaţiu în Bucureşti, un «frate» al lui Zelato, un concept construit în jurul produsului vedetă, îngheţata, dar care va avea şi alte produse, bineînţeles. Nu pot dezvălui încă mai multe despre acest nou business, dar abia aştept să o fac la timpul potrivit”, spune Ana Consulea, chef cofetar & owner Zexe Braserie şi Zelato.

    Înainte de a deschide Zelato, Ana Consulea a pus bazele Zexe Braserie. Situată pe bulevardul Aviatorilor, aproape de intrarea în parcul Herăstrău, Zexe Braserie revizitează original şi contemporan, cu ingredientele şi tehnicile de astăzi, reţete istorice de prăjituri româneşti – Tache Ionescu, Carmen Sylva, Joffre şi Regina Maria, dar propune şi gusturi noi. Ana a făcut astfel în cofetărie ce a făcut tatăl ei, Alexandru Consulea în gastronomie cu restaurantele Zexe, care propun de peste 20 de ani o detaşare faţă de bucătăria tradiţională românească, bazându-se mai ales pe reinterpretarea unor reţete ante şi interbelice.

    Partea de gelaterie era cumva abordată şi la Zexe Braserie, dar Ana (31 de ani) şi-a dorit ceva mai mult.

    “Zelato s-a născut din dorinţa de a trece la nivelul următor cu partea de gelaterie pe care o dezvoltam de ceva timp la Zexe Braserie. Eu iubesc îngheţata artizanală încă de la începutul carierei mele în cofetărie şi am fost preocupată să studiez cum o prepară cei mai buni în domeniu: atât francezii, cât şi italienii. În ultimii ani, am extras ce mi-a plăcut mie de la fiecare, am dezvoltat, am adaptat gustului local, am testat şi am creat astfel un produs unic, care reprezintă întru totul gustul şi perspectiva mea asupra îngheţatei.”

    Odată finalizate testele, Ana a decis să lanseze propriul ei brand de gelaterie, al cărui concept şi caracter să reflecte viziunea ei asupra îngheţatei artizanale, de la design, până la produs şi comunicarea acestuia.

    “Am studiat atât tehnicile de gelaterie ale italienilor, cât şi pe cele ale francezilor. Italienii au o îngheţată mult mai aromată, mai grasă, cu o textură mai elastică şi mai puţin aerată – ceea ce cunoaştem drept gelato. Francezii, în schimb, se concentrează mai mult pe cantitatea de aer din îngheţată, vor să fie mai aerată, mai echilibrată – aceasta este practic îngheţata clasică.

    Mie îmi place câte ceva din amândouă, aşa că am zis să le combin, obţinând o îngheţată cremoasă şi aromată (atributele gelato), dar în acelaşi timp şi aerată (îngheţata clasică), cu foarte puţin zahăr adăugat. Am ales cantitatea mai mare de aer din îngheţata clasică şi grăsimea din gelato. Pot spune că am schimbat puţin regulile de concepere a reţetelor inventate de italieni şi de francezi şi am creat o îngheţată perfect adaptată gustului nostru românesc.”

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL