BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Antreprenorii clujeni: Dacă ne asociem, devenim mai puternici

    România are nevoie de afaceri în producţie şi IT, de antreprenori puternici care să iasă pe pieţele externe şi chiar de asocieri între marile afaceri de familie, acestea sunt câteva dintre concluziile evenimentului „Raport asupra antreprenorului român“ organizat la Cluj-Napoca de Ziarul Financiar împreună cu PricewaterhouseCoopers. „România trebuie să se reinventeze din punct de vedere economic, să nu ne bazăm doar pe consum şi servicii. Busi­nessul nu se face din pasiune, nu trebuie să te căsătoreşti cu afacerea, acesta se face pentru câştig“, a spus Ion Sturza, directorul fondurilor de investiţii Fribourg Investments şi GreenLight Invest.  În ciuda unui context economic extrem de dificil, afacerile de familie din România au avut performanţe bune în ultimul an, 71% dintre antreprenori obţinând o creştere a afacerilor, după cum arată raportul PricewaterhouseCoopers Family Business Survey, prezentat pentru prima dată în România.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

     

  • Antreprenorii estimează creşterea afacerilor şi a exportului în cinci ani şi vor sprijin de la stat

     “Antreprenorii şi afacerile de familie aduc stabilitate economiei şi reprezintă un motor extrem de dinamic de creştere economică, însă simt nevoia recunoaşterii rolului lor din partea societăţii şi a Guvernului şi aşteaptă sprijinul acestuia în promovarea unui cadru legislativ şi fiscal stabil şi predictibil, precum şi investiţii sporite în îmbunătăţirea infrastructurii şi a calităţii sistemului de învăţământ, pentru a-i pregăti mai bine pe viitorii absolvenţi pentru realităţile pieţei muncii”, conform concluziilor studiului PwC – Family Business Survey România.

    Studiul arată de asemenea că, într-o piaţă dificilă, afacerile de familie din România au avut performanţe bune în ultimul an, 71% dintre respondenţi obţinând o creştere a afacerilor. Mai mult, proprietarii şi managerii acestor afaceri sunt destul de încrezători cu privire la perspectivele de creştere pe următorii cinci ani, 61% aşteptându-se la o creştere constantă, în timp ce 13% ţintesc un avans mai agresiv.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • STUDIU DE CAZ: Ce au în comun cafeaua, IT-ul şi avioanele

    CONTEXTUL: Din peisajul bucureştean au dispărut în ultimii patru ani peste 60 de cafenele. Domeniul a fost afectat de criză şi de scăderea puterii de cumpărare a românilor, dar s-a lovit şi de probleme precum chiriile prea mari sau preţurile neadaptate noii realităţi economice. Centrul istoric a răsturnat însă situaţia în ultima perioadă – peste 150 de localuri generează anual afaceri de 150-200 de milioane de euro, cifre estimate doar să crească.

    DECIZIA: După ce a închis în 2009, după nici un an de existenţă, cafenelele Testa Rossa, un pariu făcut aparent într-un moment nepotrivit, omul de afaceri Marius Ghenea redeschide prima cafenea sub acest brand în centrul istoric al Capitalei, cu o investiţie de jumătate de milion de euro.

    EFECTELE: Conceptul reinventat al cafenelelor Network Lounge Bar & Club by Testa Rossa Caffe, care aduc în plus un lounge bar şi club, vor atinge pragul de profitabilitate cel mai probabil începând cu debutul sezonului cald, dacă nu chiar mai devreme, după cum apreciază Marius Ghenea.

    OMUL DE AFACERI MARIUS GHENEA, cunoscut în România ca antreprenor prin lanţul de magazine online sub umbrela Fit Distribution, ca investitor în serie şi de-a lungul timpului ca manager al unor companii precum Flanco şi Flamingo sau, mai recent, ca membru al consiliului de administraţie al operatorului aerian Tarom, revine pe piaţa cafenelelor. Decizia vine la trei ani după ce a închis cele două cafenele deţinute în România pe fondul problemelor din economie şi al poziţionării mai puţin potrivite, dar noul spaţiu are acum toate şansele să atingă pragul de profitabilitate în nici jumătate de an de la deschidere.

    Conceptul reinventat Network Lounge Bar & Club by Testa Rossa Caffe al cafenelelor Testa Rossa pe care le-a deschis prima dată în 2008, chiar înaintea crizei, şi le-a închis apoi aproape un an mai târziu, este acum pariul pe care-l face Marius Ghenea pe o piaţă care nu numai că dă semne de revenire, dar pe alocuri se poate spune chiar că duduie.

    MAI PRECIS, OMUL DE AFACERI A INAUGURAT LA ÎNCEPUTUL ACESTUI AN SPAŢIUL DIN CENTRUL ISTORIC AL CAPITALEI, principalul pol de atracţie pentru jucătorii din domeniul restaurantelor, cafenelelor sau barurilor, cu 150 de localuri care generează afaceri anuale de aproximativ 150-200 de milioane de euro. Nu este doar cafenea, ca parte a francizei Testa Rossa deţinute dinainte de Ghenea, ci şi lounge bar şi club, business propriu al antreprenorului împreună cu partenerul Cristian Iorga. “Este un concept nou, integrat”, explică el despre localul amplasat pe două etaje în spatele Hanului lui Manuc, care a necesitat o investiţie de 500.000 de euro. Componenta de caffe-bar are o capacitate de 60 de locuri, dintre care 30 la masă, Network Lounge Bar & Club are 200 de locuri, dintre care 80 la masă, iar în sezonul cald urmează să fie deschisă şi terasa cu 100 de locuri. De precizat că dincolo de concept, una dintre schimbările notabile aduse fostelor cafenele sub acest brand este faptul că în meniu se regăsesc inclusiv preparate culinare din bucătăria de tip fusion între cea europeană şi cea asiatică, noul model fiind adaptat pentru toate opţiunile de divertisment în orice moment al zilei. Deocamdată, planurile pentru Testa Rossa se limitează la acest proiect pilot, însă este luată în calcul extinderea şi în alte zone, reţeaua putând să depăşească 10 cafenele în următorii cinci ani. Cafeneaua actuală “va atinge cu siguranţă pragul de profitabilitate odată cu debutul sezonului cald, dacă nu chiar mai devreme”, spune Ghenea, oferind o dimensiune a afacerii şi a potenţialului de creştere pe care îl are, cu amendamentul că este încă prea devreme de dat cifre exacte.

    CE L-A DETERMINAT ÎNSĂ PE MARIUS GHENEA SĂ REPORNEASCĂ AFACEREA BAZATĂ PE FRANCIZA GRUPULUI AUSTRIAC WEDL? Răspunsul vine în primul rând din faptul că existau deja o serie de active pentru care investiţiile fuseseră realizate în trecut, iar aici e vorba nu doar de contractul de masterfranchise, dar şi de anumite echipamente. În al doilea rând, criza în această industrie pare să se mai fi disipat, cu atât mai mult în centrul istoric al Capitalei, unde, în weekend, nu mai e loc nici să arunci un ac, iar abordarea antreprenorului este de astă dată cu totul alta. Iarna, de exemplu, zona atrage 15.000 de persoane în cursul săptămânii şi 20.000 în weekend, pe când vara cifrele urcă la 30-40.000 în zilele lucrătoare şi 60.000 la sfârşit de săptămână.

    Despre prima încercare cu cafenelele Testa Rossa, Marius Ghenea spune că “au fost locaţii nepotrivite la momentul nepotrivit”. Deschiderea s-a petrecut chiar în perioada de debut a crizei, iar cafenelele erau amplasate în două malluri bucureştene – Băneasa Shopping City şi Liberty Mall, de unde a plecat în trecut şi Starbucks – un obstacol în a atinge un public larg şi constant cum se întâmplă cu cafenelele stradale bine amplasate. Încă de la închiderea celor două cafenele, omul de afaceri şi-a dezvăluit intenţia de a căuta spaţii stradale pentru acest concept, plan care s-a concretizat însă de-abia acum.

  • STUDIU DE CAZ: Ce paşi simpli trebuie să urmezi ca să atragi bani pentru afacerea ta

    CONTEXTUL: Economia antreprenoriatului din toată lumea s-a diminuat în ultimii ani, mai ales că dificultăţile financiare puse pe seama crizei au fost o scuză bună pentru investitori să ţină de bani şi să aleagă pe sprânceană ideile pe care să le sprijine.

    DECIZIA: Trei antreprenori, pe numele lor Corey Capasso, Wesley Barrow şi Marc Ferrentino cred că au găsit reţeta prin care să-i convingă pe investitori să le dea bani. Au decis să pornească un business pe o nişă puţin acoperită şi au urmat câţiva paşi ca să-şi atingă obiectivele de finanţare şi să pornească afacerea.

    EFECTELE: În nici două săptămâni, antreprenorii au strâns trei milioane de dolari de la investitori pentru Nomi. Probabil n-ar fi reuşit însă fără cele câteva luni de pregătire minuţioasă pentru discuţia cu investitorii.

    POVESTEA CELOR TREI ANTREPRENORI DIN SPATELE NOMI ESTE UN SIMPLU EXEMPLU DESPRE CUM SĂ CONVINGI INVESTITORII ŞI SĂ TRANSFORMI O IDEE DE BUSINESS ÎN REALITATE. Ca ei, nenumăraţi tineri îşi încearcă zilnic norocul şi, deşi cei mai mulţi nu răzbesc, există destule poveşti de succes. De la sine înţeles, în primul rând ideea trebuie să fie una reuşită, cu potenţial şi adresată unei nevoi reale din piaţă. De aici însă, drumul devine destul de sinuos.

    Pentru Corey Capasso, Wesley Barrow şi Marc Ferrentino a fost nevoie de 13 zile ca ideea lor, Nomi (pronunţată precum “know me”, în traducere “cunoaşte-mă”), să atragă finanţare, iar banii să ajungă în conturile celor trei tineri, dar în spate sunt câteva luni, dacă nu chiar mai bine, de muncă şi de pregătire tocmai pentru întâlnirile cu investitorii, ca să nu mai vorbim că în ecuaţie există şi o doză sănătoasă de noroc. Nomi este un serviciu prin care magazinele tradiţionale să aibă acces la ceva ce magazinele de pe internet au de-a gata, anume informaţia despre consumatorii care le trec pragul. Folosindu-se de tehnologia wireless, Nomi se leagă la telefoanele mobile inteligente ale utilizatorilor din proximitate şi colectează în timp real anumite informaţii non-invazive, care nu încalcă intimitatea. Este vorba, de pildă, despre frecvenţa cu care acei consumatori trec pragul magazinului şi cât timp petrec acolo, precum şi tipul de telefon folosit. Apoi, Nomi le oferă magazinelor tradiţionale posibilitatea să măsoare impactul pe care îl are vitrina asupra consumatorilor noi care se întâmplă să treacă prin zonă, numărând câţi dintre aceştia au fost convinşi să intre în magazin şi câţi au mers mai departe.

    EXPERIENŢA CELOR TREI ANTREPRENORI ÎN LUMEA ANTREPRE-NORIATULUI, numele lor fiind legat de alte start-up-uri precum Salesforce sau actualul Buddy Media, i-a ajutat însă să găsească o formulă pentru abordarea investitorilor aşa încât să obţină finanţarea într-un timp atât de scurt. Primul pas ar fi să-şi spună povestea în echipă. La discuţie este bine să participe cât mai mulţi membri din start-up, care pot dovedi că experienţa şi expertiza lor în domeniul în care vor să intre este esenţială şi poate asigura reuşita proiectului. Cu alte cuvinte, antreprenorii trebuie să demonstreze că ştiu ce fac.

    PASUL URMĂTOR, CE-I DREPT MAI GREU DE REALIZAT, PRESUPUNE O RELAŢIE DEJA EXISTENTĂ CU ANUMIŢI INVESTITORI, CHIAR ŞI DOAR LA NIVEL DE CUNOŞTINŢĂ. Capasso, Barrow şi Ferrentino cunoşteau deja o parte dintre investitorii cu care s-au aşezat la masa negocierilor – în final First Round Capital cu participaţii din partea Greycroft Partners, SV Angel, Forerunner Ventures, Ralph Mack, David Tisch, Andy Dunn şi Sam Decker. First Round Capital aproape că a investit într-o afacere anterioară a lui Corey Capasso, Spinback, înainte ca aceasta să fie cumpărată de Buddy Media. Iar Ian Sigalow de la Greyloft Partners a fost în consiliul director al Buddy Media. Relaţia anterioară a grăbit, aşadar, procesul de finanţare.

    Al treilea pas ar fi ca la discuţia cu investitorii să existe deja o versiune, cât de minimală, a serviciului care se vrea dezvoltat. Niciun fond de investiţii nu mai e dispus să investească doar pe baza unui plan de afaceri, iar cei trei aveau gata nu doar o versiune a Nomi, dar şi 26 de contracte cu magazine care să folosească serviciul plus o scrisoare de intenţie din partea unui lanţ mare de magazine din SUA. Toate acestea au confirmat practic faptul că există interes pentru serviciul respectiv şi perspective în ce priveşte veniturile.

    NU ÎN ULTIMUL RÂND, CEI TREI ANTERPRENORI SUSŢIN CĂ INAINTE SĂ ABORDEZE INVESTITORII AU AVUT GRIJĂ SĂ ALINIEZE PRODUSUL LA O NIŞĂ NEACOPERITĂ, dar în creştere din piaţă. În contextul vânzărilor afectate de criză, magazinele tradiţionale erau deja în căutare de metode prin care să abordeze consumatorii atât dintre cei existenţi, dar mai ales pe cei potenţiali. Pe lângă asta, este nevoie de o serie de planuri de extindere care să susţină afacerea pe termen mediu şi lung aşa încât investitorii să vadă care sunt perspectivele şi, în final, ce şi de unde vor avea de câştigat ca urmare a finanţării. CEL MAI IMPORTANT ÎNSĂ, crede Corey Capasso, este să existe alternative de finanţare. Asta face ca, la momentul negocierii, percepţia potenţialilor investitori asupra afacerii să se transforme de la “o idee care are nevoie de banii noştri” la “o afacere în care trebuie neapărat să fim implicaţi”.

  • Întreprinzătorii români: fără informaţii, fără sprijin

    România este încă departe de a deveni o societate care acordă sprijin antreprenorilor, indicând o tendinţă de descurajare pentru asumarea riscului în start-up-uri. îmbunătăţirea comunicării privind succesul antreprenorilor şi promovarea oportunităţilor de carieră şi dezvoltare personală oferite de antreprenoriat sunt acţiunile percepute a avea cel mai mare impact asupra îmbunătăţirii culturii antreprenoriale în următorii trei ani, se arată în raport. În opinia consultanţilor E&Y, contextul economic actual, cu locuri de muncă mai puţine şi instabile, a condus la o schimbare a percepţiei tradiţionale asupra carierei ideale, care valorizează stabilitatea, către una favorabilă antreprenoriatului.

    “A încerca ceva pe cont propriu a început să fie considerat acceptabil. Această tendinţă trebuie încurajată prin informarea elevilor şi studenţilor cu privire la antreprenoriat ca opţiune de carieră validă, prin stagii de internship şi răspândirea poveştilor de succes”, se arată în studiu. Chiar dacă jumătate din respondenţi sunt de părere că societatea şi cultura românească sunt încurajatoare pentru ei, răspunsurile lor privind modul în care este perceput eşecul în business de către mediul de afaceri şi societate în ansamblu nu sunt deloc încurajatoare.

    Din studiu reiese, de asemenea, că 56% dintre antreprenorii chestionaţi se plâng de accesul dificil la finanţare, îndeosebi pentru tinerii întreprinzători, iar numai o treime dintre antreprenori cred că România are o legislaţie prielnică pentru cei ce doresc să înceapă o afacere de la zero.

    În clasamentul libertăţii economice publicat de Heritage Foundation din Washington, România a urcat anul acesta trei poziţii faţă de ediţia de anul trecut, clasându-se pe locul 59 din 185 de ţări, cu un scor total de 65,1 puncte, după ce a înregistrat “îmbunătăţiri în gestionarea cheltuielilor bugetare şi în privinţa libertăţii pieţei muncii, ceea ce a compensat reducerea libertăţii în raport cu corupţia”.

  • Aproape jumătate dintre antreprenorii români nu au absolvit liceul

    Aproape jumătate dintre antreprenorii români nu au absolvit nici măcar liceul, iar pe o treime dintre aceştia un eşec în business îi determină să nu mai aibă alte iniţiative în afaceri, potrivit unui barometru realizat de Ernst&Young (E&Y), scrie Mediafax. “În SUA, 95,1% dintre deţinătorii de întreprinderi mici au cel puţin studii superioare. În România, doar 53,3% dintre antreprenori sunt absolvenţi de liceu sau de facultate. Totuşi, începând cu anul şcolar 2010-2011, educaţia antreprenorială a fost introdusă în licee (clasa a 10-a), fapt ce va creşte gradul de conştientizare a antreprenoriatului în rândul adolescenţilor, ca alternativă de carieră”, se arată în barometrul percepţiei asupra mediului antreprenorial românesc, “Antreprenorii vorbesc”, lansat de Ernst&Young. În opinia consultanţilor E&Y, contextul economic actual, cu locuri de muncă mai puţine şi instabile, a condus la o schimbare a percepţiei tradiţionale asupra carierei ideale, care valorizează stabilitatea, către una favorabilă antreprenoriatului.

    Mai multe pe gandul.info

  • Personalitatea anului 2012: EXPANTREPRENORUL

    Simplu spus, 2012 a fost poate unul dintre cei mai cenuşii ani ai capitalismului post-revoluţionar. La finele anului trecut ne exprimam credinţa că anul 2012 va fi primul an de capitalism adevărat în România. După atâţia ani de scădere, de ajustări, de reduceri, ar fi fost de aşteptat ca şefii de companii şi antreprenorii să încerce să câştige bani. Să câştige bani din afaceri şi nu din falimentarea companiilor sau din alte artificii apărute în criză. Să regăsească ideile de bază ale unei afaceri, să motiveze echipe, să creeze şi să impună produse. Nu a fost aşa, din păcate.

    Dar am descoperit, în 2012, câteva poveşti excepţionale ale unor oameni care au venit în România şi au dezvoltat aici afaceri. Oameni pe care nu i-a descurajat nici mediul social, politic sau economic nu foarte prietenos, nici lipsa de corectitudine, nici jocurile de culise, ca să nu mai vorbim de amănunte cum sunt cunoaşterea limbii sau a cutumelor societăţii. Şi au reuşit.

    Este vorba de cei pe care i-am denumit pe copertă “expantreprenori”, antreprenorii de origine străină din România. Am descoperit hotărâre, iniţiativă şi optimism. Au poveşti interesante şi au îmbogăţit vocabularul limbii române. Sunt dovada vie a globalizării şi pionierii unei lumi fără graniţe. Criticii ne vor reproşa că o parte din expantreprenori lucrează în zona gri a economiei sau în interiorul unor enclave, al unor grupuri de interese. Le răspundem că nici procentul românilor care lucrează aşa nu este de neglijat. Şi nu sunt aceştia eroii textului nostru.

    Dar ce se poate spune despre Jabbar Kanani, libanez de origine azeră, care a clădit cea mai interesantă formă de companie agricolă pe care am întâlnit-o şi care pune în mişcare o cincime din agricultura românească? Compania sa este un model pentru alţi antreprenori, veriga lipsă care, activată şi multiplicată, ar transforma agricultura dintr-un clişeu, un concept golit de sens, într-o afacere veritabilă. Agricover, compania lui Kanani, face legătura dintre fermieri şi procesatori. Pe de o parte sunt 3.000 de fermieri, cărora le asigură cele necesare activităţii – bani, seminţe, carburant, animale de crescut. În cealaltă parte, avem 110 procesatori care cumpără produsele. Între ei, Kanani şi o cifră de afaceri care a crescut în mod constant chiar în perioada crizei şi care va ajunge în curând la un miliard de lei.

    Sau Wargha Enayati, fondatorul reţelei de clinici private Regina Maria, acum acţionar minoritar al businessului evaluat la circa 35 de milioane de euro pe an. Nu a venit în România ca să facă afaceri. Deşi a crescut în Germania, la scurt timp după începerea facultăţii şi-a spus că vrea altceva, că vrea să aibă un drum diferit de al celorlalţi. “Mi-am zis să vin în România pentru că primul cap încoronat care a aceeptat religia Bahá’í a fost Regina Maria.” În primul an a stat în Suceava. Era 1983, iar şocurile au venit unul după altul. “Aveai apă numai de două ori pe săptămână, stăteai pentru o bucată de caşcaval ore în şir la coadă.”Wargha Enayati îşi aminteşte că se înghesuiau patru studenţi într-o garsonieră şi bifau zilnic pe un calendar câte zile mai au de stat în România. A prins schimbarea din 1989 ceva mai optimist. “Dacă nu venea revoluţia, aş fi plecat”, spune Wargha Enayati, menţionând că aşteptările sale au început să scadă după anul 1995. Mijlocul anilor ’90 l-a surprins făcând tranzacţii în domeniul imobiliar, iar ulterior a decis să-şi deschidă un cabinet în piaţa Unirii din Bucureşti. “Cu imobiliarele mergea foarte bine, aşa că primul cabinet a fost mai mult o distracţie. După criza din ’95, am insistat mai mult pe partea medicală”. Între timp, Wargha Enayati a fost medicul ambasadelor Germaniei, SUA, Canadei şi al comunităţii de expaţi. În scurtă vreme, la cabinetul său se arondau firme străine şi mai apoi româneşti. “De la un cabinet de cardiologie şi interne, avem acum peste 20 de policlinici în Bucureşti şi în ţară. Am fost pionierul în dezvoltarea sistemului medical din România”, rezumă Enayati traseul parcurs în cei 17 ani pe care CMU îi împlineşte în acest an.

  • Doi antreprenori români au lansat un site de joburi destinat exclusiv domeniului financiar

    Site-ul şi-a început activitatea în luna iunie şi colaborează cu bănci, companii multinaţionale, firme de audit şi consultanţă, dar şi afaceri antreprenoriale mici şi mijlocii. Nadir Ali are o experienţă de peste 14 ani în audit şi consultanţă de management, din care zece ani în cadrul companiei de audit PricewaterhouseCoopers România, iar Radu Văcărelu a activat peste 13 ani în domeniul resurselor umane.

    Mai multe pe zf.ro

  • Milioane de euro din fructe, legume şi alimente congelate

    5 milioane de euro este cifra de plecare a investiţiei pe care o au în plan doi antreprenori, Daniel Nistor (42 de ani) şi Cristian Dărmănescu (38 de ani), parteneri în afacerea Alfredo. Cu aceşti bani, din fonduri europene (40%), credite bancare şi fonduri proprii, cei doi doresc să ridice de la zero o platformă la Afumaţi, Ilfov. După paşi şovăielnici la începuturi, adică în urmă cu 20 de ani, Alfredo a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 50 de milioane de euro, iar pentru 2012 cei doi acţionari se aşteaptă la o creştere de cel puţin 20%.

    Fiecare dintre cei doi a pus bazele unei firme proprii de distribuţie – cu alimente congelate şi, respectiv, fructe şi legume proaspete – şi s-au asociat în 1999. Întâmplarea, şansa şi determinarea sunt deopotrivă elemente care le marchează poveştile. Daniel Nistor spune că începuturile nu au fost câtuşi de puţin line şi după ce şi-a dorit să emigreze, dar nu a primit viză, a încercat mai multe variante de a câştiga bani. “Am început afacerea cu fructe pentru că la un moment dat, în Bucureşti, am vrut să cumpăr banane, iar vânzătorul nu a vrut să-mi vândă decât la bax”, spune acum uşor amuzat.

    A fost o decizie oarecum hazardată, de vreme ce a cumpărat cele cinci baxuri doar pentru a-i arăta vânzătorului că poate. Surpriza a fost însă că odată ajuns la Brăila, unde avea o firmă prin care distribuia pe atunci cafea, bananele s-au vândut imediat. Aşa i-a venit ideea de a-şi încerca norocul cu distribuţia de fructe şi legume. Câţiva ani mai târziu s-a asociat cu Cristian Dărmănescu, iar acum fiecare dintre cei doi se ocupă de câte una dintre diviziile afacerii, care îşi împart în mod egal cifra de afaceri. “Ne consultăm doar dacă vrem să modificăm bugetele stabilite, în rest, fiecare are libertate deplină cu divizia de care este responsabil”, spune Nistor. El este managing partner al Alfredo Fresh, care distribuie fructe şi legume proaspete, sub mărcile Alfredo şi Alfresh. Vârful de lance al afacerii este importul şi distribuţia de fructe exotice, ce are în acest moment o cotă de piaţă estimată la 10-12%, la fel ca şi firma “soră” în segmentul ei. Principalul canal de desfacere sunt super şi hipermarketurile (80%), urmate de magazinele tradiţionale (20%).

    Proporţia este complet inversată în cazul diviziei de alimente congelate: aproape o treime din produse ajung pe rafturile reţelelor moderne, restul fiind vândute prin intermediul a 25.000 de puncte de vânzare la nivel naţional. Cât priveşte valoarea totală a pieţei de fructe şi legume proaspete, nu există estimări, cele mai mari volume fiind nefiscalizate. În zona alimentelor congelate, unde s-a dezvoltat Alfredo Foods, estimările se referă la o valoare anuală de 500 de milioane de euro. În distribuţia de alimente cu temperatură controlată, cei mai importanţi competitori sunt Macromex, controlată de antreprenorul Dan Minulescu, şi Agroalim care a fost preluată în urmă cu câţiva ani de Smithfield.

    Alfredo Foods s-a axat, mai cu seamă în ultimii ani, când firma s-a reorganizat şi reaşezat în piaţă, pe distribuţia de peşte şi fructe de mare, care realizează peste 50% din vânzările diviziei, fiind urmate de legume congelate şi carne. “Puţină lume ştie, dar peştele congelat este foarte proaspăt, fiind congelat imediat după ce a fost pescuit. Cel mai adesea, în galantare peştele proaspăt este de fapt decongelat”, susţine Cristian Dărmănescu, care argumentează că preţul logisticii ar fi altminteri foarte mare. El se declară încrezător în evoluţia viitoare a firmei, de vreme ce “consumul de peşte în România este de 4-5 kg pe an per capita, adică mai puţin de jumătate din media europeană”.

  • Magia Kawasaki

    Marketingul, aşa cum îl ştiam, graţie proliferării internetului şi-a modificat parametrii. Am pătruns într-o nouă eră, în care leadership-ul trebuie meritat, fie că este vorba despre o organizaţie măruntă sau despre una puternică. Înainte, existau “cei mari”: ziarele, revistele care aveau cea mai mare vizibilitate erau considerate autoritatea supremă. Ele se adresau masei de consumatori spunându-le: “Aveţi încredere în noi, noi ştim cel mai bine ce vi se potriveşte”.

    Noul marketing funcţionează altfel: clientul este cel care hotărăşte pentru sine. Ca să hotărască în favoarea mărcii sau firmei dumneavoastră, trebuie să-l vrăjiţi. Să-l determinaţi, prin felurite metode, să vă caute, să renunţe la scepticism, la blazare, la imobilism sau la resemnare şi să intre sub influenţa felului în care dumneavoastră vedeţi lumea. Să devină dependent de produsele dvs. – într-un mod pozitiv, nu amăgindu-l – astfel încât să trăiască încântarea de a vă fi client şi încrderea deplină. Până într-atât încât să treacă cu vederea micile neajunsuri despre care vorbeam în preambulul acestui articol.

    Fiecare capitol din “Încântare” este un ghid care vă arată cum să lucraţi asupra punctelor slabe şi cum să le consolidaţi pe cele puternice. Cum surâdeţi? Ştiţi să salutaţi cum se cuvine? Iată nişte detalii aparent minore cărora, dumneavoastră ca antreprenor, aţi uitat să le mai acordaţi importanţă. Până într-atât încât aţi devenit un simulacru al personajului care eraţi cu câţiva ani înainte. Aţi devenit poate arogant, fără să vă daţi seama, şi v-aţi transformat surâsul într-un rictus automat. Reveniţi, prin urmare, la felul dumneavoastră autentic de a fi. Pentru că magia (încântarea) este nu doar o metodă de a acţiona asupra celorlalţi, ci şi asupra propriei persoane.

    Iar cel mai nimerit om care să vă vorbească despre aceste acţiuni este însuşi Guy Kawasaki. Nu este profesor de psihologie, ci un practician al artei de a încânta clienţii. Fost “evanghelist” al MacIntosh, a părăsit Apple pentru crea numeroase “start-up”-uri memorabile: Garage Technology Venture sau Alltop, de pildă. El inspiră şi călăuzeşte milioane de de antreprenori care se îmbulzesc la conferinţele sale, iar aici, în acest volum de referinţă, vă livrează cele mai “încântătoare” secrete ale sale.

    Guy Kawasaki – “Încântare”, Editura Publica, Bucureşti, 2012