BusinessMagazin

Tag: productie

  • Unicornul

    In ultimii ani, Apple a reusit sa creeze in piata IT o reactie aproape pavloviana. Pe masura ce zilele conferintei-show MacWorld se apropiau, toata sufl area computeristica a lumii incepea sa saliveze in asteptarea portiei de inovatie livrata de compania din Cupertino. Iar in acest context inovatie nu se refera doar la tehnologia propriu-zisa, ci si la modelele comerciale asociate. Explicatia este ca aceste doua sfere ale inovatiei, odata conectate, au sansa de a provoca schimbarea regulilor jocului intr-un intreg domeniu.

    E suficient sa ne amintim de iPod, care a bulversat nu doar piata playerelor portabile, ci intregul model al distributiei de muzica si video. Mai apoi, iPhone a produs un seism nu doar in zona telefoanelor inteligente, ci si in retelele de telefonie. Anul acesta pofta de revolutii a industriei a ramas nesatisfacuta. Poate si problemele de sanatate ale lui Steve Jobs au avut o infl uenta in aceasta privinta, dar este cert ca MacWorld 2009 nu a mai avut stralucirea anilor trecuti, iar imbunatatirile produselor existente, desi aclamate de presa si public (cum a fost cazul lui iPhone 3GS), au fost mai degraba incrementale decat revolutionare. Consecinta fireasca este ca speculatiile si zvonurile s-au intetit, alimentate si de secretomania clasica a companiei.

    Principala chestiune dezbatuta se refera la netbooks – o piata in plina dezvoltare din care Apple lipseste. Fiind vorba de o zona de consum, aceasta absenta este considerata inexplicabila in absenta unei strategii secrete pe care comentatori profesionisti sau amatori se trudesc s-o deconspire. La intrebarea explicita a jurnalistilor privind netbook-urile, reprezentatii Apple au invocat factorul de forma: dimensiunile reduse fac imposibila o experienta a utilizarii compatibila cu standardele ridicate ale produselor firmei. Dar pe unul dintre oamenii de la Apple l-a luat probabil gura pe dinainte cand a adaugat ca niciodata un computer purtand sigla companiei nu va avea o tastatura subdimensionata. Aha… deci un ecran de mici dimensiuni este acceptabil (cum este cazul la iPod Touch sau iPhone), dar o tastatura mica nu este. Concluzia ca Apple va renunta la tastatura a readus in actualitate speculatiile privind tableta Apple, asteptata de ani de zile (acest mare unicorn al lumii high-tech, spune Stephen Wildstrom).

    De data aceasta se pare ca e adevarat. Un serviciu de stiri taiwanez numit InfoTimes a publicat un articol in care relateaza ca Apple a incheiat contracte cu cativa fabricanti pentru productia unei tablete constand dintr-un ecran tactil de 9,7 toli (24,6 cm) si ca productia de serie este prevazuta pentru septembrie. De aici s-ar deduce ca lansarea ar putea fi in octombrie sau inceputul lui noiembrie, adica tocmai la timp pentru a prinde vanzarile de Craciun. Daca si pretul este cel estimat de PC World pe baza aceleiasi surse, 800 de dolari, s-ar putea sa ne afl am din nou in fata unei evolutii interesante. Desi ideea tablet PC este destul de veche si multe companii au produs deja astfel de aparate, popularitatea acestora s-a redus doar la cateva zone de nisa, domenii in care un laptop obisnuit este fie prea incomod (de exemplu in domeniul medical, in cazul medicilor), fie prea sensibil (de exemplu, in constructii sau industrie). Inconvenientul major l-a reprezentat intotdeauna posibilitatea de a interactiona cu acest tip de computere, in special introducerea datelor. Intrarea lui Apple pe aceasta piata nu poate sa insemne decat ca proiectantii au reusit sa rezolve problemele de ergonomie specifi ce si ca sunt incredintati ca produsul este potrivit pentru piata de consum.

    Va reusi Apple acolo unde au esuat atatia altii? Este foarte posibil, pentru ca are cateva atuuri importante. In primul rand tehnologia: Apple detine un mare numar de brevete in domeniul interfetei tactile. In al doilea rand designul: este larg recunoscuta abilitatea designerilor de la Apple de a crea produse atractive si ergonomice. In fine, asul din maneca: iTablet (cum presupun cei de la ZDNet ca se va numi) vine in continuarea unei game de produse bazate pe interfata tactila. Acest aspect permite pozitionarea produsului in zona familiara multor utilizatori: este un soi de iPod Touch, dar mai mare. Daca informatiile de la surse din interiorul companiei se confi rma, tableta va fi echipata cu un MacOSX obisnuit, dar va ingloba toate functionalitatile din iPod si va putea fi conectat la iTunes Store si la App Store pentru continut multimedia, jocuri si aplicatii. In plus, va cuprinde si un e-book reader, ceea ce e o veste destul de proasta pentru Amazon.

  • Romania ocupa primul loc in UE la cresterea activitatii din constructii din iunie

    Din cele 11 state prezente in studiul lunar al Eurostat, in afara Romaniei doar Bulgaria (1,5%), Polonia (1,2%) si Cehia (1%) au consemnat cresteri ale activitatii in sectorul constructiilor in iunie, fata de mai, restul tarilor inregistrand scaderi. Cele mai accentuate ritmuri de scadere ale indicatorului le-au avut Suedia (3,8%), Portugalia (3,3%) si Slovacia (2%).

    Romania se plaseaza pe locul cinci in Uniune dupa ritmul de scadere a productiei din sectorul constructiilor din iunie, comparativ cu aceeasi perioada anului trecut, cu un declin de 6,2%, mai putin accentuat decat nivelul mediu al UE, de 14,1%. Suedia a consemnat cea mai mare scadere a indicatorului, de 16,6%, urmata de Slovenia (-15,8%) si Spania (-12,6%). Productia din constructii a crescut, in ritm anual, doar in Germania (1,2%) si Polonia (0,6%).
     

  • Producatorul Primola intra pe categoria croissantelor

    "Am luat aceasta decizie pentru a creste businessul in categorii noi in care marcile noastre nu sunt prezente, categorii apropiate din punctul de vedere al ocaziilor de consum", a declarat pentru BUSINESS Magazin Cristian Stancu, directorul de marketing al companiei. Gama de croissante, care cuprinde in prezent doua sortimente, este fabricata de catre un furnizor extern si va intra sub umbrela brandului Ulpio, sub care compania comercializeaza in prezent o gama de biscuiti.

    "Estimam ca segmentul de croissante va atinge intre 3 si 5% din cifra de afaceri a companiei in 2009", a spus Cristian Stancu. In 2007, Supreme Group a avut o cifra de afaceri de 24,5 de milioane de euro, pentru 2008 fiind estimate vanzari de aproximativ 29 de milioane de euro.Principalii jucatori pe piata croissantelor sunt in prezent Chipita (ale carei produse sunt distribuite de Star Foods Romania) si Best Foods.
    Compania Supreme Group a fost infiintata in 1992 de catre oamenii de afaceri libanezi Jihad si Johnny Jabra.

    Initial compania producea brandul Nova Brasilia, vandut catre Kraft Foods in 2001, intrand apoi pe segmentul ciocolatei, cu brandurile Primola, Anidor si Novatini, si pe cel al biscuitilor, cu produsele Ulpio.
    Piata snacksurilor dulci si sarate a fost anul trecut de aproximativ 130 de milioane de euro, potrivit companiei de cercetare si consultanta InterBiz Group.
     

  • Gura de respiro pentru Dacia

    Potrivit viceliderului sindical de la Dacia, Ion Iordache, angajatii au fost anuntati ca vor lucra inclusiv in trei zile de sambata, respectiv in 28 februarie, 14 si 21 martie, pentru ca se estimeaza ca Germania va comanda 30.000 de autoturisme in urmatoarele doua luni, cu 5.000 de unitati mai mult decat pe tot parcursul anului 2008.

    Stirea vine la doua luni dupa ce Dacia a renuntat la 920 de persoane care lucrau la fabrica de la Mioveni cu contracte pe perioada determinata, neprelungite de conducere.

    Cititi aici mai multe despre cresterea productiei din urmatoarele doua luni, dar si despre strategia de marketing a Dacia pe timp de criza.
     

  • Mai tineti minte ceaiurile Plafar?

    De fiecare data cand isi primeste pensia, Geta Stoiciu, de 67 de ani, stie ca trebuie sa treaca pe la “plafarul” de la parterul blocului in care locuieste, ca sa cumpere un ceai calmant si ceva spirulina. Vecina ei de palier, mai cu dare de mana, cumpara unguente, creme si siropuri naturale pentru nepoti. Spune ca nu are incredere in toate “chimicalele” de la supermarket, mai ales ca sunt mult mai scumpe decat “naturistele”, asa incat cu 20-30 de lei reuseste sa-si faca provizii pentru intreaga luna.

    Imaginea unui cumparator de varsta a treia pare a fi tipica pentru un astfel de magazin, intrucat cei tineri nu beau intotdeauna ceai facut acasa, ci ice-tea, nu iau neaparat vitamine, ci energizante, si nu sunt preocupati cu orice pret de o alimentatie sanatoasa.

    Dar Dorin Catana, seful farmaciilor Centrofarm, se declara convins ca lucrurile se vor schimba, punandu-si sperantele intr-un brand atat de bine cunoscut, incat a devenit substantiv comun: Plafar. In urma cu doi ani, Centrofarm a achizitionat de la Societatea Nationala Plafar brandul comercial omonim, castigand astfel dreptul de a infiinta propriile magazine de produse naturiste care sa poarte acest nume.

    Desi valoarea tranzactiei nu a fost pana acum facuta publica, suma cea mai des vehiculata este de un milion de euro, un pret pentru care Centrofarm a cumparat notorietatea unui nume mai cunoscut decat propriul sau brand.

    Miscarea a fost benefica pentru ambele parti, mai ales pentru batrana societate Plafar, care incearca sa se mentina pe linia de plutire in ciuda datoriilor la stat acumulate de-a lungul anilor si a “rechinilor imobiliari” reclamati de conducerea societatii ca i-ar pandi proprietatile scoase la vanzare. Dar ce mai inseamna astazi Plafar, dupa 60 de ani de schimbari de stapani, de statut si divizari?

    Istoria Plafar, dupa cum spune Aurel Niculae, fostul director general al acesteia, incepe in 1948, cand a fost infiintata o asociatie privata de producatori in domeniul plantelor aromatice, tehnice si medicinale. Dupa anii ‘50, asociatia a fost nationalizata si trecuta in patrimoniul statului, iar in 1990 a fost transformata in regie autonoma.

    Primii ani dupa Revolutie au insemnat inceputul decaderii Plafar. Dupa separarea sediului de la Bucuresti de celelalte sucursale din tara, societatea a devenit in 1999, prin hotarare de guvern, regie nationala inclusa in categoria societatilor strategice (denumire care se refera, de fapt, la faptul ca obiectul sau de activitate includea si industrializarea plantelor toxice si stupefiante) si a inceput oficial un proces de restructurare care nici pana in ziua de astazi nu s-a incheiat. In 2005, cand Niculae a venit in functie – si nu se sfieste sa-si recunoasca numirea pe baza de criterii politice – situatia i s-a parut dezastruoasa.

    Societatea acumulase deja datorii la stat de peste 20 de milioane de lei, desi rula un volum de afaceri de patru ori mai mic. Atunci, Niculae a facut o evaluare pe baza careia a stabilit metodele de privatizare, incepand cu vanzarea activelor care nu mai erau de folos activitatii de baza.

    Au fost concediati mai mult de 100 de angajati – in mare parte paznici ai acelor proprietati -, s-a reluat activitatea de export, desi nu cu prea mare succes, si a fost gandita o strategie de repozitionare pe piata de profil. Dupa o perioada de circa un an, timp in care Societatea Nationala Plafar a fost controlata de Ministerul Economiei, compania a fost preluata in 2007 de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) in proportie de 51%, iar restul de Fondul Proprietatea.

    Printr-o ordonanta de Guvern, societatea a trecut din nou, incepand cu anul acesta, in patrimoniul Ministerului Economiei. Sfarsitul anului trecut a coincis si cu un esec politic al lui Niculae, care a candidat fara succes pentru un post de deputat PNL in Buzau, dar si cu anuntul unei noi runde de restructurare a activitatii companiei; dar cu un nou sef in frunte – Stefan Grigore, care inainte facuse parte din Consiliul de Administratie.

    Niculae spunea, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in vara, ca este hotarat sa faca tot posibilul ca societatea sa nu se vanda “pe doi lei” si ca vrea sa-i reduca din pierderi. In cele cateva zeci de pagini ale planului sau, calculele erau facute in doua variante – una pentru cazul in care societatea ar ramane cu o singura fabrica din cele cinci existente acum si o a doua pentru situatia in care ar fi crutate doua.

    In prezent, compania detine fabrici la Brasov, Craiova, Cluj, Braila si Timisoara, prima fiind cea mai performanta si, dupa toate aparentele, singura in afara pericolului de desfiintare. Conform planului de atunci al lui Niculae, ar fi urmat in schimb sa se deschida o noua fabrica, cel mai probabil tot in Brasov, cu o investitie de 2,5 milioane de euro, care sa sustina planurile de intrare a societatii si pe alte segmente de produse, ca de exemplu tratamentele homeopate sub forma de capsule.

    Niculae a motivat aceasta strategie prin faptul ca toate cele cinci fabrici furnizeaza acelasi produs – in speta, ceaiuri – cu costuri ridicate si productivitate scazuta. “La ce-mi sunt buni cei 32.000 de metri patrati (suprafata pe care se intind cele patru fabrici vizate pentru restructurare – n. red.) daca un concurent, cu o fabrica pe 1.800 de metri patrati, este aproape de cinci ori mai productiv decat Plafar?”, se intreba el, aratand ca noua fabrica urma sa beneficieze de echipamente mai performante, care sa poata tine ritmul cu ceilalti producatori.

    Acum insa, situatia la Plafar este incerta si asta pentru ca nu s-a stabilit bugetul societatii pentru anul acesta. “Asteptam sa vedem ce proiecte ne lasa sa dezvoltam”, spune noua conducere a societatii, adaugand ca “sunt foarte dezamagit ca trebuie sa astept pentru ca luna viitoare (in februarie – n.red.) trebuie sa incep achizitiile”.

    Cititi in continuare cum vrea Dorin Catana sa revitalizeze bradul Plafar
     

  • Actavis Bulgaria investeste 60 mil. euro in marirea capacitatii de productie

    Capacitatea de productie a celor doua unitati va fi de circa cinci miliarde de tablete pe an, potrivit informatiilor furnizate de agentia de stiri sofita Novinite. Compania islandeza, controlata indirect de omul de afaceri Thor Bjorgolfsson, este de anul trecut de vanzare, printre posibilii cumparatori aflandu-se competitori cu filiale in Romania precum Sanofi-Aventis (in curs de preluare a Zentiva) si Teva (cel mai mare producator de generice la nivel mondial).

  • GM a gasit solutia pentru a trece pe profit

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Producatorii de ciment vad o crestere mai mica in 2009

    "Avand in vedere ca mizam pe dezvoltarea constructiilor in perioada care urmeaza, in zona infrastructurii mai ales, dar fiind si constienti ca anul 2009 va genera rezultate din acest segment mai degraba incepand cu trimestrul al IV-lea, estimam ca evolutia pietei cimentului va cunoaste o stagnare sau o crestere usoara", a declarat pentru BUSINESS Magazin directorul financiar al Lafarge Ciment, Philippe Platon.

     

    Lafarge Ciment este liderul pietei autohtone de profil, inregistrand o cifra de afaceri de 324 de milioane de euro in 2007 si un profit net de 132 mil. euro. "Vrem sa credem ca noul guvern va lua masurile necesare pentru a stimula investitiile in acest moment critic, mai ales in infrastructura, decat sa incurajeze consumul, care ar duce la dezechilibre externe si mai mari", mai spune directorul Lafarge.

     

    Unele companii de profil au inceput deja sa simta o scadere a cererii, pe o piata care a ajuns anul trecut la o cifra record, de 13 milioane de tone de ciment, potrivit datelor CIROM (Patronatul din Industria Cimentului), citate de Ziarul Financiar. "Am inregistrat o scadere a cererii pentru materiale de constructii, cauzata de doua aspecte principale: venirea iernii si impactul recesiunii asupra pietei locale", spune directorul general al Holcim Romania, Markus Wirth.

     

    Holcim este, potrivit rezultatelor financiare din 2007, al doilea producator local de ciment, cu o cifra de afaceri de 296 milioane de euro si un profit net de 34 mil. euro. Reprezentantul Holcim considera de asemenea ca dezvoltarea infrastructurii va mentine cererea de materiale de constructii la un nivel ridicat si in anii urmatori, aceasta fiind dublata de nevoia dezvoltarii de locuinte. "Cu toate acestea, situatia financiara ar putea sa afecteze puternic aceste dezvoltari."

     

    In ciuda premiselor nu foarte favorabile din aceasta perioada, reprezentantii celor doua companii spun ca nu iau in calcul o micsorare a programului de lucru sau o oprire temporara a activitatii. "Consideram ca lipsa finantarii constructiilor si infrastructurii ar reprezenta o diminuare a potentialului Romaniei de a face fata conditiilor de piata in 2009 si – in plus – intarzierea unui raspuns politic la criza financiara ar genera probleme suplimentare", a adaugat reprezentantul Lafarge.

     

    Lafarge si Holcim sunt cei mai importanti doi producatori de ciment din Romania, dupa ultimele rezultate financiare oficiale disponibile, fiind urmati de Carpatcement Holding, care a inregistrat in 2007 o cifra de afaceri de 294 de milioane de euro si un profit net de 102 milioane de euro.
     

  • PIB-ul, impins cu tractorul

     

    In 2008 agricultura Romaniei nu a stat, totusi, sub sporurile importante de productie inregistrate in com­pa­­ratie cu anul precedent; putem spune ca este marcata, in schimb, de un procent si de un fenomen economic international. Este vorba de 4%, cat detin cele mai importante 50 de companii agricole din Romania din suprafata arabila totala, de 9,4 milioane de hectare, precum si de ceea ce s-a numit criza alimentara din prima parte a anului.
     
    Acum, in plina criza financiara, se poate lesne intui ca impactul productiei in crestere de biocarburanti sau consumul mai mare de cereale din Asia nu au fost principalele “motoare” ale cresterii preturilor produselor alimentare inregistrata in primavara – vara, ci fondurile speculative, care au “testat” reactia pietelor, deja fragezite dupa evolutia preturilor la petrol. Amplificarea crizei financiare in Statele Unite, in toamna, a readus preturile alimentelor la nivelurile de la inceputul anului; pe de alta parte, fenomenul la care am asistat a fost numai o repetitie cu orchestra si spectatori, pentru ca in viitor, dupa ce efectele crizei financiare se vor fi estompat, piata mancarii ar putea si va deveni un si mai bun teren de vanatoare.
     
    Iar miscarile de pe piata internationala nu au facut decat sa evidentieze minusurile eterne din agricultura Romaniei: fragmen­tarea excesiva a suprafetelor, dificultati in finantare, saracia fermierilor, performante modeste, puternic influentate de clima. Care clima a fost ingaduitoare in 2008, permitand obtinerea unor recolte de top. Situatia nu se va repeta, pare-se, anul viitor, pentru ca in toamna au fost insamantate cu grau in jur de 2 milioane de hectare de teren, cu 200.000 de hectare mai putin decat in sezonul agricol care se incheie. In conditiile in care criza a ieftinit cerealele cu 40% in septembrie si octombrie, iar costurile de infiintare a culturilor au crescut cu pana la 40 de procente, recolta anului 2009 depinde nu numai de vreme, ci si de politicile pe care la va aplica noul Guvern.
     
    Nu in ultimul rand, terenul agricol ramane, in Romania, o oportunitate pentru investitii, chiar in conditiile crizei financiare. Un studiu elaborat de BCR si facut public in luna octombrie indica o crestere de cinci ori a pretului terenurilor agricole in ultimii cinci ani, la 1.000 – 3.500 de euro pe hectar; chiar si in aceste conditii, preturile sunt cu trei pana la sapte ori mai mici decat media europeana. In acelasi timp, din cele 3,93 milioane de exploatatii agricole, numai 17.700 avea personalitate juridica si numai una din cinci se incadreaza in normele europene de profitabilitate.
     
    S-ar putea ca optimismul ex-ministrului Dacian Ciolos, care vedea Romania ajunsa in postura unui exportator net de produse alimentare in mai putin de zece ani, sa fie justificat. Dar, pentru a ajunge la aceasta pozitie, relatia dintre PIB si agricultura ar trebui sa depasasca fiorul cresterii sau scaderii productivitatii hectarului, iar cea mai mare parte a romanilor sa aiba impresia ca mancarea creste in frigider.
     
    Cifrele anului agricol
    • 7,7 milioane de tone, productia de grau.
    • 7 milioane de tone, productia de porumb.
    • 700.000 de tone, productia de rapita.
    • 3,93 milioane, numarul exploatatiilor agricole.
    • 1.700 – 2.100 lei/ha, costuri pentru productia vegetala.
    • 0,42 lei/kg, pretul graului, in scadere de la 0,6 lei anul trecut.
    • 65 de milioane de euro, cifra de afaceri estimata a celei mai mari companii agri­cole, TCE 3 Brazi din Insula Mare a Brailei.

     

  • Ilustrate de la Brebu

     

    Schita cu pricina ar fi trebuit sa includa un showroom, o noua cladire de birouri si poate o fabrica in Rusia, “daca nu venea molima”, spune Rizea. Molima la care se refera este criza financiara, care l-a facut mult mai prudent in pronosticurile pentru anul viitor. Dupa ani in care s-a putut lauda cu cresteri anuale de 30% si marje de profit peste cele medii din industrie, seful Lemet spera in 2009 la o crestere de doar 15% fata de anul acesta, ceea ce inseamna incasari in jurul a 30 de milioane de euro, cu tot cu TVA.
     
    O incetinire a ritmului atrasa de limitarea accesului la credite, dupa cum explica Rizea, adaugand ca “acum nu mai intra in magazine cei care intreaba daca pot lua mobila cu credite, ci doar cei care isi permit sa o cumpere cu banii jos”.
     
    Poate ca una dintre solutiile pentru a impulsiona vanzarile ar fi inghetarea preturilor, pentru ca “mai bine dau marfa la un tarif fix decat sa ramanem cu ea pe stoc”, dupa cum spune omul de afaceri.
     
    Criza financiara nu este singurul motiv pentru scaderea cererii, intrucat, asa cum se intampla in fiecare an odata cu inceperea postului Craciunului, vanzarile intra pe o panta descendenta. “Toata lumea spune ca piata imobiliara da tonul in cea a mobilei, dar eu cred ca nu este adevarat”, spune Rizea, in timp ce deschide un dosar ticsit cu grafice; unele sunt din articole de ziar, iar altele – statistici oficiale. Din multimea lor alege graficul vanzarilor la mobila in decursul unui an, asa cum reiese din dinamica inregistrata de fabrica sa din Brebu, pe care il compara cu alte doua – un grafic al dinamicii constructiilor si celalalt al casatoriilor.
     
    Concluzia la care ajunge este ca vanzarile merg cel mai bine in perioada iulie-noiembrie, atunci cand se fac si cele mai multe nunti. Iar ceea ce urmeaza este o perioada de “hibernare” a incasarilor, care coincide cu cea a iernii si care s-ar putea prelungi pe fondul crizei; nimeni nu stie exact cu cat si nici ce efecte va avea. Un lucru pare sigur insa: restrangerea creditelor inseamna cumparari mai rare si mai reduse valoric, dupa cum aprecia Dan Sucu, seful Mobexpert, cel mai puternic grup din industria mobilei, intr-o discutie recenta cu BUSINESS Magazin. De aceeasi parere este si Rizea, care mai crede ca “industria mobilei ar trebui sa reziste daca s-ar micsora volumul de importuri”. E o afirmatie facuta din pozitia confortabila a unui producator care se bazeaza prea putin pe importuri – fabrica Lemet exporta cel mult 5% din productia totala. O pondere mica, daca este sa luam in calcul faptul ca dupa Revolutie putini au fost producatorii care si-au putut sustine afacerile exclusiv din vanzarile realizate in tara.
     
    Singura sansa de supravietuire pentru fabricantii care nu s-au bucurat nici de magazine proprii de prezentare, nici de o retea extinsa de distributie si nici de un nume rasunator pe piata interna a fost, dupa 1989, sa se orienteze catre cea externa, in special tarile ex-sovietice si vestul Europei, iar multi dintre ei lucreaza si astazi exclusiv pentru export.
     
    “Acum cativa ani, toata lumea ne intreba de ce nu facem si export, pentru ca pe atunci se credea ca daca un producator nu vinde in afara tarii e mai putin valoros”, isi aminteste seful Lemet. “Dar eu vreau sa-mi fac afacerile in Romania, pentru ca este o piata mare, inainte ca Uniunea Europeana sa-si fi dat seama de asta.”
     
    Pentru ca exportul nu a fost niciodata un obiectiv principal, atentia antreprenorului s-a axat pe dezvoltarea retelei de distributie, care in momentul de fata a ajuns sa fie cea mai extinsa din Romania, numarand peste 150 de magazine partenere, dintre care 103 magazine sub brandul Lem’s, operate in sistem de franciza. Planuri sunt si pentru extinderea brandului in Bulgaria, acolo unde Lemet colaboreaza cu 14 magazine partenere, dar si in Ungaria, unde compania detine deja o reprezentanta si un magazin Lem’s. Un model de business suficient de interesant pentru ca anul acesta Alexandru Rizea sa adune intr-un dosar toata corespondenta cu cei care au vrut sa-i cumpere afacerea. Pe coperta dosarului, care nu are niciun titlu, este desenat un semafor aprins pe culoarea galbena – “nici rosu, nici verde”, spune el. Despre ofertanti afirma doar ca “sunt mai multe firme si fonduri de investitii” carora le-a dat acelasi raspuns – “in anul 2008, Lemet nu va fi cotata la bursa si nici nu va negocia vanzarea sau fuziunea”. Dar nici in 2009, se grabeste sa completeze. Care sunt motivele pentru un refuz atat de ferm? Lemet este o afacere de familie si asa va si ramane, spune Rizea; sotia sa, fiul, fiica si nora lucreaza deja de ani buni in cadrul companiei.