Unele ajung la colecţionari privaţi, bucuroşi să se laude cu ele. Altele, scrie The Guardian, rămân în atenţia publicului o perioadă mai lungă. Printre ele se numără oul spaţial al lui Smiljan Radic, achiziţionat de galeria Hauser and Wirth, cel creat de Daniel Libeskind în 2001, care a reapărut la Cork, când oraşul a fost Capitală Culturală Europeană în 2005, ori cel creat de Toyo Ito şi Cecil Balmond în 2002, actualmente restaurant pe plajă al Hotelului Le Beauvallon de pe Coasta de Azur. Primul pavilion construit la cererea Serpentine Gallery şi semnat Zaha Hadid a fost utilizat de Royal Shakespeare Company pentru reprezentaţii, după care a ajuns să găzduiască nunţi, discoteci în aer liber şi diverse alte evenimente.
Tag: artisti
-
Robbie Williams a bătut recordul la vânzarea de bilete într-un timp foarte scurt
În primele 90 de minute de la punerea în vânzare a biletelor pentru concertul lui Robbie Williams în România, s-au cumpărat 21.500 de bilete, iar numărul lor este în continuă creştere, informează organizatorii.
Cântăreţul britanic va concerta la Bucureşti pe 17 iulie, iar managerul artistului a precizat că show-ul va avea loc în Piaţa Constituţiei. Biletele la preţul redus de 151,2 lei se pot achiziţiona din reţeaua de magazinelor Germanos, iar cele disponibile online pe eventim.ro s-au epuizat. Cele cinci categorii de bilete disponibile onlie în reţeaua Eventim au preţuri cuprinse între 189 de lei şi 680,40 lei pentru Categoria Vip.
Recordul pentru vânzările de bilete era deţinut de violonistul Andre Rieu, care a reuşit să vândă pentru concertul programat pe 13 iunie peste 12.500 de bilete, în mai puţin de trei ore. Robbie Williams a bătut şi recordul de vânzări al unor artişti ca: Rolling Stones, Madonna, Depeche Mode sau Lady Gaga.
-
Povestea festivalului Electric Castle. Cum au reuşit câţiva prieteni din Cluj să aducă zeci de mii de oameni la eveniment
“Suntem nişte prieteni care şi-au spus «Hai să facem evenimente», evenimentele au crescut şi s-au transformat în Electric Castle“, rezumă clujenii care stau în spatele festivalului axat pe muzica electronică ce adună, de trei ani, zeci de mii de oameni la poalele castelului Bànffy din judeţul Cluj. Mihai Păun (38 de ani), directorul festivalului, Teodor Negrea (35 de ani), directorul artistic, şi Andi Vanca (25 de ani), specialistul în comunicare, sunt tinerii care stau în spatele echipei permanente formate din aproximativ 20 de persoane reunite sub umbrela Boiler Events, cât şi din alte câteva sute de colaboratori pe du-rata celor patru zile de festival organizat în mijlocul lunii iunie.
„Electric Castle a avut succes pentru că a avut un concept puternic în spate, o combinaţie de muzică bună, castelul şi istoria acestuia, activităţile organizate, comunitatea de oameni cre-ată“, explică ei modul cum festivalul s-a transformat în cel mai mare de pe piaţa locală, cu 100.000 de participanţi estimaţi pentru anul acesta, circa 150 de artişti contractaţi şi un buget pe măsură, de 2 milioane de euro. Dacă, la nivelul pieţei locale, este cel mai mare eveniment de muzică în urma cifrelor înregistrate la primele ediţii, pe plan european clujenii concurează cu festivaluri internaţionale cu tradiţie precum Melt! (Germania), Balaton Sound şi Volt (Ungaria), I Love Techno (Belgia), Sea Dance Festival (Muntenegru), toate cu bugete de milioane de euro.
Conturarea proiectului Electric Castle a început în 2010, odată cu deschiderea clubului Boiler din Cluj-Napoca de către Teodor Negrea, într-un spaţiu atipic la vremea respectivă. „Am ales subsolul fostei Fabrici de Pensule din Cluj-Napoca. Era inedit să vii într-un spaţiu de genul acesta cu un context diferit aducând muzică. De la primele evenimente am avut cozi la intrare“, îşi aminteşte reprezentantul Boiler Events, care crede că localul din Cluj-Napoca a fost primul care a reinterpretat în acest mod un spaţiu industrial.
Un an mai târziu, membrii echipei Boiler Club au făcut un parteneriat cu reprezentanţii unui alt local din Cluj-Napoca, Booha Bar, aflat în campusul universitar Haşdeu şi unde se organizau de asemenea evenimente cu muzică. În urma parteneriatului, dimensiunea evenimentelor a înregistrat creşteri rapide, astfel că organizatorii au simţit nevoia de a căuta alte spaţii, care să acomodeze publicul tot mai numeros. Au început în Hotelul Continental, un hotel părăsit din Cluj-Napoca, iar ulterior, după finalizarea construcţiei Cluj Arena, au decis să facă evenimente în parcarea subterană a stadionului.
Poziţionarea de a folosi spaţii neconvenţionale a crescut rapid numărul fanilor din comunitatea clujeană, însă notorietatea lor a crescut şi mai mult atunci când au reuşit să aducă unul dintre membrii formaţiei englezeşti Massive Attack la unul dintre even-imentele lor, moment când au hotărât că sunt pregătiţi să organizeze un festival. „Simţeam că lipseşte un festival cu o poveste în România, aşa că am decis să facem un festival aşa cum ne-ar plăcea nouă.“ Mergând în direcţia conceptului de spaţii atipice şi îmbinând-o cu partea de istorie, cea mai potrivită variantă era alegerea castelului medieval Bànffy din comuna Bon-ţida, aflată la aproximativ 30 de kilometri distanţă de Cluj-Napoca. Supranumit “Versailles-ul Transilvaniei“, Castelul Bànffy este una dintre atracţiile baroce majore ale ţării, atestat documentar documentar de la începutul secolului al XIV-lea.
Castelul se află în administrarea Transylvania Trust, fundaţia Prinţului Charles, al cărei scop este să restaureze şi să repună în patri-moniul naţional şi pe harta evenimentelor turistice obiectivele de acest gen şi care le-a pus la dispoziţie spaţiul; la castel au mai fost organizate evenimente anterior, precum proiecţii în cadrul Festivalului de film TIFF sau Barock – Zilele Castelului Bànffy. În schimbul găzduirii, donează o parte din veniturile festivalului fundaţiei, cu scopul restaurării castelului. Spre exemplu, în primul an de festival, au donat 2% din venituri, iar banii au ajutat la refacerea acoperişului castelului.
Timp de doi ani au lucrat la planificarea proiectului, iar prima ediţie a festivalului s-a concretizat în 2013. „Cel mai greu a fost să pornim evenimentul, mai ales că exista o doză de scepticism în privinţa conceptului pe care îl promovăm“. Contrac-tarea formaţiei din Regatul Unit Morcheeba le-a rispit însă îndoielile. „Ne aşteptam să vindem 4-5.000 de bilete zilnic, dar am ajuns la 10-11.000 datorită lor.“ 32.000 de participanţi, 92 de artişti care au evoluat pe patru scene, amenajate în castel şi în curte, 4.000 de persoane în zona amenajată special pentru corturi şi 500.000 de euro, valoarea bugetului festivalului, au fost rezultatele la momentul când au tras linie sub organizarea acestei primei ediţii.
Anul trecut, cifrele s-au dublat: 79.000 de participanţi, 11.000 de oameni care au umplut spaţiul amenajat pentru camping şi mai mult de 130 de artişti pe scene. Notorietatea artiştilor contractaţi este principalul influenţator al dimensiunii festivalului, iar modul cum se ajunge la aceştia are la bază, ca în orice alt domeniu, experienţa acumulată: „Trebuie să ai credibilitate, câştigată pe baza evenimentelor organizate şi a artiştilor contractaţi anterior, iar apoi să existe o sincronizare legată de buget şi de timp. Legătura cu agenţii şi cu firmele de impresariat era deja făcută, a fost uşor să ducem discuţia mai departe“.
-
TOPUL celor mai difuzaţi artişti români. Cât au câştigat în 2014
Reprezentanţii CREDIDAM au organizat vineri o conferinţă de presă în care a fost prezentat clasamentul celor mai bine plătiţi artişti din România, în 2014, sumele repartizate acestora, precum şi alte probleme cu care se confruntă organizaţia în colectarea drepturilor de autor.
La eveniment au participat Ştefan Gheorghiu, director general CREDIDAM, Mihai Cernea, preşedinte al Consiliului Director CREDIDAM, Iulian Vrabete, vicepreşedinte al Consiliului Director CREDIDAM, Gheorghe Turda, preşedinte al Comisiei Permanente Speciale privind accesul la informaţii, şi Carmen Tănase, membru în Comisia Permanentă Specială privind accesul la informaţii.
Astfel, la conferinţa de presă au fost prezentaţi cei mai difuzaţi artişti ai momentului, care sunt membri CREDIDAM, clasamentul reflectând drepturile băneşti repartizate de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi acestora, conform volumului difuzării interpretării lor de utilizatorii din diverse medii: televiziune, radio, cinema, cablu, copie privată, ambiental, internet.
Pe primul loc în acest top se situează interpretul de muzică pop Smiley, cu încasări de peste 130.000 de lei, urmat de Connect-R, care a obţinut peste 120.000 de lei, iar interpretul de muzică folk şi actorul Mihai Mărgineanu se află pe poziţia a treia, cu încasări de peste 100.000 de lei.
Topul este completat, în ordine, de Matteo (peste 100.000 de lei), Mihai Bobonete (peste 100.000 de lei), Daniel Deneş, membru al formaţiei Fly Project (peste 90.000 de lei), Tudor Ionescu, membru al formaţiei Fly Project (peste 85.000 de lei), Andra (peste 82.000 de lei), Loredana Groza (peste 74.000 de lei), DJ Sava (peste 67.000 de lei), Lora (peste 60.000 de lei), precum şi membrii formaţiei Holograf – Dan Bittman, Romeo Dediu, Octav Furtună, Emilian Petroşel, Iulian Vrabete -, cu încasări de peste 58.000 de lei fiecare.
În ceea ce priveşte interpreţii de manele, Ştefan Gheorghiu a spus că aceştia nu se află în top, în primul rând pentru că aceştia sunt difuzaţi în special pe postul Taraf TV, care îi aparţine lui Silviu Prigoană şi care “nu plăteşte”, CREDIDAM având “o problemă în instanţă” cu acesta, iar, în al doilea rând, “vremea manelelor a trecut”.
De asemenea, în ceea ce priveşte încasările actorilor – care, de altfel, nu se află în topul celor mai difuzaţi artişti -, Carmen Tănase a precizat că în această situaţie “se discută numai despre actorii care apar în seriale TV şi în reclame. Ei nu sunt foarte mulţi, sunt puţini, iar la teatru, din păcate, apariţia la teatru nu are cum să se contorizeze. Deci, ei sunt destul de puţini cei care apar la TV, în comparaţie cu cei care sunt pe piaţă acum. Sumele nu sunt foarte mari, comparativ cu muzica, sunt mult mult mai mici, seriale nu prea mai sunt, sunt redifuzări care se plătesc mult mai puţin decât o primă difuzare”.
La o conferinţă de presă organizată în aprilie 2014, la care au participat mai mulţi artişti, dar şi deputatul PPDD Liliana Mincă, s-a vorbit despre faptul că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) ar fi descoperit nereguli la CREDIDAM. “Este vorba despre 1,6 milioane de euro evaziune fiscală”, a spus, la acel moment, Liliana Mincă.
Întrebaţi, vineri, despre aceste probleme, reprezentaţii CREDIDAM au precizat că a fost vorba despre un “control comandat”, în urma căruia s-a stabilit că era vorba despre o sumă mai mică şi nu făcea obiectul unei evaziuni fiscale.
“Cu doi ani în urmă, UNART, prin domnul Ion Antonescu (administrator general al Uniunii Naţionale a Artiştilor din România – UNART, n.r.), a făcut o reclamaţie – asta am aflat ulterior şi nu e publică – către directorul general CREDIDAM şi preşedintele Consiliului de Administraţie, care sunt eu, că am fi deturnat o mare sumă de bani, sunt lucruri care trebuiesc cercetate neapărat la CREDIDAM. Prin relaţiile domnului Ion Antonescu, la ANAF, la IGP (Inspectoratul General al Poliţiei, n.r), a început o cercetare penală care, după o cercetare de un an şi ceva, am fost informaţi că, de fapt, suma care este în discuţie – că n-ar fi fost corect cheltuită – era de 30.000 de lei”, a declarat Mihai Cernea la conferinţa de presă.
La rândul său, directorul general al CREDIDAM a declarat că a fost vorba de un “control comandat”, efectuat de ANAF sectorul 1.
“Timp de trei luni de zile a stat în sediul CREDIDAM şi a analizat absolut toate documentele contabile. Au fabricat un raport de inspecţie fiscală, cu o sumă care depăşea un milion de euro, dar nimic în conţinutul acestui raport de inspecţie fiscală nu face vorbire de evaziune fiscală, pentru că era obligaţia echipei de control, dacă sesiza peste un milion de euro evaziune fiscală, să înainteze la DNA (Departamentul Naţional Anticorupţie, n.r.). Acest raport de inspecţie fiscală face obiectul mai multor dosare în instanţă. Am reuşit să suspendăm atât RIF -ul (Raport de inspecţie fiscală, n.r.), cât şi decizia de împunere, ceea ce demonstrează din capul locului că există suficiente elemente de ilegalitate în cadrul acestor documente. În continuare sunt procese pe rol. (…) Modul straniu în care a funcţionat ANAF-ul în ceea ce priveşte acest control a declanşat un număr de 16 dosare, pentru că, deşi era suspendat şi RIF-ul şi decizia de impunere, ei tot trimiteau decizii de reţinere a unor sume. Ba mai mult, reveneau – vorbesc de ANAF sectorul 1 – cu adrese care spuneau că s-au reglat sumele. (…) Am constatat cu stupoare că nu ai o cale administrativă de comunicare cu ei, singura modalitate e să te adresezi instanţei. În instanţă am reuşit să anulăm absolut toate aceste decizii de impunere, să anulăm absolut toate amenzile care ni s-au dat şi la ora actuală suntem în faza finală a procesului pentru anularea acestui RIF. În paralel, s-a autosesizat IGPR (Inspectoratul General al Poliţiei Române, n.r.), citind un articol în ziar, că am fi produs evaziune fiscală, au plătit un expert să facă expertiză pe acea lucrare şi expertul numit de ei a scos în evidenţă, în baza documentelor aduse de noi, că, de fapt, aici ar fi în discuţie o sumă de 30.000 de lei, pe care şi noi am contestat-o (…), pentru că apar o serie de elemente care frizează bunul simţ”, a declarat Ştefan Gheorghiu.
Constituit în 1996 ca asociaţie non-profit, CREDIDAM reprezintă interesele artiştilor interpreţi români şi străini. Obiectul activităţii CREDIDAM este colectarea şi repartizarea banilor cuveniţi acestora, proveniţi din difuzarea înregistrărilor comerciale pe teritoriul României de posturile de radio, TV, cablu, cinematografice, în restaurante, hoteluri, discoteci etc.
Potrivit informaţiilor prezentate la conferinţa de presă, CREDIDAM numără în prezent 11.952 de membri (actori, balerini, muzicieni din toate genurile), iar, în cei 18 ani de activitate (din 1996 până în 2014), a virat către artişti suma de 193.404.788 de lei, iar către stat (impozite) suma de 85.798.185 de lei.
În anul 2014, CREDIDAM a colectat suma de 34.472.992,49 de lei, din care 28.611.679,67 de lei din gestiune obligatorie şi 5.861.321,82 de lei din gestiune facultativă.
-
Cum poţi să ajungi vandal de amorul artei (GALERIE FOTO)
Acesta, scrie The Guardian, a invitat un număr de oameni, printre care şi reprezentanţi ai presei, într-o clădire din New York, ca să asiste la mânjirea cu vopsea a cinci portrete realizate de el. Cele cinci tablouri, printre care şi un portret al lui Bono, solistul trupei U2, au fost băgate în vopsea până la jumătate, chipurile din tablouri devenind astfel greu de recunoscut.
După consumarea acestui act artistic, pictorul a explicat că demersul său are menirea de a atrage atenţia asupra efemerităţii vieţii şi asupra modului cum memoria le joacă feste celor ce suferă după pierderea unei fiinţe dragi.
-
Adrian Ghenie, pe primul loc într-un top al celor mai tranzacţionaţi artişti din lume în 2014
Astfel, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, pentru prima dată un artist român se clasează pe primul loc într-un astfel de top. Adrian Ghenie a reuşit să atingă această performanţă prin punerea în vânzare de către colecţionari şi galerii a 10 lucrări ce poartă semnătura sa.
Citiţi editorialul semnat de redactorul-şef Dorin Oancea, ilustrat cu o lucrare a lui Adrian Ghenie
În luna iunie, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie “The Fake Rotko” cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român.
De data aceasta vedetele celor două seri au fost “Blue Rain”, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, iar la Sotheby’s “Duchamp’s Funeral” a reconfirmat valoarea artistului român, adjudecându-se pentru suma de 1.285.300 de euro.
De asemenea, potrivit sursei citate, instalaţia denumită “Communism Never Happened”, de Şerban Savu şi Ciprian Mureşan, colegi de şcoală şi de generaţie cu Adrian Ghenie, va fi prezentată la târgul de artă contemporană Art Basel Miami, de una dintre cele mai mari galerii din lume, David Nollan Gallery.
“În ultimii ani, marile galerii internaţionale au un ochi aţintit asupra artiştilor români. Faptul că Mureşan, Savu şi Ghenie se află în top 10 al unor clasamente atât de importante nu este o întâmplare. MoMA – NY, MoCA – LA, Pompidou – Paris, Tate – Londra sunt doar câteva din muzeele ce îi expun de ani buni. Din Asia şi până în America, marii colecţionari deţin lucrări ale celor trei artişti şi nu numai. Alte nume aflate în colecţiile lor sunt: Geta Brătescu, Ion Grigorescu, Răzvan Boar, Teodora Axente, Victor Man, Mircea Suciu etc. Succesul artiştilor români tranzacţionaţi internaţional va schimba dinamica pieţei interne a artei contemporane”, a declarat Roxana Vâlcu, Owner Art Advisers, firmă de consultanţă în artă.
Cei trei artişti sunt reprezentaţi de Galeriile Plan B (Cluj şi Berlin) şi Nicodim Gallery (Los Angeles şi Bucureşti).
Născut în 1977, în Baia Mare, Adrian Ghenie a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi s-a tot împărţit între acest oraş şi Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană.
Artistul român Adrian Ghenie a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti. Tabloul său “Regele” a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată tabloul “Dr. Mengele 2” a fost vândut pentru 140.747 de euro la Licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.
Adrian Ghenie a absolvit Universitatea de Arte din Cluj, unde l-a avut profesor pe reputatul pedagog Ioan Sbârciu, şi a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.
Conform news.artnet.com, Adrian Ghenie este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul “Georges Pompidou”. Printre fanii artistului s-ar număra, conform sursei citate, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.
În luna iunie, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român Adrian Ghenie, considerat un reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.
Potrivit The Independent, picturile lui Adrian Ghenie sunt expresive în modul de realizare. Acesta alege să nu utilizeze instrumente tradiţionale, optând în realizarea lucrărilor sale pentru un cuţit de paletă şi pentru stencil. Nu se vede pe nicăieri în studioul său vreo pensulă.
“Nu poţi picta asta (lucrările lui, n.r.) cu o pensulă. Este doar rezultatul unui accident. Totul este un accident. Foarte puţine lucruri sunt de fapt pictate”, spunea pentru The Independent Adrian Ghenie.
Potrivit The Independent, picturile lui au un aspect îngrijit, însă, când te apropii de ele, poţi observa elementele neaşteptate şi spontaneitatea pe care le implică acestea. “Ceva este aplicat pe o suprafaţă, care poate distruge respectiva suprafaţă, însă, dacă nu o distruge, se poate transforma totul în ceva bun. Jumate-jumate. Este un moment ca o ruletă rusească”, afirma artistul român.
Pe de altă parte, cotidianul britanic remarca că, pentru Ghenie, nimic nu este garantat. Modul în care acesta a fost crescut l-a pregătit pentru ce este mai rău. “Am crescut cu mentalitatea că regula este să pierzi şi câştigul este strania excepţie”, spunea Adrian Ghenie.
Publicaţia britanică The Independent l-a portretizat pe Adrian Ghenie în contextul în care o expoziţie a acestuia, intitulată “Golems”, a fost vernisată pe 12 iunie la galeria Pace din Londra, unde a putut fi vizitată până pe 26 iulie.
-
Unde se simte cel mai bine arta: pe fundul mării sau în deşert (GALERIE FOTO, VIDEO)
Artistul englez Jason deCaires Taylor, inspirat de poveştile înfiorătoare despre sclavii africani aruncaţi peste bordul corăbiilor, a creat grupul statuar “Vicisitudini” chiar pe fundul Golfului Molinere din Marea Caraibelor, scrie The Telegraph. Grupul numără 26 de statui ce reprezintă oameni ţinându-se de mână, turnate din beton, şi oferă totodată un loc numai bun unde să se prindă coralii, algele sau alte vieţuitoare marine.
Tot sub apă expune şi sculptoriţa spaniolă Cristina Iglesias, care a amplasat pe fundul Mării Cortez, în dreptul coastei californiene, o serie de structuri dantelate ce amintesc de pereţii unor camere, realizate în colaborare cu biologi marini şi alţi specialişti pentru a adăposti vieţuitoarele marine şi în principal coralii.
Artistul american James Turrell, de pildă, şi-a ales ca loc de desfăşurare craterul unui vulcan stins din nordul Deşertului Pictat din Arizona, la care lucrează de mulţi ani pentru a-l transforma într-un complex de galerii unde se poate urmări jocul lumii soarelui, al lunii şi diverse spectacole cereşti.
Tot într-o zonă deşertică, de data aceasta în vestul Texasului, la câteva zeci de kilometri depărtare de oraşul Marfa de pe Route 90, se înalţă ceea ce mulţi consideră că este un monument al culturii de consum a secolului XXI. Creat de doi artişti europeni, danezul Michael Elmgreen şi norvegianul Ingar Dragset (Elmgreen & Dragset) “monumentul” este de fapt un magazin Prada prevăzut cu vitrină luminată noaptea şi în care se găsesc pantofi şi genţi alese de Miuccia Prada din colecţia toamnă-iarnă 2005 a firmei. Pentru ca să-i descurajeze pe cei ce şi-ar dori “suveniruri”, genţile nu au fund, iar pantofii sunt toţi pentru piciorul drept.
-
Ce poate face o idee ingenioasă pentru un hobby rafinat
Tendinţa, pornită de şapte familii obişnuite de la Londra, care au întemeiat ceea ce se numeşte The Collective, câştigă teren în Marea Britanie, scrie The Guardian.
Ea presupune asocierea unui grup de iubitori de artă care contribuie cu o sumă de bani pentru achiziţionarea de lucrări de artă contemporană care apoi sunt expuse o perioadă de timp în casa fiecărui membru al “colectivei”. Lucrările nu pot fi achiziţionate în scopul obţinerii de profit şi nici nu pot fi vândute fără acordul tuturor celor care s-au asociat la cumpărarea lor.
-
EXCLUSIV: Guvernul extinde durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor de la 50 la 70 ani
Modificarea va fi operată în regim de urgenţă, în baza unei directive a Comisiei Europene, care nu a fost transpusă în legislatia naţională până la 1 noiembrie 2013, aşa cum era necesar, oficialii de la Bruxelles declanşând împotriva României procedura în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru.
“În momentul de faţă, Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe prevede că drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi privind interpretarea sau execuţia sunt protejate pe o durată de 50 de ani. În realitate, s-a constatat că artiştii interpreţi sau executanţi debutează, în general, devreme şi, adeseori, actualul termen de 50 de ani nu le protejează executările sau interpretările pe întreaga durată a vieţii, lipsindu-i pe aceştia de veniturile necesare tocmai în perioada de sfârşit a vieţii. Ţinând cont de existenţa acestei situaţii injuste şi păgubitoare pentru o multitudine de artişti interpreti sau executanţi, la nivelul Uniunii Europene s-a elaborat Directiva nr. 2011/77/UE prin care s-a extins durata de protecţie a drepturilor acestora, astfel încât artiştii interpreti sau executanţi să poată beneficia cel puţin pe toată durata vieţii de veniturile provenind din drepturile de autor asupra interpretărilor şi execuţiilor proprii”, se arată în documentul obţinut de MEDIAFAX.
Urmare a acestei situaţii, a fost elaborat actul normativ care prevede că durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi va fi extinsă de la 50 ani la 70 ani, tot la 70 de ani de la moartea ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor fiind extinsă şi durata de protectie în cazul compoziţiilor muzicale cu text.
Astfel, va fi stabilit că termenul de protecţie a unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor, indiferent dacă aceştia au fost sau nu desemnaţi drept coautori, cu condiţia ca acea contribuţie adusă respectivei compoziţii muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta.
Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi va fi de 50 de ani de la data interpretării sau execuţiei, dar cu o serie de excepţii, respectiv precum în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetând la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima.
De asemenea, durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme va fi de 50 ani de la data primei fixări, dar, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecţie a drepturilor va fi de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.
În cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima.
În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul si momentul ales, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale.
Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenţiei sale de a rezilia contractul de cesiune, să nu desfăşoare cele două activităţi de exploatare. Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.
În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artişti interpreţi sau executanţi, aceştia îşi pot rezilia contractele lor de cesiune. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.
În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remuneraţie unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remuneraţie suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public. Dreptul de a obţine o remuneraţie anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.
Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remuneraţiei suplimentare anuale va corespunde unui procent de 20 % din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obţinut în cursul anului anterior celui pentru care se plăteşte remuneraţia, din reproducerea, distribuirea şi punerea la dispoziţie a fonogramelor respective, după cel de al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.
Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiştilor interpreţi sau executanţi care sunt îndreptăţiţi la plata remuneraţiei suplimentare anuale orice informaţie necesară pentru asigurarea plăţii respectivei remuneraţii.
Dreptul de a obţine remuneraţia suplimentară anuală este gestionat de organismele de gestiune colectivă.
În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remuneraţie plătită treptat, nici plăţile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plăţile efectuate către artist după cel de al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.
La capitolul privind dispoziţiile tranzitorii, documentul stabileşte că, până la transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2011/77/UE, fixărilor de interpretări şi executări şi fonogramelor cu privire la care drepturile artistului interpret sau executant şi ale producătorului de fonograme sunt încă protejate, în temeiul dispoziţiilor în vigoare la 1 noiembrie 2013, le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din directivă. Prevederea va fi aplicată şi în cazul fixărilor de interpretări şi executări şi fonogramelor realizate între 1 noiembrie 2013 şi data transpunerii în legislaţia naţională a directivei.
Până la transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2011/77/UE, compoziţiilor muzicale cu text în care cel puţin compoziţia muzicală sau textul sunt protejate în cel puţin un stat membru la 1 noiembrie 2013 şi compoziţiile muzicale cu text apărute după acea dată le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din directivă, fără a se aduce atingere actelor de exploatare ce au avut loc înaintea datei de 1 noiembrie 2013.
De asemenea, până la transpunerea în. legislaţia naţională a Directivei 2011/77/UE, contractelor de cesiune prin care un artist interpret sau executant are dreptul la plăţi treptate şi care sunt încheiate înainte de 1 noiembrie 2013 le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din directivă.
În lipsa unor clauze contractuale contrare exprese, se va considera că un contract de cesiune încheiat înainte de 1 noiembrie 2013 continuă să producă efecte şi după data la care, în temeiul legislaţiei anterioare, drepturile artistului interpret sau executant ar fi încetat să mai fie protejate.
-
Idei de afaceri: cum să-ţi promovezi brandul cu caricaturi (GALERIE FOTO)
Create de diverşi artişti pe pereţii localului, ca plată pentru mesele luate acolo, caricaturile au ca subiect vedete şi şefi de companii din industria filmului. Pentru ca lucrările să nu se piardă însă de tot, patronii s-au gândit să le desprindă de pe pereţi şi să le ofere familiilor celor portretizaţi ori să le scoată la licitaţie, donând banii obţinuţi pentru scopuri caritabile.
Printre vedetele imortalizate pe pereţii localului se numără Farrah Fawcett şi Lee Majors, James Garner, Telly Savalas, John Wayne sau Gene Hackman.