“Încălcarea de către proiectul de rectificare bugetară a regulilor fiscal bugetare subminează grav credibilitatea acestora, mai ales în ceea ce priveşte nerespectarea ţintei de deficit bugetar”, arată Consiliul într-o opinie formulată la 30 iulie, data la care Guvernul a decis prima rectificare bugetară a anului.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Este important pentru mine să aflu ce cred oamenii cu adevărat. Iar dacă există un loc în care oamenii spun ceea ce gândesc, acel loc este taxiul”, a declarat şeful Guvernului într-o înregistrare video postată pe Facebook, Twitter şi YouTube.
Filmat purtând uniforma şoferilor de taxi de la firma Oslo Taxi, Stoltenberg a condus incognito un vehicul, într-o după-amiază de iunie, pe străzile capitalei norvegiene.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Sincer, cred că Larry Summers şi Janet Yellen sunt candidaţi foarte bine calificaţi”, a spus Obama, adăugând că decizia finală va fi una dintre cele mai importante decizii economice din mandatul său.
Plecarea lui Bernanke, numit la conducerea băncii centrale în 2006 de către preşedintele George W. Bush şi reconfirmat în post în 2010 de către Obama, face obiectul unor numeroase speculaţii, într-o perioadă în care Fed este pe cale să hotărască restrângerea politicii de stimulare a economiei.
“Preşedintele Rezervei Federale nu este doar unul dintre cei mai importanţi lideri politici din SUA, este şi unul dintre cei mai importanti lideri politici din lume”, a declarat preşedintele Obama.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
De multe ori m-am întrebat cum gândeşti când eşti bogat, cum ţi se schimbă legăturile dintre neuroni, cum interpretezi gesturi şi fapte după ce ai obţinut confirmarea financiară a imaginaţiei şi a puterii de a transforma o idee într-o afacere viabilă, puternică, îngroşătoare de conturi. Cred că personajele care reuşesc în viaţă în acest fel au, pe lângă o sumedenie de calităţi, un soi de ambiţie complexă, ceva ce începe cu teama celui care a trăit foamea de a nu mai flămânzi şi se termină cu nevoia celui care a primit scatoalce toată copilăria de a le înapoia, într-un fel sau altul. Nu a remarcat multă lume că exact în perioada în care a cumpărat influenta publicaţie, Amazonul lui Bezos a lansat un nou serviciu, vânzarea de artă.
Ajuns aici, fac o paranteză şi precizez că am mai scris despre asta: cred că ne îndreptăm, sau poate ne aflăm deja, într-un soi de Ev Mediu Tehnologizat; Evul Mediu nu a fost o perioadă prea fericită a omenirii, mult mai procupată să supravieţuiască decât să creeze sau să avanseze, iar ce-i acuma nu diferă, în mod fundamental, de acele vremuri. Avem desfăşurări de forţe imbecile, avem impunere, avem supuşenie şi slugărnicie, totul, eventual, online. Şi, asemeni nobililor care se împodobeau într-o vreme în care Moartea Neagră secera, şi actualii înavuţiţi îşi caută bucăţica lor de nobleţe.
Am studiat cu interes noul serviciu al Amazon şi spun că este ceva extrem de prost făcut. Sunt la vânzare 40.000 de opere de artă create de 4.500 de inşi (le spun inşi pentru că mulţi, prea mulţi, nu sunt artişti, în opinia mea), în urma unor parteneriate cu 150 de galerii (nu le spun de artă). Preţurile începeau cu cinci milioane de dolari, pentru un Norman Rockwell la care beneficiai de free shipping, şi continuă cu o nebunie de Andy Warhol, cu preţuri mult prea mari pentru ce oferă omul, şi cu tot fel de chestii supraevaluate, care lasă impresia că galeriile vor: unu, să scape de ce se prăfuia prin expoziţie, şi doi, să câştige cât mai mult profitând de uriaşul număr de ultilizatori (rimează cu neştiutori) ai sitului Amazon. M-a întristat un portret de copil al lui Monet, scos la vânzare cu 1,4 milioane de dolari şi care a intrat în gura haterilor – unul că are crăpături, altul că este franţuzesc şi că nu are traducere în engleză, altul care face mişto de confuzia care s-ar crea între Monet şi Manet.
Îmi pare a fi etapa următoare a curentului „arta la supermarket„, creată ieftin, în China: culoare pe pânză, e adevărat, dar culoarea pe pânză însemnă o vacă albastră pe fond galben, aceeaşi vacă, dar verde şi pe fond albastru, o vacă roşie pe mov, şi tot aşa. Să aibă omul cum asorta, şi la culoare, şi la dimensiuni. Pe lângă toate capetele lui Mao făcute de Warhol – cred că are vreun milion, în varii nuanţe – cred că ar merge o serie mare de Gioconde, din care să păstrăm zâmbetul, dar să fie blonde, negrese, chinezoaice, pistruiate, roşcate, cu ochi migdalaţi sau indience; politically correct şi pentru toate gusturile, nu? Sau Rondul de noapte, dar nu cum l-a făcut fraierul acela de Rembrandt, ci cu ninja, sau poate cu spartanii atletici din filmul 300, ba chiar nişte dorobanţi de-ai noştri sau ceva flăcăi din infanteria marină. Să dăm, cum ar veni, artă la tot poporul, pe gusturi, ieftină, asortabilă, digerabilă, fără bătăi de cap în înţelegerea fenomenului artistic şi cu free shipping. E o lume din ce în ce mai mică şi arta fără complexe se aşază într-un firesc care nu mai are întrebări, spaime şi nelămuriri.
Cred că, prin lansarea magazinului de artă şi cu cumpărarea Washington Post, Jeff Bezos îşi caută porţia lui de nobleţe, în fond e chiar cool să ai în aceeaşi pălărie şi ziarul care l-a făcut pe Nixon să demisioneze, şi pe Norman Rockwell, şi pe Monet sau Manet, totul condimentat cu Mao şi mult, cât mai mult Andy Warhol.
Antonescu a fost întrebat, într-o intervenţie telefonică la Realitatea Tv, cum vede “războiul declaraţiilor” dintre şeful statului şi premier din ultimele săptămâni.
“E o suită de declaraţii nefaste şi inestetice. Eu punctul de vedere mi l-am spus. Cred că preşedintele ar fi trebuit, odată ce i s-a făcut o propunere pentru desemnarea unui ministru la Transporturi, să se pronunţe. (…) Victor Ponta nu avea ce face altceva decât ceea ce a făcut. Câmpul în care declaraţiile domnului Băsescu au dus discuţia a generat această polemică. Mi se pare în continuare trist şi de-a dreptul inestetic ca o temă de importanţă majoră, ca privatizarea unei mari companii, să prilejuiască un fel de joc de-a şoarecele şi pisica în care, până la urmă, cine câştigă?
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Potrivit publicaţiei Le Journal du Dimanche, fostul preşedinte francez este “plebiscitat” pe locul 3 al acestui clasament de către categoria de vârsta de peste 65 de ani, considerată un adevărat “rezervor” de voturi al dreptei, după Simone Veil şi Charles Aznavour. “Este o surpriză, o ruptură cu una dintre legile Top 50, potrivit căreia politicienii nu reuşesc deoarece clivează enorm”, notează Frédéric Dabi, adjunctul directorului general al institutului Ifop.
“Este absolut idolatrizat de către simpatizanţii dreptei”, relevă Dabi, care emite două ipoteze pentru a explica acest lucru. Este vorba, în primul rând, despre o “nostalgie a simpatizanţilor dreptei (care), având în vedere situaţia UMP, cred doar în Sarkozy pentru scoaterea partidului din toropeală”, apreciază el, adăugând că fostul şef de stat este perceput ca “posibilul salvator al dreptei”.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Elicopterele survolează spaţiul aerian al capitalei, în timp ce forţele aeriene şi comandourile marinei caută militanţi pe dealurile Margalla ce înconjoară oraşul, au declarat oficialii pentru CNN.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
DIFERENŢA DE PREŢ A LOVIT ÎN PRIMUL RÂND ÎN VENITURI. Când trebuie să supravieţuieşti înveţi să-ţi conduci afacerea altfel. Trăim într-o lume în care obiceiurile de afaceri s-au schimbat„, spune astăzi Alexandru Dobrescu, şeful filialei locale a companiei aeriene Air France KLM. Potrivit managerului, cauzele reducerii tarifelor sunt multiple: au avut de suferit corporaţiile care şi-au redus cheltuielile cu deplasări – „un element foarte important„ -, competiţia a devenit mai agresivă odată cu dezvoltarea jucătorilor low-cost – „este unul dintre elemente, dar nu principalul factor„.
Privind retrospectiv, Dobrescu se întreabă cum a reuşit să coboare preţurile. „Nu pot să controlez ce se întâmplă din punct de vedere macroeconomic, dar pot să anticipez„. Astfel, managerul s-a focusat pe identificarea fluxurilor de pasageri către destinaţii specifice în anumite perioade de timp ale anului, ceea ce permite o mai bună identificare a obiceiurilor de consum. Apoi, a redimensionat compania pentru a fi mai flexibilă.
Aeroporturile ruşinii: oraşul din România unde zboară un singur pasager pe zi
Asta înseamnă o serie de contracte part-time cu angajaţii pentru a controla mai bine costurile. „Eu experimentez deja de ceva vreme lucrul ăsta. E o greşeală să-ţi propui cifre şi să reduci astfel personalul„. Air France KLM are în România 29 de angajaţi, faţă de 40 în 2006.
INCEPÂND DIN 2010, NE-AM PROPUS SĂ FIM COMPETITIVI PE PIAŢA DIN ROMÂNIA„, mai spune Alexandru Dobrescu. Cele două direcţii pe care am marşat au fost găsirea de servicii care să atragă noi pasageri şi o viteză mai mare de reacţie – „când un competitor pune pe piaţă ceva ce ar putea să-ţi altereze rezultatele îţi schimbi strategia„. Meciul preţurilor este prima măsură în astfel de cazuri. Atenţia Air France KLM înspre mişcările concurenţei a crescut – „reprezintă un element important în strategia pe care o gândesc„.
După Dobrescu, în momentul rezervării unei călătorii pe un zbor lung-curier tariful nu este singurul care contează, ci un cumul între numărul de conexiuni, tipul aeronavei şi intervalul de timp dintre zboruri – „nu mă arunc să cobor un preţ dacă văd că acela care vine cu oferta nu are şanse de câştig„. În momentul de faţă, Air France KLM transportă în sau din România cei mai mulţi pasageri către Paris, Asia-China şi Canada în comparaţie cu rivalii de la Lufthansa, British Airways sau Turkish Airlines. Este un element important pentru rezultatele pe care Dobrescu le trimite la headquarterul AFKLM, deoarece zborurile lung-curier sunt principala miză a prezenţei operatorilor aerieni peste tot în lume.
PONDEREA PASAGERILOR DE TRANZIT PRIN HUBURILE COMPANIEI A RĂMAS LA NIVEL CONSTANT ÎN ULTIMII ANI, DE 60% PRIN PARIS ŞI 80% PRIN AMSTERDAM. Dobrescu face trimitere şi la condiţiile din aeroporturile principale din Franţa şi Olanda ca urmare a investiţiilor făcute în ultimii ani, mai ales în Charles de Gaulle din Paris. Apoi, aeroportul Schiphol din Amsterdam a fost votat, la concursul World Airport Awards, cel mai bun aeroport al Europei în 2013, marcând astfel al doilea an consecutiv în care Schiphol primeşte acest premiu.
Totodată, casa Artmark remarcă un interes tot mai crescut pentru arta tânără, postmodernă şi contemporană, segment al pieţei de artă a atins un maxim la cea mai recentă licitaţie de profil, organizată în urmă cu două săptămâni, cu un volum total al vânzărilor de 321.700 euro.
Casa de licitaţii apreciază că atenţia pe care arta românească contemporană a captat-o pe plan internaţional s-a reflectat şi pe piaţa din România, iar colecţionarii români se arată tot mai dispuşi să investească în artiştii contemporani. Aceasta este şi tendinţa întâlnită pe piaţa internaţională de artă, conform ultimelor bilanţuri ale caselor de licitaţii Sotheby’s şi Christie’s, piaţa de artă contemporană înregistrând cele mai bune rezultate, peste sumele oferite pentru lucrările vechilor maeştri.
În primul semestru al lui 2013, vânzările de artă contemporană ale Artmark au fost cu aproape 60% mai ridicate faţă de media aceleiaşi perioade a lui 2012, înregistrându-se şi cea mai mare rată de adjudecare pe acest segment, de 92%.
Cele mai mari tranzacţii sunt atribuite totuşi, în continuare, marilor maeştri ai picturii româneşti; tablourile acestora continuă să reprezinte pentru colecţionari o investiţie sigură, de durată. Au fost stabilite noi recorduri de autor pentru Ştefan Luchian (“Două fete”, 300.000 euro), Ion Andreescu (“Ulcică cu flori de câmp”, 150.000 euro) şi Theodor Aman (42.500 euro, pentru tabloul de mici dimensiuni intitulat ”Veneţiană”) şi reconfirmări ale valorii lui Nicolae Grigorescu (“Întoarcerea de la târg”, 150.000 euro şi “Costum verde de bal/ Colombina în verde”, 142.000 euro).
Cu 24 de licitaţii organizate de la începutul anului şi până acum, Artmark acoperă 75% din totalul pieţei secundare de artă. Casa oferă instrumente de informare şi analiză, cum sunt Indexul pieţei de artă, indicii de rentabilitate ArtC şi lichiditate ArtL.