BusinessMagazin

Tag: benzina

  • Câţi kilometri mai poţi să mergi după ce se aprinde “becul de benzină”

    E simplu să estimezi câţi kilometri mai poate parcurge o maşină după ce s-a aprins becul indicatorului de benzină.

    Sunt mulţi factori care pot influenţa distanţa pe care o mai poţi parcurge o dată ce s-a aprins indicatorul care te trimite la benzinărie: consumul maşinii, condiţiile meteo, tipul de teren pe care te afli şi stilul de condus.

    Cât de departe poţi să ajungi? Ca să poţi face o estimare e suficient să-ţi cunoşti consumul mediu şi capacitatea rezervorului. Şoferii îşi cunosc de obicei consumul, asta în cazul în care nu au computer de bord care să-l afişeze, iar capacitatea rezervorului o poţi afla din talonul maşinii.În majoritatea maşinilor, becul indicatorului de combustibil se aprinde în jurul valorii de 10% din total. Atenţie, această valoare poate să varieze de la marcă la marcă, deci calculul este estimativ şi poate prezenta diferenţe.

    Află câţi kilometri mai poţi să mergi după ce se aprinde “becul de benzină”

  • Prima ţara care interzice comercializarea vehiculelor pe benzină sau diesel

    Parlamentul olandez a făcut primul pas în interzicerea la vânzare a vehiculelor pe benzină sau diesel din 2025, potrivit The Globe and Mail

    Amendamentul a fost adoptat săptămâna trecută de Camera inferioară a parlamentului olandez la propunerea partidului PvdA. Măsura a întâmpinat o opoziţie puternică din partea dreptei, însă acum Guvernul trebuie să adopte un plan de măsuri pentru implementarea deciziei.

    Asta înseamnă interzicerea vehiculelor pe benzină sau diesel, dar şi pe cele hibride, în schmib vor fi permise automobilele alimentate cu hidrogen.

    Vânzările de automobile eclectrice în Olanda au însemnat 1.4 din totalul vânzărilor de automobile în Ţara Lalelelor în anul 2013. Pe cap de locuitor, Olandare are cele mai multe maşini electrice după Norvegia. 

  • VIDEO. Uită de benzină sau motorină. Un român a inventat maşina care merge cu apă, oţet şi cola

    Gheorghe Bordeianu, un inginer din Bacău, a inventat motorul care funcţionează pe bază de hidrogen. Băcăuanul şi-a pus în practica invenţia, şi a ataşat maşinii sale (un Cielo cumpărat la mâna a doua din Spania) un dispozitiv care funcţionează cu un amestec de apă, oţet, cola sau chiar urină.

    Maşina poate fi considerată ecologică deoarece arde hidrogenul şi elimină în aer oxigenul. Gheorghe Bordeianu şi-a testat chiar maşina la RAR, iar rezultatele în privinţa emisiilor au fost zero.

    ”Orice lichid care contine hidrogen poate fi folosit drept combustibil pentru motor. Dispozitivul functioneaza cu otet si cola, chiar si cu urina” a declarat inginerul băcăuan.

    VIDEO. Uită de benzină sau motorină. Un român a inventat maşina care merge cu apă, oţet şi cola

  • Ţiţeiul ieftin otrăveşte producătorii de petrol şi companiile îndatorate

    Însă pentru primul petrolul ieftin înseamnă durere. La nivel macro, acest lucru este evident în vizitele pe care a început să le facă FMI, cu „obsesia“  lui pentru stabilitate: nu la Atena sau la Roma, unde băncile se zguduie la cel mai mic tremur pe burse, ci în Azerbaidjan, o ţară cu un buget dependent aproape în totalitate de veniturile din petrol.

    În general dictaturile producătoare de petrol din Asia Centrală, cum este Azerbaidjan, se regăsesc printre ţările lovite cel mai dur de scăderea accentuată a cotaţiilor petrolului mai ales deoarece, ca state foste sovietice, au rămas cu o dependenţă puternică de comerţul cu Rusia, un alt producător de petrol, după cum scrie pentru Project Syndicate Bill Emmott, fost editor şef la The Economist.
    Prăbuşirea cu 70% a preţurilor petrolului reprezintă un transfer colosal de 3.000 de miliarde de dolari în venituri anuale de la ţările producătoare de petrol la cele consumatoare.

    Cei mai mari beneficiari ai acestui transfer sunt ţările puternic îndatorate, importatoare de petrol precum Grecia, Italia şi Spania. Şi Germania este răsfăţată, după cum arată sondajele de opinie. Energia mai ieftină (Germania trece printr-o tranziţie costisitoare de la energie poluantă la energie curată) şi creşterea veniturilor prin majorarea salariilor i-au încurajat pe consumatorii nemţi să cheltuiască mai mult, iar consumul a devenit cel mai puternic motor de creştere economică.

    Însă încrederea şi dispoziţia de a cheltui sunt avantaje vulnerabile, mai ales în actualul mediu saturat de turbulenţe şi incertitudini.
    În SUA, înjumătăţirea preţului benzinei îi scoate mai mult pe americani în oraş, la restaurante. Însă ei economisesc mai mult decât ar vrea guvernul. În trecut, petrolul ieftin a stimulat creşterea economiei mondiale deoarece consumatorii cheltuiau mai mult dintr-un dolar suplimentar decât producătorii.

    Petrolul ieftin poate deveni, în multe moduri, inamicul cererii. Când preţurile depăşeau 100 de dolari pe baril, avea sens pentru un producător să investească în explorare în regiuni îndepărtate sau dificile precum Arctica, Africa de Vest şi coasta Braziliei, explică The Economist. Pe măsură ce preţurile au coborât, au scăzut şi investiţiile. Proiecte în valoare de 380 de miliarde de dolari au fost îngheţate. În SUA, cheltuielile cu active fixe din industria petrolului s-au redus la jumătate faţă de nivelul de vârf. Otrava s-a răspândit: indicele PMI (bazat pe intenţiile directorilor de achiziţii din companii) a înregistrat în decembrie o contracţie accelerată de-a lungul întregului sector manufacturier american.

    În Brazilia, durerile cauzate de preţurile petrolului companiei naţionale Petrobras au fost exacerbate de un scandal de coprupţie care a cauzat paralizie la cele mai ridicate niveluri ale guvernului.
    Căderea investiţiilor şi preţurilor activelor este cu atât mai distructivă cu cât este mai rapidă. Prăbuşirea preţurilor petrolului când economia mondială este şubredă poate declanşa defaulturi.
    Posibilele revărsări în sistemul financiar sunt greu de evaluat. O mare parte din creşterea de 650 de miliarde de dolari a datoriilor companiilor din lumea emergentă începând cu 2007 este în industriile petrolului şi materiilor prime.

     

     

     

  • Când toţi martorii spun aceeaşi poveste

    Uitaţi de „peak oil“, uitaţi de barilul la peste 100 de dolari, uitaţi de preţurile nesigure ale benzinei, care ba urmăresc, ba nu urmăresc tendinţele preţului ţiţeiului. Notaţi-vă în schimb data de 18 ianuarie 2016, când a apărut preţul negativ al petrolului.

    Presa internaţională a salutat premiera cu entuziasm, de la „Fraţii Koch inventează preţurile negative la petrol!“ la „Petrolul din North Dakota nu mai valorează nimic!“. Despre ce este vorba? Flint Hill Resources, rafinăria fraţilor miliardari Charles şi David Koch, a anunţat că va plăti minus 50 de cenţi pe barilul de petrol North Dakota, o varietate cu conţinut ridicat de sulf. Preţul a ajuns la acest nivel de la 13,5 dolari/baril cu un an în urmă şi de la 47,6 dolari/baril în ianuarie 2014.

    La câteva ore de la postarea preţului negativ pe site, Flint Hill a anunţat că a fost o greşeală şi că nu, producătorii de petrol nu trebuie să plătească 50 de cenţi pentru petrolul pe care îl vând, ci că vor primi 1,50 de dolari pentru un baril. Ceea ce, sincer, cred că e mai enervant decât un preţ negativ, care are, trebuie să spunem, farmecul său; aşa, un dolar şi jumătate mi se pare chiar o sumă rizibilă pentru o lume ameninţată. Vă reamintesc, de „peak oil“, de epuizarea rezervelor şi de spectrul barilului la 500 de dolari (este estimarea unui oficial al OPEC emisă cu ceva vreme în urmă, într-o perioadă pe care am denumit-o atunci „campionatul mondial de aruncări cu preţul ţiţeiului“ – veţi fi intuind la ce mă refer).

    Trebuie să spun, pentru buna informare a publicului,  că preţuri negative la hidrocarburi au mai fost – la un moment dat, anul trecut, propanul dădea cu minus prin Canada, iar rafinorii au plătit câteodată pentru a scăpa de stocuri de produse greu vandabile; dar acestea au fost cazuri de produse finite şi nu de materie primă. Preţul negativ al petrolului, sau cel de numai un dolar şi jumătate, este reflecţia perfectă a vremurilor tulburi pe care le trăim: avem analişti economici mai mulţi ca niciodată, dar nimeni nu poate emite o previziune care să se şi întâmple, avem creşteri economice, dar lumea, nu numai la noi ci şi aiurea în lume, sărăceşte, avem indicatori şi rezultate şi pieţe şi tranzacţii, dar totul pare a se petrece nu la noi, ci în camera vecinilor, iar noi auzim doar gălăgia. .
    Avem voci care prevestesc periodic criza cea mare care va să vină, de parcă cea precedentă s-ar fi încheiat; nu, nu s-a încheiat, ci a fost doar cosmetizată şi aruncată, asemeni pisicii, în curţile vecinilor.

    Dincolo de astfel de versuri albe, să privim totuşi spre un indicator din lumea reală, pe care tot îl invoc, din când în când: este vorba de Baltic Dry Index, indice emis zilnic de Baltic Exchange din Londra, care ia în calcul peste 20 de rute comerciale şi reflectă evoluţia costurilor de transport din industria navală a materiilor prime – minereu de fier, oţel, ciment, cărbune. Analiştii care îl folosesc şi îl citează spun că tranzacţiile cu materii prime, reflectate în evoluţia costurilor de transport, sunt direct legate de mersul viitor al economiei mondiale – creşte înaintea şi în timpul perioadelor faste şi scade înaintea şi în perioadele de criză. Cel mai recent l-am invocat în aprilie anul trecut, când a ajuns la interesanta valoare, oarecum emblematică, 666, de la aproape 12.000 de puncte în 2008. La finele săptămânii trecute Baltic Dry a ajuns la cea mai mică valoare înregistrată vreodată, de 369 de puncte, după ce în august anul trecut ajunsese la 1.222 de puncte şi de la 2.330 de puncte, care reprezintă „vârful“ din perioada de criză economică, atins în 2013.

    Ce spun preţul scăzut al petrolului şi valoarea extrem de scăzută a BDI? Păi ceea ce spun şi preţurile în derută ale mărfurilor, şi temerile legate de evoluţia economiei în China, şi pieţele care cad, şi avertismentele domnului Soros. Lachian Gunn, profesor universitar australian, a scris o lucrare, susţinută matematic şi economiceşte, cum că, cu cât dovezile sunt mai multe, cu atât probabilitatea ca ele să prezinte realitatea sunt mai puţine. Lumea a intuit aceasta – poliţiştii, de exemplu, ştiu că dacă mai mulţi martori la un eveniment îţi spun exact aceeaşi poveste, atunci lucrurile nu s-au întâmplat deloc aşa. Aşa că toate cele enumerate, şi care spun toate aceeaşi poveste, a crizei care va veni, greşesc.
    Sau poate nu. 

    „Nud coborând scările“ a lui Marcel Duchamp, o pictură la fel de limpede ca textul de mai sus.


     

  • Veste excelentă pentru şoferi: motorina a ajuns la cel mai mic preţ din ultimii cinci ani

    Petrom a ieftinit, din nou, motorina cu 5 bani pe litru în staţiile proprii, în timp ce benzina rămâne la acelaşi preţ, scriu cei de la reporterntv.ro.

    Astfel, preţul motorinei comercializate în benzinăriile Petrom a scăzut cu 10 bani în două zile. În ultimele şase luni, motorina a pierdut peste un leu pe litru, iar benzina aproximativ la fel. Preţurile benzinei şi motorinei comercializate la noi în ţară sunt direct legate de cotaţiile internaţionale ale produselor petroliere şi de cursul de schimb. La rândul lor, cotaţiile carburanţilor sunt legate de preţul barilului de ţiţei.

    Cum, în ultimele luni, barilul a coborât de la 65 la 40 de dolari, iar cursul de schimb a rămas relativ constant, distribuitorii de carburanţi au fost nevoiţi să scadă preţurile produselor comercializate, potrivit sursei citate.

    Preţul carburanţilor diferă între diverse staţii din ţară, chiar şi în cadrul aceleiaşi firme. Oscilaţiile pot fi şi de 5%, sau chiar mai mult.

  • Maşina care merge cu lemne. Poate atinge o viteză de 60km/h – FOTO

    Deşi preţul barilului de petrol este foarte mic, benzina este încă foarte scumpă. Aşa că este normal ca oamenii să se îndrepte spre alte metode, mai ieftine, pentru a-şi alimenta automobilele.

    Astfel, un număr tot mai mare de ucrainieni, pentru a economisi bani, îşi alimentează maşinile cu lemne, potrivit Odditycentral.com
    Conceptul nu este unul nou, oameni s-au folosit de lemne pentru a porni automobilele de multă vreme. Acestă metodă era foarte populară în timpul Primului Război Mondial şi celui De-al Doilea Război Mondial ( când sute de mii de maşini fuseseră transformate în acest fel pentru a se putea deplasa chiar şi în lipsa surselor de petrol şi gaz). Însă s-a renunţat la această practică între timp.

    În Ucraina revine acest trend şi tot mai mulţi ucrainieni îşi montează boilere şi cazane. Mecanismul este simplu. Lemnul este pus pe foc, într-un cazan ataşat maşinii, iar arderea produce nitrogen, hidrogen şi monoxid de carbon.

    Eugen Chernigov (36 de ani), profesor de fizică şi matematică, a fost nemulţumit de faptul că benzina este prea scumpă şi a decis să-şi modifice vechiul Opel astfel încât să meargă cu lemne. Pentru a realiza mecanismul, Chernigov a căutat informaţii pe internet şi a studiat cărţi timp de două luni. Chernygov a ataşat un fel de sobă pentru lemne şi o canistră în partea din spate a maşinii sale. Gazul emis prin arderea lemnului este stocat în recipientul metalic, apoi acesta este filtrat şi răcit şi alimentat în motor.

    Astfel maşina consumă în jur de 18 kg de lemne la suta de kilometri, iar totul costă doar 10 hryvna (un litru de benzină costă,  în medie, 20 de hryvna). Potrivit lui Chernigov, automobilul poate atinge viteze de 60 de km/h. 

  • Cât mai ţine minunea benzinei ieftine?

    Preţul petrolului este cu 50% mai mic decât vara trecută şi o să rămână aşa cel puţin până în 2020, informează Business Insider.
    Fatih Birol, directorul executiv al Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE) a declarat pentru Financial Times preţurile vor rămâne scăzute până în 2020 deoarce cererea este mică, iar producţia de petrol nu scade.

    Preţul barilului de petrol este undeva la 44 de dolari în prezent. Pe când vara trecută atingea şi suma de 115 de dolari. AIE prognozează că preţul va urca până la 80 de dolari până în 2020.

    În plus, cererea pentru petrol va creşte cu doar 1% până în 2020, iar apoi cu 5% în următorii 20 de ani. “Cererea pentru petrol este scăzută datorită eficienţei măsurilor pentru protejarea climatului”, a declarat Birol.

    China a fost motorul creşteri cererii de petrol în ultimii 15 ani, iar acum dacă economia ţări se îndreaptă spre una condusă de consum şi cererea de petrol se reduce.

  • Cât câştigă un şofer Uber?

    Anul trecut Uber a anunţat că un şofer din New York care lucrează full time pentru Uber câştigă în medie 90.000 de dolari pe an.
    Şoferii au reacţionat şi au mărturist pentru Business Insider că nu câştigă în niciun caz atât de mult, căştigurile fiind undeva între 10.000-41.000 pe an.

    Emily Guendelsberger, jurnalist de la ziarul Philadephia City Paper, a decis să afle cât câştigă un şofer Uber şi s-a angajat la compania de ride-sharing.

    După 100 de curse, ea a câştigat 17 dolari pe oră. Numai că suma s-a diminuat când a extras 28%, procentajul fiind partea Uber, apoi încă 19% pentru cheltuieli (benzină etc), iar câştigul a ajuns la 9,34 de dolari pe oră.

    “Dacă aş lucra 10 ore pe zi, şase zile pe săptămână, cu o săptămână liberă, aş face aproximativ 30.000 de dolari pe an, înainte de a-mi plăti taxele”, a spus Guendelsberger. “Ca să fac 90.000 de dolari ar trebui să lucrez 27 de ore pe zi, 365 de zile pe an”, a adăugat ea.

  • Volkswagen a adus SFÂRŞITUL industriei auto aşa cum o ştim. Motoarele diesel şi cele pe benzină vor MURI. De acum totul se va schimba

    De la ce pornesc problemele constructorilor? De la faptul că piaţa dictează menţinerea unui anumit preţ pentru maşini, iar introducerea unor standarde tot mai ridicate de poluare creşte preţul, odată cu echipamentele necesare acestora. Întâi a fost discuţia pe piaţa camioanelor, care a trecut încă de anul trecut la normele Euro 6, iar constructorii au fost obligaţi să regândească întreg proiectul  pentru ca acestea să poată respecta noile standarde.

    Acum sunt autoturismele care au trecut la Euro 6 şi odată cu noul standard au intervenit creşteri ale preţurilor. Însă motoarele termice nu sunt cele mai eficiente, motiv pentru care menţinerea consumului la un nivel redus reprezintă o adevărată provocare pe măsură ce normele de siguranţă cresc greutatea vehiculelor, în timp ce arderea noxelor de asemenea consumă mai mult carburant.