BusinessMagazin

Tag: cumparare

  • Amazon a cumpărat compania acestui antreprenor. Acum el vrea să le fure clienţii

    Marc Lore, din New Jersey, este fondatorul şi fostul CEO al companiei Quidsi, cunoscută mai ales pentru site-ul diapers.com. Lore a concurat cu cei de la Amazon câţiva ani, până când compania lui Jeff Bezos a reuşit în 2010 să achiziţioneze pachetul majoritar de la Quidsi pentru 550 de milioane de dolari.

    Lore a mai lucrat doi ani pentru Amazon, timp în care şi-a pus la punct noul plan de afaceri. Antreprenorul vrea să reinventeze procesul de online shopping prin platforma numită Jet. Utilizatorii vor plăti o taxă anuală de 50 de dolari pe baza căreia vor primi acces la mii de oferte speciale. Discounturile, susţine Lore, vor fi de 10-15% la toate produsele de pe site.

    Similar sistemului adoptat de Costco, taxa anuală va fi singura sursă de venituri pentru Jet. Orice altă reducere se va regăsi într-un preţ mai bun pentru client. La fel ca eBay şi Alibaba, Jet va funcţiona ca o platformă pe care comercianţii să îşi poată crea magazine, concurând astfel pentru clienţi. “Pe scurt, ideea este că noi nu facem bani din tranzacţii. Nu percepem niciun fel de taxă. Toate economiile trebuie să fie ale clienţilor”, a declarat Lore pentru Bloomberg. “Vrem să construim o altfel de relaţie cu consumatorii. Când le prezentăm un produs,  nu o facem pentru că avem vreun câştig, o facem pentru că suntem că părere că oferta este una bună.”

    Un alt beneficiu adus de Jet este posibilitatea de a economisi prin livrarea mai multor produse simultan, chiar dacă ele provin de la comercianţi diferiţi. Prin acest sistem, vânzătorii împart costurile de livrare între ei, oferind un discount suplimentar cumpărătorului.

    Lore a reuşit să adune echipa cu care lansase Quidsi şi a obţinut una dintre cele mai mari finanţări pentru un startup: în faza iniţială, el a primit din partea fondurilor de investiţii peste 80 de milioane de dolari. “Ideea este impresionantă”, este de părere Patrick Lee, partener în cadrul Western Technology Investment. “Dacă Marc are dreptate în legătură cu potenţialul proiectului, va fi mult mai valoros decât Quidsi ar fi putut ajunge.”

     

  • Evoluţia programului Prima Casă: de la garsonieră în bloc vechi în 2009, la două camere în bloc nou, cu 60.000 de euro

    Potrivit unei analize realizate de Imobiliare.ro, în această sumă se încadrează apartamente vechi şi noi cu până la patru camere în interiorul marilor oraşe, precum şi vile nou-construite la periferia acestora. Paleta de oportunităţi este completată de oferte de case de vacanţă în zone cu potenţial turistic ale ţării.

    În cartierul Colentina, un apartament cu patru camere, finalizat în anul 1979, are un preţ cerut de 60.000 de euro. Locuinţa are o suprafaţă de 90 de metri pătraţi utili şi se află situată la etajul al nouălea dintr-un bloc cu 11 nivele, reabilitat termic.

    Făcând rabat de anul de construcţie, în bugetul propus există oportunităţi chiar şi în centrul Capitalei. Un astfel de exemplu este reprezentat de un apartament cu patru camere din zona Sala Palatului, construit în anul 1938. Locuinţa se află situată la etajul cinci din şapte şi are o suprafaţă utilă de 116 metri pătraţi.

    Cu 60.000 de euro poate fi achiziţionat însă şi un apartament nou, cu două camere, în zona Calea Călăraşilor-Popa Nan, în apropiere de staţiile de metrou Piaţa Muncii şi Piaţa Iancului. Locuinţa dispune de o suprafaţă utilă de circa 50 de metri pătraţi şi este amplasată la etajul al treilea al unui bloc de 10 unităţi locative, finalizat anul trecut. În preţul de achiziţie sunt incluse toate finisajele, precum şi centrala termică.

    Undeva mai la periferia Capitalei, în bugetul de 60.000 de euro se încadrează şi un apartament nou cu trei camere. În zona Bucureştii Noi, spre exemplu, o locuinţă de 70 de metri pătraţi utili, construită în anul 2012, poate fi achiziţionată cu 59.000 de euro.

    Oferte interesante pot fi găsite şi pe segmentul case-vile din zona Bucureşti-Ilfov. În Domneşti, spre exemplu, o vilă tip duplex, finalizată în 2013, are un preţ cerut de 60.000 de euro. Locuinţa dispune de o suprafaţă utilă de 130 de metri pătraţi, are patru camere şi un teren de 300 de metri pătraţi. Cu aceeaşi sumă poate fi achiziţionată o casă cu trei camere, construită înainte de 1990, în zona Buftea-Crevedia. Unitatea locativă are o suprafaţă utilă de 100 de metri pătraţi şi dispune de un teren de 800 de metri pătraţi.

    Pe lângă apartamente vechi cu până la patru camere, în marile oraşe ale ţării sunt disponibile spre achiziţie, în bugetul menţionat, atât apartamente, cât şi vile nou-construite.

    Spre exemplu, în Braşov, zona Tractorul, o locuinţă tricamerală, cu o suprafaţă utilă de 80 de metri pătraţi, este scoasă la vânzare pe Imobiliare.ro pentru 59.500 de euro.

    În oraşul de la poalele Tâmpei, cu un buget de 60.000 de euro poate fi achiziţionat un apartament vechi cu până la patru camere. Acesta este cazul unei locuinţe din zona Noua: aceasta are o suprafaţă utilă de 90 de metri pătraţi şi este situată la etajul unu al unui bloc pe patru nivele.

    În zona Stupini, o casă cu patru camere, construită în 2014, poate fi achiziţionată cu 59.000 de euro. Aceasta este structurată pe două etaje, are o suprafaţă utilă de 110 metri pătraţi şi teren de 200 de metri pătraţi.

    Pentru clujeni, cele mai atractive oferte prin prisma preţului rămân cele din Floreşti, localitate situată lângă Cluj-Napoca, unde o vilă finalizată anul trecut are un preţ cerut de 60.000 de euro. Locuinţa este compartimentată în patru camere, dispune de o suprafaţă utilă de 110 metri pătraţi, iar terenul aferent are 180 de metri pătraţi.

    În acelaşi timp, în cartierul Mănăştur (strada Mehedinţi), un apartament vechi, cu patru camere, este scos la vânzare pentru 60.000 de euro. Acesta este situat la etajul şapte din zece şi dispune de o suprafaţă utilă de 70 de metri pătraţi.

    În cartierul Iris, un apartament nou, tot cu patru camere, are un preţ cerut de 59.000 de euro. Acesta este situat la parterul unui bloc pe cinci nivele finalizat în anul 2009 şi ocupă 83 de metri pătraţi utili.

    În zona Soarelui din Timişoara, un apartament cu patru camere, de 90 de metri pătraţi utili, are un preţ cerut de 60.000 de euro. Acesta este situat la etajul trei din patru al unui bloc finalizat înainte de 1990.

    Cu aceeaşi sumă poate fi achiziţionată, tot în sudul oraşului, în zona Steaua, un apartament nou, într-un bloc finalizat în 2008. Locuinţa are 78 de metri pătraţi utili şi se află situată la etajul trei din patru.

    În zona Plopi, o casă cu patru camere, structurată pe parter şi mansardă, este scoasă la vânzare pentru 60.000 de euro. Locuinţa a fost construită în anul 1999, are o suprafaţă utilă de 150 de metri pătraţi şi 486 de metri pătraţi de teren.

    Constănţenii pot alege un apartament vechi, cu patru camere, din zona Tomis Nord, listat la un preţ de 59.500 de euro. Locuinţa este situată la etajul opt din zece şi are 82 de metri pătraţi utili.

    În zona I.C. Brătianu, un apartament nou cu trei camere, finalizat anul trecut, poate fi achiziţionat cu 60.000 de euro. Acesta este situat la etajul patru din cinci şi dispune de o suprafaţă utilă de 70 de metri pătraţi.

    În zona Viile Noi, o casă cu cinci camere, ridicată înainte de 1990, are un preţ cerut de 59.000 de euro. Locuinţa are o suprafaţă utilă de 84 de metri pătraţi şi teren de 211  metri pătraţi.

    În zona Frumoasa din Iaşi, un apartament vechi de patru camere are un preţ cerut de 60.000 de euro. Acesta este situat la parterul unui bloc cu patru etaje, are o suprafaţă utilă de 90 de metri pătraţi şi dispune de boxă de depozitare şi trei locuri de parcare în proprietate.

    Cu aceeaşi sumă poate fi achiziţionat, în zona Păcurari, un apartament nou-construit, de 120 de metri pătraţi utili. Compartimentată în patru camere, unitatea locativă este situată la etajul trei din trei al unui imobil finalizat anul trecut.

    În zona Nicolina-Valea Adâncă, o vilă cu trei camere, finalizată anul trecut, are un preţ cerut de 59.900 de euro. Locuinţa dispune de o suprafaţă utilă de 80 de metri pătraţi şi teren de 450 de metri pătraţi.

    Case de vacanţă

    Paleta de oportunităţi în bugetul de 60.000 de euro este completată de oferte de case de vacanţă în zone cu potenţial turistic ale ţării.

    În Alba Iulia, zona Exterior-Vest, este scoasă la vânzare o casă de vacanţă în stil rustic. Aceasta dispune de o suprafaţă de 150 de metri pătraţi utili, este compusă din trei camere şi se vinde complet mobilată şi utilată. Terenul de 750 de metri pătraţi este amenajat cu grădină şi o mică piscină.

    La malul mării, în Mangalia, o vilă nouă (construcţie 2013) are un preţ cerut de 59.000 de euro. Locuinţa este compartimentată în trei camere, are o suprafaţă utilă de 130 de metri pătraţi şi dispune de un teren de 380 de metri pătraţi.

    În Comarnic, judeţul Prahova, o casă cu patru camere, ridicată în anul 2007, poate fi achiziţionată cu 60.000 de euro. Locuinţa este structurată pe parter şi mansardă, are o suprafaţă utilă de 126 de metri pătraţi, iar terenul aferent se întinde pe 1.350 de metri pătraţi.

     

  • Traseul francului elveţian de la monedă sigură la explozie nucleară pe pieţele financiare

    “Nu a fost o decizie uşoară, dar am fost convinşi că este una corectă”, a comentat şeful Băncii Centrale Elveţiene, Thomas Jordan, măsura de eliminare a plafonului pentru franc, într-un interviu apărut în publicaţiile elveţiene Le Temps şi NZZ. El a explicat că Banca Naţională a Elveţiei a constatat că dacă ar fi continuat să menţină artificial cursul francului la un nivel scăzut ar fi riscat să piardă controlul asupra politicii monetare, pe termen lung.

    Jordan a spus că eforturile de controlare a francului nu mai sunt justificate, el insistând că economia este într-o situaţie mult mai bună decât era la momentul introducerii plafonului valutar.

    „Am dat timp economiei elveţiene să se adapteze la noua situaţie. O perioadă de trei ani nu este neglijabilă“, a spus bancherul, insistând că plafonul valutar a fost considerat de la început o măsură temporară, excepţională. El a recunoscut totuşi că situaţia economiei Elveţiei este mai dificilă după liberalizarea cursului francului.

    Analiştii apreciază că decizia a fost determinată de costurile mari presupuse de intervenţiile în piaţă pe care banca centrală le-a avut în ultimele luni. Presiunea pentru renunţarea la plafonul de schimb valutar a crescut în ultimele luni, odată cu deprecierea euro, pe fondul aşteptărilor tot mai mari ca Banca Centrală Europeană să înceapă un program de achiziţii de obligaţiuni, posibil în valoare de 550 de miliarde de euro. Majoritatea analiştilor anticipează că BCE va decide lansarea programului de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni guvernamentale la şedinţa de politică monetară din 22 ianuarie, pe fondul stagnării economice din zona euro şi al pericolului deflaţiei.

    „Intervenţiile Băncii Naţionale pe piaţa valutară din ultimele zile trebuie să fi costat destul de mult, împingând instituţia spre decizia surpriză. Date fiind presiunile puse pe cursul euro/franc, o încălcare accidentală a plafonului minim ar fi afectat mai serios credibilitatea băncii centrale“, a declarat Ipek Ozkardeskaya, analist al băncii Swissquote.

    Explicaţiile şefului băncii centrale nu sunt pe placul afaceriştilor elveţieni, care se aşteaptă la o scădere a exporturilor, şi nici al cumpărătorilor care trec deja graniţa în ţările vecine, în căutarea unor produse mai ieftine.

     „Impactul real al deciziei nu va fi cunoscut timp de luni de zile, dar este mai aproape de cel al unei explozii nucleare decât al unei bombe convenţionale de 1.000 de kilograme. Efectul este ca o gaură neagră care poate înghiţi cantităţi uriaşe de bani“, consideră analistul Javier Paz.

    Indicele SMI al bursei elveţiene a scăzut cu 12% pe 15 ianuarie, marcând cel mai mare declin din ultimii 27 de ani, după ce francul elveţian s-a apreciat la un nivel record faţă de euro în urma deciziei băncii centrale a Elveţiei de a renunţa la plafonul minim de curs valutar. Acţiunile băncii Credit Suisse au scăzut cu 15,1%, în timp ce titlurile producătorului de ciment Holcim au coborât cu 11,6%. De asemenea, acţiunile producătorului de bunuri de lux Richemont au scăzut cu 14,7%, iar cele ale producătorului de medicamente Actelion, cu 14,3%.

    Francul s-a apreciat cu până la 41%, la 85,17 centime pentru un euro, imediat după anunţul Băncii Naţionale a Elveţiei.

    Monedele şi acţiunile bancare din Europa de Est au înregistrat scăderi puternice. Zlotul polonez s-a depreciat cu 16% faţă de francul elveţian, forintul maghiar cu 15%, în timp ce în România cursul anunţat de BNR pentru francul elveţian a crescut cu 15,7%.

    Scăderile au fost provocate de îngrijorarea investitorilor că împrumutaţii în franci elveţieni vor avea probleme să ramburseze creditele, în urma aprecierii monedei. Polonezii, ungurii şi românii au contractat credite în franci elveţieni, înainte de criza financiară din 2008, pentru că erau mai ieftine, dar ulterior costurile au crescut semnificativ.

    „Va fi un an dureros pentru polonezii cu credite în franci elveţieni. Deprecierea zlotului ar putea alimenta temerile legate de stabilitatea financiară a Poloniei“, a avertizat Piotr Matys, analist la Rabobank International în Londra.

    Citigroup, Deutsche Bank şi Barclays, nume grele din industria bancară mondială, au înregistrat pierderi cumulate de 400 de milioane de dolari în urma deciziei băncii centrale elveţiene. „Pierderile vor fi de ordinul miliardelor de dolari – acestea sunt încă evaluate. Victimele vor fi de la bănci mari la brokeri, fonduri de hedge, fonduri mutuale şi speculatori valutari. Vor fi unde de şoc în sistemul financiar“, apreciază Mark T. Williams, specialist în managementul riscului la Universitatea Boston.

  • Managerul de 35 de ani care a vândut zece Bentley şi trei Lamborghini în 2014

    Piaţa locală a automobilelor de lux şi supersport a atras în ultimii şapte ani toate marile companii din domeniu, pornind de la Ferrari, Maserati şi continuând cu Bentley şi Lamborghini. Clienţii români au prins curaj şi au cumpărat anul trecut peste 20 de astfel de unităţi.

    “Am închis anul cu zece vânzări Bentley şi trei Lamborghini, ceea ce înseamnă că ne-am atins targetul şi chiar l-am depăşit la Lamborghini cu o unitate“, spune dintr-o suflare Mihaela Tudorică, brand manager Bentley şi Lamborghini în cadrul Porsche Inter Auto, divizia de retail a Porsche Holding în România.

    Cu un an în urmă, doar opt Bentley-uri şi două Lamborghini plecau din showroomul exclusivist din Pipera. Cu toate că cifrele sunt foarte mici, în raport cu piaţa toală, sau chiar şi cu piaţa premium şi de lux pe care anul trecut s-au vândut aproape 7.000 de maşini, cifrele mici de vânzări ascund cifrele mari legate de preţul acestor automobile, pentru care unii clienţi se decid chiar şi după un an de la prima intrare în showroomul unei astfel de mărci.

    Cine este clientul care este dispus să cheltuiască chiar şi peste 240.000 de euro pe o limuzină de lux, cum este Bentley Flying Spur? „Clienţii de Bentley sunt antreprenori, avocaţi, proprietari de business. Nu am avut executivi printre clienţi. De asemenea, acelaşi lucru se repetă şi la Lamborghini“, a spus brand managerul celor două mărci. Clientul unui astfel de automobil este, în cele mai multe cazuri, un colecţionar de automobile exclusiviste.

    „În cele mai multe cazuri, pe lângă Bentley mai au cel puţin alte două automobile, sau au cel puţin un Bentley şi un SUV mare sau au şi un automobil de weekend. La Lamborghini este mai «delicată» situaţia deoarece în cele mai multe cazuri au şi Bentley, şi Ferrari, sunt colecţionari de astfel de automobile. Un proprietar de Lamborghini are cel puţin trei maşini în garaj şi unul de Bentley minimum două“, subliniază Mihaela Tudorică, care consideră că „în România este greu de vândut un Lamborghini Aventador deoarece are preţul este foarte mare, de peste 300.000 de euro. Un client ca să dea 200.000 de euro găsim mai uşor.

    Cei mai mulţi români sunt precauţi deoarece nu ştiu ce le rezervă anul următor. Clienţii de Huracan însă doresc ca următorul lor Lamborghini să fie un Aventador“. Din cele trei Lamborghini vândute anul trecut în România, două au fost Huracan, unul livrat şi unul ce urmează a fi înmatriculat în perioada următoare, iar cel de-al treilea a fost un Aventador Roadster de 330.000 de euro fără TVA, care se va livra în luna martie unui client din Bulgaria.

    „În afară de clientul din Bulgaria nu am mai avut alţi clienţi din regiune. Discutăm şi cu cei din Republica Moldova, dar sunt doar discuţii, nu am închis niciun contract. Pentru anul următor, discutăm cu Bulgaria şi pentru Bentley, şi pentru Lamborghini. Cei din Republica Moldova sunt mai apropiaţi de Viena. Aceasta este o piaţă foarte bună pentru astfel de maşini deoarece pentru ei contează foarte mult confortul şi imaginea. Sperăm însă ca în Bulgaria să livrăm cel puţin un Mulsanne. Clienţii mai pot fi convinşi şi prin teste, după ce văd şi merg cu acest automobil“, rezumă planurile din regiune Mihaela Tudorică.

    Cel mai scump Bentley vândut anul trecut de Porsche Inter Auto nu este unul sport, ci o limuzină, un Flying Spur V8 de aproape 250.000 de euro cu TVA. „Clienţii au optat anul trecut pentru mai multe opţionale. Spre exemplu am vândut o limuzină Flying Spur V8 al cărei preţ cu opţionale depăşea preţul uneia Flying Spur W12 prin accesorii“, a spus Mihaela Tudorică. Sunt şi clienţi care se limitează doar la opţiunile strict necesare şi nu vor nimic suplimentar, dar şi alţii care au dorit perne pentru locurile din spate sau frigider cu pahare de şampanie, care de obicei sunt disponibile doar pe Mulsanne, iar pentru aceştia Bentley Bucureşti a realizat o solicitare specială. „În cazul clienţilor care au aşteptat mai mult până au depus comanda, aceştia comandă mai multe opţionale şi alocă, din timp, un buget mai mare achiziţiei. Au fost astfel şi clienţi care au aşteptat un an până când au fost depus oficial comanda“, a subliniat directorul de marcă.

    În total, Porsche Inter Auto a livrat anul trecut şase maşini, iar restul reprezintă modele comandate de clienţi care încă nu au fost livrate. Pe de altă parte, în înmatriculările de la poliţie apar 11 Bentley-uri înmatriculate, diferenţa de cinci maşini fiind reprezentată de automobile achiziţionate noi de pe alte pieţe.

    „Clienţii au preferat să aştepte anul trecut şi nu au optat pentru un model de pe stoc pentru a avea o maşină mai viu colorată. Clienţii nu au mai dorit automobile negre, albe sau gri, ci bronz, oranj Sunburst şi inclusiv la interior s-a optat pentru culori mai exotice, cum ar fi un verde închis“, a spus Mihaela Tudorică. În ceea ce priveşte targetul pe 2015, acesta este simplu – de a egala sau a depăşi cifrele pe anul trecut, lucru greu pe o piaţă a autoturismelor ce abia a depăşit 70.000 de unităţi înmatriculate, chiar şi cu o creştere de 21% faţă de 2013. „O medie bună anuală ar fi o maşină Bentley pe lună pentru ca businessul să fie funcţional. Din septembrie 2012, de când am preluat această funcţie, piaţa acestor automobile s-a îmbunătăţit simţitor. Clienţii au mai multă încredere şi discuţiile cu aceştia se închid printr-o vânzare.“

  • “Clientul nu se simte fericit să fie bombardat pe net cu o reclamă la un produs, iar după ce îl cumpără reclama să continue să apară”

    “Clientul, fie el din B2B şi B2C, nu se simte fericit să fie bombardat agresiv, acasă şi la serviciu, cu un produs, iar după ce optează să îl cumpere online reclama la acel produs să continue să îi apară. Nu este nimic mai frustrant, iar clientul nu va mai cumpăra cunoscând că, deşi ştii totul despre el, nu eşti capabil să foloseşti corect respectivele informaţii”, spune Lee Randall, specialist în cadrul Oracle Marketing Cloud Solutions.

    El vorbeşte despre felul în care cifrele raportate anual pot fi îmbunătăţite folosind noi tehnologii şi banii pierduţi ca urmare a folosirii ineficiente a bugetelor.

    “Oamenii de marketing au nevoie lângă ei de buni specialişti în IT. Directorul de marketing şi CIO-ul vor însă lucruri total diferite de la algoritmii de marketing. Primii vor campanii puternice, în timp ce aceia din urmă vor să măsoare exact rezultatele şi nu prea agreează demersuri necuantificabile”, spune Randall. 

    În opinia specialistului Oracle, piaţa s-a schimbat, iar afacerile au fost nevoite să se transforme ca urmare a schimbării consumatorului.

    “Clienţii îşi influenţează unul altuia comportamentul de consum, sunt conectaţi mereu cu produsele şi serviciile din piaţă, uneori în câteva minute dacă le permitem. Unele companii au înţeles că puterea e acum a clientului, iar noi vrem să îi permitem clientului o călătorie în care el este şoferul. Marketerii moderni înţeleg că nu mai deţin controlul total şi că trebuie să se concentreze pe relaţia şi interacţiunea cu clientul. Clientul poate cumpăra o dată sau de zece ori, dar pentru a-l face să cumpere de zece ori trebuie ca după prima achiziţie să interacţionezi cu el într-un mod care să însemne cu adevărat ceva”, mai spune Randall.

    Statisticile Oracle arată că mulţi directori de marketing se aruncă în goana de a aduce valoare, iar 90% dintre ei nu ţin foarte mult cont de datele obţinute în construcţia unei strategii de marketing. 80% dintre directorii de marketing nu pot calcula randamentul investiţiei după ce aleg să cheltuie un buget pe un anumit canal. Într-o perioadă în care CEO-ul vrea ca directorul său de marketing să fie concentrat numai şi numai pe randamentul investiţiei, omul de marketing trebuie să arate rezultate rapid, dar să lase loc ca din banii respectivi să apară rezultate şi în viitor, nu doar în prezent. Poate fi extrem de dificil pentru marketer să gestioneze datele colectate de firmă despre clienţi – unele online, altele offline –, peste care să adauge date legate de tranzacţii, apoi datele venite de la parteneri şi de pe alte canale tehnologice. Iar fără o privire a datelor sub aceeaşi umbrelă, nu poţi să implementezi campanii de marketing cu efecte relevante.

    “Interacţiunea clientului cu marketingul de conţinut şi cel social media nu va da randament la maximum dacă acel conţinut nu se îndreaptă către audienţa potrivită. Astfel, conţinutul nepersonalizat, circa 70% din total, se risipeşte, iar efortul depus şi bugetele cheltuite nu aduc randament. Facebook, Google Ads şi Twitter au nevoie de bani pentru a performa, iar 50% dintre marketeri nu pot măsura rezultatul eforturilor de marketing despuse. În tot acest context, clientul suferă cel mai mult pentru că nimeni nu mai are speranţa că va avea o experienţă plăcută şi coerentă, iar directorii de marketing lucreză cu obiective pe termen scurt întrucât trebuie să-şi justifice prezenţa de zece ani din sala de şedinţe”, rezumă Lee Randall.

  • Suma incredibilă pe care a plătit-o un bărbat pe hârtia de împachetat din cauza unei erori la achiziţia cu cardul

    Dean Baker, un tată în vîrstă de 32 de ani din Birmingham, Anglia  a avut o surpriză neplăcută când încerca să pregătească darurile de Crăciun pentru familia sa.  A fost taxat cu 59.400 de lire pentru patru role de hârtie de împachetat, care ar fi trebuit să coste 5,94 lire, potrivit telegraph.co.uk.

    Baker s-a dovedit a fi victima unei erori legate de extragerea sumei din cardul său de debit, făcute de angajaţii de la Card Factory, magazinul de unde a cumpărat hârtia.

    Şi-a foosit cardul pentru a plăti cele 5,94 de lire pe 22 decembrie, iar Baker a aflat, câteva zile mai târziu, că magazinul îi luase din cont de 10.000 de ori mai mult decât  suma pe care o avea de plătit, dintre care 52.000 de lire din overdraft.

    ”Fata de la tejghea era recent angajată. Când mi-am introdus prima dată cardul în aparat, a spus că nu a funcţionat şi m-a rugat să fac  asta din nou. Nu m-am mai gândit ulterior că ar fi putut exista o eroare”, a declarat Baker.

    A aflat de greşeală în momentul în care a vrut să îşi plătească prânzul în Ajunul Crăciunului, iar  cardul său a fost refuzat. Contul său fusese îngheţat, împiedicându-l să cumpere alimentele necesare unei mese de Crăciun şi câteva cadouri de ultimă oră pentru cele două fiice ale sale.

    ”Trebuia să cumpăr un iPad pentru ele, dar am ajuns să îmi rog rudele să ne primească la masa de Crăciun”, a declarat Baker. Potrivit reprezentanţilor magazinului Card Factory şi ai băncii la care Baker îşi are deschis contul, s-ar putea ca banii să îi fie returnaţi abia pe 12 ianuarie 2015. 

  • Atos a cumpărat Xerox IT Outsourcing cu 1,05 miliarde de dolari

    În urma achiziţiei companiei Xerox IT Outcourcing (ITO), Atos îşi va tripla volumul operaţiunilor pe piaţa din SUA, aceasta urmând să devină regiunea geografică în care compania desfăşoară cele mai multe operaţiuni. Atos va deveni astfel unul dintre principalii furnizori de servicii IT ai Xerox, iar clienţii diviziilor Business Process Outsourcing (BPO) şi Document Outsourcing din cadrul Xerox vor avea acces la capacităţile IT ale Atos la nivel global.

    Atos şi Xerox vor avea o colaborare strategică la nivel mondial, în cadrul căreia vor crea împreună proiecte  şi se vor prezenta împreună pe piaţă, cu scopul de a maximiza oportunităţile în ceea ce priveşte furnizarea de servicii IT pentru Atos, respectiv servicii BTO pentru Xerox, atât în Europa cât şi în America de Nord.

     „Consolidarea poziţiei în SUA este un pas important în realizarea planului nostru strategic – structurat pe trei ani – şi răspunde unei cereri puternice din partea clienţilor la nivel global. Această tranzacţie ne va permite să creăm o amprentă mai puternică pe piaţa din SUA, o piaţă care încă de la început a fost interesată de adoptarea tehnologiilor inovative şi accesarea resurselor de specialişti talentaţi şi calificaţi. Suntem încântaţi să le urăm în curând bun venit celor 9.800 de noi colegi, care vor face parte dintr-o companie care e lider în domeniul în care activează şi este dedicată celor mai avansate servicii IT” a declarat Thierry Breton, preşedinte şi CEO Atos.

    Atos SE (Societate Europeană) este o companie de servicii în tehnologia informaţiei cu venitul anual în 2013 de 8,6 miliarde euro şi 76.300 angajaţi în 52 de ţări. Compania are clienţi globali şi oferă servicii de consultanţă în tehnologie, integrare sisteme şi gestionare infrastructură informatică pentru sectoare precum: producţie, vânzări, servicii; sectorul public, sănătate şi transporturi; servicii financiare; telecomunicaţii; media şi tehnlogie; energie şi utilităţi.   

     

     

  • Versiunea timpurie a “Mona Lisei”, descoperită în 1911, a aparţinut unui nobil englez

    Informaţiile au fost făcute publice în contextul în care lucrarea a fost expusă pentru prima dată în cadrul unei expoziţii din Singapore dedicată lucrării şi autorului său, Leonardo da Vinci. Expoziţia este organizată de o fundaţie elveţiană care susţine că “Mona Lisa timpurie” a fost pictată înainte de versiunea celebră a acestui portret feminin, care se află la muzeul Luvru din Paris, scrie Mediafax.

    “Credem că aceste noi descoperiri şi noile analize ştiinţifice care tocmai au fost efectuate lasă spaţiu pentru foarte puţină îndoială asupra faptului că tabloul este opera lui Leonardo”, a declarat David Feldman, vicepreşedinte al Mona Lisa Foundation din Zurich.

    “Vasta majoritate a experţilor fie sunt de acord cu noi, fie acceptă că teoria noastră are şanse foarte mari să fie adevărată”, a spus Feldman.

    Pictura prezintă o Lisa del Giacondo mai tânără, soţia unui negustor din Florenţa care este subiectul capodoperei expuse la Luvru şi care a ajuns în colecţia de artă a familie regale franceze în 1519, când Leonardo da Vinci a murit, în Franţa, conform Mediafax.

    Versiunea “timpurie” a picturii, despre a cărei existenţă apar menţiuni în mai multe relatări din secolul al XVI-lea, a ieşit la lumină la începutul secolului al XX-lea, când negustorul şi colecţionarul de artă britanic Hugh Blaker a descoperit-o în 1911 într-o casă din regiunea rurală a Angliei de sud-vest.

    Blaker, care a deţinut tabloul pentru mai mulţi ani şi a efectuat mai multe încercări nereuşite de a-l autentifica, nu a identificat niciodată casa sau proprietarii din 1911 ai operei.

    Într-un comunicat remis Reuters, o echipă de cercetători spune că au dat de urma unei lucrări intitulate “La Joconde”, împrumutată unei expoziţii de artă din oraşul Yeovil, din Anglia, în 1856, şi vândute unui negustor de argint doi ani mai târziu.

    Mergând înapoi în timp, cercetătorii spun că au găsit un document potrivit căruia un tânăr nobil din Somerset, James Marwood, a fost proprietarul unui tablou realizat de Leonardo intitulat “La Joconde” care a fost cumpărat probabil în timpul unei călătorii în Italia în jurul anilor 1780.

    Echipa a stabilit şi existenţa unei legături implicite cu o altă familie nobilă din Somerset care avea un interes profund în ce priveşte arta renascentistă şi care a locuit în casa Montacute, clădire care în prezent este o atracţie turistică majoră.

  • Cele mai importante momente din tehnologie în 2014

    1. În ianuarie, Google a achiziţionat Nest Labs pentru 3,2 miliarde de dolari.

    2. Facebook a cumpărat, în februarie, serviciul de mesagerie WhatsApp. Tranzacţia a fost evaluată la 19 miliarde de dolari.

    3. O altă investiţie a Facebook a fost în Oculus VR, o companie care dezvoltă dispozitive de realitate virtuală. Pentru pachetul majoritar, Zuckerberg a plătit 2 miliarde de dolari.

    4. Steve Ballmer a renunţat la postul de CEO al Microsoft în februarie, după 14 ani la conducerea companiei. În locul său a fost numit Satya Nadella, fostul şef al Bing.

    5. King Digital, compania care a produs Candy Crush Saga, s-a listat pe bursa de la New York în Martie. După prima zi de tranzacţionare acţiunile au scăzut cu aproape 16%, devenind astfel cea mai slabă lansare pe bursă a anului.

    6. Tot în Martie, Newsweek dezvăluie că fondatorul Bitcoin este Satoshi Nakamoto, de 64 de ani, din California.

    7. La sfârşitul lunii mai, Apple anunţă preluarea companiei Beats Electronics (Beats by Dre) pentru 3 miliarde de dolari.

    8. În iunie, aplicaţia de mesagerie cu un singur cuvânt Yo ajunge de la 600.000 la un milion de utilizatori în doar o săptămână.

    9. De-a lungul verii, peste 17 milioane de utilizatori ai Facebook au urcat clipuri din seria ALS Ice Bucket Challenge, inclusiv figuri cunoscute precum Bill Gates, Elon Musk, Larry Page sau Sergey Brin.

    10. În septembrie, Apple prezintă iPhone 6, iPhone 6 Plus, Apple Watch şi sistemul Apple Pay.

    11. Alibaba s-a listat pe bursă pe 19 septembrie. Oferta publică iniţială de 150 de miliarde de dolari a fost cea mai mare din istoria bursei de la New York, transformându-l pe Jack Ma în cel mai bogat om din China, cu o avere estimată la 25 de miliarde de dolari.

    12. În luna decembrie, Sony Pictures Entertainment a fost ţinta unor atacuri cibernetice repetate. Grupul de hackeri numit Gardienii Păcii a furat de pe serverele companiei mii de documente şi patru filme, dintre care trei nelansate.

  • De ce costă apa îmbuteliată de 200 de ori mai mult decât apa de la robinet

    Dacă o familie obişnuită din Statele Unite ar folosi apă îmbuteliată pentru treburile zilnice, ar primi o factură lunară de aproape 10.000 de dolari, notează cei de la The Atlantic.

    Prima diferenţă este ambalajul: atunci când cumpăraţi un litru de apă îmbuteliată, plătiţi şi pentru producţie, transport şi marketing. Astfel, pentru fiecare dolar pe care clienţii îl plătesc pentru o sticlă de apă îmbuteliată, circa o treime din bani sunt plătiţi pentru transport. Pentru îmbutelierea fiecărui litru de apă, procesul de producţie necesită alţi doi litri de apă, aşadar clientul plăteşte trei litri de apă, deşi cumpără doar unul singur. 

    În al doilea rând ,când vine vorba despre apa în sine, companiile producătoare au două variante: fie plătesc pentru a folosi o sursă de apă, fie cumpără şi exploatează o anumită sursă de apă.

    În al treilea rând, elementul care reprezintă cel mai mare diferenţiator de preţ este brandul. Atunci când cumpăraţi o sticlă de apă îmbuteliată, la fel ca în cazul altor produse, plătiţi în plus pentru numele companiei producătoare. În funcţie de valoarea brandului, preţul o să varieze.

    În Bucureşti, preţul unui litru de apă pentru consumatorii casnici este de circa un ban. Prin comparaţie, un litru de apă îmbuteliată costă, în medie, 2 lei (în funcţie de locul achiziţiei).