Dacă actualele tendinţe se menţin, până la jumătatea actualului secol principalele naţiuni europene ar putea ieşi din topul celor mai puternice 10 economii la nivel mondial; acum ratele de creştere în Europa sunt la jumătatea celor dinainte de criză, iar fără reforme, Europa va rămâne şi mai mult în urma competitorilor săi şi nu va mai reuşi să compenseze veniturile pierdute în perioada crizei. Avertismentul e conţinut în materialul asumat de cabinetul prim-ministrului britanic şi distribuit participanţilor la întâlnirea de săptămâna trecută de la sediul BNR cu Vince Cable, ministrul britanic pentru afaceri şi inovaţie.
Cu un discurs destul de agresiv, în care a insistat că “în cazul celui mai negru scenariu, întregul proiect al Uniunii Europene ar putea eşua, cu consecinţe dezastruoase pentru noi toţi”, Vince Cable a reluat avertismentul guvernului său, rostind la Bucureşti una dintre cele mai puternice pledoarii pro-europene de după declanşarea crizei din 2008, pornind de la o perspectivă total diferită de termenii în care au loc discuţiile de acum despre viitorul Europei.
În loc de separarea obişnuită dintre zona euro şi statele europene fără moneda unică, Cable, emisar al unei ţări care şi-a păstrat moneda proprie, a vorbit despre Uniunea Europeană ca piaţă comună comercială, a muncii, a inovaţiei, a energiei, a educaţiei şi ca subiect de drept în negocierile comerciale cu restul lumii; în loc de criza datoriilor suverane şi de evenimentele de pe pieţele financiare ca determinant al politicii statelor europene şi al conflictelor dintre ele, demnitarul britanic a vorbit despre avantajele economice ale UE ca bloc unitar în competiţia cu celelalte puteri globale; în fine, în loc de bănci şi multinaţionale migratoare (întâlnirea de la BNR avea loc exact în ziua când Nokia a anunţat că renunţă la investiţia din România), Cable a vorbit despre forţa de muncă educată şi IMM-urile inovatoare ca atuuri ale Europei pentru relansarea post-criză.
Eventualilor eurosceptici din public, Cable le-a reamintit că numai graţie pieţei unice, “cea mai mare realizare economică a Uniunii Europene şi cea mai mare piaţă de desfacere din lume”, cu peste 500 de milioane de consumatori care generează 12 trilioane de euro anual, a reuşit Europa să devină un actor global alături de SUA şi China şi că nu trebuie să piardă acest statut.
Pe de altă parte, birocraţia europeană şi o legislaţie rigidă fac ca numai 12% din comerţul online al UE să fie transfrontalier, iar beneficiile rezultate din liberalizarea industriei aeriene n-au fost extinse şi pentru căile ferate sau alte căi de comunicaţii. Estimările citate de Vince Cable susţin că o liberalizare suplimentară a serviciilor şi crearea unei pieţe digitale unice ar putea aduce economiei europene venituri în plus de 800 de miliarde de euro pe an, adică echivalentul unei creşteri medii anuale cu circa 4.200 de euro a veniturilor dintr-o familie europeană obişnuită.
La fel, dacă s-ar reduce obstacolele comerciale între UE şi alte pieţe (Japonia, Mercosur), Europa ar câştiga 5,2 milioane de locuri de muncă, adică mai mult decât a pierdut în perioada de recesiune, iar dacă ar reuşi să termine toate negocierile comerciale în curs de desfăşurare, PIB european ar putea creşte cu 60 de miliarde de euro. Cât despre birocraţia la nivelul afacerilor, înfiinţarea unei firme costă 2.285 de euro în UE, faţă de 644 de euro în SUA sau 593 în Brazilia, iar costurile de conformare la reglementările europene şi de obţinere a patentelor îi sufocă mai ales pe micii întreprinzători, cei care concentrează două treimi din locurile de muncă în Europa şi realizează mai mult de jumătate din PIB.
“România şi Marea Britanie au interesul comun de a elimina aceste bariere structurale în calea creşterii economice, care dacă nu vor fi abordate, ne vor trage pe toţi înapoi”, a insistat Cable, într-unul dintre multele puncte ale discursului în care şi-a luat România ca aliat. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a adăugat chiar că “o combinaţie între birocraţia de la Bruxelles şi birocraţia de la Bucureşti poate fi fatală dezvoltării României”, că România susţine reforma instituţională europeană pentru eliminarea poverii birocratice şi că aceasta trebuie să fie o urgenţă pentru toate statele membre.
Dincolo de politeţea de a-şi declara puncte de vedere comune cu cele al gazdelor (în cazul de faţă BNR), Cable a adus un argument raţional, exprimat la fel de diplomatic: “România este un stat mare al Uniunii şi are o contribuţie mare de adus la o direcţie sănătoasă a politicilor europene, având o perspectivă proaspătă asupra lor”. La nivel practic, britanicii vor stimula prospeţimea respectivă, având în vedere anunţul lui Vince Cable că experţi ai guvernului român vor merge la Londra ca să se inspire din experienţa englezească a autorităţilor de reglementare, ca şi remarca aceluiaşi Cable că “printre conducătorii şi inovatorii României în viitor” se vor afla şi unii dintre numeroşii tineri români care studiază la Oxford sau Cambridge.
Cât despre investiţii, Cable a spus că firmele britanice sunt interesate să investească în special în sectorul energetic, punctele de atracţie fiind planurile României de a liberaliza sectorul energetic şi de a stimula producţia pe bază de resurse regenerabile – hidro, eoliană, solară, geotermală, biomasă. La ora actuală, numărul firmelor britanice cu afaceri în România depăşeşte 4.000, care numai anul acesta au creat câteva sute de noi locuri de muncă; exemplul dat de Cable a fost cel al companiei de servicii IT Endava, care până în iunie 2012 vrea să angajeze în total 1.000 de specialişti români.
Asemănarea dintre România şi Marea Britanie se opreşte însă într-un punct important: dacă Vince Cable a lăudat planul guvernului român de a stimula cu credite subvenţionate IMM-urile (programul Kogălniceanu), plan pe care l-a asemănat cu cel promovat de el însuşi la Londra pentru a susţine micii întreprinzători, resursele disponibile pentru cele două state sunt cum nu se poate mai diferite. Cable, alături de oficiali ai Băncii Angliei, promovează o nouă rundă de relaxare monetară cantitativă (cumpărare de obligaţiuni de către banca centrală spre a injecta lichiditate în piaţă), după model american, după cel lansat în 2009 de Banca Angliei şi încheiat după un an şi 200 de miliarde de lire cheltuite, iar estimările actuale vorbesc de circa 50-100 de miliarde de lire care ar urma să fie necesare pentru stimularea economiei.
Susţinerea de către Cable a noii iniţiative i-a atras critici din partea comentatorilor atenţi la inflaţie şi sceptici în privinţa eficienţei unor astfel de stimulente: economia britanică a crescut cu numai 0,2% în trimestrul al doilea, iar estimările curente pentru 2011% sunt inferioare previziunii de 1,7% din martie a guvernului Cameron. În mod excepţional însă, temându-se de o întoarcere a recesiunii globale, FMI recomandă acum ţărilor dezvoltate să amâne cel puţin o parte din programele de austeritate bugetară până după revenirea la o creştere economică durabilă.
Nu acesta e cazul României şi al economiilor europene din Est; de o astfel de schimbare de politică am putea profita doar indirect, prin faptul că România depinde vital de o relansare a economiei UE. “Vorbim de o încetinire a economiei româneşti la anul, din motivul singular, dar foarte important, că UE va avea doar o creştere mică”, a spus Mugur Isărescu. Sau altfel spus în cuvintele lui Vince Cable: “Este esenţial pentru România ca UE să atingă şi să menţină o creştere sustenabilă”.