BusinessMagazin

Tag: ue

  • Cum vor parlamentarii de la Strasbourg să ferească Europa de speculatori

    Regulamentul face parte din pachetul de măsuri propus de Comisia Europeană pentru contracararea efectelor crizei financiare. Ambele tipuri de tranzacţii sunt considerate ca fiind la baza creşterii volatilităţii pieţelor, iar cei care au tranzacţionat CDS sunt acuzaţi că au agravat problemele economice ale Greciei.

    Parlamentul a obţinut interzicerea tranzacţiilor cu CDS în situaţiile în care cumpărătorul nu deţine deja titlurile pe care se bazează instrumentele respective (practica denumită “naked CDS trading”). De exemplu, cumpărarea de titluri CDS greceşti va fi permisă doar atunci când cumpărătorul deţine deja obligaţiuni guvernamentale greceşti sau acţiuni într-un sector economic puternic dependent de performanţa CDS-urilor respective, precum o bancă grecească – în mod evident, sectorul bancar grecesc va fi puternic afectat în cazul intrării Greciei în incapacitate de plată.

    Singura excepţie o reprezintă situaţia în care o autoritate naţională poate ridica interdicţia pentru o perioadă de 12 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 6 luni. Această decizie poate fi luată dacă piaţa datoriilor suverane din ţara respectivă nu mai funcţionează în mod corespunzător, iar textul precizează o serie limitată de indicatori care constituie repere pentru această decizie. În plus, în termen de 24 ore, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe va publica pe propriul website o opinie referitoare la oportunitatea ridicării interdicţiei. O eventuală decizie negativă a Autorităţii va avea un impact politic.

    “Acest regulament dovedeşte că Uniunea Europeană poate acţiona împotriva speculaţilor, atunci când există voinţă politică. Regulamentul va face imposibilă cumpărarea de CDS cu singurul scop de a specula pe intrarea unei ţări în incapacitate de plată”, a declarat raportorul Pascal Canfin (Grupul verzilor, Franţa).

    De asemenea, Parlamentul a impus cerinţe mai stricte de raportare pentru tranzacţiile pe pieţele de acţiuni, tot pentru a preveni volatilitatea excesivă şi prăbuşirea cotaţiilor anumitor companii din cauza speculaţiilor, adică aşa cum s-a întâmplat cu Lehman Brothers în 2008. Autorităţile de supraveghere naţionale vor fi notificate în cazul existenţei unor poziţii scurte nete semnificative pe acţiuni, imediat ce ponderea lor ar atinge 0,5% din capitalul social emis al unei companii.

  • Condamnaţi la închisoarea datornicilor

    Rezervele valutare şi de aur ale Germaniei trebuie să rămână de neatins şi nu vom permite ca ele să fie folosite pentru fondul de ajutorare a ţărilor îndatorate din zona euro, a fost replica lui Philipp Rösler, ministrul german al economiei, după ce două ziare nemţeşti au publicat zvonul că la reuniunea G20 de la începutul lui noiembrie, unii lideri au vehiculat posibilitatea ca Bundesbank, banca centrală germană, să vândă rezerve de aur în valoare de 15 mld. euro ca să alimenteze Fondul European pentru Stabilitate Financiară (EFSF). Ca orice zvon de acest gen, însuşi faptul că a putut fi răspândit e o măsură a impasului discuţiilor despre viitorul zonei euro.

    Ceea ce era însă adevărat era că la reuniunea G20 se discutase despre propunerea franco-britanico-americană ca FMI să emită drepturi speciale de tragere (DST) pentru suplimentarea capacităţii financiare a EFSF, ceea ce ar implica o contribuţie a băncilor centrale europene cu circa 50-60 mld. euro în rezerve cedate către FMI. Germania s-a opus, pe motiv că astfel s-ar ştirbi independenţa Bundesbank, la fel cum s-a opus şi până acum tuturor variantelor care ar fi implicat Banca Centrală Europeană (BCE) în finanţarea directă, contra statutului ei, a ţărilor cu probleme din zona euro.

    Reprezentanţii investitorilor şi analiştii apropiaţi lor, ca de pildă săptămâna trecută în Financial Times ori The Telegraph, propun însă tot mai insistent implicarea băncilor centrale şi a BCE, care ar urma să garanteze datoriile şi să devină creditorul de ultimă instanţă fie pentru băncile cu probleme, fie pentru state, ceea ce ar calma pieţele fiindcă ar înlătura riscul ca investitorii să nu-şi mai poată recupera banii. Aceasta ar însemna ca BCE să imite Rezerva Federală a SUA, cu programele ei de relaxare monetară cantitativă (quantitative easing), adică de creaţie de monedă cu care cumpără obligaţiuni, urmată de export de inflaţie către restul lumii. Ar fi un deznodământ de care atât BCE, cât şi Germania s-au ferit cât au putut până acum.

    Cel mai clar a cerut-o săptămâna trecută Nouriel Roubini, care susţine nici mai mult, nici mai puţin că Uniunea Europeană nu va supravieţui decât dacă BCE se va angaja într-un program de relaxare cantitativă cu tăierea la zero a dobânzilor, împingerea euro la paritate cu dolarul şi cumpărări masive de obligaţiuni ale statelor cu probleme, urmat de aplicarea în Germania şi în alte ţări puternice a unor programe de stimulare fiscală menite să contrabalanseze efectul negativ al măsurilor de austeritate din ţările slabe. Aşa ar fi ideal pentru pieţe, inclusiv pentru investitorii americani, având în vedere că orice insolvenţă în Europa loveşte direct în SUA, atât prin expunerea europeană a corporaţiilor ca Ford sau GM, dar mai ales a marilor grupuri financiare, ca Goldman Sachs, JP Morgan ori Morgan Stanley.

    Ambrose Evans-Pritchard de la The Telegraph (comentatorul care în 2009 susţinea că Europa de Est e sursa crizei care va îngropa Vestul) spune chiar că America şi China ar trebui să forţeze Germania să accepte schimbarea Tratatului UE şi a statutului BCE, fiindcă e deja prea târziu ca Germania să mai vadă criza datoriilor drept o “povestire morală calvinistă” şi să aibă reţineri la ideea tiparniţei de bani. Iar dacă UE nu vrea şi se opune, atunci are în faţă cazul-test al Italiei, despre care Roubini susţine că va fi nevoită să-şi restructureze datoria de 1.900 mld. euro şi să abandoneze euro în favoarea vechii lire, nu atât pentru că economia ei nu ar avea resurse să achite datoriile, ci pentru că odată ce pierde încrederea pieţelor, dobânzile care i se cer pentru refinanţarea datoriei sunt împinse atât de sus, încât dinamica datoriei devine nesustenabilă, ţara devine insolvabilă şi apare problema spargerii zonei euro, pentru că EFSF nu poate salva o economie de peste şase ori mai mare decât cea a Greciei.

    Şi într-adevăr, după semnalul dat de speculatori prin creşterea la 7,4% a dobânzilor la obligaţiunile italiene, adică peste nivelul la care Grecia, Irlanda şi Portugalia au fost silite să ceară ajutorul UE şi al FMI, au apărut discuţiile despre Europa cu mai multe viteze şi noi scenarii de acţiune propuse pentru salvarea euro. Unul dintre ele le aparţine analiştilor grupului american Citigroup, care susţin că se impun patru paşi pentru ieşirea din actualul impas:

    1) ascensiunea unor guverne stabile şi capabile de consens (eventual conduse de tehnocraţi, ca Lucas Papademos în Grecia şi Mario Monti în Italia), cu concluzia că “pieţele preferă guvernele de uniune naţională”;

  • Preşedintele Comisiei Europene: “UE este cea mai bogată regiune din lume, după SUA, şi totuşi căutăm salvarea la state mai sărace”

    “Adevărul este că, imediat lângă SUA, UE este cea mai bogată regiune din lume. Şi totuşi sugerăm să depindem de cei mai săraci ca noi, economiile emergente, pentru salvarea UE. Găsesc această situaţie destul de ciudată”, a spus Barroso într-un discurs în Parlamentul European.Marile economii emergente, precum China, sunt luate în calcul pentru a asigura o parte a fondurilor necesare pentru creşterea capacităţii Facilităţii Europene de Stabilitate Financiară (FESF). “Realitatea este clară: avem în Europa resursele de a răspunde (la criză, n.r.), numai să existe voinţă politică. Realitatea este că statele membre UE cheltuiesc mai mult decât primesc de la contribuabili”, a spus el. Zona euro nu va supravieţui dacă nu devine mai disciplinată şi mai integrată în privinţa politicilor, a afirmat Barroso.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • CE a redus de la 1,9% la 0,6% prognoza de creştere economică a UE în 2012

    Economia spaţiului comunitar se confruntă cu trubulenţe financiare, încredere scăzută, măsuri de austeritate în ţări membre şi o încetinire a principalilor parteneri comerciali, potrivit prognozei economice de toamnă a CE. Totodată, prognoza pentru zona euro a fost revizuită de la 1,8% la 0,5%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • După ce a pierdut bătălia pentru Grecia, UE trebuie să lupte acum pentru Italia

    Preocuparea la Berlin, Bruxelles şi Paris nu mai este îngrijorarea privind soarta Greciei, care este aproape pierdută, şi nici chiar în legătură cu Irlanda sau Portugalia, ţări care au primit, de asemenea, ajutor financiar extern. În schimb, liderii europeni trebuie să oprească extinderea crizei de la Italia, a opta mare economie a lumii, la Franţa, a doua economie din zona euro. Cu 1.900 miliarde de euro, Italia are cea de-a treia mare datorie la nivel global.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Berlusconi va demisiona după aprobarea măsurilor promise UE: Important e să faci ce este bine pentru ţară

    “Dacă va fi adoptat planul de relansare financiară, voi demisiona”, i-a spus Silvio Berlusconi lui Giorgio Napolitano în cursul întrevederii de marţi seara, scrie Corriere della Sera. Informaţia a fost confirmată de Preşedinţia Italiei. “Premierul i-a transmis preşedintelui că este conştient de implicaţile rezultatului votului din Cameră; însă, în acelaşi timp, a exprimat preocupare în legătură cu necesitatea oferirii unor răspunsuri punctuale partenerilor europeni, prin aprobarea legii privind stabilitatea financiară (…) Imediat după ce va fi adoptat acest plan, premierul îi va prezenta demisia sa preşedintelui”, precizează Preşedinţia Italiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce se întâmplă dacă ţările PIIGS devin insolvente. Pe cine face Roubini “vulpe grecească mincinoasă”

    El sugerează că dacă ţările menţionate vor intra în insolvenţă, atunci următoarele pe listă care ar trebui să se pregătească de aceeaşi soartă sunt Franţa, Marea Britanie, Germania şi SUA.

    “Recesiunea din zona euro se adânceşte rapid, făcând ca toate planurile de salvare să fie născute moarte, fiindcă PIB-ul în cădere liberă face nesustenabile ponderile în PIB ale datoriei”, scrie Roubini pe Twitter, afirmând că e nevoie de reîntoarcerea la creştere economică şi de politici de stimulare a creşterii şi a competitivităţii pentru ca ţările cu probleme să-şi poată reduce datoria.

    Un argument al lui Roubini că urmează recesiune în zona euro e legat de indicele comenzilor noi din industrie din Germania, care a scăzut peste aşteptări, din cauza unei reduceri cu 12,1% a comenzilor noi venite din zona euro.

    Un alt argument este că în Spania, recesiunea s-a transformat deja în depresiune, având în vedere ultimele date privind indicele comenzilor noi din sectorul serviciilor, care a ajuns la cel mai redus nivel din iulie 2009 încoace, indicând apropierea unei recesiuni în ultimul trimestru al anului, având în vedere ponderea mare a serviciilor în economia spaniolă.

    Roubini apreciază totuşi măsura luată de noul preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, de a reduce rata dobânzii de referinţă de la 1,50% la 1,25%, spre a încuraja creşterea economică, deşi spune şi despre această decizie că “era mai bine dacă dobânda se reducea nu cu 0,25%, ci la 0,25%”.

    În context, Roubini a comentat şi recenta criză politică din Grecia, deplângând ipocrizia principalului partid de opoziţie, conservatorii de la Noua Democraţie conduşi de Antonis Samaras, care au făcut orice efort posibil în ultima vreme să dea jos guvernul Papandreou şi au cerut alegeri anticipate în locul unui guvern de uniune naţională, doar pentru ca Samaras să poată să-i ia locul lui Giorgios Papandreou.

    “Vulpea grecească (Noua Democraţie) care a dat iama prin coteţul cu găini acum vrea să se facă iar paznică la el. Credibilitatea lor e mai murdară decât noroiul”, afirmă Roubini. “Corupţii care au umflat deficitul bugetar la 15% din PIB şi au minţit cu neruşinare în privinţa lui vor să conducă iarăşi guvernul”, explică el.

    Partidul lui Samaras a pierdut în 2009 alegerile la o diferenţă mare în favoarea socialiştilor lui Papandreou, fiind sancţionaţi de electorat pentru corupţie şi proasta gestionare a economiei. Ulterior, guvernul Papandreou a reclamat că fostul guvern, condus de Costas Karamanlis, a falsificat cifrele deficitului bugetar şi ale datoriei publice pe 2009, care au fost apoi revizuite de mai multe ori în 2010, spre consternarea UE.

    Samaras a refuzat constant să negocieze cu Papandreou formarea unui guvern de uniune naţională care să salveze ţara şi să pună în aplicare programul negociat cu UE-FMI de reducere a datoriei. Inclusiv după ce guvernul Papandreou a obţinut, vineri noaptea, votul de încredere al parlamentului şi a început discuţii pentru noul guvern de coaliţie, Samaras a refuzat să colaboreze cu Papandreou şi a continuat să ceară alegeri anticipate, ignorând consecinţele convocării lor în plină criză a economiei elene şi a zonei euro.

  • Grecia evită pe ultima sută de metri alegerile anticipate. Ce a obţinut Papandreou arătând pisica referendumului

    “Ultimul lucru de care îmi pasă e postul meu. Nu mă interesează dacă nu sunt reales. A venit vremea pentru un nou efort… Nu am văzut niciodată politica drept o profesie”, a declarat Giorgios Papandreou, citat de Reuters, sugerând că e gata să renunţe la funcţia de prim-ministru dacă aceasta va garanta un guvern de coaliţie mai solid. 153 de parlamentari şi-au acordat votul de încredere, iar 145 au votat împotrivă.

    Noul guvern de coaliţie – din care probabil nu va face parte Noua Democraţie, partidul conservator de opoziţie condus de Antonis Samaras, care a cerut până în ultima clipă demisia lui Papandreou şi convocarea de alegeri anticipate – va trebui să asigure aprobarea noului pachet de susţinere pentru Grecia din partea UE şi a FMI şi toate măsurile de austeritate aferente.

    Premierul Papandreou a stârnit un scandal uriaş în ultima săptămână, în zona euro şi în afara ei, cu anunţul că va cere un vot de încredere parlamentului şi va convoca un referendum asupra viitoarei linii de credit UE-FMI pentru Grecia, în valoare de 130 de miliarde de euro. Pentru Papandreou, să ameninţe partidele cu referendumul era ultima carte pe care putea s-o joace în favoarea programului cu UE, după ce a pierdut treptat sprijinul parlamentarilor, atât al celor din opoziţia mobilizată de adversarul său Antonis Samaras, extrem de dornic să provoace alegeri anticipate şi să preia el guvernarea, cât şi al unora dintre socialişti, iar din stradă era ameninţat zilnic cu revolte şi greve.

    Noua linie de credit UE-FMI este condiţionată de un plan de reducere a datoriei Greciei de la 160% la 120% din PIB până în 2020, plan bazat pe un pilon intern (măsuri drastice de austeritate şi privatizări consistente) şi unul extern (creditorii privaţi acceptă o pierdere de 50% din valoarea nominală a obligaţiunilor elene deţinute). Planul de reducere a datoriei se va derula sub supravegherea “Grupului operativ de asistenţă tehnică”, condus de neamţul Horst Reichenbach şi format din experţi străini care vor asista guvernul la privatizări şi colectarea veniturilor.

    Aceste condiţii dure, percepute de mulţi politicieni drept o încălcare a suveranităţii Greciei, explică de ce Papandreou n-a mai găsit aceeaşi susţinere politică de la rundele precedente de măsuri de austeritate trecute prin parlament din mai 2010 încoace, adică de când a fost aprobat actualul pachet de susţinere de la UE-FMI, în valoare de 110 miliarde de euro.

    Dar nu e prima dată când premierul a vrut un referendum fiindcă s-a împiedicat de partide: la începutul lui iunie a afirmat că e nevoie de un referendum pentru revizuirea constituţiei, cu scopul de a limita numărul de mandate parlamentare şi a face mai uşoară urmarirea penală a oficialilor guvernamentali pentru erori de management şi corupţie. Ideea n-a mers însă mai departe: parlamentul a aprobat atunci o nouă rundă de măsuri de austeritate, eveniment eclipsat de violenţele de stradă care au culminat la 29 iunie.

  • Avertizarea ministrului francez al Afacerilor Europene: Grecia va fi exclusă din zona euro şi din UE dacă refuză planul de ajutor

    “Neacceptarea planului înseamnă ieşirea din euro, neacceptarea planului pentru greci înseamnă ieşirea din Europa”, a declarat Jean Leonetti pentru postul de radio Europe 1, adăugând că nu doreştre să se întâmple acest lucru.

    Ministrul francez a reafirmat că o ieşire a Greciei din euro şi din Uniunea Europeană nu ar trebui să destabilizeze zona euro, “pentru că astăzi, nu doar că le-am spus grecilor să-şi asume responsabilităţile şi că şi le vor asuma, dar în acelaşi timp am prevăzut măsuri de protecţie”, a precizat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Completare online, interviu telefonic şi respectarea “orelor de siestă”: recensământul în alte ţări din UE

    Unele state au înlocuit recensământul tradiţional, ce presupune contactul cu cetăţenii, cu o procedură bazată exclusiv pe analiza datelor aflate în posesia instituţiilor statului. Această metodă, denumită generic “register-based census”, a fost folosită de Austria, Belgia, Danemarca, Slovenia şi Suedia. O a doua categorie de state au îmbinat studiul registrelor şi arhivelor statului cu un aşa-numit “recensământ prin sondaj”. În Franţa, Germania, Olanda sau Spania, recensământul pentru 2011 a constat în coroborarea datelor deţinute de diferite instituţii ale statului cu cele obţinute în urma interviurilor realizate prin sondaj.

    Cele mai multe dintre statele membre au introdus o perioadă de aproximativ o săptămână în care prioritate la recenzare şi centralizare aveau cei care alegeau varianta online. Bulgaria, Estonia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Polonia, Portugalia, Marea Britanie şi Slovacia au optat pentru această variantă. Institutul de statistică din Polonia a pus la dispoziţia cetăţenilor un mijloc unic de recenzare, folosit numai aici în 2011: interviul telefonic.

    În Cipru, singura ţară din UE în care recenzorii au fost dotaţi cu laptopuri, aceştia au lucrat aproape două luni de zile în teren, dar nu li s-a permis să-i viziteze pe cetăţenii ciprioţi între orele unu şi patru după-amiaza, acestea fiind orele de “siestă”.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.