Tag: China

  • China va construi primul oraş verde care va avea clădirile acoperite de peste 1 milion de plante şi 40.000 de copaci – GALERIE FOTO

    Noul Oraş Pădure este construit în prezent în zona de sud a Chinei, în provincia Guangxi, şi va găzdui circa 30.000 de locuitori. Lucrările ar urma să se încheie în 2020. 
     
    Oraşul se va întinde pe o suprafaţă de circa 175 de hectare, adică aproape jumătate din suprafaţa Central Park din New York.
    Proiectul are prevăzute peste 1 milion de plante din 100 de specii diferite. Ca urmare, calitatea aerului ar urma să fie mult mai bună decât în alte oraşe chineze.
     
    Proiectul de design este realizat de firma italiană Stefano Boeri Architetti. Designerii susţin că plantele care vor fi incluse în acest proiect au capacitatea de a absorbi în jur de 10.000 de tone de dioxid de carbon în fiecare an, ceea ce echivalează cu emisiile a 1.961 de maşini.
    În plus, verdeaţa care va acoperi clădirile ar urma să menţină temperatura în clădiri şi în mediul înconjurător la nivele mai reduse decât în zonele urbane tradiţionale. 
     
  • Donald Trump analizează posibilitatea impunerii unor sancţiuni comerciale Chinei

    Trei oficiali din cadrul Administraţiei de la Washington au declarat că Donald Trump analizează o serie de opţiuni, printre care taxe vamale la importurile de oţel, o idee preluată deja de secretarul Comerţului, Wilbur Ross, în cadrul planului privind industria oţelului inclus în proiectul strategiei de securitate naţională.

    Nicio decizie nu este aşteptată săptămâna aceasta şi nu este clar dacă liderul de la Casa Albă va trece vreodată la impunerea de sancţiuni comerciale Chinei. În aprilie, Donald Trump a revenit asupra ameninţării cu retragerea din Acordul de liber-schimb nord-american (NAFTA) după ce a discutat prin telefon cu liderii Canadei şi Mexicului.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Anunţul ÎNFIORĂTOR al unuia dintre cei mai mari antreprenori ai lumii: “În următorii 30 de ani, lumea va cunoaşte mai mult durere”

    În cadrul unei conferinţe în China, miliardarul a spus că “în următorii 30 de ani, lumea va cunoaşte mai mult durere şi mai puţin fericire”, potrivit Business Insider. “Conflictele sociale în următoarele trei decenii vor avea un impact asupra tuturor industriilor şi a modurilor de viaţă.”

    Jack Ma a făcut referire la ideea de automatizare: în anii ce vin, roboţii şi inteligenţa artificială ar trebui să preia o parte semnificativă din sarcinile derulate azi de oameni.

    Forumul Economic Internaţional (WEF) a lansat, în vederea întâlnirii anuale de la Davos, un studiu numit “Viitorul locurilor de muncă”, în cadrul căruia explică fenomenul de automatizare a posturilor. Mai exact, autorii documentului arată că până la finalul anului 2020 peste 7 milioane de locuri de muncă vor dispărea, sarcinile respective fiind preluate de roboţi şi maşini automate.

    Interesant este că femeile vor avea mai mult de suferit din această cauză. În primul rând, explică autorii studiului, roboţii vor prelua sarcini din administraţie, acestea fiind în prezent îndeplinite mai mult de femei.

    În al doilea rând, chiar dacă se estimează că alte 2 milioane de locuri de muncă vor fi create până în 2020, majoritatea acestora va fi în domenii precum programarea, arhictura sau ingineria, în care bărbaţii ocupă marea parte a forţei de muncă.

    În grupul de domenii numit STEM (ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică), raportul dintre femei angajate şi bărbaţi angajaţi este de 1 la 4. “Faptul că am identificat această problemă înseamnă o oportunitate unică de a rezolva diferenţele de gen din piaţa muncii”, a explicat Saadia Zahidi, reprezentant al WEF. “Dacă nu găsim o soluţie, este foarte probabil să ne confruntăm cu o inegalitate a veniturilor în întreaga societate.”

  • Cum arată viaţa copiilor bogaţi din China: zeci de mii de dolari aruncaţi pe şampanie, avioane private sau colecţii de genţi Hermes – GALERIE FOTO

    Preşedintele Xi Jinping a încercat să stopeze avântul de expunere publică a tinerilor „fuerdai”, ce se traduce prin „a doua generaţie bogată”, luând măsuri  precum interdicţia de apariţie a acestora în emisiunile TV.  Însă eforturile sale sar putea fi în zadar, atâta timp cât aceştia au căi alternative, precum social media.  

    Pe Instagram aceştia nu se feresc să-şi arate maşinile, hainele de designer şi călătoriile pe iahturi şi avioane private. Un exemplu este Sian_vivi_x, de 21 de ani, o tânără care continuă să-şi expună  stilul de viaţă de invidiat de cei 70.500 de urmăritori pe Instagram. Din pozele sale observăm că obişnuieşte să arunce peste 60.000 de dolari pe 12 sticle de Perrier Jouet Belle Epoque. Între timp, Weymi Cho, în vârstă de 21 de ani, le-a declarat celor 18.100 de urmăritori ai săi de pe Instagram că mall-ul nu este pentru ea. Fotografia arată o încăpere plină de haine de designer, precum Agent Provocateur sau Dior.  Tot ea a postat o fotografii dintr-un Ferarri 488  sau alături de doi amici într-un avion privat. O altă tânără, Xiaooyii, îşi postează pe aceeaşi reţea de socializare colecţia de 17 genţi Hermes.

     

  • De ce lumea rămâne fără nisip şi ce implicaţii ar putea avea asta

    Fraser Cain, publisherul web-siteului Universe Today, unul dintre cele mai cunoscute în nişa publicaţiilor online de astronomie, a făcut un calcul cu foarte multe zerouri şi estimări şi a ajuns la concluzia că ar putea fi de cinci până la zece ori mai multe stele în Univers decât fire de nisip pe plajele lumii.

    Un calcul hazardat. Dar nu atât din cauza incertitudinilor de ordin ştiinţific ce privesc dimensiunile Universului, cât a unei certitudini pământene. Umanitatea consumă resurse; nisip mai mult decât orice în afară de apă. Stelele mor pentru ca altele să se nască, dar nu în ritmul în care omenirea consumă nisipul. Plajele lumii rămân rapid fără nisip. Şi albiile râurilor, şi luncile, locurile uşor de explorat. Prin definiţie, deşertul înseamnă nisip. Dar nu este din acel tip folositor omenirii.

    Nisipul din deşert este modelat de vânt, prea neted pentru a fi bun în construcţii, aşa cum sunt nisipul şi pietrişul modelate de valurile oceanelor sau de curenţii râurilor. Ironic, ţările a căror principală formă de relief este deşertul simt cel mai dur penuria de nisip. În India, o economie emergentă în dezvoltare accelerată, există o mafie a nisipului care nu ezită să recurgă la violenţă, la crime, pentru a-şi proteja afacerea. Râul Gange are un traseu de 2.300 de kilometri prin India, din Himalaya spre Bangladesh şi Golful Bengal. Trece prin oraşe indiene precum Calcutta şi Kanpur, care cresc rapid şi au un apetit vorace pentru nisip.

    ”Tot ce mai ajunge în Bangladesh e mâlul şi nămolul“, povesteşte pentru revista Spiegel geologul Dill. ”Oamenii pescuiesc pietre acolo.“ Pietrele au ajuns o resursă atât de rară în Bangladesh încât constructorii fac ciment din cărămidă pisată, notează The New Yorker. În Maroc şi Caraibe hoţii lasă plajele despuiate. În Senegal, oamenii îşi riscă viaţa recoltând nisip direct din mare cu unelte rudimentare. Germania importă nisip pentru construcţii.

    Pascal Peduzzi, om de ştiinţă elveţian şi directorul unuia dintre grupurile de mediu ale ONU, a explicat pentru BBC în luna mai că dezvoltarea rapidă a Chinei a consumat mai mult nisip în ultimii patru ani decât au folosit Statele Unite în tot secolul trecut. În Statele Unite, utilizările cu cea mai rapidă creştere includ consolidarea liniilor ţărmurilor erodate de creşterea nivelului mării şi de furtuni din ce în ce mai puternice – eforturi care, ca multe încercări de a răspunde provocărilor legate de mediu, creează probleme de mediu proprii.

    În 2012, organizaţia de mediu Global Witness a demonstrat cu imagini din satelit că Singapore şi-a extins teritoriul cu 22% în ultima jumătate de secol.

    Cum activitatea din construcţii din vest mai are până să-şi revină complet după criza financiară din 2007-2008, Asia este de departe cea mai mare sursă de cerere de nisip. Cifre ale Freedonia Group, firmă de cercetare a pieţei, sugerează că din cele 13,7 miliarde de tone de nisip extrase la nivel mondial pentru construcţii anul trecut, 70% au fost utilizate în Asia. Jumătate au fost folosite în China, unde guvernul estimează că a construit 32,3 milioane de locuinţe şi 4,5 milioane de kilometri de drumuri între 2011 şi 2015, notează The Economist. Ca şi Singapore, China şi Japonia şi-au extins teritoriul cu ajutorul nisipului. China a scandalizat opinia publică construind insule artificiale pe stânci contestate din Marea Chinei de Sud.

    Emiratele Arabe vor să continue să crească – atât pe verticală, cu zgârie-norii lor uriaşi, cât şi în suprafaţă. Constructorii din Dubai, Qatar şi Bahrain sunt ocupaţi cu ridicarea celor mai înalte clădiri rezidenţiale şi a celor mai mari aeroporturi din lume. Dubaiul a cucerit teren din mare folosind 385 de milioane de tone de nisip pentru proiectul său îndrăzneţ Palm Island. Acum se lucrează la proiectul unui alt arhipelag artificial numit The World (Lumea). Aceste eforturi au epuizat toate resursele de nisip ale acestei ţări. Nisipul de pe terenurile de golf din Dubai este importat. Cel din deşert este atât de fin, încât mingea de golf s-ar scufunda pur şi simplu în el. Cea mai înaltă structură făcută de om, clădirea Burj Khalifa din Dubai, este construită cu nisip cumpărat din Australia.

    Arabia Saudită deţine rezerve de nisip, dar a restrâns în mod repetat livrările pentru ţările învecinate, forţând macaralele de acolo să se oprească.

    În Europa, în 2012 doar Germania a extras 235 de milioane de tone de nisip şi pietriş, 95% din această cantitate ducându-se în sectorul construcţiilor. Această ţară, brăzdată de râuri şi cu ieşire la mare, are nisip, dar importă acest tip de resurse naturale. Reprezentanţi ai Institutului Federal pentru Geoştiinţe şi Resurse Naturale din Hanovra spun că Germania are suficiente rezerve de nisip pentru a acoperi mii de ani de consum. Problema este că nisipul folositor nu este întotdeauna disponibil – ar putea fi într-o zonă de conservare, în păduri sau în apropierea oraşelor. ”Este într-un fel ca în cazul turbinelor eoliene: nimeni nu vrea o groapă de pietriş în curtea sa“, spune geologul Dill.

    Pe măsură ce nivelurile mărilor vor creşte şi populaţiile urbane vor exploda – ONU prezice o creştere de aproape 1 miliard de persoane până în 2030 – nisipul va fi şi mai căutat.

    ONU estimează consumul global la 40 de miliarde de tone pe an, dintre care 30 de miliarde de tone sunt folosite la prepararea betonului. Cantitatea ar fi suficientă pentru construirea unui zid înalt de 27 de metri şi la fel de gros care să înconjoare Pământul.

    ”Nisipurile sunt acum extrase într-un ritm mult mai rapid decât rata de înlocuire“, se arată într-un studiu din 2014 al ONU. Organizaţia a calculat că nisipul şi pietrişul reprezintă 85% din toate resursele naturale exploatate la nivel mondial.
    ”Nisipul este ca petrolul. Este limitat“, spune şi Klaus Schwarzer, geolog la Universitatea din Kiel. ”Dacă nu suntem atenţi, vom rămâne fără nisip“, avertizează şi specialiştii de la Western Carolina University.

  • Donald Trump: China a încercat să ne ajute în discuţiile cu Coreea de Nord, dar nu a funcţionat

    “În timp ce apreciez foarte mult eforturile preşedintelui Xi şi ale Chinei de a ne ajuta privind Coreea de Nord, acestea nu au funcţionat. Cel puţin ştiu că China a încercat”, a scris Trump pe contul de Twitter.

    Nu este clar dacă această remarcă reprezintă semnul unei schimbări semnificative în abordarea SUA privind programul nuclear nord-coreean şi efectuarea de teste cu rachete balistice sau o schimbare a politicii americane faţă de China.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A început cel mai mare RĂZBOI, la care nu se aştepta nimeni. Anunţul făcut de Germania care CUTREMURĂ lumea. Supramaţia Statelor Unite va APUNE

    În urmă cu un an, China şi UE se îndreptau spre un război comercial. Acum, în epoca Trump, cea mai mare naţiune exportatoare a lumii pivotează spre cel mai mare bloc comercial al lumii. Însă un parteneriat adevărat nu poate funcţiona decât între egali, ceea ce nu se poate spune despre relaţiile economice dintre cele două tabere.

    Premierul chinez Li Keqiang şi-a început miercuri o campanie diplomatică europeană venind mai întâi în Germania, liderul economic şi politic al Europei. Campania se va încheia vineri, după discuţii la Bruxelles, capitala Uniunii.

    Ce vrea Beijingul este simplu: să submineze supremaţia americană în comerţul global şi să se asigure  că nervozitatea în creştere a europenilor, cauzată de politicile comerciale ale Chinei, nu se transformă în probleme, notează Politico. UE, exasperată de incertitudinile şi protecţionismul spre care se îndreaptă SUA sub ghidajul lui Donald Trump, vrea aliaţi în protejarea comerţului liber. Unele state membre şi companii europene ar vrea şi bani, şi investiţii chineze, companiile din China investind în orice, de la ferme de animale şi infrastructură la bănci şi producători de înaltă tehnologie – Beijingul vrea să transforme economia chinezească din fabrica lumii în producător de bunuri cu valoare adăugată mare, bazate pe inovaţie. Unii analişti spun că firmele chinezeşti vor putea acoperi până în 2020 deficitul de inovaţie pe care îl au în raport cu companiile occidentale.

    „China a devenit un partener strategic mai important. Trăim în vremuri de incertitudini globale şi vedem că avem responsabilitatea să ne extindem parteneriatul în toate direcţiile şi să insistăm pentru o ordine globală bazată pe lege“, a declarat ieri cancelarul german Angela Merkel într-o conferinţă comună cu premierul Li.

    Cei doi lideri au semnat o multitudine de acorduri de afaceri, scrie Reuters.

    „Suntem amândoi pregătiţi să contri­buim la stabilitatea în lume“, a spus şi Li.

    Cu Trump denunţând în campania electorală acordul internaţional de la Paris privind combaterea schimbărilor climatice, China şi UE se apropie tot mai mult spre o colaborare în acest domeniu, însă sunt la foarte mare distanţă în ceea ce priveşte politica economică.

    Companiile europene, inclusiv cele germane, acuză discriminarea de care se lovesc pe piaţa chineză, explică Handelsblatt. Nemţii, dar şi companii şi guverne din alte state vor o soluţie europeană pentru protejarea afacerilor europene de achiziţiile chineze.

    Producătorii de oţel vor preţuri corecte la importurile ieftine de oţel chinezesc subvenţionat. În urmă cu un an, aţâţată de unele dintre cele mai mari companii europene, de Parlamentul European şi de guvernul italian, Comisia Europeană şi-a făcut planuri de bătaie pentru ceea ce părea o ciocnire inevitabilă cu China.

    Problema a fost cererea Beijingului de a-i fi acordat de către Organizaţia Mondială a Comerţului statutul de economie de piaţă, care ar da producătorilor chinezi mai multă forţă să inunde pieţele europene cu oţel, textile şi chimicale subvenţionate. Europei i-ar fi mai greu să suprataxeze importurile ieftine, sub preţul producţiei, din China.

    Însă cele două părţi au reuşit să se abţină de la a trage primele focuri – un armistiţiu firav de care premierul Li încearcă să profite acum.

    În 2015 şi 2016, multe dintre marile companii europene au cerut CE să nu cedeze insistenţelor Chinei. Italia a devenit principalul aparător al industriei tradiţionale europene, cu ministrul comerţului Carlo Calenda avertizând Europa să nu se „dezarmeze unilateral“ prin recunoaşterea Chinei ca economie de piaţă. În urmă cu un an, PE a votat cu o majoritate covârşitoare să nu facă acest lucru.

    Însă Comisia a descoperit că este greu să spună „nu“ Beijingului. Avocaţii părţii europene au găsit că, potrivit regulilor OMC, Chinei ar fi trebuit să-i fie acordat automat statutul de economie de piaţă la sfârşitul anului 2016 pentru că au trecut 15 ani de la aderare.

    Deloc surprinzător, statele UE nu au făcut front comun în această problemă. Ţări pentru care comerţul liber este important, pre­cum Marea Britanie şi Suedia au aver­ti­zat că penalizarea importurilor ieftine din Chi­na n-ar face decât să scumpească ma­te­rii­le prime folosite de uzinele europene, pro­­du­cători care aduc valoare adăugată mai mare.

    În cele din urmă, CE a propus un compromis netestat. În noiembrie, Comisia a anunţat că va renunţa la diferenţierea legală dintre economia de piaţă şi economia planificată şi că va aplica o nouă metodologie antidumping care tratează egal toate ţările. Noua abordare ar aduce industriilor europene o oarecare protecţie. Însă nimeni nu ştie cum va funcţiona această strategie. Strategia veche era mai directă. Sub regulile OMC, dacă o autoritate de reglementare suspecta că o economie planificată cum este China aduce produse subvenţionate în Europa, poate folosi un preţ comparativ pentru acelaşi produs dintr-o ţară terţă cu statut de economie de piaţă şi stabili taxe de import. Acest lucru nu va mai fi posibil.

    În schimb, CE va elabora rapoarte de ţară pentru anumiţi parteneri comerciali în care se va arăta dacă factorii de producţie, cum ar fi electricitatea şi preţurile terenurilor, sunt subvenţionate inechitabil şi în ce măsură. Aceste analize vor deveni noua bază pentru calculele antidumping.

    Washingtonul nu recunoaşte statutul Chinei de economie de piaţă şi recurge la modelul vechi de răspuns. Beijingul a atacat în justiţie UE şi SUA. Din perspectiva SUA, Europa a stabilit un precedent neinspirat.

    „UE crede că este o chestiune care ţine de China şi Europa, dar va deveni o problemă UE-SUA“, spune Alan Price, avocat comercial de top din SUA.

    Ieri, Merkel a făcut clar că vrea ca discuţiile UE cu China despre un acord de investiţii să progreseze rapid ca precondiţie la orice negocieri privind liberalizarea comerţului.

    După eşecul discuţiilor cu Trump din Sicilia, pentru Merkel, care urmăreşte un nou mandat de cancelar, este important să se concentreze pe cooperarea cu Beijingul.

    Ea a insistat că China trebuie să-şi deschidă pieţele şi că firmele germane pre­zen­te acolo trebuie lăsate să-şi desfăşoare ne­în­gră­dit operaţiunile. Cancelarul a vorbit şi de protejarea drepturilor omului în China.

    În schimb, Li a evocat o soluţie  la care s-a ajuns, după negocieri lungi, în privinţa cotelor de maşini electrice pe care producătorii germani le pot vinde în China. În era protecţionismului lui Trump, Beijingul încearcă să dea Chinei imaginea unui campion al globalizării. Rar Germania şi China au avut mai mare nevoie una de alta ca acum.

    China apreciză predictibilitatea şi stabili­tatea, mai ales într-o regiune care a devenit extrem de importantă pentru investiţiile sale – doar un exemplu, o companie chineză este nu de mult timp cel mai mare acţionar al Deutsche Bank, cea mai mare bancă ger­mană, care în schimb va finanţa proiectul comercial transcontinental Noul Drum al Mătăsii al Chinei.

    Dacă Rusia consideră UE şi NATO rivali care trebuie dezmembraţi, China vede integrarea europeană ca pe ceva ce trebuie încurajat, iar în Europa un eventual rival, dar improbabil, multipolar al SUA.

    Pentru a reda o imagine despre ce înseamnă China pentru comerţul mondial, trebuie spus că acolo sunt produse 90% din telefoanele mobile inteligente, 80% din computere şi 60% din televizoare, scrie Handelsblatt. Autorităţile şi ministerele încearcă să încurajeze companiile şi întreprinzătorii să înveţe de la firmele străine.

    CE are pe rol 17 anchete antidumping şi trei anchete antisubvenţii contra Chinei.

    „China este încă departe de o economie de piaţă“, indiferent de orice ar spune liderii ţării, a afirmat comisarul european al comerţului Cecilia Malmstrom.

  • Care sunt oraşele cu cei mai mulţi miliardari – VIDEO

    Capitala Chinei are acum 94 de miliardari, cu şase miliardari mai puţin faţă de anul precedent, dar se încadrează, totuşi, pentru numărul 1 al acestui top.  Numărul miliardarilor din New York a scăzut cu nouă persoane, ajungând la 86. Shenzhen a adăugat cei mai mulţi miliardari pe lista sa, încă 16, ridicând oraşul chinez pe locul 4 al listei.

    „În Shenzhen şi Hong Kong se găsesc cei mai mulţi miliardari din lume, chiar mai mulţi decât California”, a declarat Rupert Hoogewerf, cercetător şef al raportului Hurun.

    Iată topul 10 al oraşelor cu cei mai mulţi miliardari:

    Beijing (94)

    New York (86)

    Hong Kong (71)

    Shenzhen (62)

    Moscova (59)

    Londra (55)

    Shanghai (53)

    Mumbai (42)

    Paris (36)

    Hangzhou (36)

    În acest moment există 2.257 de miliardari în lume, în creştere cu 69 faţă de anul trecut şi cu 804 în ultimii 5 ani. China are cei mai mulţi miliardari din lume, un număr de 609 persoane, în timp ce SUA se află pe locul doi în acest top, cu 552. Împreună, cele două ţări au 1.161 miliardari, peste jumătate din populaţia miliardară a lumii. 

  • Cum să faci milioane de dolari vânzând pe Amazon produse cumpărate din China

    „La început am urmat un curs şi am învăţat de acolo cum poţi să iei produsele din China şi le vinzi pe Amazon în Statele Unite. Ne-am adunat cinci băieţi, ne-am pus pe treabă, ne-am ajutat reciproc şi ne-am gândit cât de bine ar fi să-i ajutăm şi pe alţii să vândă pe Amazon. Aşa a crescut comunitatea”, a declarat Alex Hu­di­ţan, prezent în cadrul emisiunii de business ZF Live.Cursul Amazon Set Up du­rează 14 săptămâni, timp în care do­ri­torii pot învăţa practicând cum să vândă produsele, susţine el.

    „Mai întâi le aratăm cum să căute produsul, folosind nişte criterii prestabilite. Apoi trecem la următorul modul, care constă în a vorbi cu furnizorul din China. Urmează lis­tarea produsului pe Amazon, le ară­tăm tot ce ţine de poze, descriere şi aşa mai departe, iar ultimul modul este partea de lansare. Nu poţi să pui un produs acolo şi să speri să se vândă. Este o strategie pe care noi o folosim de trei ani cu succes”, explică Alex Hudiţan.

    „Am ajuns la furnizor prin alibaba.com. Totul se întâmplă online. Prima dată cerem nişte mostre de la mai mulţi furnizori pe care ni le trimit în România, le analizăm şi alegem produsul care ne place cel mai mult. Transportul unui singur produs costă între 50 şi 80 de dolari, dar se pot face optimizări.”

     

  • Cum să faci milioane de dolari vânzând pe Amazon produse cumpărate din China

    „La început am urmat un curs şi am învăţat de acolo cum poţi să iei produsele din China şi le vinzi pe Amazon în Statele Unite. Ne-am adunat cinci băieţi, ne-am pus pe treabă, ne-am ajutat reciproc şi ne-am gândit cât de bine ar fi să-i ajutăm şi pe alţii să vândă pe Amazon. Aşa a crescut comunitatea”, a declarat Alex Hu­di­ţan, prezent în cadrul emisiunii de business ZF Live.Cursul Amazon Set Up du­rează 14 săptămâni, timp în care do­ri­torii pot învăţa practicând cum să vândă produsele, susţine el.

    „Mai întâi le aratăm cum să căute produsul, folosind nişte criterii prestabilite. Apoi trecem la următorul modul, care constă în a vorbi cu furnizorul din China. Urmează lis­tarea produsului pe Amazon, le ară­tăm tot ce ţine de poze, descriere şi aşa mai departe, iar ultimul modul este partea de lansare. Nu poţi să pui un produs acolo şi să speri să se vândă. Este o strategie pe care noi o folosim de trei ani cu succes”, explică Alex Hudiţan.

    „Am ajuns la furnizor prin alibaba.com. Totul se întâmplă online. Prima dată cerem nişte mostre de la mai mulţi furnizori pe care ni le trimit în România, le analizăm şi alegem produsul care ne place cel mai mult. Transportul unui singur produs costă între 50 şi 80 de dolari, dar se pot face optimizări.”