Tag: ziar

  • La 15 ani de la apariţie, Ziarul Financiar se uită în urmă la evoluţia business-ului românesc

    “Este misiunea şi obligaţia noastră, a Ziarului Financiar  să urmărim şi să scriem despre evoluţia economiei româneşti cu actorii ei-antreprenori, oameni de afaceri , companii locale şi multinaţionale, bancheri sau guvernanţi. Este fascinant să vezi în timp cum au evoluat toţi aceşti actori, cu bucuriile sau dramele lor,  de unde au pornit, cum au crescut dar şi cum s-au prăbuşit  , cum i-au cucerit pe alţii sau au fost ei înghiţiti. Ziarul Financiar este istoria zilnică şi umană a businessului românesc.”, spune Cristian Hostiuc, director editorial Ziarul Financiar

    15 ani pentru un business înseamnă mult. Mai ales pentru o publicaţie care consumă în fieare zi munca şi dedicare, emoţie, curaj şi inspiraţie. Jurnalişii de aici au crescut, s-au înnoit şi reinventat an de an, au scris business, pentru cei ce respira business.
    Ziarul Financiar a fost aproape de cei mai importanţi oameni ai mediului de afaceri, de cei mai mari jucatori din economie, de cei care formeaza comunitatea de business din România. Nu doar a scris despre oamenii care contează, dar a şi trăit schimbările aduse sau trăite de ei. A fost un acelaşi timp un martor al evoluţiei mentalităţilor clasei manageriale şi a antreprenorilor. A a surprins în fiecare moment tendinţele şi schimbarea exigenţelor şi valorilor la nivel naţional.

    Aşa a reuşit să îşi revendice poziţia de cel mai puternic  ziar de business din România.“Urmareşte drumul banilor şi vei afla adevărul. Asta încearcă să facă zi de zi Ziarul Financiar –să desluşească faptele, dincolo de vorbe şi declaraţii, urmărind traseul banilor din economie. Pentru că banii nu sunt un scop în sine ci până la urmă un mijloc de a civiliza lumea. Disciplinează mai mult decât orice lozinci viaţa oamenilor şi a organizaţiilor, fie acestea publice sau private”.

    Aceasta este viziunea redactorului sef al Ziarului Financiar, Sorin Pîslaru, în ceea ce priveşte evoluţia publicaţiei, de-a lungul celor 15 ani.Proiectul “Business-ul nostru e România” va spune poveştile business-urilor care în timp au ridicat şi susţinut România, ale companiilor şi oamenilor din spatele cifrelor, ale evoluţiei brandurilor, deciziilor şi mişcărilor importante ce au avut loc de-a lungul timpului în interiorul companiilor  despre care Ziarul Financiar scrie de 15 ani. Campania se va întinde pană în luna decembrie şi va acoperi principalele canalele media, print, online şi outdoor.

    Lansat în 1998, Ziarul Financiar apărea în ediţie print, cu 50 de ştiri de business. Acum, în 2013, Ziarul Financiar scrie zilnic peste 200 de ştiri de business care sunt distribuite către cititorii săi prin multiple canale: print, zf.ro, ZFCorporate.ro, ZFEnglish.com, live.zf.ro (emisiunea TV  online de business), versiune de mobil, aplicaţii de tableta şi de mobil pentru Android si iOS, newslettere, Facebook, Twitter.


     

  • Nikkei: Obama îl va numi săptămâna viitoare pe Larry Summers în funcţia de preşedinte al Fed

     Fost secretar general al Trezoreriei SUA în perioada 1999-2001, în timpul administraţiei Clinton, Summers este în prezent directorul Consiliului Economic Naţional, echipa de consilieri pe probleme economice de la Casa Albă.

    Nikkei notează că anunţul va fi făcut după încheierea şedinţei de politică monetară din 17-18 septembrie a Rezervei Federale.

    Mandatul actualului preşedinte al Fed, Ben Bernanke, se va încheia în luna ianuarie. Principalii candidaţi la funcţia lui Bernanke sunt Lawrence Summers şi vicepreşedintele Fed Janet Yellen.

    Subscretarul Trezoreriei SUA Lael Brainard, fost consilier pe probleme economice al preşedintelui Bill Clinton, ar urma să fie numit vicepreşedinte al băncii centrale, potrivit Nikkei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Încă un experiment

    Imi imaginam că nu se poate să treacă 2013 fără încă o vânzare spectaculoasă pe piaţa media. Domeniul îşi strânge rândurile şi profită de ofertele venite în special de la outsideri, miliardari dornici de imagine, de influenţă sau de instrumente noi de marketing. Nu mă gândeam însă că cineva va pune pe masă atât de mulţi bani pentru un produs a cărui piaţă se subţiază pe zi ce trece precum hârtia pe care este tipărit şi care pierde bani (mulţi) de şapte ani la rând. Ce s-a mai vândut recent? Cu două săptămâni în urmă, New York Times a încasat
    70 de milioane de dolari de la miliardarul John Henry (patronul echipelor Red Sox şi Liverpool) pentru Boston Globe. În 2011, AOL a cumpărat The Huffington Post cu 315 milioane de dolari. Washington Post Company a evaluat divizia sa de media la 255,6 milioane de dolari în luna mai şi a încasat cu
    6 milioane mai puţin pe ziarul cel mai popular din capitala SUA, dar se poate spune că în felul acesta şi-a acoperit şi vânzarea Newsweek cu un dolar în 2010.
    Vânzarea Washington Post săptămâna trecută este cel mai bun lucru care se putea întâmpla ziarului şi familiei care l-a deţinut timp de 80 de ani şi cea mai ciudată decizie de business luată de Jeff Bezos, un om de afaceri mai mult reţinut decât spectaculos, mai mult introvertit decât dornic de reflectoare.
    „Nu avem o hartă şi nu va fi uşor să croim o potecă. Va trebui să ne inventăm una, ceea ce înseamnă că este nevoie să experimentăm.„ Citatul vine din scrisoarea pe care Jeff Bezos a trimis-o angajaţilor Washington Post la confirmarea tranzacţiei.

    Tonul lui Bezos arată că, la fel ca şi în cazul altor produse în care a investit, şi ziarul este tot un experiment. Jeff Bezos este cunoscut pentru investiţiile sale pe termen lung, pentru răbdarea sa, dar şi pentru modul cum pierde bani şi este un neînţeles în deciziile sale de business care se dovedesc a fi, ulterior, profitabile (în cele mai multe dintre cazuri). Născut în 1962, Jeff Bezos şi-a părăsit jobul de la un fond de investiţii din New York dorind să deschidă un business în ceea ce urma să devină hitul următoarelor decenii, online-ul.

    A lansat Amazon în propriul garaj după ce a bătut America în lung şi în lat şi a scris pe drum un plan de afaceri. Din 1994, când a pornit Amazon, şi până în 2011, când în plină criză compania a crescut pe bursă cu 55%, Jeff Bezos a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 25 miliarde de dolari. Ce i-a venit omului care a intuit boomul din online şi care investeşte în turismul spaţial să se întoarcă la una dintre afacerile pentru care viitorul nu prevede salturi spectaculoase? Poate tocmai pentru că ştirile au nevoie de un nou mod de a se vinde, aşa cum cărţile s-au reinventat odată cu Amazon sau cum industria muzicală a înflorit a doua oară cu iTunes.

    În ultimii doi-trei ani, Amazon a mers mult în direcţia reinventării cărţii şi a publishingului. A democratizat producţia de carte prin serviciul de self-publishing de pe Amazon
    (58.000 de titluri au fost încărcate numai în 2011) şi a dezvoltat o nouă nişă de texte scurte, de maximum 5.000 de cuvinte, numită Kindle Singles (care costă 2 dolari bucata), care ocupă un spaţiu gol între articolele mici din ziare şi cărţile lungi. Se poate spune astfel că achiziţia unui ziar era cursul firesc în acest context.

    Dar mai este un domeniu cu care Bezos aduce ceva interesant la the Post: publicitatea. Veniturile ziarului din publicitate au scăzut cu 14% anul trecut, până la 228 milioane de dolari. Amazon vinde sloturi publicitare pe site-urile sale şi pe Kindle-uri şi estimează că în acest an va avea venituri din publicitate de 835 milioane de dolari, în creştere cu 37% faţă de anul trecut. Deşi fosta conducere a ziarului a făcut tot ce a putut pentru a se adapta bugetelor alocate pentru online, probabil foştii manageri nu ştiau reţetele lui Bezos.

    Vânzarea the Post încheie opt decenii în posesia familiei Graham, care a păzit ziarul de interferenţe politice ori comerciale. Redacţia a avut simultan şi 1.000 de ziarişti şi a dezvăluit scandaluri precum Watergate, care a transformat jurnaliştii în celebrităţi. Cu trecerea timpului însă, ziarul şi-a pierdut anvergura şi a devenit mult mai local, pierzând cursa  naţională cu New York Times. A avut noroc de creşterea internetului şi de adaptarea conţinutului pentru cititorii globali, dar lucrurile tot nu au revenit la nervul de altădată.

    Ziarul pierde 50 milioane de dolari pe an şi are nevoie de o schimbare dramatică, în genul celei de care au beneficiat vânzările de cărţi odată cu apariţia Amazon – acea sclipire de antreprenoriat care a creat Amazon şi acea sclipire tehnică ce a dus la lansarea Kindle. Trebuie multă inovaţie şi răbdare. Bezos a spus de multe ori în ultima săptămână că respectă independenţa jurnalismului şi că nu va căuta să revitalizeze ziarul prin negarea valorilor sale.

    Toate aceste elemente puse la un loc duc la concluzia că un ziar pentru care numărătoarea inversă părea să înceapă va avea parte de un nou început. Poate doar Bezos singur ştie cum va aborda acest nou început şi cum va integra ziarul cel vechi într-un climat nou, alert şi mai critic ca niciodată. Nu degeaba se spune despre Bezos că este ca un student cuminte care citeşte mult şi pune întrebări. Jurnalismul tot prin aceste două tehnici s-a construit. Dar jurnalismul viitorului are nevoie de ceva în plus.
     

  • RONDUL DE NOAPTE CU NINJA

    De multe ori m-am întrebat cum gândeşti când eşti bogat, cum ţi se schimbă legăturile dintre neuroni, cum interpretezi gesturi şi fapte după ce ai obţinut confirmarea financiară a imaginaţiei şi a puterii de a transforma o idee într-o afacere viabilă, puternică, îngroşătoare de conturi. Cred că personajele care reuşesc în viaţă în acest fel au, pe lângă o sumedenie de calităţi, un soi de ambiţie complexă, ceva ce începe cu teama celui care a trăit foamea de a nu mai flămânzi şi se termină cu nevoia celui care a primit scatoalce toată copilăria de a le înapoia, într-un fel sau altul. Nu a remarcat multă lume că exact în perioada în care a cumpărat influenta publicaţie, Amazonul lui Bezos a lansat un nou serviciu, vânzarea de artă.

    Ajuns aici, fac o paranteză şi precizez că am mai scris despre asta: cred că ne îndreptăm, sau poate ne aflăm deja, într-un soi de Ev Mediu Tehnologizat; Evul Mediu nu a fost o perioadă prea fericită a omenirii, mult mai procupată să supravieţuiască decât să creeze sau să avanseze, iar ce-i acuma nu diferă, în mod fundamental, de acele vremuri. Avem desfăşurări de forţe imbecile, avem impunere, avem supuşenie şi slugărnicie, totul, eventual, online. Şi, asemeni nobililor care se împodobeau într-o vreme în care Moartea Neagră secera, şi actualii înavuţiţi îşi caută bucăţica lor de nobleţe.

    Am studiat cu interes noul serviciu al Amazon şi spun că este ceva extrem de prost făcut. Sunt la vânzare 40.000 de opere de artă create de 4.500 de inşi (le spun inşi pentru că mulţi, prea mulţi, nu sunt artişti, în opinia mea), în urma unor parteneriate cu 150 de galerii (nu le spun de artă). Preţurile începeau cu cinci milioane de dolari, pentru un Norman Rockwell la care beneficiai de free shipping, şi continuă cu o nebunie de Andy Warhol, cu preţuri mult prea mari pentru ce oferă omul, şi cu tot fel de chestii supraevaluate, care lasă impresia că galeriile vor: unu, să scape de ce se prăfuia prin expoziţie, şi doi, să câştige cât mai mult profitând de uriaşul număr de ultilizatori (rimează cu neştiutori) ai sitului Amazon. M-a întristat un portret de copil al lui Monet, scos la vânzare cu 1,4 milioane de dolari şi care a intrat în gura haterilor – unul că are crăpături, altul că este franţuzesc şi că nu are traducere în engleză, altul care face mişto de confuzia care s-ar crea între Monet şi Manet.

    Îmi pare a fi etapa următoare a curentului „arta la supermarket„, creată ieftin, în China: culoare pe pânză, e adevărat, dar culoarea pe pânză însemnă o vacă albastră pe fond galben, aceeaşi vacă, dar verde şi pe fond albastru, o vacă roşie pe mov, şi tot aşa. Să aibă omul cum asorta, şi la culoare, şi la dimensiuni. Pe lângă toate capetele lui Mao făcute de Warhol – cred că are vreun milion, în varii nuanţe – cred că ar merge o serie mare de Gioconde, din care să păstrăm zâmbetul, dar să fie blonde, negrese, chinezoaice, pistruiate, roşcate, cu ochi migdalaţi sau indience; politically correct şi pentru toate gusturile, nu? Sau Rondul de noapte, dar nu cum l-a făcut fraierul acela de Rembrandt, ci cu ninja, sau poate cu spartanii atletici din filmul 300, ba chiar nişte dorobanţi de-ai noştri sau ceva flăcăi din infanteria marină. Să dăm, cum ar veni, artă la tot poporul, pe gusturi, ieftină, asortabilă, digerabilă, fără bătăi de cap în înţelegerea fenomenului artistic şi cu free shipping. E o lume din ce în ce mai mică şi arta fără complexe se aşază într-un firesc care nu mai are întrebări, spaime şi nelămuriri.

    Cred că, prin lansarea magazinului de artă şi cu cumpărarea Washington Post, Jeff Bezos îşi caută porţia lui de nobleţe, în fond e chiar cool să ai în aceeaşi pălărie şi ziarul care l-a făcut pe Nixon să demisioneze, şi pe Norman Rockwell, şi pe Monet sau Manet, totul condimentat cu Mao şi mult, cât mai mult Andy Warhol.

  • Viceprimarul unei localităţi din Franţa: Hitler nu a putut omorî suficienţi romi nomazi

     “Pe fondul saluturilor naziste şi acuzaţiilor de rasism, Gilles Bourdouleix (n.red. – viceprimarul localităţii Cholet – vestul Franţei) a răspuns provocărilor declarând: «Hitler nu a putut omorî suficienţi nomazi», scrie ziarul Le Courrier de l’Ouest.

    Declaraţiile oficialului local au fost înregistrate.

    Jean-Louis Borloo, liderul partidului de dreapta UDI din care face parte viceprimarul Bourdouleix, a condamnat în termeni vehemenţi aceste declaraţii.

    Gilles Bourdouleix a explicat că declaraţiile sale au fost interpretate greşit, subliniind că a afirmat de fapt: “Dacă eu aş fi fost Hitler, ar fi fost morţi”, în timp ce nomazii i-ar fi adresat salutul nazist.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro