Sachs, care prezidează un comitet al ONU, şi-a anunţat oficial intenţia de a candida într-un articol publicat în Washington Post. Anunţul a fost făcut în condiţiile în care o sursă apropiată Băncii Mondiale a declarat că “oficialii americani se gândesc la lansarea în cursă a secretarului Trezoreriei Timothy Geithner, a unuia dintre predecesorii săi Lawrence Summers, sau a unui reprezentant din sectorul privat, precum Mohamed El-Erian, şeful fondului de investiţii Pimco. Sachs a ţinut să precizeze că nu provine nici de pe Wall Street nici din mediul politic american.
Blog
-
Poupet, BRD: Într-o lume perfectă, domnul Isărescu are dreptate, dar această lume nu este perfectă
“Într-o lume perfectă, domnul Isărescu are dreptate, dar această lume nu este perfectă. Rata de referinţă nu este una operaţională, este una indicativă, dar dacă de mâine guvernatorul continuă să elibereze nişte rezerve de la bănci, asta ar fi foarte foarte folositor şi dacă vrea să o facă şi în monedă străină va fi şi mai folositor, dar înţelege că este dificil pentru că trebuie să păstreze şi rezervele la banca centrală”, a declarat şeful BRD Groupe Societe Generale. Isărescu a declarat joi că băncile vor avea mai multă lichiditate şi va trebui să reducă dobânzile, odată cu venirea primăverii şi topirea zăpezilor.
-
Buzău: Peste 2.000 de locuinţe din 28 de localităţi sunt încă sub nămeţi
Potrivit centralizărilor realizate de Prefectura Buzău şi de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, 2013 locuinţe sunt încă sub zăpadă în acest judeţ, după viscolul şi ninsorile abundente din lunile ianuarie şi februarie, cea mai gravă situaţie fiind în localitatea Smeeni. Aici, dintr-un total de 2307 gospodării, 301 sunt sub nămeţi încă. La Ghergheasa, din 1103 gospodării 300 sunt în această situaţie, iar la Movila Banului din 1.277 de locuinţe 268 de case trebuie să fie curăţate astfel încât topirea zăpezii să nu provoace stricăciuni imobilelor. Alte localităţi buzoiene în care nămeţii au înghiţit case sunt Amaru, Bălăceanu, Boldu, C.A.Rosetti, Cochirleanca, Costeşti, Florica, Gherăseni, Glodeanu Sărat, Glodeanu Siliştea, Largu, Luciu, Mihăileşti, Rîmnicelu, Ruşeţu, Vadu Paşii, Vâlcelele, Ziduri.
-
Alegeri Rusia – Vladimir Putin a obţinut 64,39 la sută din voturi
Candidatul comunist Ghennadi Ziuganov ocupă locul al doilea cu 17,13 la sută din voturi, conform aceleiaşi surse. Locul al treilea revine pentru moment noului venit pe scena politică rusă, miliardarul Mihail Prohorov (6,97 la sută) aflat cu puţin înaintea populistului Vladimir Jirinovski (6,71 la sută). Participarea la vot a atins 64 la sută.
-
Înţelepciunea mulţimii
“Proşti, dar mulţi”, îi răspunde Lăpuşneanu vornicului Moţoc, care a pus în balanţă stupizenia gloatei cu calitatea sa de mare boier şi poziţia de “tehnocrat”. E vorba deci de o ecuaţie în care intră calitatea şi cantitatea. Nu ne interesează rezolvarea pe care i-a dat-o Negruzzi, ci faptul că, în general, mulţimea este considerată proastă. Dacă nu vă place Negruzzi, vin cu o altă referinţă: agentul K din filmul “Men in Black” exprimă cam aceeaşi idee: “A person is smart. People are dumb”. Să recunoaştem că ne plac indivizii inteligenţi, experţii adevăraţi, elitele şi, deşi nu e tocmai corect politic, dispreţuim “mulţimea”. Cei dintâi par mult mai abilitaţi să conducă societatea, iar mulţimea face numai boacăne.
Cam aceasta era şi viziunea lui Sir Francis Galton, un om de ştiinţă polivalent de la sfârşitul secolului 19, care s-a ocupat printre altele de statistică şi studiul eredităţii. Una dintre ideile sale era încrucişarea controlată (breeding) care să producă indivizii inteligenţi ce vor forma elitele capabile să conducă societatea. Dar curiozitatea sa pentru ereditate şi firea umană l-au purtat într-o zi la un târg de animale din apropierea oraşului în care locuia (Plymouth, în vestul Angliei). Printre atracţiile târgului era un concurs în care participanţii trebuiau să estimeze greutatea unui bou după tăiere şi tranşare. Cel care era cel mai aproape de rezultatul exact primea ca premiu toată carnea. Fiindcă s-au strâns vreo 800 de participanţi (fermieri, măcelari şi mulţi gură-cască), Galton a împrumutat biletele după terminarea concursului, în ideea de a face nişte calcule statistice. Printre altele, a calculat şi media estimărilor, iar rezultatul l-a uimit: se potrivea perfect cu greutatea cântărită în concurs.
Într-unul din episoadele seriei de popularizare a ştiinţei realizată de BBC (“The Code”), matematicianul Marcus du Sautoy prezintă un experiment asemănător. A îndesat 4.510 bombonele într-un borcan mare, după care a purtat borcanul prin diverse locuri şi a obţinut 160 de estimări privind numărul bomboanelor. Estimările variau între 400 şi 50.000, dar media lor a fost incredibil de apropiată de rezultatul corect: 4.514,89. Sautoy recunoaşte în aceste rezultate “înţelepciunea mulţimii” (the wisdom of the crowd), cea pe care prea adesea o dispreţuim.
Există însă şi exemple mai complexe din lumea reală, cum este cazul submarinului american Scorpion, care a dispărut în apele Atlanticului de nord în anul 1968. Pentru a afla ce s-a întâmplat cu submarinul, un ofiţer al marinei (John Craven) a preferat o abordare mai specială. În loc să adune câţiva experţi care să evalueze toate datele şi să aproximeze o poziţie, a adunat o echipă mai largă compusă din oameni cu specializări diferite (matematicieni, specialişti în submarine, oameni de pe vase de salvare) şi le-a furnizat un set de scenarii posibile. În loc să le ceară să se consulte şi să furnizeze un rezultat, a cerut fiecăruia în parte să se exprime asupra scenariului cel mai plauzibil. Ba chiar a şi stabilit pariuri, cu sticle de Chivas Regal ca premii. De data aceasta nu se mai putea aplica o simplă medie, aşa că Craven a aplicat asupra rezultatelor nişte formule matematice mai sofisticate (bazate pe teorema lui Bayes) şi a agregat un scenariu nou, care nu mai corespundea niciunuia dintre cele iniţiale. Scorpion a fost găsit la mai puţin de 200 de metri de locul indicat de scenariul final.
Sigur că nu-i atât de simplu. Inteligenţa mulţimii se manifestă doar în anumite condiţii, iar studiile actuale încearcă să le identifice. În exemplele pe care le-am prezentat, nivelurile de expertiză sunt fie irelevante (ca în cazul borcanului cu bomboane), fie diverse (ca în celelalte). Comunicarea în cadrul grupului nu apare în niciun caz, dar se consideră că poate fi benefică doar dacă este limitată. În primele cazuri e vorba de estimări cantitative relativ simple, dar cazul submarinului este mai interesant, pentru că scenariile furnizau extrem de puţine date (nimic despre adâncime şi viteza de deplasare), aşa că s-a mers tot pe ghicite. Oricum, în toate cazurile rezultatul grupului a fost mai exact decât oricare rezultat individual.
S-ar părea că este vorba de excepţii, dar de fapt e mai degrabă regula. Înţelepciunea mulţimii face bursa să funcţioneze, societatea se bazează pe ea, iar internetul a valorificat-o la maximum: motoarele de căutare o folosesc, Wikipedia i se datorează, ştirile din Digg.com sunt ordonate de public, iar exemplele sunt nenumărate. Se pare că Vodă Lăpuşneanu a făcut oleacă de crowdsourcing.
-
Liderii europeni îl resping pe Francois Hollande din cauza intenţiei sale de a schimba pactul bugetar
Merkel a stabilit acest lucru cu premierul conservator Mariano Rajoi şi premierul italian tehnocrat Mario Monti, iar ulterior li s-a alăturat şi premierul britanic David Cameron, chiar dacă nu a semnat tratatul bugetar, au declarat surse apropiate situaţiei publicaţiei germane Der Spiegel. O purtătoare de cuvânt a guvernului german a respins informaţia, afirmând că fiecare lider de guvern decide singur dacă se va întâlni cu Hollande. Întrebată dacă Merkel se va întâlni cu Hollande la Berlin, ea a precizat că până în prezent nu a fost planificată o astfel de întâlnire.
-
Mândria de a fi român, tragedie în patru acte
Într-o perioadă când sentimentul de a fi român este, cred, la cote destul de joase, simţim, pare-se, nevoia de a ne raporta la succesele oricui are o cât de mică legătură cu noi; ultima reuşită este a celor doi români care au creat o cameră video specială, care a fost pomenită la Oscar, dar premiată cu două săptămâni înainte. Astfel de abordări, interesante şi generatoare de inspiraţie în anumite condiţii, au început să mă obosească, pentru că periodic descoperim de fapt aceiaşi şi aceiaşi oameni. Nu înţeleg de ce unu, nu căutăm să realizăm aici, în România, un loc cu care să ne mândrim şi la care să se raporteze cei care au plecat şi au reuşit în străinătate şi doi, de ce nu ne raportăm la valorile reale româneşti.
Căutaţi pictura lui Victor Brauner şi veţi descoperi un pictor excepţional, ale cărui opere sunt plătite cu sute de mii şi milioane de dolari la licitaţii.Şi povestea picturii pe care o vedeţi, “Autoportret cu ochiul enucleat”, este excepţională, o măsură a capacităţilor sale premonitorii; veţi vedea ce şi cum.
Victor Brauner s-a născut la Piatra Neamţ, în 1903. Este un avangardist care a cochetat intens cu suprarealiştii şi care a îmbinat imaginaţia debordantă cu ocultul şi simbolistica, fie şi religioasă, alături de influenţe folclorice. Ani de zile România l-a ignorat şi aşa a rămas, chiar într-o epocă în care recuperarea altor exilaţi, precum Cioran, Ionescu sau Eliade s-a făcut într-un mod sistematic.
Să-l reţinem pe Brauner drept un june febril, talentat, care studiază artele şi se apropie de suprarealism, poate şi din cauză că a crescut într-o casă în care marea distracţie erau şedinţele de spiritism care umpleau nopţile.
Actul unu. Pleacă la Paris în 1930 şi se ataşează de Brâncuşi, omul care îi pune în mână un aparat de fotografiat, o unealtă capabilă să reţină – spune sculptorul – insolitul. Brauner străbate bulevardul Montparnasse şi fotografiază un cuplu de magicieni, spectatorii, împrejurimile. Ultima fotografie din set reţine o casă – numărul este vizibil clar, este casa unde îşi va pierde, peste ani, ochiul.
Actul doi: în 1931 îşi pictează autoportretul; într-un interviu televizat îşi aminteşte, în 1960, că se simţea “vidat”. A decis să îşi facă un autoportret minuscul, pe lemn, şi, pentru a-l “anima puţin, pentru a-l face mai extravagant…am scos un ochi”.
Actul trei: “Peisaj mediteranean”, pictat în 1932, o compoziţie onirică şi violentă, găzduieşte în prim-plan un chip care are înfipt în orbită un stilet pe care stă scrisă litera D, iniţiala celui care avea să-l lovească mai târziu.
Actul patru: mutilări apar în tablouri din 1932 (“Uşa”), 1937 – “Moartea lunii”, “Adrianopole”, “Ultima călătorie”.Actul cinci: 28 august 1938, data mutilării. Un cerc de prieteni şi cunoştinţe din boema Parisului, o ceartă între doi spanioli focoşi pentru o femeie, o încăierare, un pahar masiv de vin care zboară, aruncat cu furie. Brauner se prăbuşeşte, prietenii îl ajută să se ridice, pictorul îşi zăreşte faţa desfigurată într-o oglindă.
Accidentul îl transformă pe Brauner irevocabil; devine obsedat de fantastic, de vis şi de mistic. Căutaţi excepţionala “Prelude to a civilization” din 1954, tablou aflat la Metropolitanul din New York şi veţi înţelege şi veţi mai căuta. Firesc, Brauner a oferit lumii spiritualitate românească pură, tragică, misterioasă.
-
Colapsul pieţei de energie. Mit sau realitate?
“Din punctul meu de vedere, principala problemă a sectorului energetic românesc este că, după 1989, a fost şi este încă este lăsat să funcţioneze pe <pilot automat>”, consideră Vlad Popovici, consultant internaţional în domeniul energiei şi expert în politica energetică a ţărilor din Sud-Estul Europei. Lui Vlad Popovici i s-a părut o misiune dificilă să enumere primele cinci mari probleme ale sistemului energetic local, în primul rând deoarece sunt mult mai multe de atât “poate primele 20 sau 30 ar fi mai uşor” şi în al doilea rând pentru că, în cele din urmă, cele mai multe dintre problemele sistemului se reduc la una singură, relaţia domeniului cu statul. Dacă sunt multe domenii de activitate în cazul cărora relaţia cu statul este sau poate fi ceva marginal, fără de care lucrurile se pot dezvolta exclusiv din iniţiativă privată, în cazul energiei este mai dificil de atât, consideră analistul: “Dacă urmărim evoluţia sectorului energetic în orice ţară din lume, observăm clar că energia este un sector care, datorită structurii de monopol natural din unele dintre segmentele sale, cum ar fi reţelele de transmisie a energiei (conducte magistrale, linii de înaltă tensiune), segmentul de producere a electricităţii şi agentului termic, sau chiar şi reţelele de distribuţie a gazului, electricităţii, agentului termic, are nevoie de participarea sau cel puţin de monitorizarea constantă din partea guvernului sau a unor agenţii independente pentru a asigura accesul egal la piaţă, precum şi încurajarea unei dezvoltări pe termen lung a sectorului”.
Dincolo de strategia energetică pe termen lung de lipsa căreia se plâng actorii privaţi din domeniu şi care a făcut ca mai toate proiectele de investiţii în parteneriat public-privat să nu evolueze, implicarea statului în energie este mult mai problematică deoarece acesta deţine controlul asupra pieţei, fiind acţionar majoritar al tuturor producătorilor, al companiilor care deţin reţelele de transport şi câteva companii de distribuţie.
“Investiţiile pe care le-a făcut statul în domeniu au fost de supravieţuire sistemului, în ultimii 20 de ani nefiind făcute investiţii în viitorul sistemului”, spune Adrian Rusu, analist al pieţei de energie. Lipsa implicării în viitorul sistemului – care ar însemna investiţiile necesare în prelungirea duratei de viaţă a producătorilor existenţi, dezvoltarea infrastructurii energetice, apariţia unor noi producători de energie (nucleară, pe combustibili fosili), dar şi investiţiile în căutarea de noi zăcăminte – au adus România la început de 2012 în pragul întrebării dacă ne afăm într-un pericol de colaps al sistemului. Dacă suntem, ce măsuri ar trebui luate pe termen scurt? Unde sunt principalele probleme ale sistemului? De ce produce România mai puţină energie electrică decât în urmă cu 20 de ani? De ce nu s-a investit în energie şi de ce au murit, rând pe rând, aproape toate proiectele din domeniu?
Energia este unanim considerată domeniul cel mai profitabil şi mai sigur pentru investiţii viitoare în România. Necesarul de investiţii în energie a fost estimat de multe ori de mulţi specialişti, sumele variind de la sute de milioane la câteva miliarde de euro, incluzând aici aducerea la zi a reţelelor de distribuţie, reabilitarea centralelor termice şi, nu în ultimul rând, investiţiile în producţia de energie de care România are atât de multă nevoie. Orice specialist chestionat de BUSINESS Magazin pentru acest articol, dar şi toţi liderii din domeniu prezenţi la summitul despre energie organizat săptămâna trecută de Ziarul Financiar, au fost de acord că, fără investiţii în sector, viitorul domeniului este mult mai sumbru decât ni-l putem imagina noi acum.
-
CALENDAR – Evenimente în perioada 5-11 martie
6.03
Eurostat prezintă a doua estimare privind PIB ţărilor UE în trim. IV 20116.03
Apar datele INS privind câştigurile salariale în luna ianuarie7.03
Concert Alessandro Safina (Sala Palatului, Bucureşti)7.03
INS publică datele privind comenzile noi şi cifra de afaceri în industrie pentru luna ianuarie8.03
Reuniunea de politică monetară a consiliului Băncii Centrale Europene (Frankfurt)1.03-1.04
Expoziţia “Chopin îndrăgostit”, organizată de Institutul Polonez, Muzeul de Etnografie din Varşovia şi Muzeul Ţăranului Român (MŢR, Bucureşti)7-25.03
Expoziţia “Platon’s Mirror” de Mischa Kuball (Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti) -
Moda lui 2012: trendy şi ţipător
Imprimeurile îndrăzneţe prin culoare sau formă şi-au făcut loc atât în colecţiile unor case ca Prada sau Balenciaga, cât şi ale tinerilor creatori din New York sau ale unor lanţuri internaţionale de magazine şi se pare că nu se vor demoda prea repede, după cum s-a putut vedea la ultimul târg de materiale textile destinate industriei modei, Premiere Vision Preview, desfăşurat recent la New York.
Un motiv important pentru care imprimeurile nu se demodează îl reprezintă, spun specialiştii din domeniu, progresul tehnologic care face posibilă producerea de materiale cu diverse modele în cantităţi mai mici decât altădată şi astfel se poate înnoi des oferta de produse.
Criticii imprimeurilor îndrăzneţe susţin însă că acei creatori care apelează la ele vor doar să facă o colecţie mai slabă să pară interesantă.