BusinessMagazin

Tag: marea britanie

  • Câştigul la loto, noroc sau blestem? Ce au păţit cei doi soţi după doar 9 luni de la câştigarea a 148 de milioane de lire sterline

    Au câştigat 148 de milioane de lire sterline la loto, dar asta nu le-a adus fericirea, ci necazuri în familie, scrie Mirror
    Ei au câştigat impresionanta sumă în 2012, apoi imediat cei doi au înfiinţat o organizaţie caritabilă unde au donat 5 milioane de lire sterline.

    Cei doi intraseră pe lista celor mai bogati britanici, după câştigul din 2012, dar au ales în cele din urmă să divorţeze, după 9 ani de căsnicie.Ei spun că relaţia lor s-a rupt iremediabil din cauza “imensei presiuni psihice” a fabulosului câştig la loterie, care le-a schimbat viaţa şi comportamentul.

    Din fosta lor casă, s-au mutat într-o reşedinţă în stil georgian, mare şi frumoasă şi dotat şi cu piscină şi dispunând de o mare suprafaţă de teren, inclusiv de un teren de golf. Soţii şi-au făcut şi o adevărată “flotă” de maşini scumpe, între care Mercedes, Audi şi un Mini Cooper

    “Banii ar fi trebuit să-i facă fericiţi pe toţi”, a spus Gilian Bayford

    ei s-au mutat acum în case separate, Gillian rămânând la conacul pe care l-au cumpărat cu 6 milioane de lire sterline, iar Adrian mutându-se într-o reşedinţă mai “modestă”, de 500.000 de lire sterline, în Suffolk, la zece minute distanţă de fosta lui sotie.

    Gillian are acum cu o relaţie cu un vânzator de maşini, în timp ce Adrian, 45 de ani, este logodit cu o Samatha Burbidge, care este cu 16 ani mai tânără decât el. Cei doi s-au cunoscut într-un pub şi el a cerut-o în căsătorie când se aflau în vacanţă în Maldive.

  • TENSIUNILE dintre Marea Britanie şi SUA se amplifică! Un oficial britanic, REFUZ categoric la adresa lui Donald Trump

    “Lui Donald Trump nu trebuie să i se acorde onoarea de a rosti discurs la Westminster, deoarece Camera Comunelor se opune atitudinilor rasiste şi sexiste”, a declarat luni seară John Bercow.

     

  • Câştigul la loto, noroc sau blestem? Ce s-a întâmplat după doar 9 luni de la câştigarea a 148 de milioane de lire sterline

    Au câştigat 148 de milioane de lire sterline la loto, dar asta nu le-a adus fericirea, ci necazuri în familie, scrie Mirror
    Ei au câştigat impresionanta sumă în 2012, apoi imediat cei doi au înfiinţat o organizaţie caritabilă unde au donat 5 milioane de lire sterline.

    Cei doi intraseră pe lista celor mai bogati britanici, după câştigul din 2012, dar au ales în cele din urmă să divorţeze, după 9 ani de căsnicie.Ei spun că relaţia lor s-a rupt iremediabil din cauza “imensei presiuni psihice” a fabulosului câştig la loterie, care le-a schimbat viaţa şi comportamentul.

    Din fosta lor casă, s-au mutat într-o reşedinţă în stil georgian, mare şi frumoasă şi dotat şi cu piscină şi dispunând de o mare suprafaţă de teren, inclusiv de un teren de golf. Soţii şi-au făcut şi o adevărată “flotă” de maşini scumpe, între care Mercedes, Audi şi un Mini Cooper

    “Banii ar fi trebuit să-i facă fericiţi pe toţi”, a spus Gilian Bayford

    ei s-au mutat acum în case separate, Gillian rămânând la conacul pe care l-au cumpărat cu 6 milioane de lire sterline, iar Adrian mutându-se într-o reşedinţă mai “modestă”, de 500.000 de lire sterline, în Suffolk, la zece minute distanţă de fosta lui sotie.

    Gillian are acum cu o relaţie cu un vânzator de maşini, în timp ce Adrian, 45 de ani, este logodit cu o Samatha Burbidge, care este cu 16 ani mai tânără decât el. Cei doi s-au cunoscut într-un pub şi el a cerut-o în căsătorie când se aflau în vacanţă în Maldive.

  • Câştigul la loto, noroc sau blestem? Ce s-a întâmplat după doar 9 luni de la câştigarea a 148 de milioane de lire sterline

    Au câştigat 148 de milioane de lire sterline la loto, dar asta nu le-a adus fericirea, ci necazuri în familie, scrie Mirror
    Ei au câştigat impresionanta sumă în 2012, apoi imediat cei doi au înfiinţat o organizaţie caritabilă unde au donat 5 milioane de lire sterline.

    Cei doi intraseră pe lista celor mai bogati britanici, după câştigul din 2012, dar au ales în cele din urmă să divorţeze, după 9 ani de căsnicie.Ei spun că relaţia lor s-a rupt iremediabil din cauza “imensei presiuni psihice” a fabulosului câştig la loterie, care le-a schimbat viaţa şi comportamentul.

    Din fosta lor casă, s-au mutat într-o reşedinţă în stil georgian, mare şi frumoasă şi dotat şi cu piscină şi dispunând de o mare suprafaţă de teren, inclusiv de un teren de golf. Soţii şi-au făcut şi o adevărată “flotă” de maşini scumpe, între care Mercedes, Audi şi un Mini Cooper

    “Banii ar fi trebuit să-i facă fericiţi pe toţi”, a spus Gilian Bayford

    ei s-au mutat acum în case separate, Gillian rămânând la conacul pe care l-au cumpărat cu 6 milioane de lire sterline, iar Adrian mutându-se într-o reşedinţă mai “modestă”, de 500.000 de lire sterline, în Suffolk, la zece minute distanţă de fosta lui sotie.

    Gillian are acum cu o relaţie cu un vânzator de maşini, în timp ce Adrian, 45 de ani, este logodit cu o Samatha Burbidge, care este cu 16 ani mai tânără decât el. Cei doi s-au cunoscut într-un pub şi el a cerut-o în căsătorie când se aflau în vacanţă în Maldive.

  • Acum 100 de ani era maşinărie „de tortură” iar acum sute de milioane de oameni plătesc să o folosească

    Un studiu din 2016 al Sport & Fitness Industry Association (SIFA) arată că peste 50 de milioane de americani au folosit banda de alergat cel puţin o dată în ultimul an. Dacă vedeţi acest instrument de mişcare monotonă ca pe un obiect de tortură, ar trebui să ştiţi că nu sunteţi departe de adevăr, arată un material semnat The Washington Post. O formă arhaică a benzii de alergat moderne, pe care o cunoaştem cu toţii, a fost folosită la 1800 de către britanici ca pedeapsă pentru prizonierii leneşi.

    „Nu pot să-mi scot din cap ideea că acum plătim pentru nişte maşinării ce în urmă cu 100 de ani reprezentau cele mai severe pedepse pentru deţinuţi, apropiate de pedeapsa cu moartea”, a declarat Vybarr Cregan- Reid, un profesor al Universităţii din Kent (Marea Britanie). Englezii au scos înafara legii acest tip de pedeapsă la începutul secolului XX, fiind considerată prea crudă şi neobişnuită.

    Cu toate acestea, maşinăriile care au evoluat din acele aparate de tortură reprezintă astăzi aporape 40% dintre cele 3,5 miliarde de dolari cât valorează industria de echipamente de fitness vândute în retail, în America de Nord. Preţul acestora variază între 300 de dolari şi ajung până la 10.000 de dolari. Banda de alergare este, aşadar, un exemplu concret al modului în care munca, timpul liber şi tehnologia a evoluat în ultimii 200 de ani.

  • BREXIT, de neoprit

    La solicitarea Guvernului Theresa May, parlamentul Marii Britanii a luat miercuri seară o hotărâre definitivă în privinţa procedurii Brexit.

    Efctele acestei decizii sunt încă în dezbatere. Procedura ieşirii Marii Britanii din UE va intra acum în următoarea etapă. Ce se întâmplă mai departe

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Boris Johnson susţine vizita lui Trump la Londra, facând trimitere la vizita lui Nicolae Ceauşescu

    Ministrul britanic de Externe, Boris Johnson, a insistat,în cadrul unei sesiuni din Camera Comunelor, că este de părere că majoritatea membrilor vor recunoaşte că trebuie să se facă pregătirile pentru ca Trump să fie primit în ţară,făcând trimitere la vizita lui Nicolae Ceauşescu în Marea Britanie.

    “Din câte ştiu, atât Nicolae Ceauşescu cât şi Robert Mugabe (n.r. preşedintele Republicii Zimbabwe) au fost primiţi în vizită de Majestatea Sa, şi cred că majoritatea membrilor Camerei vor recunoaşte că este datoria noastră (…) să facem acum pregătirile pentru a-l primi pe prietenul nostru, pe partenerul nostru şi liderul celei mai vechi şi importante democraţii şi cel mai important aliat pe care-l avem”, a spus Johnson, citat de the Independent.

    Ministrul britanic de Externe a respins însă unele comparaţii ale parlamentarilor dintre Donald Trump şi Hiltler.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lumea ascunsă a Cavalerilor Templieri. Cum au ajuns cea mai puternică şi bogată ”corporaţie religioasă”

    Printre străzile aglomerate de turişti, studenţi, avocaţi, autobuze supraetajate, biciclişti şi taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.

    Cunoscută drept Biserica Templului şi poziţionată în apropierea catedralei Sfântului Paul şi a Pieţei Trafalgar, clădirea  a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanţi ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice şi bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat şi au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.

    În 1120, cavalerii creştini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă oraşul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacaţi, tâlhăriţi sau chiar ucişi. Câţiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor şi rutelor pe care mergeau ei.

    CUM ARATĂ CLĂDIREA  CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI

    Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri şi au devenit renumiţi în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit şi foarte bogaţi. În 1139,  Papa Inocenţiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau şi mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber graniţele, să fie excluşi de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susţinută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.

    Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât şi pentru a asigura buna funcţionare a infrastructurii financiare. Templierii, deşi făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogăţii ce depăşeau cu mult donaţiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a dus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Ţara Sfântă.

    Pe baza acestui amestec de donaţii şi de afaceri, templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu; cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici şi castele; erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria lor flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi uneori ca prima corporaţie multinaţională.

    În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.

    În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparaţie cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puţini turişti vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.

  • Lumea ascunsă a Cavalerilor Templieri. Cum au ajuns cea mai puternică şi bogată ”corporaţie religioasă”

    Printre străzile aglomerate de turişti, studenţi, avocaţi, autobuze supraetajate, biciclişti şi taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.

    Cunoscută drept Biserica Templului şi poziţionată în apropierea catedralei Sfântului Paul şi a Pieţei Trafalgar, clădirea  a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanţi ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice şi bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat şi au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.

    În 1120, cavalerii creştini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă oraşul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacaţi, tâlhăriţi sau chiar ucişi. Câţiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor şi rutelor pe care mergeau ei.

    CUM ARATĂ CLĂDIREA  CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI

    Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri şi au devenit renumiţi în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit şi foarte bogaţi. În 1139,  Papa Inocenţiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau şi mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber graniţele, să fie excluşi de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susţinută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.

    Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât şi pentru a asigura buna funcţionare a infrastructurii financiare. Templierii, deşi făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogăţii ce depăşeau cu mult donaţiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a dus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Ţara Sfântă.

    Pe baza acestui amestec de donaţii şi de afaceri, templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu; cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici şi castele; erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria lor flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi uneori ca prima corporaţie multinaţională.

    În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.

    În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparaţie cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puţini turişti vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.

  • Cafeneaua unde poţi mânca şi bea cât vrei. Preţul rămâne acelaşi

    Cafeneaua Ziferblat din Manchester, Marea Britanie are o metodă inedită de-a îşi monetiza afacerea. Clientul nu cheltuieşte bani pentru mâncare, băutură sau Wi-Fi ci este taxat cu 6 pence (30 de bani) pentru fiecare minut petrecut în local, informează BBC

    Clienţii pot mânca brioşe şi bea câte cafele vor pentru că preţul rămâne acelaşi. Astfel un client va cheltui 18 lei pentru  fiecare oră petrecută acolo. Conceptul a apărut în Rusia, iar în urmă cu doi ani şi jumătate a ajuns şi în Marea Britanie.

    Clienţii îşi fac un check in, ca la un hotel, şi check out la plecare când vor fi nevoiţi să plătească.

    “Totul este gratis, mai puţin timpul petrecut aici”, a spus Colin Shenton “Sunt oameni care vin sau câteva minute, timp în care beau o cafea şi mănâncă o bucată de tort şi este în regulă cu noi. Nu există un preţ minim”

    Potrivit lui Shenton sunt destui oameni care petrec 3-4 minute. Timpul maxim petrecut în cafenea a fost de 11 ore, “un tip care scria o carte”.

    Cafeneaua este profitabilă şi 10,000 de clienţi îi trec pragul în fiecare lună.