Tag: denumire

  • Magazinul care vinde “nimic”, dar cu toate acestea are mulţi clienţi – FOTO

    Magazinul, denumit „Inutilious Retailer” este unul aparte, neavând program fix şi nici produse de vânzare.

    Un fotograf britanic, Adrian Wilson, care se amuza imprimând tricouri cu imagini ale unor opere de artă şi lăsându-le în magazine de îmbrăcăminte, şi-a deschis propriul magazin la New York, scrie The Guardian.

    În el sunt expuse  articole vestimentare cu imprimeuri realizate de clienţi, iar cei care doresc unul din aceste articole sunt invitaţi într-un atelier din spatele magazinului, unde li se prezintă nişte matriţe pentru material textil din secolul al XIX-lea pe care sunt îndemnaţi să le folosească să imprime imagini pe alte obiecte de îmbrăcăminte, plătind astfel pentru cel ales. După ce au terminat treaba, patronul şi fotografiază alături de creaţiile lor şi produsele pe care le iau din magazin.

  • ”Craterul Dragonului”, descoperirea făcută recent îi uluieşte pe chinezi. Este UNIC în lume

    Craterul descoperit în sudul mării Chinei este considerat cel mai adânc din lume.

    Denumită ,,Craterul Dragonului” de către chinezi, peştera din calcar are o adâncime de 300,89 metri, aproape înălţimea celui mai înalt zgârie nori – 309,6m înălţime (hotelul The Shard din Londra).

    Anterior,  Gaura Albastră a lui Dean (Bahamas) era considerată cel mai adânc crater subacvatic, cu o adâncime de 202 metri.

     Peştera subacvatică este localizată la 16.31 grade latitudine nordică şi 111.46 grade longitudine estică, sub suprafaţa mării din sudul Chinei. Este situată în apropierea disputatelor Insule Parace, cunoscute cu denumirea de Xisha în Chineză şi Hoang Sa în Vietnameză. Găurile subacvatice sunt cunoscute şi cu denumirea de găuri albastre.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cum arată sistemul de optimizare fiscală al Imperiului Ikea

    Acum 73 de ani, pe când avea doar 17 ani, suedezul Ingvar Kamprad punea bazele celei mai cunoscute companii producătoare de mobilă din lume, Ikea. „I” vine de la Ingvar, „K” de la Kamprad, „E” de la denumirea fermei deţinută de familia sa, Elmtaryd, iar „A” vine de la numele orăşelului din Suedia unde a crescut Kamprad, Agunaryd, scrie Fortune.

    În luna martie a acestui an, fondatorul gigantului suedez a împlinit 90 de ani, fiind  cunoscut mai degrabă pentru „zgârcenia” sa, decât pentru longevitate.

    Presa internaţională scrie că Ingvar Kamprad îşi cumpără haine de la pieţele de vechituri, călătoreşte la clasa economică şi conduce un Volvo.

    El s-a retras treptat din compania de familie acum şase ani, pentru a face loc celor trei fii ai săi, Mathias, Peter şi Jonas, întorcându-se într-un final în Suedia în 2014.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Cum arată sistemul de optimizare fiscală al Imperiului Ikea

    Acum 73 de ani, pe când avea doar 17 ani, suedezul Ingvar Kamprad punea bazele celei mai cunoscute companii producătoare de mobilă din lume, Ikea. „I” vine de la Ingvar, „K” de la Kamprad, „E” de la denumirea fermei deţinută de familia sa, Elmtaryd, iar „A” vine de la numele orăşelului din Suedia unde a crescut Kamprad, Agunaryd, scrie Fortune.

    În luna martie a acestui an, fondatorul gigantului suedez a împlinit 90 de ani, fiind  cunoscut mai degrabă pentru „zgârcenia” sa, decât pentru longevitate.

    Presa internaţională scrie că Ingvar Kamprad îşi cumpără haine de la pieţele de vechituri, călătoreşte la clasa economică şi conduce un Volvo.

    El s-a retras treptat din compania de familie acum şase ani, pentru a face loc celor trei fii ai săi, Mathias, Peter şi Jonas, întorcându-se într-un final în Suedia în 2014.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Cum arată impresionantul sistem de optimizare fiscală al companiei celui mai bogat om din Europa

    Acum 73 de ani, pe când avea doar 17 ani, suedezul Ingvar Kamprad punea bazele celei mai cunoscute companii producătoare de mobilă din lume, Ikea. „I” vine de la Ingvar, „K” de la Kamprad, „E” de la denumirea fermei deţinută de familia sa, Elmtaryd, iar „A” vine de la numele orăşelului din Suedia unde a crescut Kamprad, Agunaryd, scrie Fortune.

    În luna martie a acestui an, fondatorul gigantului suedez a împlinit 90 de ani, fiind  cunoscut mai degrabă pentru „zgârcenia” sa, decât pentru longevitate.

    Cum arată impresionantul sistem de optimizare fiscală din spatele Imperiului Ikea

  • Artistul care pictează pe apă. Impresionantele opere de artă realizate după o tehnică antică – VIDEO

    Lucrările artistului turc Garip Ay durează doar câteva momente, însă sunt considerate a fi adevărate opere de artă. Acesta reuşeşte să creeze aceste capodopere cu ajutorul unei tehnici antice, denumite Ebru.

    Ebru este o tehnică străveche persană de pictură pe apă ce a devenit mai târziu o formă tradiţională de artă decorativă specifică Turciei. Acest stil se mai numeşte marmorat şi constă în adăugarea unei substanţe naturale în apă, pentru a se obţine un lichid îngroşat pe suprafaţa căruia se aplică vopsele insolubile în apă, fără ca acestea să se îmbine între ele. Apoi, cu ajutorul unor beţe de metal, sunt create diverse modele şi forme. Când pictura este gata, aceasta poate fi transferată pe o suprafaţă absorbantă cum ar fi hârtia, materiale textile sau lemnul.

     

     

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Artistul care pictează pe apă. Impresionantele opere de artă realizate după o tehnică antică – VIDEO

    Lucrările artistului turc Garip Ay durează doar câteva momente, însă sunt considerate a fi adevărate opere de artă. Acesta reuşeşte să creeze aceste capodopere cu ajutorul unei tehnici antice, denumite Ebru.

    Ebru este o tehnică străveche persană de pictură pe apă ce a devenit mai târziu o formă tradiţională de artă decorativă specifică Turciei. Acest stil se mai numeşte marmorat şi constă în adăugarea unei substanţe naturale în apă, pentru a se obţine un lichid îngroşat pe suprafaţa căruia se aplică vopsele insolubile în apă, fără ca acestea să se îmbine între ele. Apoi, cu ajutorul unor beţe de metal, sunt create diverse modele şi forme. Când pictura este gata, aceasta poate fi transferată pe o suprafaţă absorbantă cum ar fi hârtia, materiale textile sau lemnul.

     

     

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Care este legătura dintre staţiunile luxoase din Tirol şi un oraş de 14.000 de locuitori din Harghita?

    „Iniţial ne-am gândit că în denumirea brandului să existe cuvântul «berg» (munte)“, descrie Dan Cotfas modul în care s-a născut ideea denumirii mărcii profesionale de echipamente sportive Strindberg, lansată de Danico, afacerea pe care o conduce împreună cu fratele său în Topliţa, judeţul Harghita. Despre oraşul cu 14.000 de locuitori, cei mai mulţi oameni au auzit pentru temperaturile scăzute din timpul iernii ori pentru afacerile cu lemn ce se desfăşoară în zonă şi mai puţin cu privire la articolele antreprenorului, din care 80% iau drumul exportului.

    În prezent, 40.000 de produse pleacă anual de pe poartea unităţii de producţie a firmei. 65% dintre acestea sunt reprezentate de produsele marcă proprie, iar restul este reprezentat de cele realizate în lohn pentru firme precum Moncler, Colmar, Emporio Armani, Hogan, Fay, Zegna, Woolrich.

    Firma înfiinţată în urmă cu mai bine de două decenii a ajuns astfel anul trecut la afaceri de 4,8 milioane de lei, un profit net de circa 140.000 de lei şi un număr mediu de 93 de angajaţi.


    Fraţii Dan şi Nicolae Cotfas au pus bazele afacerii Danico în februarie 1992, sub forma unui atelier de confecţii de îmbrăcăminte, în continuarea unei tradiţii de familie începute încă în 1953 de tatăl lor. „Nu aveam bani pentru închirierea unui spaţiu, astfel că am deschis atelierul în casa bunicilor. În acest fel am beneficiat şi de avantajul că atelierul se afla lângă părinţii noştri, care la început ne-au ajutat mult lucrând şi ei în atelier“, descrie Dan Cotfas începuturile afacerii. Cei doi fraţi au lansat atelierul folosindu‑se de câteva maşini de cusut vechi recondiţionate şi au lucrat în acest atelier până în 1995, axându-se pe comercializarea produselor proprii de îmbrăcăminte în zonă.

    În 1995, au hotărât să treacă la pasul următor: s-au mutat într-o locaţie mai potrivită şi au cumpărat în leasing utilaje pentru o linie de producţie. În acelaşi an, au început să lucreze în sistem lohn pentru piaţa din Italia. „În perioada următoare ne-am propus să învăţăm să facem toată gama de producţie, de la cele fashion la cele mai tehnice“, descrie Dan Cotfas modul în care şi-au propus să dezvolte afacerea, axându‑se pe hainele premium. De-a lungul timpului, au sesizat un potenţial de piaţă pe nişa echipamentelor profesionale pentru schi şi outdoor. Participările la târguri internaţionale le-au confirmat aşteptările iniţiale şi le-au crescut prezenţa în afara graniţelor, în Italia, Germania ori ţările nordice. Un factor de creştere l-au reprezentat comenzile pentru cluburile şi monitorii de schi din Italia, Austria, Finlanda, Germania, care, potrivit fondatorilor firmei, au crescut anual. Astfel, în prezent peste 50% din producţia totală este destinată cluburilor sportive.

    În ce priveşte producţia destinată retailului, peste 40% din aceasta se realizează prin intermediul partenerilor. Pe piaţa locală, Danico îşi comercializează produsele în magazinele partener de la Predeal, Sinaia, Cluj, Braşov, Bucureşti, Baia Mare, Deva, Alba Iulia, Petroşani, Reşiţa, Bistriţa, printr-un magazin propriu din Topliţa, dar şi printr-un magazin online.
    Din toamna anului trecut, compania este prezentă cu un magazin propriu şi în Vadoies, Bolzano, Trentino – Alto Adige, din Italia,  denumită şi Tirolul de Sud şi care este recunoscută pentru staţiunile de schi din zonă. „Am ales această zonă deoarece este o zonă foarte cunoscută şi distribuitorul nostru pentru Italia este din această zonă“, explică Dan Cotfas.

    Planurile pentru compania harghiteană nu se opresc însă aici şi constau în mărirea exportului pentru Uniunea Europeană şi în comercializarea produselor Strindberg şi pe piaţa din SUA şi Canada. Cele mai recente investiţii au fost direcţionate spre cumpărarea maşinilor de cusut de ultimă generaţie, a sistemului de proiectare şi croire asistată pe calculator (CAD) şi a unei maşini de croit cu laser, care să asigure capacitatea de producţie necesară.

    Lipsa forţei de muncă calificată şi fiscalitatea ridicată, cât şi taxele şi impozitele mari pentru sectorul productiv reprezintă însă principalele obstacole în dezvoltarea afacerii, potrivit managerului. O altă problemă pentru producătorii de textile din zonă este şi faptul că şcolile profesionale au dispărut.

    Fraţii Cotfas nu sunt singurii care fac haine premium în zona Harghita-Covasna: mâna de lucru ieftină şi apartenenţa la Uniunea Europeană au atras de-a lungul timpului o serie de branduri de renume să producă în sistem lohn la fabricile din România, în toate zonele ţării. Potrivit unor informaţii anterioare deţinute de Business Magazin, producătorii de textile au ajuns în topul celor mai mari trei angajatori locali în 11 judeţe din România. În Harghita şi Covasna, numărul de angajaţi în producţia de textile ocupă locul I, cu 3.970 în cazul primului judeţ şi 4.735 în cazul celui de al doilea. Industria este dominantă însă în sud-estul ţării – pe locul I din punct de vedere al numărului de angajaţi se află Prahova (8.835 de angajaţi), Vrancea (7.718 de angajaţi), Olt (5.117 angajaţi).

    În judeţul Covasna, de pildă, compania germană Dr. Dietrich Bock und Partner GmbH deţine patru fabrici din judeţul Covasna deţinute de germani pe piaţa locală: RHM Pants din Estelnic, destinată producţiei de pantaloni clasici, fabrica producătoare de blugi Platanus, Transilvanian Trousers, care produce pantaloni sport, şi unitatea de spălare RGT România (Ready Garment Technology), unde se vopsesc şi se spală diversele produse din textile. Compania germană a ajuns în 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, la afaceri de 150,6 milioane de lei (circa 34 de milioane de euro), 1.300 de angajaţi şi profit net de 12 milioane de lei (2,7 mil. euro), majoritatea realizate pe baza produselor realizate în lohn pentru firme precum Armani, MarcCain, Hugo Boss.

    Peste 40 de firme de confecţii activează în această zonă, din care în jur de 15 se ocupă cu  producţia sau spălarea şi vopsirea de pantaloni. Majoritatea funcţionează cu capital străin şi în sistem lohn, iar argumentul pentru dezvoltarea industriei textile din zonă se bazează mai ales pe existenţa forţei de muncă ieftine şi calificate. Concentrarea mare a fabricilor de acest tip l-a determinat pe ambasadorul SUA James Rosapepe, la o vizită în municipiul Sfântu Gheorghe în anul 2000, să numească zona „un Silicon Valley al pantalonilor“, de unde şi denumirea ulterioară dată de localnici de „Valea Pantalonilor“.

    În Covasna şi Harghita, judeţe cu cifre de afaceri totale de circa 5 miliarde de lei şi respectiv 8 miliarde de lei în 2014, ponderea capitalului privat românesc este însă dominantă şi se plasa la 70%, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile.
     

  • Care este legătura dintre staţiunile luxoase din Tirol şi un oraş de 14.000 de locuitori din Harghita?

    „Iniţial ne-am gândit că în denumirea brandului să existe cuvântul «berg» (munte)“, descrie Dan Cotfas modul în care s-a născut ideea denumirii mărcii profesionale de echipamente sportive Strindberg, lansată de Danico, afacerea pe care o conduce împreună cu fratele său în Topliţa, judeţul Harghita. Despre oraşul cu 14.000 de locuitori, cei mai mulţi oameni au auzit pentru temperaturile scăzute din timpul iernii ori pentru afacerile cu lemn ce se desfăşoară în zonă şi mai puţin cu privire la articolele antreprenorului, din care 80% iau drumul exportului.

    În prezent, 40.000 de produse pleacă anual de pe poartea unităţii de producţie a firmei. 65% dintre acestea sunt reprezentate de produsele marcă proprie, iar restul este reprezentat de cele realizate în lohn pentru firme precum Moncler, Colmar, Emporio Armani, Hogan, Fay, Zegna, Woolrich.

    Firma înfiinţată în urmă cu mai bine de două decenii a ajuns astfel anul trecut la afaceri de 4,8 milioane de lei, un profit net de circa 140.000 de lei şi un număr mediu de 93 de angajaţi.


    Fraţii Dan şi Nicolae Cotfas au pus bazele afacerii Danico în februarie 1992, sub forma unui atelier de confecţii de îmbrăcăminte, în continuarea unei tradiţii de familie începute încă în 1953 de tatăl lor. „Nu aveam bani pentru închirierea unui spaţiu, astfel că am deschis atelierul în casa bunicilor. În acest fel am beneficiat şi de avantajul că atelierul se afla lângă părinţii noştri, care la început ne-au ajutat mult lucrând şi ei în atelier“, descrie Dan Cotfas începuturile afacerii. Cei doi fraţi au lansat atelierul folosindu‑se de câteva maşini de cusut vechi recondiţionate şi au lucrat în acest atelier până în 1995, axându-se pe comercializarea produselor proprii de îmbrăcăminte în zonă.

    În 1995, au hotărât să treacă la pasul următor: s-au mutat într-o locaţie mai potrivită şi au cumpărat în leasing utilaje pentru o linie de producţie. În acelaşi an, au început să lucreze în sistem lohn pentru piaţa din Italia. „În perioada următoare ne-am propus să învăţăm să facem toată gama de producţie, de la cele fashion la cele mai tehnice“, descrie Dan Cotfas modul în care şi-au propus să dezvolte afacerea, axându‑se pe hainele premium. De-a lungul timpului, au sesizat un potenţial de piaţă pe nişa echipamentelor profesionale pentru schi şi outdoor. Participările la târguri internaţionale le-au confirmat aşteptările iniţiale şi le-au crescut prezenţa în afara graniţelor, în Italia, Germania ori ţările nordice. Un factor de creştere l-au reprezentat comenzile pentru cluburile şi monitorii de schi din Italia, Austria, Finlanda, Germania, care, potrivit fondatorilor firmei, au crescut anual. Astfel, în prezent peste 50% din producţia totală este destinată cluburilor sportive.

    În ce priveşte producţia destinată retailului, peste 40% din aceasta se realizează prin intermediul partenerilor. Pe piaţa locală, Danico îşi comercializează produsele în magazinele partener de la Predeal, Sinaia, Cluj, Braşov, Bucureşti, Baia Mare, Deva, Alba Iulia, Petroşani, Reşiţa, Bistriţa, printr-un magazin propriu din Topliţa, dar şi printr-un magazin online.
    Din toamna anului trecut, compania este prezentă cu un magazin propriu şi în Vadoies, Bolzano, Trentino – Alto Adige, din Italia,  denumită şi Tirolul de Sud şi care este recunoscută pentru staţiunile de schi din zonă. „Am ales această zonă deoarece este o zonă foarte cunoscută şi distribuitorul nostru pentru Italia este din această zonă“, explică Dan Cotfas.

    Planurile pentru compania harghiteană nu se opresc însă aici şi constau în mărirea exportului pentru Uniunea Europeană şi în comercializarea produselor Strindberg şi pe piaţa din SUA şi Canada. Cele mai recente investiţii au fost direcţionate spre cumpărarea maşinilor de cusut de ultimă generaţie, a sistemului de proiectare şi croire asistată pe calculator (CAD) şi a unei maşini de croit cu laser, care să asigure capacitatea de producţie necesară.

    Lipsa forţei de muncă calificată şi fiscalitatea ridicată, cât şi taxele şi impozitele mari pentru sectorul productiv reprezintă însă principalele obstacole în dezvoltarea afacerii, potrivit managerului. O altă problemă pentru producătorii de textile din zonă este şi faptul că şcolile profesionale au dispărut.

    Fraţii Cotfas nu sunt singurii care fac haine premium în zona Harghita-Covasna: mâna de lucru ieftină şi apartenenţa la Uniunea Europeană au atras de-a lungul timpului o serie de branduri de renume să producă în sistem lohn la fabricile din România, în toate zonele ţării. Potrivit unor informaţii anterioare deţinute de Business Magazin, producătorii de textile au ajuns în topul celor mai mari trei angajatori locali în 11 judeţe din România. În Harghita şi Covasna, numărul de angajaţi în producţia de textile ocupă locul I, cu 3.970 în cazul primului judeţ şi 4.735 în cazul celui de al doilea. Industria este dominantă însă în sud-estul ţării – pe locul I din punct de vedere al numărului de angajaţi se află Prahova (8.835 de angajaţi), Vrancea (7.718 de angajaţi), Olt (5.117 angajaţi).

    În judeţul Covasna, de pildă, compania germană Dr. Dietrich Bock und Partner GmbH deţine patru fabrici din judeţul Covasna deţinute de germani pe piaţa locală: RHM Pants din Estelnic, destinată producţiei de pantaloni clasici, fabrica producătoare de blugi Platanus, Transilvanian Trousers, care produce pantaloni sport, şi unitatea de spălare RGT România (Ready Garment Technology), unde se vopsesc şi se spală diversele produse din textile. Compania germană a ajuns în 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, la afaceri de 150,6 milioane de lei (circa 34 de milioane de euro), 1.300 de angajaţi şi profit net de 12 milioane de lei (2,7 mil. euro), majoritatea realizate pe baza produselor realizate în lohn pentru firme precum Armani, MarcCain, Hugo Boss.

    Peste 40 de firme de confecţii activează în această zonă, din care în jur de 15 se ocupă cu  producţia sau spălarea şi vopsirea de pantaloni. Majoritatea funcţionează cu capital străin şi în sistem lohn, iar argumentul pentru dezvoltarea industriei textile din zonă se bazează mai ales pe existenţa forţei de muncă ieftine şi calificate. Concentrarea mare a fabricilor de acest tip l-a determinat pe ambasadorul SUA James Rosapepe, la o vizită în municipiul Sfântu Gheorghe în anul 2000, să numească zona „un Silicon Valley al pantalonilor“, de unde şi denumirea ulterioară dată de localnici de „Valea Pantalonilor“.

    În Covasna şi Harghita, judeţe cu cifre de afaceri totale de circa 5 miliarde de lei şi respectiv 8 miliarde de lei în 2014, ponderea capitalului privat românesc este însă dominantă şi se plasa la 70%, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile.
     

  • Care este legătura dintre staţiunile luxoase din Tirol şi un oraş de 14.000 de locuitori din Harghita?

    „Iniţial ne-am gândit că în denumirea brandului să existe cuvântul «berg» (munte)“, descrie Dan Cotfas modul în care s-a născut ideea denumirii mărcii profesionale de echipamente sportive Strindberg, lansată de Danico, afacerea pe care o conduce împreună cu fratele său în Topliţa, judeţul Harghita. Despre oraşul cu 14.000 de locuitori, cei mai mulţi oameni au auzit pentru temperaturile scăzute din timpul iernii ori pentru afacerile cu lemn ce se desfăşoară în zonă şi mai puţin cu privire la articolele antreprenorului, din care 80% iau drumul exportului.

    În prezent, 40.000 de produse pleacă anual de pe poartea unităţii de producţie a firmei. 65% dintre acestea sunt reprezentate de produsele marcă proprie, iar restul este reprezentat de cele realizate în lohn pentru firme precum Moncler, Colmar, Emporio Armani, Hogan, Fay, Zegna, Woolrich.

    Firma înfiinţată în urmă cu mai bine de două decenii a ajuns astfel anul trecut la afaceri de 4,8 milioane de lei, un profit net de circa 140.000 de lei şi un număr mediu de 93 de angajaţi.


    Fraţii Dan şi Nicolae Cotfas au pus bazele afacerii Danico în februarie 1992, sub forma unui atelier de confecţii de îmbrăcăminte, în continuarea unei tradiţii de familie începute încă în 1953 de tatăl lor. „Nu aveam bani pentru închirierea unui spaţiu, astfel că am deschis atelierul în casa bunicilor. În acest fel am beneficiat şi de avantajul că atelierul se afla lângă părinţii noştri, care la început ne-au ajutat mult lucrând şi ei în atelier“, descrie Dan Cotfas începuturile afacerii. Cei doi fraţi au lansat atelierul folosindu‑se de câteva maşini de cusut vechi recondiţionate şi au lucrat în acest atelier până în 1995, axându-se pe comercializarea produselor proprii de îmbrăcăminte în zonă.

    În 1995, au hotărât să treacă la pasul următor: s-au mutat într-o locaţie mai potrivită şi au cumpărat în leasing utilaje pentru o linie de producţie. În acelaşi an, au început să lucreze în sistem lohn pentru piaţa din Italia. „În perioada următoare ne-am propus să învăţăm să facem toată gama de producţie, de la cele fashion la cele mai tehnice“, descrie Dan Cotfas modul în care şi-au propus să dezvolte afacerea, axându‑se pe hainele premium. De-a lungul timpului, au sesizat un potenţial de piaţă pe nişa echipamentelor profesionale pentru schi şi outdoor. Participările la târguri internaţionale le-au confirmat aşteptările iniţiale şi le-au crescut prezenţa în afara graniţelor, în Italia, Germania ori ţările nordice. Un factor de creştere l-au reprezentat comenzile pentru cluburile şi monitorii de schi din Italia, Austria, Finlanda, Germania, care, potrivit fondatorilor firmei, au crescut anual. Astfel, în prezent peste 50% din producţia totală este destinată cluburilor sportive.

    În ce priveşte producţia destinată retailului, peste 40% din aceasta se realizează prin intermediul partenerilor. Pe piaţa locală, Danico îşi comercializează produsele în magazinele partener de la Predeal, Sinaia, Cluj, Braşov, Bucureşti, Baia Mare, Deva, Alba Iulia, Petroşani, Reşiţa, Bistriţa, printr-un magazin propriu din Topliţa, dar şi printr-un magazin online.
    Din toamna anului trecut, compania este prezentă cu un magazin propriu şi în Vadoies, Bolzano, Trentino – Alto Adige, din Italia,  denumită şi Tirolul de Sud şi care este recunoscută pentru staţiunile de schi din zonă. „Am ales această zonă deoarece este o zonă foarte cunoscută şi distribuitorul nostru pentru Italia este din această zonă“, explică Dan Cotfas.

    Planurile pentru compania harghiteană nu se opresc însă aici şi constau în mărirea exportului pentru Uniunea Europeană şi în comercializarea produselor Strindberg şi pe piaţa din SUA şi Canada. Cele mai recente investiţii au fost direcţionate spre cumpărarea maşinilor de cusut de ultimă generaţie, a sistemului de proiectare şi croire asistată pe calculator (CAD) şi a unei maşini de croit cu laser, care să asigure capacitatea de producţie necesară.

    Lipsa forţei de muncă calificată şi fiscalitatea ridicată, cât şi taxele şi impozitele mari pentru sectorul productiv reprezintă însă principalele obstacole în dezvoltarea afacerii, potrivit managerului. O altă problemă pentru producătorii de textile din zonă este şi faptul că şcolile profesionale au dispărut.

    Fraţii Cotfas nu sunt singurii care fac haine premium în zona Harghita-Covasna: mâna de lucru ieftină şi apartenenţa la Uniunea Europeană au atras de-a lungul timpului o serie de branduri de renume să producă în sistem lohn la fabricile din România, în toate zonele ţării. Potrivit unor informaţii anterioare deţinute de Business Magazin, producătorii de textile au ajuns în topul celor mai mari trei angajatori locali în 11 judeţe din România. În Harghita şi Covasna, numărul de angajaţi în producţia de textile ocupă locul I, cu 3.970 în cazul primului judeţ şi 4.735 în cazul celui de al doilea. Industria este dominantă însă în sud-estul ţării – pe locul I din punct de vedere al numărului de angajaţi se află Prahova (8.835 de angajaţi), Vrancea (7.718 de angajaţi), Olt (5.117 angajaţi).

    În judeţul Covasna, de pildă, compania germană Dr. Dietrich Bock und Partner GmbH deţine patru fabrici din judeţul Covasna deţinute de germani pe piaţa locală: RHM Pants din Estelnic, destinată producţiei de pantaloni clasici, fabrica producătoare de blugi Platanus, Transilvanian Trousers, care produce pantaloni sport, şi unitatea de spălare RGT România (Ready Garment Technology), unde se vopsesc şi se spală diversele produse din textile. Compania germană a ajuns în 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, la afaceri de 150,6 milioane de lei (circa 34 de milioane de euro), 1.300 de angajaţi şi profit net de 12 milioane de lei (2,7 mil. euro), majoritatea realizate pe baza produselor realizate în lohn pentru firme precum Armani, MarcCain, Hugo Boss.

    Peste 40 de firme de confecţii activează în această zonă, din care în jur de 15 se ocupă cu  producţia sau spălarea şi vopsirea de pantaloni. Majoritatea funcţionează cu capital străin şi în sistem lohn, iar argumentul pentru dezvoltarea industriei textile din zonă se bazează mai ales pe existenţa forţei de muncă ieftine şi calificate. Concentrarea mare a fabricilor de acest tip l-a determinat pe ambasadorul SUA James Rosapepe, la o vizită în municipiul Sfântu Gheorghe în anul 2000, să numească zona „un Silicon Valley al pantalonilor“, de unde şi denumirea ulterioară dată de localnici de „Valea Pantalonilor“.

    În Covasna şi Harghita, judeţe cu cifre de afaceri totale de circa 5 miliarde de lei şi respectiv 8 miliarde de lei în 2014, ponderea capitalului privat românesc este însă dominantă şi se plasa la 70%, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile.