BusinessMagazin

Tag: cumparare

  • Povestea lui Jan Koum, cofondatorul WhatsApp

    În SUA, trăiau într-un mic apartament cu două camere obţinut prin intermediul asistenţei sociale americane şi se întreţineau din salariul de babysitter al mamei şi din banii pe care Jan Koum îi primea ştergând podelele într-un magazin alimentar. Odată cu diagnosticarea mamei sale cu cancer, au început să trăiască amândoi din banii primiţi de la statul american. De cele mai multe ori un copil problemă la şcoală, Koum a fost însă un elev autodidact, care a învăţat singur programare împrumutând cărţi uzate pe care le returna după ce le studia. După liceu, s-a înscris la universitatea de stat americană San Jose şi a lucrat în paralel ca security tester în cadrul E&Y. În 1997, l-a întâlnit pe Brian Acton, al 44-lea angajat al Yahoo, care inspecta sistemele de advertising ale companiei. Acton l-a inspirat pe Koum să se angajeze, şase luni mai târziu, la Yahoo ca inginer de infrastructură. Fiind student, când a primit un telefon de la cofondatorul Yahoo, David Filo, a fost mustrat că nu se află în birou. ”Uram şcoala oricum„, a declarat Koum într-un interviu acordat presei internaţionale, prin urmare a renunţat.

    Jan Koum s-a apropiat de Brian Acton, iar în 2007 cei doi au părăsit compania şi şi-au luat un an liber pentru a se relaxa, călătorind în America de Sud. Au aplicat apoi pentru locuri de muncă la Facebook şi au fost respinşi. În ianuarie 2009, Koum şi-a cumpărat un iPhone şi a înţeles că App Store-ul, care pe atunci avea şapte luni, urma să evolueze spre o nouă industrie de aplicaţii. L-a vizitat pe Alex Fishman, un prieten rus care obişnuia să invite oameni din comunitatea rusească la el acasă, şi a discutat cu el ore întregi despre dezvoltarea unei noi aplicaţii. Le-a venit astfel ideea dezvoltării unei agende telefonice care să prezinte statusul persoanelor din listă.

    A înregistrat WhatsApp Inc. în California, iar la început aplicaţia se bloca des. Când Fishman şi-a instalat aplicaţia pe propriul telefon, a observat că doar câţiva prieteni ruşi o foloseau. Nemulţumit de rezultate, Koum voia chiar să renunţe şi a început să îşi caute de lucru. Ajutorul a venit de la Apple odată cu lansarea notificărilor push din iunie 2009, care le permiteau utilizatorilor să fie anunţaţi chiar şi atunci când nu foloseau aplicaţia. Odată cu schimbarea statusului, toţi din agendă erau anunţaţi prin notificări push. Koum a realizat, urmărind schimbarea statusurilor, că a creat fără să vrea un serviciu de transmitere de mesaje şi a dezvoltat astfel WhatsApp 2.0, axată pe această componentă.

    În octombrie, Acton a convins cinci prieteni de la Yahoo să investească 250.000 de euro în afacere, iar ca răsplată a primit statutul de cofondator şi acţiuni în companie. Primul lor birou a fost un depozit părăsit, unde lucrau pe mese de la Ikea şi erau nevoiţi să se acopere cu pături din cauza temperaturii scăzute, însă WhatApp îşi creştea veniturile treptat, cu aproximativ 5.000 de dolari pe lună, suficient astfel încât să îşi acopere costurile. Până la începutul lui 2011, WhatsApp se afla în topul primelor 20 de aplicaţii din App Store şi atrăsese atenţia investitorilor de capital. Jim Goetz, partener la compania de investiţii Sequoia, a investit 8 milioane de dolari în finanţarea proiectului, după ce a promis că nu va impune modele de advertising companiei.

    În 2013, după ce numărul de utilizatori de WhatsApp ajunsese la 200 de milioane, WhatsApp a mai primit 50 de milioane de dolari de la Sequoia, valoarea companiei ridicându-se astfel la 1,5 miliarde de dolari. Sediul companiei a fost mutat din depozitul vechi într-o clădire nouă din sticlă pe care, la fel ca în depozit, nu există niciun semn care să indice birourile WhatsApp. ”Nu văd niciun motiv pentru care ar trebui să existe un indicator. Ar fi doar un boost de ego, ştim cu toţii unde lucrăm.„ După cumpărarea de către Facebook, Koum a primit un post de director în consiliul de administraţie al companiei care operează cea mai mare reţea de socializare din lume, cu peste 1,2 miliarde de utilizatori.

  • Familia Adamescu renunţă la creditul pentru investiţii la Unirea şi la cumpărarea acţiunilor Astra

     Unirea Shopping Center este controlată indirect de familia Adamescu, prin The Nova Group Investments România, care deţine un pachet reprezentând 74,16% din acţiunile societăţii. În structura acţionariatului se mai regăseşte SIF Muntenia (SIF4), cu 10% din titluri, în timp ce 15,8% din capital este deţinut de alţi acţionari.

    La 5 iunie, acţionarii Unirea Shopping Center au decis contractarea unui credit bancar în valoare de 40-45 milioane de euro (propunerea iniţială a fost de 70 milioane de euro) pentru investiţiile programate în cele două centre comerciale pe care le deţine în Bucureşti şi Braşov

    Pentru acest an, conform informaţiilor dintr-un raport al companiei, conducerea avea în vedere crearea de legături de acces între zona comercială şi căile de circulaţie şi transport în comun (metrou, respectiv gară), în cadrul ambelor centre comerciale din Bucureşti şi Braşov.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernul a modificat Legea ANL: Tinerii pot cumpăra case şi în rate sau cu credit garantat de stat

     Facilităţile la cumpărarea de către tineri a unei locuinţe ANL au fost introduse de Guvern, printr-o ordonanţă aprobată în şedinţa de miercuri.

    Legislaţia aplicată până în prezent stabileşte că locuinţele ANL pentru tineri în vârstă de până în 35 ani destinate închirierii, inclusiv cele construite şi destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învăţământ sau sănătate, pot fi vândute titularilor contractelor de închiriere după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă, fără ca vânzarea să fie condiţionată de vârsta solicitantului.

    Preţul locuinţei putea fi însă achitat doar integral la data încheierii contractului, din sursele proprii ale cumpărătorului şi/sau din credite contractate de către acesta de la instituţii financiare autorizate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Traian Băsescu a cumpărat aproape 3.000 de acţiuni Romgaz şi titluri de stat denominate în dolari

     Potrivit  Ziarul Financiar, portofoliul de investiţii al pre­şedintelui este cel al unui in­vestitor echilibrat, cu un profil de risc peste media populaţiei, care preferă mai degrabă investiţiile conservatoare în fonduri de obligaţiuni, spun adminis­tratorii de fonduri.

    Peste 10.000 de investitori au cum­pă­rat acţiuni Romgaz în oferta publică de­rulată de companie în toamna anului tre­cut, prin care cel mai mare produ­că­tor de gaze din România a strâns 1,7 mi­liar­de de lei de pe bursă.

    Printre investitorii în acţiunile Rom­gaz se numără şi preşedintele Tra­ian Băsescu. Potrivit declaraţiei de inte­rese pe anul 2013, preşedintele Ro­mâniei de­ţi­nea la data de 11 iunie 2014 un pachet de 2.948 de acţiuni pe care le-a cum­pă­rat cu o sumă de 87.763 lei (preţ de achi­ziţie).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Yahoo îşi întăreşte divizia mobilă, cumpărând compania Flurry

     Yahoo! a refuzat să divulge detaliile financiare ale tranzacţiei, însă Wall Street Journal evocă o sursă apropiată de acest dosar de achiziţie care spune că tranzacţia ar fi fost încheiată contra sumei de 200 milioane de dolari.

    Flurry, cu sediul în San Francisco, a început în 2008 să lucreze cu dezvoltatori de aplicaţii mobile pentru a crea instrumente care analizează utilizarea acestor aplicaţii. Instrumentele pot fi utile atât agenţiilor de publicitate, care pot să determine astfel segmentele în care reclamele lor sunt cel mai rentabile, dar şi dezvoltatorilor, pentru optimizarea aplicaţiilor create de aceştia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât de periculoase sunt promoţiile şi reducerile pentru comercianţi

    Avalanşa de promoţii, preţurile scrise cu litere de-o şchioapă în magazine, reclamele TV care anunţă superoferte sau newsletterele retailerilor sunt instrumente de atragere a clienţilor în magazine, fie ele virtuale sau fizice. Nu este însă suficient. Iar promoţiile şi reducerile se pot dovedi periculoase pentru retaileri.

    APROAPE CĂ NICIUN RETAILER NU MAI ARE PERIOADE ÎN CARE SĂ NU DERULEZE CAMPANII DE REDUCERI DE PREŢ SAU PROMOŢII AXATE, ÎN ESENŢĂ, PE ACELAŞI MECANISM. Revoluţia preţurilor, Black Friday, Cyber Monday, campaniile de reduceri de weekend ale unor retaileri sau Pink Monday sunt numai câteva exemple. Dublate de promisiuni precum ”cel mai mic preţ, plătim de zece ori diferenţa în cazul în care găseşti mai ieftin în altă parte„, de reclame TV care anunţă fie reduceri ”bombă„ la anumite sortimente, fie formula ”plăteşti unul şi iei două„ sau ”discount de x%„, unde x tinde spre 90, ”preţurile se topesc„, ”1Ă1 gratis„ etc. Chiar şi o simplă privire în inbox este suficientă pentru a susţine această idee. Care sunt efectele unei astfel de strategii asupra produsului şi asupra consumatorului?

    Olivia Petre, strategy & new business director, DDB România, agenţia de creaţie a The Group, spune că brand equity-ul unui produs nu se cultivă prin tăiere de preţuri, ci prin adăugare de valoare, aceasta fiind adevărata provocare a marketingului. ”Tocmai de aceea reducerile de preţ au fost şi vor rămâne o unealtă cu două tăişuri„, afirmă Olivia Petre. Pe termen scurt, beneficiul atragerii de clienţi noi şi creşterile previzibile de volume se pot constitui în criterii de eficienţă, însă ele trebuie bine cântărite în raport cu riscurile pe termen lung.

    Potrivit studiilor din cele mai variate segmente, arată reprezentanta DDB România, consumatorii loiali brandului sunt înclinaţi să asocieze descreşterea preţului cu o scădere a calităţii produsului. ”Este un joc periculos al percepţiilor„, afirmă Olivia Petre. Ea adaugă că în afara unor contexte ca sfârşitul de sezon, zilele de sărbătoare sau promoţiile punctuale, bine delimitate şi înţelese ca atare de consumatori, ”strategiile de reduceri de preţ nejustificate şi agresive pot avea consecinţe negative iremediabile asupra poziţionării versus competiţie„.

    Pe de altă parte, campaniile de reducere de preţ joacă un rol important în contextul unei strategii de comunicare solide, construită pe promovarea valorilor fundamentale ale brandului, spune Alina Niţă, shopper marketing director în cadrul McCann Bucureşti. Pentru retailer, astfel de campanii reprezintă un instrument foarte important de creştere a traficului. ”Dacă este folosit înţelept, acesta le poate aduce retailerilor beneficii importante în ce priveşte creşterea numărului de tranzacţii, maximizarea vânzărilor şi chiar a profitului”, spune reprezentanta McCann.

    De aceea, rolul reducerilor de preţ trebuie foarte bine definit. Folosite cu caracter tactic, campaniile de reducere de preţ nu prezintă riscul erodării imaginii brandului. Însă, completează Alina Niţă, reducerea de preţ ca strategie permanentă de comunicare creează confuzie în rândul cumpărătorilor, astfel că percepţia acestora va fi de ”scump„ sau, mai rău, ”s-a scumpit„ în momentul în care reducerea dispare, dintr-un motiv sau altul. ”Vectorii prin care se construieşte încrederea nu se rezumă la preţ. Dacă vorbim despre un retailer, poate fi vorba despre sortiment, servicii, atmosfera de cumpărare etc.; depinde de obiectivele şi de strategia prin care acesta îşi propune să le atingă.”

    Andreea Florea, managing partner la BrandTailors, completează că pe termen mediu ”vom asista la o dificultate din ce în ce mai mare a retailerilor de a vinde în «full price», mai ales în cazul unor cumpărături programate, cum sunt electronicele sau electrocasnicele, făcute de către un consumator informat care se întreabă, pe bună dreptate, de ce să plătească o sumă oarecare pentru un produs, când poate plăti jumătate sau mai puţin pentru acelaşi produs„. Andreea Florea adaugă şi că pot exista dezavantaje chiar şi pe termen scurt – unii retaileri care au investit foarte mult într-un eveniment de tip Black Friday, având obiective de trafic şi lărgirea bazei de clienţi, şi-au făcut mai mult rău decât bine din punct de vedere reputaţional, din moment ce website-ul lor, sistemul de comenzi şi livrări sau echipa de vânzări nu erau pregătite pentru volumul de clienţi pe care l-a dislocat o reducere masivă de preţ valabilă pe o perioadă foarte scurtă.

    Pe termen lung apar întrebări şi dubii absolut fireşti asupra valorii reale a produselor comercializate într-o promoţie de preţ aproape perpetuă. ”Acest lucru va duce la o oarecare permanentizare a reducerii, iar producătorii, fiind presaţi de obiectivele de profitabilitate, vor fi probabil nevoiţi să scadă calitatea produsului respectiv şi, astfel, toată lumea are de pierdut„, mai spune reprezentanta BrandTailors. Şi poate cel mai mare pericol este faptul că ”un consumator care cumpără la preţ promoţional de la un retailer va trece fără să clipească la un alt retailer care are o promoţie la următoarea achiziţie„, completează Andreea Florea.

     

    etailerii admit că piaţa din România este foarte sensibilă la preţ, un fenomen valabil pentru toate categoriile de produse. Însă, spune Violeta Luca, vicepreşedinte & director executiv la eMAG, sunt mulţi clienţi care urmăresc ofertele dar şi clienţi pentru care un mesaj puternic, care anunţă reduceri substanţiale, reprezintă doar un mod de a-şi reaminti să caute ceea ce au oricum nevoie să cumpere. ”Atât în online, cât şi în offline se observă că acest gen de campanii influenţează decizia de cumpărare, în sensul în care clienţii noştri aleg să facă trade-up, achiziţionând produse mai performante decât ar fi intenţionat iniţial, pentru că li se facilitează accesul la ele la preţuri cu discounturi substanţiale.”

    Tot ea adaugă că, în mod evident, mesajele anunţând reducerile masive sunt cârligul care atrage atenţia, dar mixul de produse incluse în promoţie generează rezultatele de business. În cazul eMAG, spune Luca, evenimentele de shopping create ”nu ne afectează brandul, ci îl întăresc. Cu fiecare ediţie, numărul clienţilor care participă la campaniile noastre creşte„. În sprijinul ideii stă exemplul evoluţiei pe piaţa românească a fenomenului Black Friday, derulat aici pentru prima oară în 2011. Un an mai târziu peste 4 milioane de români deja aflaseră despre campanie, iar numărul lor a ajuns în 2013 la 7,4 milioane. ”Modelul nostru de business ne permite să scalăm rapid. Într-o perioadă scurtă, de numai o zi, mesajul nostru poate ajunge chiar şi la până 10 milioane de români, dar, faţă de retailul offline, noi îi putem primi pe toţi în magazin în acelaşi timp”, declară Violeta Luca.

  • Guvernul pregăteşte programul „PRIMA MAŞINĂ” pentru tineri. Cine poate cumpăra o maşină cu cea mai mică dobândă din România

    Tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani ar putea avea o maşină nouă mai uşor ca până acum, dacă programul pregătit de Ministerul Economiei va fi pus în aplicare, scrie Promotor.

    Ministerul Economiei pregăteşte un program de garantare a creditelor pentru cumpărarea de maşini noi de către tineri, scrie stirileprotv.ro. Potrivit sursei citate, programul ar urma să se numească „Prima maşină”.

    „Generic i-am spus <Prima maşină>. Acest proiect se adresează tinerilor între 18 şi 30 de ani. Săptămâna viitoare vom avea prima întâlnire cu Fondul de garantare şi producătorii, bineînţeles”, a declarat ministrul economiei, Constantin Niţă.

    Dacă proiectul va fi pus în aplicare, acesta se va adresa exclusiv pieţei de maşini noi. Astfel, dacă programul „Prima maşină” va fi pus în aplicare, tinerii dornici să-şi cumpere o maşină nouă vor putea face asta prin intermediul unui credit garantat de stat, la fel ca în cazul programului imobiliar „Prima casă”.

    Paşii pe care viitorii proprietari trebuie să-i parcurgă sunt următorii: mai întâi se merge la o bancă acceptată în program, unde se depune un dosar cu toate actele necesare şi se obţine o ofertă de finanţare. Apoi, cu actele primite de la bancă se merge la un dealer, unde se plasează o comandă pentru maşina dorită. Dar asta nu e tot, fiindcă dosarul de la bancă şi confirmarea dealerului vor merge la Fondul de garantare, iar abia după ce instituţia va garanta creditul, maşina va putea ieşi din curtea dealerului.

    Conform ministrului economiei, programul ar putea începe din toamna lui 2014.

    În prezent, dobânzile pentru credite auto şi leasing se încadrează în medie între 10% şi 15% pe an, însă ar urma să scadă pentru achiziţia de maşini noi prin acest program guvernamental.

  • Crapitalism. Poporul român se va maturiza când va fi în stare să judece cu mintea proprie

    Aşa că, în momentul în care am primit un mesaj pe pager – telefonul mobil încă nu apăruse! – despre faptul că ministrul, întors dintr-un voiaj care privea tocmai respectivul contract, vrea să stea de vorbă cu mine, am zbughit-o instantaneu din casă; eram jurnalist de agenţie de presă la momentul acela, mereu sub presiunea timpului. Ajuns în cabinetul ministerial, am băgat rapid nişte politeţuri, în pregătirea întrebărilor binecunoscute – cine, cum, când, unde etc. Dar omul a început să îmi povestească despre cât de frumos era acolo unde a fost şi despre ce şi-a cumpărat de acolo, ceva mare şi tehnic, să zicem. Am răbdat un pic, pe urmă am revenit la ale mele – cine, cum… Omul o ţinea pe a lui, îşi cumpărase ceva deosebit şi ţinea musai să îmi detalieze. „Bine, bine, dar contractul?“, am întrebat după altă rundă de detalii tehnice. „…a, da, şi contractul. Îl facem, îl facem“, a replicat ministrul meu.

    Am obţinut o ştire de trei rânduri, lipsită de entuziasm; pe drum m-am gândit că omul pur şi simplu nu avea nimic în comun cu contractul în cauză şi nu-i păsa de cine, cum, când, unde, decât în măsura în care respectivul document îi slujea interesele directe – achiziţia aceea minunată şi poate şi altele. Abordare de politician.

    Despre universalitatea acestei abordări m-am convins în cabinetul unui alt ministru al vremii, martor involuntar al unei discuţii demne de un film comic-absurd, pe care nu o reproduc din raţiuni de spaţiu. Destul să spun că am avut de-a face cu un ministru şi un secretar de stat, prospăt întors şi acesta de peste ocean, care, trimis acolo să rezolve ceva, se lăuda cu ce cămaşă de blugi a primit. Cu numele brodat! Ba a mai pomenit şi alte daruri, aşa că finalul a fost cu un ministru vag amuzat şi un secretar de stat care mi-a rămas în minte drept tipul pe care l-am văzut albindu-se la faţă cel mai rapid şi cel mai profund vreodată în momentul în care ministrul m-a prezentat drept jurnalist. La fel ca primul ministru, omul avea nişte interese, iar restul activităţilor erau menite a-i sluji strict interesele.

    Povestesc chestiile astea gândindu-mă la episodul MTO/reducerea CAS; prim-ministrul Ponta şi ministrul finanţelor au ieşit puternic şifonaţi din poveste, indiferent de pronunţia deficitară în engleză sau de foile cu cifre secrete care nu pot fi nici văzute, nici descrise. Ce nu mi-a plăcut mie este faptul că MTO şi reducerea taxei au fost doar o parte a unui simplu joc politicianist, abil pus în scenă dar lipsit de fundamente; nici lui Traian Băsescu, nici lui Victor Ponta şi nici ministrului Ioana Petrescu nu le pasă de ce înseamnă cu adevărat reducerea taxelor sau constrângerile bugetare din acordurile cu UE.

    Momentul maturizării, spunea cineva, este cel în care copilul începe să-şi vadă părinţii aşa cum sunt în mod real; nu o zână şi un zeu atotputernic, ci oameni cu griji, cu probleme, cu riduri, cu ticuri şi enervanţi. Şi măsura unui părinte adevărat este momentul în care îi cere copilului să îşi asume responsabilităţi. Poporul român se va maturiza, dacă e să facă asta vreodată, în momentul în care va fi în stare să judece rece, cu mintea proprie, fără umori şi resentimente, prestaţia tuturor, fără idei impuse de alţii. Şi să-i pună pe fiecare în colţul potrivit.

    Americanii au un termen pentru capitalismul dictat de interesele unora şi altora; îi spun „crapitalism“, capitalism de cumetrie. Îl folosesc şi eu, iată.

    Ilustrez cu un tablou care se cheamă „Baloane de săpun“ şi a fost pictat de un ins pe nume Jean Baptiste Simeon Chardin. Un balon de săpun este şi o formă de distracţie, dar şi un simbol al efemerului nostru, un lucru de care e bine să ne aducem aminte din când în când.

  • Un nou buton la Facebook: Buy!

    În încercarea de a atrage noi fani, Facebook a anunţat că va introduce butonul “Buy” în cadrul unui test care include un număr de companii mici şi mijlocii. Butonul este valabil şi pe versiunile de mobil şi pe cele de desktop ale Facebook şi va permite doritorilor să cumpere produse direct de la companii.

    Un purtător de cuvânt al companiei a precizat că butonul va fi disponibil, pentru moment, pentru foarte puţine companii – “ajung degetele de la o mână”. Dar, în cazul în care acesta va fi generalizat, efectul va fi extrem de important; pe Facebook au pagini circa 30 de milioane de mici afaceri din întreaga lume, care vor avea ocazia să îşi vândă direct şi rapid produsele. Aceasta nu este prima idee comercială a companiei, care a mai testat în 2012 Facebook Gifts.

  • Ponta anunţă că a decis să nu naţionalizeze fondurile private de pensii, ci să le lase să investească

     “Singurii care au naţionalizat total au fost ungurii, polonezii au o soluţie de mijloc. Părerea mea a fost că soluţia pentru fondurile private de pensii este de a le deschide către investiţii în economie, nu doar către titluri de stat, şi cred că este mai bine decât să le naţionalizăm. Deci, eu personal, ca prim-ministru, am ales ideea de a lăsa fondurile private şi de a găsi o soluţie împreună cu Comisia Europeană şi FMI de a deschide posibilitatea de investiţii pentru fondurile private dincolo de a cumpăra titluri de stat, şi către alte zone, către piaţa de capital, către zone care să se simtă după aceea în economie”, a spus Ponta la România TV.

    El a preciat că legislaţia va fi schimbată în acest sens.

    În luna noiembrie a anului trecut, agenţia MEDIAFAX a anunţat, prezentând scrisoarea de intenţie convenită de Guvern cu Fondul Monetar Internaţional, faptul că Guvernul a transmis FMI că evaluează pensiile private obligatorii şi impactul acestora asupra sistemului de pensii şi a dezvoltării pieţei de capital, precizând că urmăreşte reducerea poverii fiscale fără impact bugetar, ceea ce sugerează o posibilă limitare a cotelor distribuite fondurilor private.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro