BusinessMagazin

Tag: succes

  • Un business născut dintr-o nevoie de zi cu zi

    Dacă în 2006-2007 piaţa curăţătoriilor de haine era una preponderent destinată persoanelor „la costum”, în prezent serviciile unei companii care desfăşoară această activitate pe piaţa locală sunt accesate de un număr din ce în ce mai mare de clienţi de toate vârstele, inclusiv pentru articole de îmbrăcăminte casual.

    „Lipsa de timp a clienţilor, preţurile accesibile, serviciul de colectare şi livrare gratuită şi calitatea serviciilor în general au dus la creşterea cererii pe piaţa considerată cândva de nişă”, spune Cristina Tarasevici, directorul general al Blue Lagoon Clean, companie românească specializată în furnizarea de servicii de curăţare a hainelor. Ea a povestit că businessul pe care îl conduce a ajuns în 2018 la afaceri de 3 milioane de lei (633.600 de euro), în creştere cu 30% faţă de anul precedent, când compania a înregistrat afaceri de 2,1 milioane de lei (443.500 de euro). Blue Lagoon Clean a luat naştere în 2013 dintr-o nevoie personală, dar şi din dorinţa de a dezvolta o companie cu antreprenoriat 100% românesc.

    „Compania Blue Lagoon Clean a luat naştere în 2013 din două motive: o nevoie personală de a avea o curăţătorie care să poată procesa în siguranţă articolele vestimentare delicate, cum ar fi rochiile sau hainele cu strasuri, imprimeuri şi alte accesorii care nu puteau fi procesate de curăţătoriile chimice. Iar cel de-al doilea motiv a ţinut de dorinţa de a demonstra că şi în România se poate dezvolta un business cu acţionariat 100% românesc care să ofere calitate la un preţ accesibil.”

    Cristina Tarasevici a adăugat că investiţia iniţială în deschiderea primului punct de lucru s-a ridicat la 100.000 de euro, fiind prima curăţătorie ecologică din Capitală. „Politica companiei este una axată pe investiţii şi dezvoltarea de servicii care să acopere la 360 de grade nevoile clienţilor. În cei şapte ani de activitate, investiţiile în Blue Lagoon Clean se ridică la peste 900.000 de euro, cea mai mare fiind în centrul de procesare din Pantelimon, care deserveşte clienţii care beneficiază de serviciul de colectare şi livrare gratuită. În 2018, centrul din Pantelimon a fost desemnat cel mai mare centru de procesare ecologică a hainelor din sud-estul Europei, fiind construit pe o suprafaţă de peste 700 mp şi având o capacitate de curăţare a hainelor de 5 tone/zi.”

    În prezent, compania deţine trei centre de procesare în Capitală, situate în Auchan Crângaşi, ParkLake şi Pantelimon, dar serviciile companiei sunt disponibile şi în judeţul Ilfov, prin serviciul de colectare şi livrare pus de către companie la dispoziţia clienţilor. „Centrul de procesare din Pantelimon asigură în prezent 50% din cifra de afaceri totală a companiei, iar în 2019 procentul va urca la 80% din total, din estimările noastre”, a adăugat antreprenoarea.

    Din 2013 până în prezent, Blue Lagoon Clean are în portofoliu aproximativ 105.500 de clienţi, din care un număr de 1.252 beneficiază de unul din cele trei abonamente prepay pe care compania le pune la dispoziţia clienţilor. De altfel, compania deserveşte lunar peste 3.000 de clienţi şi procesează peste 25.000 de articole de îmbrăcăminte, iar din cei 3.000 de clienţi 1.000 optează pentru serviciul de colectare şi livrare, mai spune Cristina Tarasevici. De asemenea, bonul mediu se ridică în jurul valorii de 100 de lei şi numără în medie 8 articole de îmbrăcăminte. În cazul serviciului de colectare şi livrare, clienţii provin preponderent din mediul corporate şi au venituri medii şi mari.

    În prezent, Blue Lagoon Clean deţine o flotă compusă din şapte autoturisme, care până la finalul anului în curs va număra 10 autoturisme. De altfel, în cadrul companiei lucrează în prezent o echipă de peste 30 de angajaţi cu experienţă în domeniu şi perfecţionaţi în cadrul centrului de formare profesională de care compania Blue Lagoon Clean dispune.

    În ceea ce priveşte produsele de curăţare pe care Blue Lagoon Clean le foloseşte, acestea sunt furnizate în principal de SDS Group, unic importator pentru gama de echipamente suedeze Electrolux Lagoon, cât şi pentru detergenţii Lagoon. „Sistemul Lagoon este unicul care a primit aprobarea Woolmark Company în materie de curăţare umedă a articolelor delicate din lână şi caşmir. Ca produse secundare de curăţare colaborăm cu Neva Business, unic importator al produselor Bussetti (Austria) şi Proquimia (Spania)”, a menţionat directorul general al companiei.

    Având în vedere rapiditatea cu care digitalizarea se implementează în cât mai multe domenii, Cristina Tarasevici este de părere că, în ceea ce priveşte industria în care activează, avansul tehnologic îşi face resimţită prezenţa nu doar la capitolul substanţe folosite, ci şi în ceea ce priveşte anumite operaţiuni care în trecut erau efectuate manual, precum călcatul cămăşilor, sacourilor, pantalonilor, operaţiuni care în prezent sunt efectuate de utilaje special dedicate care uşurează munca angajaţilor. „Centrul nostru din Pantelimon este dotat cu tehnologie de ultimă generaţie, fiind şi aspectul cel mai important care ne permite o asemenea capacitate de procesare zilnică. Când am deschis Blue Lagoon Clean, nu existau curăţătorii ecologice în Bucureşti, noi fiind pionieri în acest domeniu. În prezent, curăţătoriile vechi sunt retehnologizate şi folosesc sisteme atât chimice, cât şi ecologice, iar curăţătoriile nou deschise optează preponderent pentru sisteme exclusiv ecologice de tip Lagoon”, a explicat fondatoarea businessului Blue Lagoon Clean.

    Piaţa curăţătoriilor, atât pentru segmentul de retail cât şi pentru sectorul HoReCa, este estimată la o valoare de aproximativ 50 de milioane de euro, a adăugat antreprenoarea. Pe această piaţă, din punctul de vedere al cifrei de afaceri, Blue Lagoon Clean are ca şi concurenţi principali companiile Ecoclean, Aqua şi 5 a sec.

    Planurile de dezvoltare pentru anul în curs ale reprezentanţilor vizează creşterea cifrei de afaceri cu aproximativ 40%, ceea ce ar însemna afaceri de 4,2-4,4 milioane de lei (930.000 de euro) şi consolidarea activităţii pe care compania o desfăşoara pe piaţa din Bucureşti. „Ca politică de dezvoltare ne dorim să ne consolidăm prezenţa în Bucureşti şi să ne creştem cota de piaţă de la 5%, cât am avut în 2018, la 8% în 2019. Obiectivele principale pentru 2019 ţin de consolidarea echipei de management şi de automatizarea unor procese de lucru, cu alte cuvinte eficientizarea procesului de lucru”, a adăugat antreprenoarea.

    De altfel, Cristina Tarasevici a menţionat că nu este exclusă extinderea companiei prin franciză. „Planul de francizare există, dar va fi pus în aplicare doar după ce compania îşi va atinge cele două obiective majore setate pentru anul acesta. Practic, 2019 reprezintă pentru Blue Lagoon Clean trecerea de la antreprenoriat la organizaţie, trecerea de la un business de familie la companie.” Anul trecut în octombrie, la Milano, în cadrul Galei CINET (organism internaţional care reprezintă interesele a peste 220.000 de companii care activează în industria îngrijirii materialelor textile), Blue Lagoon Clean a primit premiul pe România pentru bune practici şi premiul de excelenţă în domeniul curăţătoriei de haine. „Am primit atunci o propunere de parteneriat şi de extindere peste graniţe, dar vom lua în calcul această posibilitate doar după atingerea obiectivelor pentru anul 2019”, a conchis antreprenoarea.

  • Populismul, cel mai mare pericol la adresa dezvoltării economice?

    „Cred că, în mare vorbind, o Europă puternică şi sănătoasă este cea mai importantă nevoie pentru România. Ţările din Europa Centrală şi de Est sunt din ce în ce mai convergente cu restul Uniunii Europene. Acest proces funcţionează şi este foarte ciudat faptul că oameni precum Viktor Orbán din Ungaria atacă Uniunea Europeană, pentru că Ungaria, fără Uniunea Europeană, nu ar avea un succes economic”, crede Jeffrey Sachs, economist de talie mondială şi profesor al Universităţii Columbia, SUA. Nici România nu ar avea un succes economic, spune el, adăugând că „Uniunea Europeană este cel mai bun instrument pentru ceea ce noi numim convergenţă economică, adică de a reduce decalajele în ceea ce priveşte veniturile”.

    Sachs a absolvit cursurile Universităţii Harvard, unde a şi predat timp de 20 de ani. El este considerat de publicaţia The Economist ca fiind unul dintre cei mai influenţi trei economişti ai lumii, iar New York Times l-a numit „probabil cel mai important economist din lume”. Cu prilejul participării la evenimentul Astana Economic Forum din Nur-Sultan, Kazahstan, el a acordat un interviu BUSINESS Magazin şi ZF, în care a răspuns întrebărilor legate de provocările economice din regiunea Europei Centrale şi de Est, dar şi la nivel mondial.

    Părerea economistului este că politica naţionalistă a unor ţări europene este de neînţeles în contextul în care acestea nu ar fi fost performante din punct de vedere economic fără apartenenţa la UE, în special ţările din regiunea noastră.

    „Foarte multe ţări din Europa Centrală şi de Est, chiar şi Polonia, au devenit foarte naţionaliste. Până şi antieuropene, dar aceasta este o poziţie ridicolă. Pot spune, cu ceva cunoştinţe personale, pentru că acum 30 de ani am fost consilier al mişcării Solidaritatea din Polonia, şi în acea vreme ei înţelegeau perfect că întoarcerea către Europa este cheia, care a funcţionat pentru Polonia, dar mai apoi vine acest naţionalism care este foarte extrem şi dăunător pentru ţările în care se manifestă.” Pericolul populismului, care s-ar putea traduce şi în protecţionism, nu este numai la nivel economic, ci şi o ameninţare la adresa păcii. Economistul a făcut în cadrul interviului o referire şi la fapul că Europa ar trebui să înveţe din istoria celui de-al Doilea Război Mondial ce înseamnă pericolul naţionalist.

    Problema pe care o înfruntăm acum, în toată lumea: naţionalismul american, naţionalismul polonez, naţionalismul maghiar sau italian, este o politică nesănătoasă şi, mai ales, autodistructivă. „Europa ar trebui să ştie din istorie cât de periculos este. Ar trebui să le spunem: «Trump, nu mai diviza lumea! Orbán, nu mai diviza lumea! Salvini, nu mai diviza lumea!», pentru că avem nevoie de cooperare, ca o cheie pentru dezvoltare economică şi pentru pace. Aceasta este cea mai mare provocare pe care o avem în acest moment. Oamenii se sperie foarte uşor, iar acest naţionalism asta face: sperie lumea. Avem nevoie să înţelegem că demagogia este extrem de periculoasă.” Sachs mai spune că economia mondială rămâne vulnerabilă în faţa unui şoc financiar şi că actorii din această zonă nu au învăţat din greşelile trecutului. Potrivit lui, o criză economică de anvergura celei din 2008 ar putea lovi oricând, iar vulnerabilităţile au rămas aceleaşi ca acum 11 ani: acordarea de credite neperformante şi investiţiile speculative.

    „Economia globală este interconectată şi vulnerabilă la şocuri financiare. Am avut în ultimii 25 de ani două şocuri puternice: unul în 1997, criza financiară asiatică, iar apoi am avut criza financiară din 2008, care a fost la nivel global. De unde vin aceste crize financiare? De la subreglementarea capitalului global. Din cauză că avem un sistem financiar global interconectat. În termeni de lichiditate făcută uşor, se acordă foarte multe credite neperformante. Panica creează o imensă instabilitate.” Sachs mai crede că evitarea sau atenuarea unei crize se poate face printr-o reglementare mai eficientă a pieţelor mondiale de capital şi prin investiţii sustenabile, pe termen lung.

    Am putea asista însă la un nou episod similar cu cel din 2008? „Sigur că s-ar putea, din cauză că nu avem o protecţie bună împotriva unui astfel de fenomen. Nu am reglementat eficient pieţele internaţionale de capital şi avem foarte multe credite acordate uşor şi o gândire pe termen scurt a unor persoane iresponsabile”, opinează economistul. „Acesta este motivul pentru care economia globală rămâne vulnerabilă. Crizele nu sunt atât de uşor de prevăzut. Prostia este uşor de prevăzut, dar nu este uşor de prevăzut ce fel de prostie va aduce o criză. Ar trebui să avem mai multă grijă. Un mod de a fi mai prudent este să se mai diminueze fenomenul investiţiilor speculative şi să crească investiţiile pe termen lung.”

    Tensiunile comerciale la nivel mondial nu par în acest moment să se atenueze, ba din contră. Jeffrey Sachs este de părere că acţiunile întreprinse de administraţia Trump împotriva Chinei sunt un efect al unei reacţii impulsive, suţinute doar de câţiva oameni.

    „Nu cred că vorbim de un război comercial, ci mai degrabă este vorba de o plângere a SUA în privinţa faptului că economia chinezească este atât de performantă, este mai degrabă o reacţie nervoasă. Este o politică îndrumată greşit şi doar câteva persoane susţin aceste politici. Acestea nu sunt susţinute de către publicul larg, este foarte multă confuzie. Sper ca guvernele din lume să spună SUA: «Calmaţi-vă, nu vrem să avem un alt Război Rece, nu vrem o lume divizată, acestea sunt doar idei proaste!».”

    China a iniţiat One Road One Belt Initiative, un proiect care ar urma să facă conexiuni de infrastructură de transport în Asia şi Europa, atât maritime, cât şi rutiere. Iniţiativa a fost poreclită Noul Drum al Mătăsii, iar România ar putea avea de câştigat, portul Constanţa având posibilitatea să fie principala poartă de acces a produselor asiatice pe pieţele europene şi invers. Sachs salută această iniţiativă şi critică atitudinea SUA sau a altor ţări care se opun proiectului.

    „Aşadar, care este problema cu această iniţiativă? Una este, ca de obicei, că SUA spun să nu facem asta. Este o greşeală să vezi problema infrastructurii de transport ca un joc politic în loc de un cadru pentru cooperare.” Prin urmare, crede Jeffrey Sachs, Europa ar trebui să se alăture iniţiativei. A doua problemă identificată de el este că aceasta ar trebui să fie o iniţiativă de dezvoltare sustenabilă. „China finanţează foarte multe centrale pe cărbune, iar această iniţiativă nu este sustenabilă. Aceasta va fi un dezastru, nu un succes, dacă nu este însoţită de sustenabilitate din punctul de vedere al protejării mediului.”

    În cadrul interviului, economistul a abordat şi problema schimbărilor climatice ca o adevărată ameninţare la dezvoltarea sustenabilă mondială. El este de părere că politicile, fie ele şi economice, sunt făcute greşit în acest moment la nivel mondial şi că factorii de decizie ar trebui să se concentreze pe problemele viitorului. „Economia este construită pentru profituri pe termen scurt şi pentru lăcomia companiilor existente, nu pentru viitorul de care avem nevoie. Politicienii sunt în general mai mult preocupaţi de a rămâne la putere decât de viitorul peste 10, 20 sau 30 de ani. De aceea, când întrebi persoanele tinere despre cele mai mari probleme, o să menţioneze, în primul rând, schimbările climatice. Este o problemă cu sistemul actual politic şi economic, nu se aliniază cu nevoile omului.”

    Obiectivele de dezvoltare sustenabilă stabilite în acordul climatic de la Paris ar trebui urmărite cu mai mult interes decât, de exemplu, raporturile cu evoluţia trimestrială a PIB, mai spune Sachs.

    „De exemplu, (politicile – n. red.) favorizează folosirea combustibililor fosili în dauna energiei verzi. Este o provocare: cum putem face să aliniem sistemul politic şi economic cu adevăratele nevoi ale omului? De aceea am introdus obiective ale unei dezvoltări sustenabile: educaţia, sănătatea, apa curată, aerul curat, climatul sigur, conservarea biodiversităţii, acestea sunt lucrurile importante. Sunt mai importante decât statisticile trimestriale privind PIB, mai importante decât realegerea unui politician.”

    Pentru a atinge obiectivele stabilite de acordul climatic de la Paris este nevoie ca folosirea combustibililor fosili să fie eliminată integral în aproape toate sectoarele. Sachs trage un semnal de alarmă în această privinţă, spunând că se investeşte masiv în combustibili fosili şi investiţiile în energie verde scad la nivel global. „Întrebarea este dacă ne atingem obiectivele de dezvoltare sustenabilă, iar răspunsul este nu. Ţările europene, în special cele din nordul Europei, sunt cel mai aproape de a atinge aceste obiective, dar încă nu le-au atins şi, cu siguranţă, la nivel mondial nu se ating aceste obiective setate la acordul climatic de la Paris”, explică Jeffrey Sachs.

    Pentru a atinge aceste obiective, adaugă el, avem nevoie să încetăm să folosim în aproape toate domeniile combustibilul fosil până în 2050. „În schimb, continuăm să investim masiv în combustibili fosili, iar investiţiile în energie regenerabilă au scăzut din nou, potrivit celor mai recente date ale Agenţiei Internaţionale a Energiei. Motivul este că toate ţările care produc foarte mult combustibil fosil continuă să dezvolte această ramură, chiar şi o ţară precum Canada. Aici greşim.”

  • Citeşte în noul număr Business MAGAZIN din 10 iunie 2019

    COVER STORY: „Suedezul care vrea să îi facă pe români să se simtă în formă: Dacă vrei să ai succes, caută pe cineva care are deja succes”
     
     
    STRATEGIE: Banca la un buton distanţă
     
     
     
    SPECIAL: Povestea cu final nefericit a lui Lajos Simicska, eminenţa cenuşie din spatele succesului lui Victor Orbán – partea I
     
     
     
    REPORTAJ: Toţi pentru Over4, Over4 pentru toţi
     
    AUTO: Tot mai sus
     

    Revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Ar fi putut fi cel mai bogat om din lume, dar s-a speriat şi a vândut businessul apoi a dispărut. Dupa 14 ani spune de ce a luat aceasta decizie

    În urmă cu peste zece ani, cea mai mare companie de internet din China nu era Alibaba, şi nici Tencent, ci Shanda Interactive Entertainment Ltd., un dezvoltator de jocuri, fondată de Chen Tianqiao, care a devenit miliardar la doar 30 de ani. 

    După succesul său, Chen a dispărut. El a părăsit China, şi odată cu asta, viaţa publică, şi a ales un drum cu totul diferit. Însă, la 44 de ani, Chen, care locuieşte acum în Singapore, s-a decis să vorbească din nou public.

    El povesteşte că ceea ce l-a convins să renunţe la tot ce construise şi să cedeze piaţa către Alibaba Group Holding Ltd. şi Tencent Holdings Ltd, ale căror fondatori sunt azi cei mai bogdaţi oameni din China, a fost stresul provocat de creşterea concurenţei, reglementările guvernamentale, dar şi atacurile de panică cu care se confrunta.  A decis să renunţe, pentru a-şi proteja propria sănătate.

    „Priveam apusul în fiecare seară, şi mă gândeam că nu mă voi mai trezi niciodată”, povesteşte Chen. Experienţa aceasta l-a determinat să aleagă o nouă cale, aşa că s-a focusat pe cercetările asupra creierului uman. A investit în studiile sale un milliard de dolari, din averea de 2,4 miliarde pe care o deţinea.

    Din aceasta, Chen şi soţia sa au donat 115 milioane dolari Institutului de Tehnologie din California pentru a înfiinţa Institutul de Neuroştiinţe Tianqiao şi Chrissy Chen. Restul va fi folosit pentru a finanţa direct tinerii oameni de ştiinţă şi pentru a înfiinţa Universitatea Chen, în S.U.A.

  • Doris Andronescu, Sanador: „Cred că munca susţinută, realizată cu pasiune, reprezintă cheia succesului în orice carieră.”

    •   De profesie medic primar de medicină internă, Doris Andronescu a fondat Sanador în 2001, alături de soţul ei, Florin Andronescu; sub conducerea sa, Sanador a deschis în 2011 primul spital privat cu servicii medicale complete.
    •   Consideră că profesionalismul şi calitatea umană sunt reguli de bază pentru reuşita în carieră; şi-a propus să îşi gestioneze timpul cât mai eficient astfel încât să prioritizeze obiectivele principale vizate, dar se concentrează şi pe identificarea soluţiilor pentru probleme ce privesc dezvoltarea echipei şi companiei.
    •   Crede că pentru a reuşi în mediul de afaceri din România este foarte important să fii flexibil şi să ai capacitatea de a planifica strategii pe termen scurt; în plus, este esenţial să îţi construieşti o echipă de încredere, profesionistă, alături de care să poţi face lucrurile la un nivel calitativ ridicat.
    •   Îi sfătuieşte pe tinerii care îşi încep parcursul profesional să lucreze cu dăruire şi pasiune, să nu facă compromisuri şi să nu se oprească în a-şi atinge ţelurile.  

    Cifră de afaceri (2017): 289 mil. lei
    Profit (2017):12 mil. lei
    Număr de angajaţi (2017): 1.220

    Profilul lui Doris Andronescu a apărut în cea mai recentă ediţie a anuarului 100 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN ROMÂNIA.

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Luminiţa Teodorescu, managing director { BASF }

    •   S-a alăturat în urmă cu 16 ani echipei BASF – companie care activează în aproape toate sectoarele, de la tradiţionala agricultură, la construcţii sau industria auto, inclusiv a maşinilor electrice, prin elementele de bază pe care le furnizează; anterior a lucrat timp de un deceniu în cadrul companiei Colgate-Palmolive.
    •   Este de părere că fiecare va avea succes fiind în primul rând el însuşi – „Nu poţi susţine la nesfârşit performanţa simulând o persoană care nu îţi seamănă”.
    •   Din punctul său de vedere, regulile în carieră nu pot fi separate de regulile de viaţă, câteva după care ea însăşi se ghidează fiind perseverenţa în ceea ce faci, respectarea principiilor atunci când aceasta nu este soluţia cea mai uşoară, atenţia la detaliu şi, nu în ultimul rând, tactul, deoarece crede că tactul te poate ajuta să obţii rezultate importante chiar şi în situaţii complicate.
    •   Consideră că pentru a reuşi în mediul de afaceri din România este nevoie de predictibilitate, infrastructură, educaţie adaptată nevoilor mediului de afaceri şi o mai mare deschidere programatică a ţării către evoluţiile curente. 

    Cifră de afaceri (2017, la nivel global): 62,7 mld. euro
    Număr de angajaţi (pe plan local): 130

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Ana Cornea, fondator şi proprietar { Denis Shoes }

    •   Ana Cornea a fondat, împreună cu soţul său, producătorul şi retailerul de pantofi Denis (care deţine pe piaţa locală magazine sub brandul Anna Cori) într-un atelier cu zece angajaţi din Vicovu de Sus.
    •   Spune că brandul de încălţăminte şi marochinărie pe care-l reprezintă a crescut sănătos an de an pentru că a evitat scurtăturile, considerând că doar o bază solidă, formată din principii corecte, te poate ajuta să evoluezi.
    •   Crezul după care se ghidează în afaceri este că „imaginaţia conduce lumea”.

    Cifră de afaceri (2017): 27,5 mil. lei
    Profit: 2,94 mil. lei
    Număr de angajaţi: 269

  • Anca Fotache, service delivery director { Stefanini EMEA }

    •   S-a alăturat echipei Stefanini în urmă cu 15 ani şi conduce o divizie de 1.550 de angajaţi, anterior lucrând aproape un deceniu în cadrul companiei Orange.
    •   Spune că paşii care trebuie făcuţi pentru a reuşi în mediul de afaceri din România sunt similari cu etapele oricărei afaceri de succes de oriunde şi consideră că înţelegerea contextului politic şi economic este fundamentală.
    •   Sfaturile sale pentru toţi cei care lucrează sau intenţionează să lucreze în IT sunt să continue să creadă şi să investească în oameni într-o lume care vorbeşte din ce în ce mai mult despre tehnologie, să se „îndrăgostească“ de problemă, adică să plece de la nevoie sau oportunitate atunci când construiesc o soluţie, nu să creeze soluţii în căutare de probleme, şi să dezvolte la nivel personal şi la nivelul culturii organizaţionale rezilienţa  şi flexibilitatea, deoarece într-un astfel de mediu dinamic devin condiţii sine qua non pentru a avea succes.

    Cifră de afaceri în România (2017): 38,8 mil. euro
    Număr de angajaţi în România: 1.660

  • Staţiunea din România care s-a transformat în 5 ani dintr-o baltă de nămol în care se scăldau bivolii într-o atracţie turistică de top

    În doar cinci ani de când şi-a deschis porţile, o staţiune din România a reuşit să atragă sute de mii de turişti. Anul trecut peste 200.000 de turişti din Ardeal dar şi din Moldova au trecut pragul complexului balnear. Cum a reuşit unul dintre cei mai apreciaţi primari din ţară să transforme în mai puţin de cinci ani, o baltă de nămol unde se scădau bivolii în una dintre cele mai apreciate şi de succes staţiuni din România? Simplu! „Cu încredere şi viziune”, spune edilul. Istoria staţiunii a început 2008 când zona a fost inclusă într-un proiect, finanţat din fonduri PHARE – „Creşterea valorii potenţialului balnear al lacurilor sărate din regiunea de Nord-Vest”, proiectul în valoare de 4,2 milioane de euro vizând amenajarea a trei staţiuni unde au existat resurse de apă sărată. 

    Află aici care este staţiunea din România care s-a transformat în doar 5 ani dintr-o dintr-o baltă de nămol într-o locaţie de top

     

     

  • A văzut un anunţ în ziar şi, în loc să îşi cumpere o maşină, a cumpărat întreaga companie. Acum aceasta are venituri anuale de peste un miliard de lire sterline

    La 42 de ani, el a citit cu voce tare un anunţ dintr-un ziar – nu pentru o maşină, ci pentru o întreagă companie producătoare de maşini.
    David Brown s-a născut în oraşul Huddersfield din Yorkshire pe data de 10 mai 1904. După ce şi-a terminat studiile, a început să lucreze ca ucenic la David Brown Gear Company Ltd. Această companie, fondată de bunicul său David, era specializată în componente de transmisie. Până în 1931, el a crescut în cadrul afacerii de familie până la funcţia de director general, având în responsabilitate şi ferma familiei.
    A fost un pasionat de maşini de curse şi de motociclete, dar noile lui responsabilităţi de afaceri l-au forţat să pună acest interes şi activităţile sale de curse în aşteptare. În anii care au urmat, el a devenit proprietarul firmei de construcţie a navelor Vosper Thorneycroft şi, în parteneriat cu Harry Ferguson, a înfiinţat compania Ferguson-Brown pentru a construi tractoare.


    La sfârşitul anului 1946, Brown a văzut o reclamă în ziarul The Times ce oferea spre vânzare o „afacere auto de mare clasă“. Preţul cerut a fost de 30.000 de lire sterline, iar societatea în cauză, Aston Martin. Câteva zile mai târziu, a vizitat sediul companiei la Feltham şi a testat noul lor prototip de design, Atom. Compania fusese înfiinţată în 1913 de Lionel Martin şi Robert Bemford.
    Negocierile pentru preluarea companiei s-au încheiat în februarie 1947, Brown plătind 20.500 de lire sterline pentru achiziţie. În 1947, David Brown a auzit prin Tony Scratchard, distribuitorul maşinilor Lagonda din Bradford, că Lagonda, un alt producător auto, se afla în dificultate financiară şi era de vânzare. În timp ce iniţial nu a avut niciun interes în companie, atunci când un lichidator a fost ulterior numit pentru a vinde activele companiei, Brown a sesizat oportunitatea achiziţiei. Acolo s-a întâlnit cu renumitul designer de motoare W. O. Bentley, care i-a arătat un motor numit LB6 la care lucrase pentru companie. Brown a văzut motorul ca fiind ideal pentru noua sa generaţie de modele Aston Martin. Ştiind că Armstrong Siddeley, Jaguar şi Rootes erau de asemenea interesate de companie, iar lichidatorul căuta oferte de 250.000 de lire sterline, Brown a decis să depună o ofertă. Din cauza condiţiilor economice stricte şi a raţionalizării oţelului, ceilalţi ofertanţi au renunţat. Când lichidatorul a reuşit să vândă clădirile fabricii unei alte companii, Brown a reuşit să obţină restul companiei pentru suma de 52.500 de lire sterline, precum şi drepturile pentru noul motor.
    De-a lungul anilor ’50, Brown a administrat construirea unei serii de modele Aston Martin elegante şi rapide. Acestea au câştigat recunoaşterea la scară largă, deşi vânzările au fost modeste. Deceniul s-a încheiat cu o victorie absolută pentru una dintre maşinile lui în cursa de 24 de ore de la Le Mans.
    În anii ’70, când afacerile sale de inginerie au fost prinse în situaţia nefericită în care se afla atunci industria britanică, Brown a trebuit să recunoască faptul că nu îşi mai putea permite să administreze brandul Aston Martin. După 25 de ani de proprietate, a vândut brandul pentru o valoare simbolică de 100 de lire.
    Noul proprietar Aston Martin a renunţat la modelul DB, care în 1993 a fost restaurat de Ford, introducând DB7. Noul preşedinte al Aston Martin, Walter Hayes, l-a invitat pe David Brown să preia poziţia de preşedinte onorific al Aston Martin, dar acesta a murit pe parcursul aceluiaşi an.