BusinessMagazin

Tag: asteptari

  • Studiu Gsk – climatul de consum UE la o valoare maximă în ultimii 9 ani

    În ceea ce priveşte aşteptările diferite privind situaţia economică şi veniturile şi indicatorii pentru disponibilitatea de cumpărare, s-au evidenţiat diferenţe mari în analizele individuale ale ţărilor în care s-a efectuat sondajul. Acestea pot fi atribuite dezvoltării economice diferite şi situaţiei de pe piaţa forţei de muncă. Influenţa temelor predominante la nivel paneuropean, cum ar fi Brexit-ul, avântul partidelor naţionaliste, noul guvern din S.U.A. şi războiul din Siria nu au afectat, prin urmare, în mod egal dezvoltarea indicatorilor în toate ţările.

    România: Niveluri record ale aşteptărilor privind veniturile şi disponibilităţii de cumpărare

    La sfârşitul primului trimestru din 2017, aşteptările economice ale consumatorilor din România au crescut la 18,3 puncte, un nivel la fel de bun ca cel obţinut ultima dată în octombrie 2015. În urmă cu un an, indicatorul se afla încă la 3,3 puncte. În consecinţă, românii au o imagine mult mai optimistă asupra viitorului decât aveau acum 12 luni.

    Aşteptările privind veniturile în România se încadrează în acest trend pozitiv, crescând brusc la 33,7 puncte la sfârşitul trimestrului. Aceasta este cea mai mare valoare înregistrată de când ţara a fost inclusă pentru prima dată în studiul privind climatul de consum, în mai 2001. Datorită unei scăderi constante a şomajului în ultimii ani, consumatorii români se aşteaptă la venituri mai mari.

    În acord cu aşteptările lor de creştere a veniturilor, românii sunt, de asemenea, pregătiţi din nou pentru a face achiziţii mai mari, care le depăşesc nevoile zilnice. Situându-se la 16,4 puncte, disponibilitatea de cumpărare înregistrată la sfârşitul lui martie a avut cea mai mare valoare din septembrie 2006.

  • Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi restul

    Cei din prezidiu, şefi de recrutare – Lugera şi directori de HR de la EY (firma de audit şi consultanţă) şi Pepsi – răspund că salariile entry-level sunt de 2.000 – 2.500 de lei net pe lună, plus bonuri de masă.

    Companiile, în special multinaţionalele şi firmele de recrutare care lucrează pentru multinaţionale, umblă ca zombii în căutare de forţă de muncă, în căutare de oameni tineri, în căutare de studenţi, în căutare de talente.

    De cinci ani de zile Bucureştiul şi principalele oraşe din ţară ca pondere economică cresc continuu, punând presiune pe piaţa muncii şi pe salarii, ceea ce înseamnă, la polul opus, coşmarul companiilor şi directorilor de HR.

    Dragoş Gheban, managing partner la firma de recrutare Catalyst Solutions, spune că piaţa salariilor creşte susţinut: aşteptările salariale ale candidaţilor au crescut cu peste 10% în primele trei luni din acest an faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Un angajat cu cinci ani de experienţă în sectorul tehnic, IT sau în industrie se aşteaptă la un salariu de 5.500 de lei net, iar unul din domeniul financiar la 4.000 de lei.

    Andrei Caramitru, partener la Boston Consulting Group, spune că Bucureştiul ar putea plăti un salariu mediu de 1.500 de euro net (6.750 de lei net), fără probleme, având în vedere nivelul ridicat de productivitate şi PIB-ul, mai mare cu o treime decât media UE.

    În acest moment în Bucureşti salariul mediu este de 2.800 – 3.000 de lei net (660 – 700 de euro).

    Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spune că regiunea Bucureşti-Ilfov poate face faţă fără probleme Uniunii Europene şi chiar poate adopta euro.

    „În zona Bucureşti-Ilfov, nivelul de trai a devenit superior mediei UE, iar vestul şi centrul ţării converg rapid spre acest deziderat, având drept principal catalizator prezenţa investiţiilor străine directe. În schimb, regiuni din sudul şi estul ţării sunt printre cele mai sărace regiuni din Europa şi au realizat progrese relativ modeste în ultimul deceniu. Comisia Europeană a semnalat riscul ridicat de excluziune socială în aceste zone, însă noi ar trebui să sesizăm primii aceste probleme. Din păcate, lipsa infrastructurii care să interconecteze provinciile istorice acţionează în sensul permanentizării decalajelor de dezvoltare. Este evident că se impun măsuri concrete în sensul ameliorării acestei situaţii dacă ne dorim ca România să adere cu succes la zona euro.”

    Într-un articol din luna martie din Bloomberg Businessweek, una dintre cele mai cunoscute reviste săptămânale de business din lume, se vorbeşte despre Brexit şi despre faptul că marile firme din centrul financiar al Londrei discută extrem de serios să plece de acolo cu centrele lor de servicii şi să vină în Europa de Est. Polonia este prima pe listă, cu Varşovia şi Cracovia, urmează Cehia cu Praga şi Ungaria cu Budapesta, după care vine România cu Bucureşti şi Cluj.

    Conform studiilor centrelor de servicii, numărul de joburi în finance, marketing, IT, cercetare şi dezvoltare, HR pentru regiunea Europei de Est se vor tripla în următorii 3-5 ani, până la un milion.

    Nu ştim câte joburi vor „veni” în România, dar cu puţin noroc 50.000 de poziţii pot fi transferate în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi.

    Din păcate, piaţa românească nu s-a pregătit pentru acest lucru, România neavând o politică coerentă pentru a face rost de forţe de muncă care să vină în întâmpinarea cererii.

    Cu excepţia studenţiilor din Republica Moldova care vin în Bucureşti, Iaşi şi Cluj, nu există politici de a atrage tineri din Ucraina, Serbia, Ungaria, chiar şi din Spania, Portugalia, Italia, Grecia, care nu-şi mai găsesc locuri de muncă acasă (în Spania şi Grecia şomajul în rândurilor tinerilor este de 40%).

    Bucureştiul şi Clujul pot atrage fără probleme tineri din alte ţări. Engleza este o limbă universală, iar în câţiva ani poţi să înveţi şi româna ca să te descurci în conversaţii uzuale.

    România încă este o ţară închisă din punctul de vedere al legislaţiei; autorităţile şi administraţiile sunt încremenite în timp, cei de la Palatul Victoria, partidele şi cei din Parlament au alte teme, şi putem rata o şansă istorică de a lua joburi mai bine plătite delocalizate din alte părţi şi de a schimba piaţa muncii într-un sens pozitiv. Bucureştiul trebuie să devină un oraş de centre de servicii, cercetare şi dezvoltare, de head quarter pentru companii, un oraş multinaţional, ca New York sau Londra.

    Clujul ar putea să devină un Silicon Valley, pentru că este mai antreprenorial, mai naţionalist, mai liniştit; acolo proiectele au timp să se aşeze. Timişoara ar putea lua centrele de dezvoltare în industrie şi IT. Iaşiul ar putea fi un centru de entry-level pentru Moldova, Ucraina, Rusia, care să distribuie apoi forţă de muncă şi proiecte la următorul nivel, unde valoarea adăugată este mai mare.

    Din păcate, lipsa infrastructurii şi a investiţiilor publice din România face ca numai câteva oraşe să beneficieze de schimbările la nivelul Europei, de trecerea de la industriile tradiţionale la cea a serviciilor. Restul oraşelor vor rămâne mult în urmă, cu foarte puţine posibilităţi de a atrage investiţii şi de a fi parte a unor trenduri globale.

  • Samsung estimează în primul trimestru din 2017 cel mai bun profit din ultimii trei ani

    Liderul global în materie de chipuri de memorie estimează că profitul operaţional este de 8,8 miliarde de dolari. Profitul a crescut cu 0,4%, întrecând aşteptările analiştilor.

    Analiştii şi investitorii se aşteaptă ca Samsung să ajungă la cel mai bun profit trimestrial în perioada aprilie-iunie, după ce modelul Galaxy S8 va intra pe piaţă pe 21 aprilie, prima lansarea a unui dispozitiv premium de la retragerea modelului Note 7, în octombrie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mihaela Feodorof, executive coach & business consultant: Suntem ceea ce avem spaţiu să devenim

    Prima experienţă care-mi vine în minte, despre care am mai scris într-un alt context, este a Roxanei. Nu o căutaţi în grupul de conexiuni de pe LinkedIn sau Facebook, mai importantă este povestea ei. A venit în relaţia de coaching din disperare de cauză. Cu doar şase luni în urmă făcuse o alegere profesională care valida valoarea la care ajunsese în piaţa de profil. Era în topul vânzătorilor, toate prilejurile în care se afla îi confirmau că se simţea ca peştele în apă cu ceea ce făcea, iar rezultatele ei erau mereu peste aşteptări. Oferta unui jucător mai mare de a se alătura echipei sale a gâdilat orgoliul profesional al Roxanei. După câteva discuţii a acceptat să treacă în ambarcaţiunea mai lustruită a concurenţei. Nu vă grăbiţi să o judecaţi, performerii au nevoie de provocări pentru a se antrena şi a-şi păstra forma. De data aceasta însă, provocarea a fost să vină dintr-o altă direcţie.

    Noul angajator şi mediul său profesional s-au dovedit atât de diferite de ceea ce avea nevoie Roxana încât, chiar punându‑şi toate abilităţile şi profesionalismul la bătaie, simţea cum zi după zi energia ei scădea, iar entuziasmul unui nou început se transforma într-o sumedenie de temeri, ezitări şi îndoieli. Persoana care-şi exprima opiniile asupra demersurilor Roxanei era chiar cea care conducea businessul şi care şi-o dorise în echipă. Aşadar, porţi de scăpare nu erau decat să-i citească pe chip, sau printre rânduri, nemulţumirea în raport cu acţiunile ei profesionale. Iniţiativele nu erau bune, fie timpul alocat pentru a obţine rezultate nu era alocat, mereu era câte ceva nepotrivit. Libertatea de acţiune a Roxanei era doar declarativă, în spatele ei simţea mereu răsuflarea şefului neîncrezător şi perfecţionist. Cum oare să funcţioneze la parametrii maximi comportamentele manifestate natural de un talent?

    Continuarea poveştii o găsiţi în volumul „O să mori de foame”, sub titlul „Talentul devine balast cand managementul este impropriu”.

    Ceea ce am vrut să reamintesc este importanţa alegerii mediului şi a relaţiilor profesionale, astfel ca ele să se acordeze firesc cu aşteptările şi nevoile noastre. Potenţialul de devenire al fiecăruia dintre noi este maximizat, sau blocat, de relaţiile pe care le dezvoltăm.   

    Un alt exemplu care-mi întăreşte crezul că aplicabilitatea acestor concepte este universală ţine de relaţia copiilor cu procesul de învăţare. Familia, şcoala, societatea sunt factorii care susţin sau deviază până la situaţii major conflictuale relaţia copilului cu sine însuşi. Când acesta nu mai vrea (să înveţe, să citească, să asculte etc.), avem tendinţa să ne apărăm şi să spunem că am pus la dispoziţia lui toate mijloacele ca el să performeze sau măcar să obţină rezultate optime. Le-am oferit, nimeni nu contestă asta, dar, cu siguranţă, doar din perpectiva noastră. Până să ajungem să ne punem cu adevărat „în papucii” copilului manifestând şi exersând empatia, comportamentul definitoriu în orice relaţie de suport, mai e drum lung.

    Cadrul în care fiecare dintre noi funcţionează, rafinându-şi acţiunile şi ajungând să obţină rezultate pe măsură, este cel mai important. Pe lângă acesta, cine populează acest spaţiu în relaţie cu noi defineşte calitatea relaţiilor pe care le trăim. Sunt ele în folosul devenirii noastre sau, în pofida bunelor credinţe, mai rău ne încurcă?

    Vin cu un alt exemplu real, doar protejând identitatea subiectului, pe care îl împărtăşesc aici. Bogdan este student la medicină. A muncit mult să ajungă aici, ştim că nu este cel mai facil examen şi demers educaţional pe care să-l practici. Vine însă la pachet cu satisfacţia că cei din jur vor aprecia alegerea ta şi reuşitele din anii de muncă care vor urma. Aparent, Bogdan funcţionează fără cusur, dar în interiorul lui se duce o luptă. Pe cine şi de ce vreau să mulţumesc? Îi este deja limpede că nu-i mai ajunge aprecierea celor din jur. „Woow, medicină, ce provocare, felicitări!“ Pentru cine fac acest efort dacă pe mine nu mă hrăneşte? se întreabă din ce în ce mai des Bogdan. Oare ce aş alege dacă nimeni şi nimic nu m-ar influenţa? Dacă aş da la o parte toate modelele de reuşită pe care părinţii, profesorii, prietenii, mi le aduc în prim-plan, ce ar rămâne la sfârşitul exerciţiului? Iată cum spaţiul de dezvoltare al lui Bogdan este brusc curăţat de impurităţi şi devine limpede că alegerea făcută nu a fost a lui. Nici să-i convingi pe ceilalţi nu este uşor, dar bine măcar că m-am lămurit cu mine însumi, îşi spune Bogdan împăcat.

    Relaţiile cu oamenii cei mai apropiaţi sunt şi cele mai delicate. Să nu-i rănim, dezamăgim, supărăm este miza implicării emoţionale. Pentru că ţinem la ele şi nu vrem să le deteriorăm, amânăm până la cronicizarea diagnosticului să le îngrijim. Dar experienţa ne dovedeşte că toţi cei dragi nouă ar fi mai fericiţi prin simplul fapt că noi suntem fericiţi. Rezultatul este la îndemână: alegerile noastre trebuie să răspundă unei singure condiţii: să fie în acord cu nevoile noastre şi să ne permită dezvoltarea armonioasă în mediul natural.

    Aici se încheie gândul meu despre importanţa relaţiei cu cel care contribuie la devenirea ta şi a terenului propice în care să sădeşti seminţele încrederii în sine, convingerilor şi valorilor fiecăruia dintre noi.

  • Povestea româncei care şi-a deschis la 18 ani propria afacere, iar acum are magazine la Londra, New York şi Milano

    A început iniţial o afacere cu import de ţesături, pe care l-a dezvoltat sub brandul Musette timp de aproape un deceniu.

    În 2000 însă familia Bâtlan decide să deschidă o fabrică de pielărie şi să treacă la o nouă etapă. Acum Musette deţine două fabrici pe piaţa locală la Huşi şi la Bucureşti, unde se produc genţi, accesorii, şi pantofi. Pentru fiecare colecţie sunt produse câteva zeci de mii de pantofi şi genţi.

    În fiecare an există două colecţii de bază şi două colecţii pronto-moda (cu un număr redus de produse), precum şi colecţii pentru evenimente speciale. Produsele realizate în România sunt vândute pe piaţa locală, dar Cristina Bâtlan a dus businessul românesc şi peste hotare, la New York, Bulgaria, Ungaria, Austria, Israel şi chiar Mongolia.

    Deţine afacerea, cu rulaje anuale de circa 16 milioane de euro, alături de soţul său, Roberto, şi fratele său, Alin Bâtlan. 

     

  • Românul care a transformat 1.000 de dolari într-un imperiu de 125 de milioane de euro cu peste 2000 de angajaţi

    Compania a parcurs un drum lung, iar în 2015 a ajuns la o cifră de afaceri de aproximativ 125 de milioane de euro, cu 3% mai mult decât în 2014, şi 2.000 de salariaţi. La capitolul planuri, antreprenorul include pentru următorii trei sau patru ani bugetul de investiţii plasat în jur de 20 de milioane de euro pentru extinderea reţelei de hipermarketuri Mobexpert. Istoric vorbind, povesteşte Dan Şucu, primul moment important pentru Mobexpert a fost cel în care a decis ce fel de afacere vrea să construiască.

    Cifra de afaceri pe anul trecut nu este încă disponibilă, dar Bogdan Staicu, director executiv al grupului Mob­ex­pert, declara în noiembrie 2016 că afaceri anuale cumulate “merg spre 150 milioane de euro în acest an”.

    Apoi, la mijlocul anilor ’90 a decis să producă în România şi, de atunci, cam două treimi din ofertă vin din fabricile Mobexpert şi de la furnizorii locali, afirmă Dan Şucu. „Momentul care ne-a apropiat cu adevărat de clienţi, când am înţeles că ei sunt cei care dictează în afacerea Mobexpert, a fost la începutul anilor 2000, când am deschis primele hipermagazine“, adaugă Şucu. Mai târziu, criza din 2008 a pus retailerul de mobilier în situaţia de a-şi regândi complet afacerea, iar miza a fost pe investiţii mai mari în colecţii, în înnoirea produselor. „

    Acum, suntem pe pragul unei noi revoluţii, dacă pot spune aşa: zona de online a Mobexpert a crescut spectaculos. O interacţiune diferită cu clientul şi livrare mai rapidă.“

    Citiţi povestea Mobexpert în revista Business Magazin

  • Clubul de noapte care a reuşit ce nimeni nu credea că se poate: profituri de 250 de milioane dolari

    Din această perspectivă, este cu atât mai remarcabil ceea ce au reuşit Ronnie Madra şi Richie Akiva, care au înfiinţat şi gestionat afacerea Butter Group. Clubul 10AK este unul dintre cele mai la modă din SUA. De zece ani. Mai mult, clubul nu dă niciun semn cum că situaţia s-ar schimba iar clienţii ar putea să se împuţineze.

    Iniţial, clubul 10AK (ceea ce înseamnă, de fapt, One of a kind, adică Unul de felul său), a fost deschis în Manhattan, cu puţin timp înainte de izbucnirea crizei economice. DJ în vogă ca Swizz Beatz sau invitaţi celebri, ca Weeknd, Robin Thicke, Bruno Mars, and Justin Bieber, au generat interes pentru ca acest club.

    Specificul clubului este muzica hip-hop şi pop, dar mai recent gama de melodii fost extinsă. În 2012, antreprenorii americani au mai deschis un club în Las Vegas şi altul în Los Angeles (2014). Tot în 2014 au mai deschis un club în Manhattan.

    Conform unui purtător de cuvânt a companiei care operează cluburile, de la deschiderea primului spaţiu, în urmă cu zece ani, şi până în prezent, afacerea a generat profituri cumulate de 250 de milioane de dolari.

    Cluburile sunt cu atât mai în vogă cu cât invitaţi celebri se simt confortabil în aceste spaţii. De pildă Justin Bieber cântă ad hoc, iar Rihanna, în cursul unei petreceri, a mers în spatele tehghelei şi a început să servească petrecăreţii cu băuturi.

    Iată care sunt regulile după care s-au ghidat proprietarii cluburilor 10AK:

    1. Nu vânaţi tendinţele. Muzica difuzată în club trebuie să fie autentică şi relevantă pentru clienţi.
    2. Fiţi cu adevărtat ospitalieri. “Trebuie să trataţi invitaţii ca pe oaspeţi, nu ca pe nişte celebrităţi – chiar dacă sunt. Le aduceţi băuturi, îi înconjuraţi de oameni plăcuţi,” spune Madra.
    3. Brandul înaintea profitului. Pentru a avea o afacere rentabilă pe termen lung, trebuie să fii cunoscut.
    4. Protejaţi-vă din start proprietatea intelectuală.
    5. Admiteţi că detaliile contează enorm

  • De ce se mută angajaţii de la un job la altul

    Tinerii care vor să se angajeze pe o poziţie precum cea de recepţioner au aşteptări salariale care ajung şi până la 3.000 de lei net pe lună, în timp ce nivelul salarial oferit de angajatori pentru această poziţie variază între 1.800 şi 2.400 de lei net pe lună, în func­ţie de experienţă, a spus pentru ZF Victoria Brulea, consultant permanent pla­cement al frunizorului de soluţii privind forţa de muncă temporară Adecco Ro­mânia.
     
    „Am întâlnit foarte multe cazuri în care un candidat care vrea să se angajeze pe o poziţie de entry-level cere un salariu prea mare în raport cu competenţele pe care le deţine. Aceste aşteptări vin din faptul că ei se informează de pe diverse forumuri, nu fac diferenţa între nivelul de experienţă în câmpul muncii şi abilitatea de a cunoaşte doar o limbă străină, îşi justifică aşteptările salariale cu faptul că au costul vieţii ridicat, plătesc chirie, transport sau rată la casă“, a explicat Victoria Brulea.
     

  • Afacerile intermediarului de servicii de curierat Allpacka au depăşit 100.000 euro în primul an de activitate în România

    „Creşterea de la lună la lună este de peste 20%. În 2016, am procesat peste 10.000 de comenzi de la peste 1.000 de clienţi.  Sperăm să dublăm aceste cifre până la finalul anului 2017. De asemenea, vrem să ne dublăm veniturile în fiecare an în următorii trei ani, dar dacă vom continua să creştem cu această viteză este posibil să ne triplăm creşterea în 2017”, a declarat Colin Snead, fondatorul companiei.

    Portalul Allpacka.ro a fost lansat pentru prima oară în anul 2010 în Ungaria de antreprenorul englez, Colin Snead, fiind un agregator de preţuri de la firmele de curierat, prin care magazinele online mici şi mijlocii, dar şi clienţii persoane fizice pot achiziţiona servicii de curierat cu discount-uri, după compararea ofertelor mai multor curieri. În România, platforma şi-a lansat serviciile la finalul anului 2015.

    „Aşteptările clienţilor din România sunt mult mai mari, calitatea şi încrederea fiind  foarte importante pentru clienţii noştri. În România clienţii ne dau o singură şansă, iar dacă greşim nu mai apelează la serviciile noastre. Îmi place această diferenţă culturală pentru că ne ambiţionează să asigurăm clienţilor cea mai bună experienţă când ne utilizează serviciile”, spune Colin Snead.

    80% din clienţii platformei AllPacka.ro sunt firme, iar restul persoane fizice. AllPacka funcţionează ca un fel de Booking.com al curieratului: folosind volumele pentru a scădea preţurile la serviciile de curierat şi cu 50-70%. „Toată lumea poate economisi enorm cu Allpacka.ro. De exemplu: un colet de 20 de kg pentru UK trimis prin Poşta Română costă 560,60 lei. Prin serviciile Allpacka.ro  costă doar 211,20 lei, este o economie de 62%. În medie clienţii noştri economisesc circa 50% din tarifele de transport”, mai arată Colin Snead.

    Partenerii Allpacka sunt companii de curierat  cunoscute, precum UPS, DPD, TCE, GLS şi Gebruder Weiss, de ofertele acestora beneficiind cei aproximativ 4.000 de clienţi activi ai site-ului.

    Până în acest moment, Allpacka a investit peste 200.000 euro în România şi are în plan alte 100.000 euro până la finalul anului 2017.

  • Profitul net al BRD a crescut cu peste 63% în 2016 faţă de 2015

    În 2016, activitatea de creditare pe piaţa românească nu a confirmat aşteptările de la începutul anului. Creditele acordate persoanelor fizice au crescut cu 4,5%, creşterea fiind determinată de creditele pentru locuinţe şi creditele de consum, denominate în lei. Programul guvernamental “Prima Casă” a continuat în 2016 şi a reprezentat un factor cheie al avansului înregistrat de creditele pentru locuinţe. Activitatea de creditare a companiilor a rămas modestă în ciuda mediului economic favorabil, stocul creditelor brute a scăzut cu -1,7%, fiind influenţat semnificativ de operaţiunile de curăţare a portofoliilor. Dinamica depozitelor a fost pozitivă în 2016 (+7,3% faţă 31 decembrie 2015), determinată în special de economiile populaţiei, se arată într-un comunicat al BRD.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro