BusinessMagazin

Tag: cumparare

  • Povestea lui Fritz Hoffmann, fondatorul gigantului elveţian Roche

    Fritz Hoffmann s-a născut în 1868, în oraşul Basel, într-o familie de manufacturieri şi comercianţi importanţi din industria textilă. În 1885 a început un stagiu de ucenicie la o bancă din Yverdon-les-Bains, iar patru ani mai târziu, un altul la farmacia Bohny, Hollinger & Cie. din Basel.

    În 1891 s-a mutat la Londra, iar în 1892, la Hamburg, unde a lucrat pentru compania G. Lipman & Geffcken, perioadă în care a trăit şi marea epidemie de holeră. Pentru a se proteja împotriva infecţiei, tinerii angajaţi ai companiei germane beau mari cantităţi de coniac, folosind coajă de portocală pentru a îmbunătăţi gustul acestuia.

    Această experienţă l-a inspirat ulterior pe Fritz Hoffmann să adauge aromă de portocală siropului de tuse amar Thiocol, realizând astfel produsul de succes Sirolin. În 1893 s-a întors în Basel, unde tatăl său cumpărase cu echivalentul a 200.000 de euro o parte din compania producătoare de medicamente din plante Bohny, Hollinger & Cie. Superiorii lui Fritz Hoffmann, nemulţumiţi de stilul dinamic al tânărului de a face afaceri, au propus ca el să preia conducerea micii fabrici aflate pe Grenzacherstrasse, Basel, pe propria răspundere.

    Avea 26 de ani când a preluat conducerea fabricii alături de chimistul companiei, Max Carl Traub. Astfel, la începutul anului 1884, s-a născut Hoffmann, Traub & Co., noua firmă care denumea mica fabrica dintre Rin şi Grenzacherstrasse şi care avea ca obiect de activitate producţia de extracte din plante, tincturi, alifii, pastile, firnis din ulei de in şi  ceară pentru podele.

    În 1895, Fritz Hoffmann s-a căsătorit cu Adele La Roche, iar la scurt timp s-au născut şi fiii lor, Emanuel şi Alfred. În 1896, Max Carl Traub a părăsit compania. Hoffmann a avut ideea de a face marketingul internaţional al produselor, astfel că, încă din 1897, când niciunul dintre produse nu avea succes, a stabilit subsidiare ale companiei în Italia şi Germania, pentru a-şi atinge scopul. În 1898 afacerea a fost recapitalizată, iar în acelaşi an compania a lansat pe piaţă primul produs de succes.

    Siropul a devenit rapid un bestseller datorită talentului de marketing al lui Hoffmann. În 1904, compania a lansat şi produsul pentru inimă Digalen, iar în 1909, calmantul Pantopon, acestea fiind două dintre cele mai importante inovaţii medicale ale perioadei respective.

    În 1912, grupul se extinsese deja în nouă ţări. Creşterea companiei s-a oprit însă în perioada Primului Război Mondial, ca efect al faptului că Roche se afla pe ”lista neagră„, atât în Franţa, cât şi în Germania, din cauza conexiunilor internaţionale ale companiei. Izbucnirea Revoluţiei Ruse din 1917 a lovit însă mai tare în afacerile lui Hoffmann, ţinând cont că Rusia era cea mai importantă piaţă pentru companie. După pierderea acesteia, compania a avut nevoie de o infuzie mare de capital.

    Ajutorul a venit din partea băncii Basler Handelsbank, condusă de cumnatul lui Hoffmann. Compania a fost restructurată şi transformată într-o companie cu răspundere limitată în 1919. Toate aceste evenimente au afectat sănătatea lui Hoffmann, a cărui stare s-a înrăutăţit dramatic din 1919; el a murit în 1920, la 52 de ani. Managementul companiei a fost preluat de dr. Emil Christoph Barrell, care fusese angajat pe postul de chimist în companie în 1896 şi care devenise în 1899 şeful Roche Germania.

    Barrell a schimbat strategia companiei, astfel că în 1920 au cumpărat primul produs sintetic, somniferul Allonal, iar în 1933 a cumpărat procesul de sintetizare a vitaminei C descoperit de Tadeusz Reichstein şi a început să realizeze producţia în masă a produsului, eveniment care a marcat începutul dedicării totale a companiei pe metodele de sinteză chimică. Anul trecut, F. Hoffmann-La Roche, care realizează operaţiuni la nivel global prin două divizii, de farmacecutice şi diagnostice, a ajuns la venituri de 46,7 miliarde de euro, profit operaţional de 17,9 miliarde de euro şi 85.000 de angajaţi.

  • Reinventarea produselor de lux

    “Dacă aş putea să aleg câte ceasuri îmi doresc, aş cumpăra cel puţin 20 de ceasuri din magazin, dar preferatul meu în acest moment este acest Vacheron din aur“, povesteşte Max Igor Müller, administratorul reţelei româno-elveţiene de bijuterii şi ceasuri de lux Helvetansa, în timp ce înlocuieşte modelul Vacheron Constantin de pe mâna sa cu ceasul său mai simplu, cu spate transparent ce permite vizualizarea mecanismului, marca Baume & Mercier.

    Max Igor Müller este de trei ani responsabil de activităţile companiei Helvetansa, care operează prin două magazine în Bucureşti şi o reprezentanţă în Mamaia şi care a avut venituri de 2,2 milioane de euro anul trecut. Müller şi-a asumat misiunea de a reorganiza activitatea firmei după ce anterior a lucrat timp de patru ani ca manager pentru o companie din industria modei din Hong Kong şi încă şase ani în calitate de consultant pentru compania-mamă a Helvetansa, La Boutique Suisse, fiind responsabil de managementul punctelor de distribuţie ale companiilor din Polonia, Cehia, România şi Rusia, perioadă în care a fost şi brand manager pentru mărci precum Vulcain, Pilgrim, Carl F. Bucherer, Davidoff şi Viceroy pentru Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Rusia.

    Micile îmbinări sub forma semnului maltez ale brăţării, mişcarea fină a mecanismului şi mai ales faptul că este alcătuit în totalitate din aur roşu fac din ceasul preferat al lui Müller şi cea mai scumpă piesă din magazin, cu un preţ care se ridică la 60.000 de euro. „Mi-ar plăcea să cumpăr şi alte ceasuri, dar problema cu un astfel de hobby este că e foarte scump.“

    La fel au considerat probabil şi românii pasionaţi de ceasuri şi cu dare de mână, care, înainte de 2008, nu puneau prea multe întrebări legate de bani şi cumpărau cele mai speciale piese din magazine. Acum, chiar şi aceştia au întors foaia. „Segmentul de lux a fost extrem de afectat. Dacă în trecut am vândut piese foarte scumpe, precum ceasuri cu mecanism tourbillon ale căror preţuri ajungeau la 250.000 de euro, iar media preţurilor era de 20-25.000 de euro, după 2008 preţul pentru cele mai scumpe ceasuri a scăzut la 50-60.000 de euro, iar preţul mediu al ceasurilor vândute este de 10.000 de euro“, explică Müller schimbarea uriaşă a industriei în care activează.

    Până la izbucnirea crizei, Helvetansa vindea anual şase-opt ceasuri cu mecanism tourbillon cu un preţ mediu de 150.000 de euro anual. După 2008, nu a mai vândut niciunul. Vânzările slabe s-au reflectat în afacerile magazinelor din Bucureşti, din apropierea Pieţei Revoluţiei şi de pe Calea Victoriei, dar şi în cadrul reprezentanţei Helvetansa deschise în cadrul hotelului Vega din Mamaia. În 2009, veniturile companiei ajunseseră la 19,1 milioane de lei (aproximativ
    4,2 milioane de euro), iar în 2010 s-au înjumătăţit, pierderile companiei ajungând la 2,1 milioane de lei (cca 500.000 de euro).

    Dezechilibrul a fost principalul motiv pentru care Max Igor Müller a preluat rolul de administrator al companiei româno-elveţiene. A continuat astfel demersul început de tatăl său în urmă cu două decenii, când compania La Boutique Suisse a acceptat să livreze lui Adrian Stoican, fondatorul afacerii Helvetansa, primul lot de ceasuri elveţiene de pe piaţa autohtonă, format din mărcile Doxa şi Candino. Cumpărătorii români au fost receptivi la lux, iar Helvetansa a ajuns să importe treptat Tissot, Longines, Ebel, Hermès, IWC, Vacheron Constantin, Piaget, Cartier, Daniel Roth, ajungând să aibă un portofoliu format din 25 de branduri, la care se alătură alte câteva mărci de bijuterii: Piaget, Chaumet, Frieden, Leo Wittwer, Pilgrim sau Ti Sento.

    Ca urmare a declinului economic, fondatorul a ieşit din afacere, iar Helvetansa a fost integrată total în afacerea societăţii elveţiene La Boutique Suisse. „Greşeala noastră a fost că nu am acumulat rezerve în perioada de boom, însă am căutat soluţii pentru a ne păstra deschise uşile“, explica Müller. Cea mai dificilă decizie pe care a luat-o a fost închiderea primului magazin Helvetansa, deschis în 1996, care implica şi concedierea angajaţilor de acolo. „Nu a fost deloc uşor, dar am reuşit să echilibrăm astfel situaţia, iar perspectivele sunt mai pozitive decât în urmă cu câţiva ani“.

    Optimismul lui Müller reiese din vânzările din prezent: Helvetansa vinde între 500 şi 1.000 de ceasuri de peste 5.000 de euro anual, un rezultat încă departe de cele de dinaintea crizei, dar satisfăcător comparativ cu ce s-a întâmplat în timpul acesteia.

  • 21% dintre români nu au cumpărat nimic de pe Internet

    Conform studiului, mai mult de doua treimi dintre utilizatorii de internet din Romania au facut cumparaturi online in trecut, iar 21% dintre cei care nu au cumparat inca nimic online planifica sa faca acest lucru in viitor.  41% dintre utilizatorii participanti la studiu au folosit internetul pentru a cauta magazine pe care ulterior le-au vizitat, 28% au platit facturi online si 16 % au cumparat ceva de pe site-urile straine. In ceea ce priveste tipurile de site-uri de comert online favorite, pe primul loc se situeaza magazinele online: 83% dintre utilizatori declara ca le-au folosit personal, pe locul doi se gasesc site-urile de anunturi (45%), pe locul 3 site-urile de reduceri colective (32%) si pe locul 4 comparatoarele online de preturi (29%).                                   

    Cei care au luat parte la studiu sunt de parere ca avantajele principale ale comertului online sunt: livrarea la domiciliu (74%), faptul ca nu sunt nevoiti sa plece de acasa (61%) si preturile mai mici decat in magazinele traditionale (53%). Pe de alta parte, ca dezavantaje, ei mentioneaza costurile de livrare ridicate  (31%) sau problemele cu garantia produselor (19%).

    Ce i-ar putea insa motiva sa faca cumparaturi mai multe? Banii sunt cei care fac lumea sa se invarta si pentru utilizatorii de internet din Romania, deoarece factorii cel mai des invocati pentru cresterea volumului de cumparaturi online il reprezinta preturile mai mici (59%), costurile de livrare mai scazute (54%) si reducerile suplimentare (52%), potrivit Gemius.

    Intrebati care sunt categoriile de produse cel mai des cumparate online, participantii la studiu au indicat hainele si accesoriile (58%) electrocasnicele (47%), cartile, filmele si muzica (44%), gadget-urile –smartphones si tablete (42%). Conform intereselor utilizatorilor, produsele electronice vor continua sa domine scena de e-commerce in viitor, insa unele categorii dominante din trecut vor suferi o scadere in popularitate: haine si accesorii (-18pp), computere si hardware (-11pp), filme, carti si muzica (-7pp). In timp ce interesul in haine si accesorii va inregistra o scadere in randul utilizatorilor de internet cu experienta in cumparaturi online, pentru cei care nu au achizitionat inca produse online, acestea se situeaza in topul preferintelor, urmate de produsele electronice. Se poate spune astfel ca hainele si electronicele sunt “poarta de intrare” in achizitiile online. 

     Optiunea preferata de plata a utilizatorilor romani de internet este de departe plata prin ramburs – 4 din 5 utilizatori o indica ca fiind varianta cea mai des folosita in detrimentul platii cu cardul, a transferului  online din contul bancar sau a platii de pe mobil. In consecinta, livrarea prin curier este cea mai des folosita metoda de livrare, insa utilizatorii romani nu se feresc de metode speciale de livrare, specifice anumitor produse, cum ar fi transferul digital.   

    Din punct de vedere al banilor cheltuiti online, un cos mediu de cumparaturi are valoarea de 470 de lei, in timp ce, cheltuielile anuale ale unui utilizator se ridica la 2260 de lei. Conform studiul, in viitor ne putem astepta la o crestere a segmentului de e-commerce, intrucat 40% dintre consumatorii actuali anticipeaza o crestere a cheltuielilor lor si doar 1 din 5 utilizatori indica o scadere a cheltuielilor lor online in anul care vine. 

     

     

     

  • Fondatorul Facebook a cumpărat o insulă din Hawaii. Zuckerberg a plătit 100 de milioane de dolari

    Zuckerberg nu este primul miliardar care să investească în Hawaii; Larry Ellison, fostul CEO al Oracle, a cumpărat insula Lanaii pentru 300 de milioane de dolari.

    Conform celor de la Private Islands Inc., preţul unei insule poate varia între câteva sute de mii de dolari şi câteva sute de milioane. Dezvoltarea unor facilităţi pe terenul respectiv poate însemna însă o investiţie mult mai mare.

    Reţeaua socială Facebook are 1,3 miliarde de utilizatori în întreaga lume, 300 de milioane dintre aceştia folosind, de asemenea, şi aplicaţia Facebook Messenger. WhatsApp, care oferă o soluţie ieftină pentru înlocuirea mesajelor trimise pe telefon, are 600 de milioane de utilizatori la nivel mondial.

    Preluarea WhatsApp de către Facebook pentru 21,6 miliarde de dolari, anunţată în februarie, este cea mai mare achiziţie a unui start-up în ultimii ani, cu mult peste tranzacţia de un miliard de dolari prin care Facebook a preluat Instagram în 2012 sau achiziţia pentru 8,5 miliarde de dolari a Skype de către Microsoft.

  • Povestea surferului care a devenit miliardar după ce şi-a urmat pasiunea

    Woodman a crescut în Menlo Park, California şi a studiat la şcoala Menlo, pe care a absovit-o în 1993 şi la Universitatea din California, San Diego, până în 1997. După absolvirea studiilor, a fondat o companie în domeniul marketingului pe care a numit-o funBug are s-a dovedit un eşec. Prin urmare, în 2002, la 26 de ani, a decis să călătorească în jurul lumii pentru a-şi urma pasiunea de a face surf.

    În timp ce făcea surfing în Australia şi Indonesia, a început să folosească o cameră de 35 de mm pe care a ataşat-o pe palmă cu o bandă din cauciuc şi a încercat să captureze valurile. Călătoria sa a devenit astfel inspiraţia pentru pornirea afacerii GoPro. Woodman şi soţia sa, Jill, au finanţat afacerea după ce au vândut coliere cumpărate în Bali cu 1, 90 dolari pe care le-au vândut ulterior cu un preţ de 60 dolari şi la care au adăugat un împrumut de 35.000 dolari de la mama lui Woodman şi 200.000 de la tatăl său.

    Produsul a evoluat spre o cameră digitală compactă care poate fi conectată WiFi şi controlată prin telecomandă, este waterproof, are capacitatea de înregistrare pe un card SD şi poate fi cumpărat cu un preţ de mediu de 200-400 dolari. În 2004, Woodman a încheiat primul contract mare, după ce o companie din Japonia a făcut o comandă de 100 de camere.

    Vânzările s-au dublat an de an, iar până în 2012, tânărul antreprenor vânduse 2,3 milioane de camere. La finalul aceluiaşi an, compania taiwaneză Foxconn a cumpărat 8,88% din companie în schimbul a 200 de milioane de dolari, aspect care a plasat valoarea de piaţă a companiei la 2,25 miliarde de dolari, transformându-l pe Woodman în miliardar. Anul acesta, averea lui a fost estimată la 1,3 miliarde de dolari.

     

  • MAI cumpără 450 de autoturisme Dacia Duster. Preţul unei maşini este 11.000 de euro

    Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Interne (MAI), achiziţia vine ca urmare a derulării programului de înnoire a parcului auto naţional, ministerul semnând un acord cadru cu SC Renault Commercial Roumanie, în urma finalizării unei licitaţii deschise.

    Dajbog a precizat că, în urmă cu aproximativ o lună, viceprim-ministrul pentru securitate naţională, ministrul Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, a anunţat intenţia achiziţionării de autovehicule, în contextul numărului scăzut de autospeciale destinate structurilor operative pentru misiuni de patrulare şi intervenţie în stradă.

    “Conform datelor centralizate la începutul acestui an, gradul de asigurare cu autovehicule, la nivelul tuturor structurilor Ministerului Afacerilor Interne, era în medie de 42,6 la sută. Aproape 80 la sută din parcul auto al Ministerului Afacerilor Interne – incluzând aici Poliţia, Jandarmeria, Poliţia de Frontieră şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – avea la începutul anului 2014 o vechime de peste 10 ani, ultima achiziţie importantă de autovehicule, derulată la nivelul ministerului, din fonduri bugetare, realizându-se în anul 2006”, a mai spus purtătorul de cuvânt al MAI.

    Monica Dajbog a arătat că au fost făcute şi demersuri pentru achiziţionarea de către MAI, din venituri proprii, a unui număr important de autovehicule destinate misiunilor de patrulare şi intervenţie la evenimente.

    În acest sens, în urma rectificării bugetare, Guvernul a aprobat alocarea sumei de 31 de milioane de euro pentru creşterea numărului de autovehicule la structurile MAI, aceşti bani provenind dintr-un total de 57 de milioane de euro, bani obţinuţi de Ministerul Afacerilor Interne din venituri proprii. Diferenţa de 26 de milioane de euro urmează să fie cheltuită în 2015, tot pentru achiziţionarea de autovehicule.

    Dajbog a precizat că MAI a iniţiat deja procedura de achiziţie publică prin licitaţie deschisă pentru aproximativ 2.800 de maşini, ofertele urmând să fie deschise în 28 octombrie.

    “Având în vedere termenele şi procedurile legale care trebuie respectate, aprecierea noastră este că primele autovehicule din acest lot vor intra în dotarea Ministerului Afacerilor Interne, până la sfârşitul acestui an”, a precizat purtătorul de cuvânt al MAI.

    De asemenea, în urma rectificării bugetare, au fost asigurate şi fondurile necesare pentru plata combustibilului, pieselor de schimb, a utilităţilor, dar şi pentru expertizele medico-legale rămase neachitate de structurile Ministerului Afacerilor Interne.

    Dajbog a adăugat că, tot în urma rectificării bugetare, MAI a obţinut şi banii necesari achitării drepturilor de echipament rămase restante pentru lunile ianuarie-martie 2014, banii urmând să intre în conturile poliţiştilor până la sfârşitul lunii octombrie, astfel încât, începând din noiembrie, să nu mai existe nicio restanţă la acest capitol.

    Potrivit ministrului Afacerilor Interne, de aceste măsuri vor beneficia cei 137.000 de angajaţi ai MAI, autovehiculele noi asigurând condiţii mai bune de desfăşurare a misiunilor pentru poliţişti, jandarmi sau pompieri.

  • Un business de familie pornit în urmă cu mai bine de zece ani vrea să treacă pragul de un milion de euro

    Povestea ContentSpeed a început când Radu Vîlceanu avea doar 16 ani şi, din nevoie, a învăţat să facă bani din tehnologie tot pentru tehnologie. Nu s-a făcut avocat, aşa cum era tradiţia în familia sa, ci a pariat pe un business al viitorului, dar care şi acum este departe de a-şi fi atins potenţialul pe piaţa locală.

    „Când eram puşti, mai bine spus pe la 16 ani, îi tot băteam pe ai mei la cap să îmi dea bani să-mi iau câteva accesorii pentru calculatorul pe care mi-l cumpăraseră cu ceva timp în urmă. Ştiu că aveam nevoie de vreo 600 de dolari şi îmi aduc aminte că tata chiar m-a întrebat atunci dacă nu învăţasem să fac şi eu ceva cu acel computer, astfel încât să fac rost de bani. Am făcut un soft pentru centrele care aveau imprimante, astfel încât clienţii să nu mai vină cu dischetele la ei, şi aşa am făcut rost de 300 de dolari“, spune Radu Vîlceanu.

    Acela a fost momentul când a început să se gândească serios la ce serviciu sau produs ar putea să furnizeze în România pentru a duce sursa de venituri la scară mai mare. I-a fost de folos şi background-ul antreprenorial din familie. Tatăl său privatizase o companie cu 130 de angajaţi prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts), prin care se transferă mijloacele de producţie ale companiei în proprietatea salariaţilor. „Am văzut cum este viaţa antreprenorului, că noaptea nu adormi prea uşor, dar m-a atras întotdeauna, am trăit cu asta şi sper să le pot transmite copiilor mei dorinţa de a merge pe acelaşi drum.“ După ce a făcut primii 300 de dolari din vânzarea softului pentru imprimante, a început să îşi cumpere cele mai noi gadgeturi din Statele Unite şi, cum în urmă cu circa 20 de ani americanii deja aveau magazine online, s-a hotărât să continue aventura antreprenoriatului în zona de e-commerce şi a început prin a studia software development la Universitatea Politehnică din Bucureşti.

    „A fost foarte greu la început pentru că mergeam chiar şi la câte un brand mare şi spuneam că e-commerce-ul este viitorul, iar ei îmi ziceau că este interesant, dar că ei cred că internetul este doar informativ şi că ar vrea doar un site de prezentare. A durat vreo cinci ani până să învăţ să vând ceea ce cerea piaţa la modul real. Iar negocierile din perioada aceea reflectau perfect climatul de business: eu le ziceam clienţilor că produsul meu îi costă 1.000 de euro, iar ei îmi ziceau că îmi dau 300 de euro“, îşi aduce aminte Radu Vîlceanu. Apoi a început să-şi construiască o echipă, evoluţie care a venit însă cu mai multe crize, de la probleme de leadership la certuri cu partenerii de afaceri şi până la stadiul în care compania ajunsese să nu mai aibă sediu. Toate s-au întâmplat când Radu Vîlceanu avea între 23 şi 27 de ani, dar au fost experienţe care, cumulat, au însemnat cât un MBA „on the job“, spune el.

    Prin 2006-2007, businessul ContentSpeed a început să evolueze, odată ce jucătorii din industria de media şi-au dat seama că e-commerce-ul ar trebui să conteze mai mult pentru ei. În prezent, soţii Vîlceanu estimează că în România sunt acum în jur de 4.000 de magazine online, astfel că afacerea pe care o conduc a contribuit la dezvoltarea a 8% din piaţa locală de e-commerce, care, la rândul ei, reprezintă cam 25% din totalul comerţului tradiţional. Piaţa de web design din România a avut un vârf în anii 2006-2008, ca multe alte industrii, când sute de firme de profil s-au dezvoltat şi au dus piaţa la o valoare estimată de studii la 6-7 milioane de euro.

  • Yahoo are noi proprietari. Jumătate din acţiunile gigantului IT au fost tranzacţionate în ultimele cinci zile

    Acţiuni Yahoo în valoare de 20 de miliarde de dolari au fost tranzacţionate în ultimele cinci zile, astfel încât analiştii au lansat mai multe teorii ce încearcă să explice fenomenul.

    O prima variantă ar fi aceea că Yahoo încearcă să achiziţioneze acţiunile sale folosind banii rezultaţi din listarea la bursă a Alibaba (companie din care Yahoo deţine 23%). Managementul a sugerat în urmă cu o lună că ar putea utiliza până la trei miliarde de dolari pentru a răscumpăra un număr de acţiuni.

    O explicaţie ceva mai plauzibilă ar fi că investitorii vând acţiunile Yahoo şi cumpără acţiuni Alibaba. Fiind implicată în acţionariatul corporaţiei din China, Yahoo a reprezentat pentru o lungă perioadă de timp singură variantă de a investi, chiar şi indirect, în Alibaba. În urma listării, compania fondată de Jack Ma a devenit publică, astfel încât accesul la acţiuni nu mai este în niciun fel limitat.

    Varianta numărul trei: interesul pentru Yahoo a crescut brusc. Compania a reprezentat întotdeauna o ţintă importantă, având în vedere şi implicarea în cele două companii din Asia, Alibaba şi Yahoo Japan. Însă momentul pare prielnic pentru a intra în acţionariat, având în vedere că atenţia este îndreptată către listarea Alibaba.

    Orice altă variantă pare improbabilă, însă orice schimbare majoră va fi vizibilă pentru că o persoană (fizică sau juridică) nu poate cumpăra mai mult de 5% din acţiunile unei companii fără a face acest lucru public.

  • Fondul american Elliott reia achiziţiile la Fondul Proprietatea. Acţiunile au urcat la maxim istoric

    Fondul american de hedging Elliott Associates, cel mai mare acţionar al Fondului Proprietatea, a reluat achiziţiile de acţiuni la Fondul Proprietatea, după o pauză de aproape un an.

    În şedinţa de luni,15 septembrie, vehicolul de investiţii Manchester Securities Corporation, controlat de Elliott, a cumpărat un pachet de 26 milioane de acţiuni FP la un preţ de 0,882 lei/titlu. Tranzacţia se ridică la 22,9 milioane de lei.

    În şedinţa de azi, acţiunile FP au atins maximul istoric de 0,906 lei/titlu.

    Soarta viitorului mandat al Franklin Templeton la Fon­dul Proprietatea se de­cide marţi, 23 septembrie, cu doar şa­se zile înainte de ex­pi­rarea actualului mandat câştigat prin licitaţie internaţională în urmă cu patru ani.

    În noul contract de administrare, la ce­rerea fondului american Elliott, cel mai mare acţionar al FP cu peste 15% din capi­tal, au fost introduse comisioa­ne su­pli­mentare pentru Franklin Tem­ple­ton, în afară de comisionul de admi­nis­trare de bază, sub forma unei cote pro­cen­tuale din distribuţiile de cash. Însă ASF a respins în şedinţa de pe 4 august comi­sioa­nele de distribuţie de 2% din dis­tri­buţiile care se fac până la 31 octombrie 2015 şi de 1% pentru cele făcute după 1 no­iem­brie 2015. Aceste co­mi­sioane s-ar fi apli­cat distribuţiilor to­tale, cu excepţia divi­den­delor (in­clusiv răs­cumpărări de acţiuni proprii şi re­tur­nări de ca­pital social). Doar în pri­mele şapte luni din acest an, fondul a făcut dis­tri­buţii de numerar şi răscum­pă­rări de 875 milioane de lei către acţio­nari, sumă care ar fi adus un bonus su­pli­mentar de 18 milioane de lei pentru Templeton dacă ar fi fost în vigoare comisionul de 2%.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Băsescu: Aş vrea să nu vă educaţi în spiritul «Vreau casă! », prima dată, ci loc de muncă şi salariu

    ”Eu nu spun că nu este o prioritate din a-ţi cumpăra o casă, dar, în opinia mea, reflexul acesta pe care îl are românul să-şi cumpere casă diminuează major mobilitarea forţei de muncă în România. Uitaţi-vă în filmele americane, îi vedeţi cum îşi iau trei valize şi au plecat de acasă pentru că nu au găsit un loc de muncă bine plătit”, a afirmat, sâmbătă, la Mamia, Traian Băsescu.

    El a spus că în România s-a ajuns la un nivel disponibil de locuinţe pentru închiriat destul de ridicat, deşi este adevărat că poate încă nu este momentul unei abordări fundamentale pe această temă pentru simplul motiv că sunt încă destul de ridicate chiriile faţă de salariul pe care îl poate încasa un tânăr.

    ”Aş vrea ca voi să nu vă educaţi în spiritul «Vreau casă!», prima dată, ci: «Vreau loc de muncă şi salariu», prima dată. Este esenţial. Dacă ai loc de muncă şi salariu poţi să-ţi faci şi casă. Cel puţin la tinereţe bine este să fii mobil din punct de vedere al opţiunilor tale pentru un loc de muncă. Pot să găsesc un loc de muncă foarte bun la Iaşi, de ce trebuie să am casă la Satu Mare şi să mă leg tot timpul de casa aia?”, a afirmat el.

    Traian Băsescu le-a spus celor prezenţi să fie pragmatici pentru că ideea de a avea neapărat o casă a rămas de pe vremea comuniştior.

    ”Nu vreau să vă mobilizez către ideea că un om nu are nevoie de o casă. Are nevoie, dar fiţi pragmatici, nu sentimentali. Noi am rămas cu chestiunea asta cu casa de pe vremea comuniştilor. Să avem o casă proprietate. Dar atunci era şi locul de muncă asigurat acolo unde aveai casa. Ori viaţa într-o economie liberă, într-o societate liberă, înseamnă competiţie, iar competiţia te împinge să fii mobil”, a mai spus şeful statului.

    Ulterior, Traian Băsescu i-a dat ca exemplu pe cei care îşi ridică vile de vacanţă în staţiunile de la munte, fiind astfel obligaţi, în opinia sa, ca toată viaţa să meargă în concediu în acel loc. În acest context, el i-a menţionat şi pe Victor Ponta şi Adrian Năstase, care au case la Cornu, în judeţul Prahova.

    ”Eu mă uit la cei care şi-au făcut vile la Predeal, la Sinaia, la – unde au Ponta, Năstase? La Cornu – eşti obligat să-ţi faci concediul acolo, unde ţi-ai făcut vila. De ce? Păi cu banii pe o vilă la munte îţi faci concedii toată viaţa unde vrei tu în România. (…) Îţi afectează cel mai important lucru, mobilitatea. Trebuie să te duci în fiecare an în acelaşi loc numai ca să nu mai dai banii la hotel. Dar cu banii de o casă, cu banii să păzeşti casa aia, cu banii să o încălzeşti iarna ca să nu găseşti urşi în ea, poţi să mergi în concediu toată viaţa”, a mai spus preşedintele.

    Ulterior, Elena Udrea, aflată lângă şeful statului, a spus: ”Nu-i adevărat că domnul Ponta dacă şi-a făcut casă la Cornu îl obligă să-şi facă vacanţele numai acolo. Eu ştiu că şi le face şi în Monte Carlo şi în Dubai”, după care Traian Băsescu a replicat: ”A făcut-o ca să spele banii, că în construcţii se spală cel mai bine banii…”