Are 40 de ani, a abandonat şcoala la 16, iar acum locuieşte în Las Vegas şi câştigă bani dintr-o activitate pe care alţii o fac pentru a se relaxa.
Jono Rotman, un fotograf din Wellington, a petrecut aproape opt ani în preajma Mighty Mongrel Mob, o bandă de motociclişti din Noua Zeelandă ai cărei membri sunt renumiţi pentru că trăiesc într-o lume din care sunt excluse persoanele obişnuite. Fotograful a reuşit să câştige încrederea membrilor şi să obţină acces la lumea lor. A reuşit astfel să facă fotografii de excepţie ale membrilor Mighty Mongrel Mob.
Rotman a povestit publicaţiei Daily Mail Australia că a început să le câştige încrederea în momentul în care a început să facă fotografii ale închisorilor din Noua Zeelandă. ”Am discutat cu un ofiţer de legătură al găştii în închisoare, care mi-a oferit contactul unui membru Mighty Mongrel Mob, iar lucrurile au evoluat de acolo”, a spus el.
Rotman a început să călătorească prin ţară, vizitând casele şi cluburile câtorva membri ai benzii de motociclişti. ”Istoria lor este extrem de violentă, aşa că, evident, m-am simţit intimidat de multe ori. Exista mereu o înţelegere nevorbită că dacă depăşeam anumite limite, m-ar fi omorât”, povesteşte el.
Tatuajele faciale, cât şi svastica nazistă sunt câteva dintre însemnele folosite de membrii găştii, cu scopul de a-şi arăta rebeliunea faţă de autoritate. Pentru a le câştiga încrederea, Rotman le-a specificat că vrea să se concentreze pe artă, şi nu spre expunerea lor. ”Găştile de acest tip au un set de porniri umane duse la extrem. Asta am vrut să explorez.”
La începutul anului, a realizat o expoziţie de portrete, în care l-a inclus şi pe cel al lui Shane Harrison, un ucigaş ce făcea parte din bandă.
”Munca nu este despre cine ce a facut sau ce s-a întâmplat. Este vorba despre o anumită istorie a ţării care ar putea fi studiată prin acest proiect, nu despre stereotipuri legate de aceşti oameni.”, a spus el.
Grupul de firme Dacris este prezent pe piaţa românească din 1994 şi se ocupă cu importul, distribuţia şi comercializarea articolelor de birou şi a produselor tipărite.
În 2010 a fost al doilea distribuitor de articole de birou din România, iar în 2012 a caştigat premiul “Regional Reseller of the Year” în cadrul concursului European Office Products Awards (EOPA), concurs destinat firmelor europene, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei.
Cu o cifră de afaceri de 18 milioane de euro, Grupul Dacris înregistrează o creştere de 13% faţă de anul precedent şi are în prezent peste 5.000 de clienţi din domenii precum cel financiar, medical, comerţ, industrie sau turism.
Staples a avut vânzări de 5,3 miliarde de dolari în primul trimestru al anului, în scădere cu 6,9% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2014. Profitul net a fost în scădere, de la 96 milioane de dolari în primul trimestru din 2014 la 59 milioane de dolari. Compania are reprezentanţe în 26 de ţări şi peste 180.000 angajaţi.
Elveţianul câştigă astfel al doilea titlu de Grand Slam, după cel câştigat anul trecut la Australian Open. Novak Djokovic deţine opt titluri, iar aceasta a fost a treia sa finală la turneul de pe zgura pariziană. În celelalte două finale, disputate în 2012 şi 2014, el a fost învins de spaniolul Rafael Nadal.
După ce îşi încheie mandatele, mulţi politicieni câştigă bani din discursuri ţinute cu diferite ocazii. Aducerea unei figuri cunoscute pe scenă vine cu un preţ destul de mare, chiar dacă politicienii beneficiază şi ei de pe urma expunerii în mass-media.
ABC News a realizat un top al celor mai “scumpi” vorbitori, în care Donald Trump ocupă, detaşat, primul loc. Miliardarul câştigă în medie 1,5 milioane de dolari pentru un discurs de 60 de minute. În top se mai regăsesc economistul Ben Bernanke, fostul şef de stat Bill Clinton şi soţia acestuia precum şi fostul secretar al trezoreriei Tim Geithner.
Sursa: Statista.com
O analiză realizată cu ocazia aniversării a 25 de ani de la primul episod al popularului serial de comedie “Seinfeld” scoate la iveală sumele fabuloase câştigate de protagoniştii sitcom-ului, în frunte cu Jerry Seinfeld.
În ciuda profitului de circa 200 de milioane de dolari obţinut de “Seinfeld” pentru fiecare sezon în parte, costurile pentru producerea episoadelor se situau la cel mai ridicat nivel din televiziune la vremea respectivă.
Potrivit unor surse citate de presa americană mai multe companii se află în negocieri avansate ce vizează posibilitatea de a difuza toate cele 180 de episoade ale serialului “Seinfeld” pe un serviciu de streaming online. În urma acestei tranzacţii, producătorii serialului ar putea obţine alte câteva sute de milioane de dolari.
CÂT AU CÂŞTIGAT, PENTRU FIECARE REPLICĂ ÎN PARTE, ACTORII DIN SEINFELD
SUV-urile şi crossoverele au beneficiat anul trecut de prima creştere a vânzărilor anuale de maşini pe piaţa europeană după 2007. Vânzările cumulate ale modelelor pornind de la Renault Captur, Opel Mokka şi Nissan Qashqai şi până la BMW X5 au crescut cu 21% în 2014 la peste 2,5 milioane de unităţi, în condiţiile în care piaţa totală europeană a crescut cu 5,3% la 12,8 milioane de unităţi. Astfel, una din cinci maşini vândute dintr-un dealer a fost un SUV sau un crossover, faţă de una din şase în 2013.
În cazul pieţei locale creşterea SUV-urilor a fost puternic susţinută după 2010 de lansarea modelului Dacia Duster, iar la nivel european au punctat volume importante şi constructorii de volum care au venit cu crossovere precum Renault Captur sau Peugeot 2008.
„Segmentul SUV-urilor este unul important, singurul care se apropie de volumele din anii de boom, dar şi valoarea lor a scăzut şi sunt discrepanţe mari în ceea ce priveşte preţul mediu, ce automat atrage profit mai mic pentru dealer“, este de părere Mihai Ivănescu, coordonatorul diviziei de importuri auto din cadrul Ţiriac Holdings, care include Hyundai Auto România, M Car Trading (Mitsubishi) şi Premium Auto (Land Rover Jaguar). În primele patru luni ale acestui an, atât vânzările SUV-urilor mari, cât şi ale celor compacte au crescut faţă de perioada similară a anului trecut, cu 18% respectiv 28%, pe o piaţă care a urcat cu 16% în acelaşi interval. În acest caz, maşinile mai ieftine au crescut mai mult, în timp ce modelele din segmentul de preţ de peste 50.000 de euro mai lent, în aşteptarea noilor modele. În principal, creşterea din intervalul ianuarie-aprilie s-a datorat lansării de noi modele în segment cum ar fi noul Land Rover Discovery Sport (înlocuitorul vechiului Freelander), care a punctat un avans de 40% la peste 110 maşini, Range Rover, care continuă ascensiunea cu aproape 50% la 53 de unităţi, în condiţiile în care cele mai multe maşini au preţuri de peste 100.000 de euro, în timp ce noul BMW X6 urcă cu aproape 60% la 59 de unităţi. În acelaşi timp, Touareg şi Mercedes-Benz ML menţin o tendinţă crescătoare.
În acest context, la zece ani de la prezentarea primei generaţii, Audi vine cu cea de-a doua generaţie, care are de înfruntat deja cea de-a treia generaţie a lui BMW X5, Mercedes-Benz ML lansat în 2012, alături de GL şi noile SUV-uri de la Range Rover.
„Q7 se află între două segmente. Pe de-o parte sunt BMW X5 şi Mercedes-Benz ML şi de cealaltă parte Mercedes-Benz GL şi viitorul BMW X7, dar şi Cadillac Escalade. Astfel, pe piaţa chineză şi americană am păstrat aceeaşi poziţie, dar pentru europeni am făcut maşina puţin mai mică: am micşorat-o puţin la exterior, dar am mărit-o la interior. Atunci când lansezi o maşină pentru întreaga lume, nu poţi mulţumi toate pieţele“, este de părere Clemens Zimmermann, project manager în cadrul Audi AG pentru A6, A7 şi Q7. Anterior, între 2005 şi 2008 a fost global product şi launch manager pentru prima generaţie de BMW X6. Realizarea noii generaţii a fost o luptă a dimensiunilor. Dacă americanii şi chinezii doreau un automobil mai mare, europenii voiau unul mai mic şi inginerii au trebuit să împace toate pieţele.
La prima vedere, noua generaţie a păstrat imaginea impozantă a primului model. SUV-ul are în continuare peste cinci metri lungime (5,05 m – cu 37 mm mai puţin), 1,97 m lăţime (-15 mm) şi 1,74 m înălţime. De asemenea, şi ampatamentul s-a redus cu 3 mm la 2,99 metri. În ciuda acestor tăieri ale dimensiunilor, interiorul este mai spaţios, pornind cu spaţiul suplimentar de peste 41 mm pentru cap în cazul locurilor din faţă şi 23 pentru cele din spate. Astfel, dacă la exterior dimensiunile par în continuare similare, la interior progresul este semnificativ.
Oficialii mărcii descriu noul Q7 ca fiind un „Superman” al SUV-urilor. Explicaţia? Dacă linia laterală este a unui automobil sobru, de business, de zi cu zi, aşa cum era şi Clark Kent, iar când situaţia o cere se transformă într-un SUV serios, care poate rula fără probleme în off-road datorită suspensiei pneumatice care înalţă maşina, iar imaginea este întărită de noua grilă a radiatorului ce lansează noua imagine a mărcii. „Din lateral maşina este elegantă, iar din faţă grila radiatorului este ca Superman atunci când îşi schimbă costumul şi arată ce poate face când este în misiune“, descrie maşina Zimmermann.
Sportivii cu cele mai mari salarii sunt jucătorii de fotbal, conform unei analize a celor de la Sportintelligence. 8 dintre cele mai bine plătite 12 cluburi sportive din lume sunt din fotbal, primul loc fiind ocupat de Paris Saint-Germaine. Jucătorii de la echipa din prima ligă franceză câştigă, în medie, 174.692 dolari pe săptămână.
Real Madrid şi Manchester City ocupă următoarele locuri cu salarii de 166.180 de dolari pe săptămână, respectiv 165.343 dolari pe săptămână.
Primul club sportiv care să nu vină din lumea fotbalului este Los Angeles Dodgers; echipa de baseball îşi plăteşte jucătorii, în medie, cu peste 154.000 de dolari săptămânal.
Peste 100 de milioane de spectatori urmăresc în direct concursul internaţional Eurovision – competiţia muzicală unde fiecare naţiune îşi poate trimite câte un reprezentant. Concursul se desfăşoară în Austria ca urmare a victoriei Conchitei Wurst la concursul din 2014 cu piesa “Rise Like a Phoenix”.
Aceasta este a doua oară când Austria organizează Eurovisionul, prima dată fiind în 1967. Echipa care s-a ocupa cu organizarea îl are ca producător executive Edgar Böhm, şef pe divertisment la principala televiziune din Austria. Până nu demult, evenimentul era caracterizat de un singur cuvânt – “extravaganţă”, Eurovisionul fiind faimos pentru parada de cântăreţi şi actele artistice neobişnuite.
Pentru organizatori a devenit mai mult o luptă care se duce cu armele tehnologiei – cine are cel mai amplu ecran LED, cele mai multe camere video. Organizatorii ediţiilor trecute au insistat ca filmările să se facă în cadre ample şi din toate unghiurile, pentru a fi oferită o imagine completă a grandorii scenei.
Să facă faţă exploziei de strălucire şi de tehnică a devenit, an de an, o provocare financiară tot mai mare pentru ţările care erau desemnate să organizeze concursul. Potrivit regulamentului, ţară-gazdă a Eurovision este desemnată aceea al cărei reprezentant a câştigat ediţia de anul precedent. Una dintre cele mai mari provocări ale ţării-gazdă este aceea de a pune la bătaie milioane de euro pentru a se ridica la nivelul spectacolului anterior şi chiar de a-l depăşi.
Concursul european Eurovision 2015 este şi o afacere pentru Austria, ţara organizatoare, care are astfel noi locuri de muncă, dar şi de câştigat sume importante de bani. Austria ar putea câştiga peste 11,5 milioane de euro în urma acestui eveniment, confrom estimărilor oficiale. Mai mult, organizarea Eurovision 2015 va asigura 150 de locuri de muncă pe o perioadă determinată.
În timp ce Austria are câştiguri financiare, Ucraina a decis să nu mai participe la Eurovision 2015 din cauza costurilor ridicate. Cipru, Serbia si Republica Cehă revin după pauza de 1 an, respectiv 5. Aceasta ediţie marchează şi debutul Australiei în concurs, în semn de recunoştinţă pentru cei peste 30 de ani de transmitere a Eurovision-ului pe micile ecrane. Dacă Australia căştigă ediţia aceasta va fi nevoită să alegă un oraş european apt să găzduiască evenimentul şi va ajuta la organizarea lui.
Este vorba de Uber, care a devenit cea mai valoroasă companie privată din tehnologie, pe plan mondial: compania a obţinut recent o finanţare de 5,9 miliarde dolari, finanţare care aduce valoarea companiei la 41 miliarde de dolari şi plănuieşte o a doua rundă de finanţare, de 1,5 – 2 miliarde de dolari, caz în care ar valoarea ar urca la peste 50 de miliarde de dolari.
Mike Novogratz, preşedintele fondului Fortress Investment, care administrează 70 de miliarde de dolari, spune că valoarea Uber a crescut cu 15 miliarde de dolari în doar o săptămână, în momentul în care a început demersurile pentru runda recentă de finanţare. La o emisiune televizată Novogratz a spus că a avut o întâlnire interesantă cu fostul CFO al Uber Brent Callinicos, în timpul căreia acesta i-a oferit un motiv pentru valoarea de 50 de miliarde şi creşterea de 15 miliarde înregistrate; în prezent Uber primeşte între 20 şi 25% din tariful pe care îl încasează şoferii, dar în viitor procentul ar putea creşte până la 30%. “Dacă invesitorul caută creştere şi compania oferă câştig pur, poţi face o mulţime de bani şi poţi justifica evaluari de zeci de miliarde”, a spus Novogratz.
Interesat este că Novogratz şi Fortress au invertit în Lyft, principalul competitor al celor de la Uber.
Un aspect pe care investitorii par a-l ignora este recţia pe care şoferii Uber ar putea să o aibă în momentul în care va creşte procentul din încasări perceput de companie şi va scădea suma pe care ei o câştigă.
Uber, cu sediul în San Francisco, a întâmpinat în general dificultăţi în Europa. Justiţia din Spania şi Portugalia au interzis activitatea Uber, iar compania a fost nevoită să renunţe la serviciul de ridesharing (care permite pasagerilor să împartă costul călătoriei) în Germania, după ce a fost interzis de un judecător.
Platforma Uber este disponibilă din luna februarie şi în România, primul oraş în care poate fi folosită fiind Bucureştiul.
Autorităţile de reglementare europene analizează din luna aprilie reclamaţiile făcute de Uber Technologies împotriva legislaţiei din mai multe state europene şi, pentru a clarifica problema, au pus o întrebare serioasă referitoare la companie şi anume dacă este o aplicaţie web sau un serviciu de taximetrie. Executivul UE analizează problema în urma reclamaţiilor făcute de compania din San Francisco împotriva Spaniei, Germaniei şi Franţei.