Tag: sport

  • Care este motivul ce a determinat-o pe Simona Halep să se apuce de tenis

     
    ”Datorită fratelui meu am ajuns la tenis şi îi mulţumesc pentru asta. El nu s-a ţinut de sport pentru că era un pic mai greu, mai dificil cu trezitul. Trebuie să ai un pic acea dorinţă să te dedici în totalitate, dacă nu te dedici în totalitate, nu prea poţi să faci performanţă de cel mai înalt nivel”, a declarat Simona Halep.
     
    “Am început să merg la tenis datorită familiei. Mă duceam cu mama să-l luăm pe fratele meu de la antrenamente, şi într-o zi am pus şi eu mână pe rachetă, îmi plăcea cum sare mingea, iar antrenorul Ioan Stan a zis ca ar trebui sa fac si eu tenis, pentru că lovesc bine. Aveam 4 ani şi jumatate”, a dezvăluit Simona Halep.

     

     

  • Ioan Popa, proprietarul Transavia, a investit 15 mil. euro într-un complex turistic de lux în care se află cel mai mare teren de golf din România

    „Suntem extrem de încântaţi să anunţăm lansarea Theodora Golf Club, un proiect cu viziune pe termen lung, născut din pasiunea pentru golf, un sport pe care îl practic de peste 10 ani. Complexul îşi propune să devină o destinaţie pe harta turismului românesc şi să crească potenţialul turistic al zonei, la nivel naţional şi internaţional datorită poziţionării sale excelente, chiar în inima ţării, în una dintre cele mai valoroase zone româneşti. Theodora Golf Club este o atracţie unică în ţară şi în lume, ce se remarcă în toate serviciile şi facilităţile sale prin atenţia la detalii, oferind o experinţă de relaxare complexă.” declară Ioan Popa, preşedintele Theodora Golf Club.

    Complexul a fost turistic a fost construit pe o durată de aproximativ doi ani de zile, designul purtând semnătura unei întregi echipe de profesionişti atât din ţară, cât şi din străinătate. Terenul de golf va fi deschis jucătorilor în primăvara anului viitor.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, Theodora Golf Club poziţionează România pe harta internaţională a golfului, iar  principala atracţie a complexului  este terenul de golf, cu o suprafaţă de 56 ha, pe care se desfăşoară cele 18 parcursuri, fiind cel mai mare teren de golf din ţara noastră. Proiectul din localitatea Teleac îşi propune să asigure dezvoltarea golfului în România, un sport foarte practicat în ţările occidentale şi cu oportunităţi de creştere şi în ţara noastră. O premieră este reprezentată de faptul că terenul de golf va avea cel mai lung parcurs din Europa– PAR 6, de 735 de metri.

    Noul club asigură celor interesaţi de învăţarea acestui sport, posibilitatea iniţierii şi deprinderii tehnicilor de joc, în cadrul zonelor de driving range, atât din exterior, cât şi din interior, urmând să fie deschisă şi o Academie de golf dedicată copiilor, în viitorul apropiat. 

    Theodora Golf Club este situat la maximum 10 minute cu maşina faţă de Alba Iulia, fiind totodată o destinaţie de interes pentru turiştii străini, distanţa faţă de aeroportul din Cluj sau cel din Sibiu fiind între 1 şi 2 ore. 

    Resortul TGC este situat pe o suprafaţă totală de peste 62 ha, din care cea mai generoasă parte este alocată terenului de golf (56 ha), iar cele 7 ha sunt ocupate de vilele resortului şi alte facilităţi. În arhitectura sa regăsim 14 vile pentru cazare, 5 vile în regim privat, 1 sală conferinţe, 1 piscină exterioară, clădirea administrativă a clubului care înglobează un driving-range indoor, pro-shop, vestiare, lounge bar şi restaurantul fine dining.

    În completarea facilităţilor de cazare, complexul turistic deţine un restaurant cu o capacitate de 160 de locuri în interior şi 100 locuri pe terasă, ce oferă turiştilor  şi publicului larg un meniu select, cu preparate fine dining şi băuturi rafinate. De asemenea, resortul dispune de o piscină exterioară în sezonul cald. Noul resort se poziţionează ca o destinaţie şi pentru mediul de afaceri românesc, locaţia dispunând de o sală de conferinţe de 70 de locuri, precum şi de o sală pentru întâlniri de business mai restrânse.

  • Povestea tânărului care a inventat un nou sport care se bucură de un mare succes – FOTO

    Tânărului de 20 de ani i-a venit ideea în timp ce explora apele din jurul insulelor greceşti. “Am fost uimit de cât de clară era apa, dar îmi lipseau viteza şi adrenalina pe care le dă schiul nautic”, a povestit Sivertsen celor de la Daily Mail.

    Prin urmare, el a conceput un dispozitiv care să permită un soi de schi subacvatic: e vorba de o placă dotată cu două aripi ce permite scufundarea atunci când e trasă de o barcă.

    Preţul pentru o placă de subwing pleacă de la 450 de dolari, dar există şi modele din fibră de carbon ce pot ajunge şi la 900 de dolari.

    Sportul în sine s-a dovedit extrem de popular, numeroase publicaţii de renume precum The Wall Street Journal sau Euronews relatând povestea lui Simon Sivertsen.

  • MUTARE ŞOC a lui Ion Ţiriac. Decizia anunţată de miliardatul român este FĂRĂ ECHIVOC. „Eu fac această ofertă”

    Întrebat dacă există posibilitatea unui proces pentru ca Banca Naţională să fie nevoită să înapoieze Arenele BNR patrimoniului Ministerului Tineretului şi Sportului, Ion Ţiriac a răspuns: ”Am ajuns la concluzia să-i dăm în judecată după ce am calculat luni de zile cum s-a vândut această bază, cum a ajuns la dumnealor această bază, ce-au făcut cu ea şi vreau să văd dacă cineva poate să judece normal. După părerea multor legişti, această bază nu s-a vândut corect, nu s-a vândut la un preţ real”.

    Ion Ţiriac a spus că baza sportivă trebuie să fie dedicată sportului care a pierdut-o ”gratis”.

    Omul de afaceri a făcut aceste afirmaţii într-o declaraţie de presă care a urmat audierii sale în Comisia economică a Senatului. În cadrul audierii, Ţiriac a spus că este dispus să plătească Băncii Naţionale un preţ mai mare decât cel real pentru această bază sportivă, cu condiţia ca statul să facă investiţii suplimentare: un bazin olimpic şi patinoar olimpic destinate copiilor care vor să facă sport.

    ”Mulţumesc mult pentru că vă pierdeţi vremea, pentru că nu prea ne-a ascultat nimeni în ultimii 20 de ani (…) Istoria e foarte scurtă. Noi considerăm că ne aparţine oarecum şi nouă această bază (Arenele BNR – n.r.), care ne-a fost luată fără niciun fel de noimă, fără niciun fel de drept. Uitaţi, vă rog frumos să consideraţi o ofertă publică. Eu îi fac o ofertă guvernatorului o ofertă şi îi plătesc două ori, de patru ori, de 10 ori. Şi nici măcar nu îmi trebuie mie, că nu o duc la Monte Carlo. O las aici, o puneţi într-o funndaţie şi pe lângă ce e acum, mai faceţi şi bazin olimpic şi patinoar olimpic”, a spus în Comisia economică din Senat Ion Ţiriac.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • MUTARE ŞOC a lui Ion Ţiriac. Decizia anunţată de miliardatul român este FĂRĂ ECHIVOC. „Eu fac această ofertă”

    Întrebat dacă există posibilitatea unui proces pentru ca Banca Naţională să fie nevoită să înapoieze Arenele BNR patrimoniului Ministerului Tineretului şi Sportului, Ion Ţiriac a răspuns: ”Am ajuns la concluzia să-i dăm în judecată după ce am calculat luni de zile cum s-a vândut această bază, cum a ajuns la dumnealor această bază, ce-au făcut cu ea şi vreau să văd dacă cineva poate să judece normal. După părerea multor legişti, această bază nu s-a vândut corect, nu s-a vândut la un preţ real”.

    Ion Ţiriac a spus că baza sportivă trebuie să fie dedicată sportului care a pierdut-o ”gratis”.

    Omul de afaceri a făcut aceste afirmaţii într-o declaraţie de presă care a urmat audierii sale în Comisia economică a Senatului. În cadrul audierii, Ţiriac a spus că este dispus să plătească Băncii Naţionale un preţ mai mare decât cel real pentru această bază sportivă, cu condiţia ca statul să facă investiţii suplimentare: un bazin olimpic şi patinoar olimpic destinate copiilor care vor să facă sport.

    ”Mulţumesc mult pentru că vă pierdeţi vremea, pentru că nu prea ne-a ascultat nimeni în ultimii 20 de ani (…) Istoria e foarte scurtă. Noi considerăm că ne aparţine oarecum şi nouă această bază (Arenele BNR – n.r.), care ne-a fost luată fără niciun fel de noimă, fără niciun fel de drept. Uitaţi, vă rog frumos să consideraţi o ofertă publică. Eu îi fac o ofertă guvernatorului o ofertă şi îi plătesc două ori, de patru ori, de 10 ori. Şi nici măcar nu îmi trebuie mie, că nu o duc la Monte Carlo. O las aici, o puneţi într-o funndaţie şi pe lângă ce e acum, mai faceţi şi bazin olimpic şi patinoar olimpic”, a spus în Comisia economică din Senat Ion Ţiriac.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Porsche lansează un nou model hibrid: cum arată Panamera Turbo S E-Hybrid Sport Turismo – FOTO

    Noul vârf de gamă Panamera Turbo S E-Hybrid Sport Turismo va combina un motor V8 de 4 litri cu un motor electric, generând o putere de 500 kW/680 CP (consum mixt de combustibil 3,0 l/100 km, consum mixt de energie 17,6 kWh/100 km; emisii de CO2 69 g/km).

    Imediat ce motorul Panamera Turbo depăşeşte turaţia de ralanti, acesta oferă un cuplu de 850 Nm. Acest lucru înseamnă că vehiculul accelerează de la zero la 100 km/h în 3,4 secunde şi atinge o viteză maximă de 310 km/h.

    Consumul mediu, conform standardului New European Driving Cycle (NEDC), este de 3,0 l/100 km. Cel mai puternic Sport Turismo are o autonomie de până la 49 de kilometri, folosind doar energie electrică şi producând, prin urmare, zero emisii.

    Designul include un hayon de mari dimensiuni, un portbagaj cu un prag coborât, un compartiment pentru bagaje mai voluminos şi o configuraţie de 4 + 1 locuri.

    Strategia de boost folosită în producţia de serie a Panamera Turbo S E-Hybrid Sport Turismo cu tracţiune integrală a fost preluată de la modelul super sport Porsche 918 Spyder. Chiar şi la 1.400 rpm, motorul V8 biturbo (404 kW/550 CP) şi motorul electric (100 kW/136 CP) ating cuplul maxim al sistemului – 850 Nm. Ambreiajul pentru deconectarea motorului, integrat în modulul hibrid, este acţionat electromecanic prin intermediul unui actuator electric (Electric Clutch Actuator). Rezultatul este timpul scurt de răspuns şi un nivel ridicat de confort. Cutia cu dublu ambreiaj în opt viteze Porsche Doppelkupplung (PDK) transmite puterea către sistemul de tracţiune integrală adaptivă Porsche Traction Management (PTM).

    În ciuda performanţelor obţinute, consumul de carburant măsurat de NEDC a fost de 3,0 l/100 km şi un consum de putere de 17,6 kWh/100 km. Turbo S E-Hybrid Sport Turismo are o autonomie de până la 49 de kilometri şi atinge o viteză maximă de 140 km/h atunci când este utilizat exclusiv motorul electric, cu zero emisii. Bateria litiu-ion are o capacitate de 14,1 kWh, iar durata de încărcare poate varia de la 2,4 până la 6 ore, în funcţie de acumulator şi de tipul de alimentare.

  • Cum şi-a început cariera Mark Hilton, executivul care conduce afacerile KFC, Pizza Hut şi Taco Bell pe piaţa locală

    Acesta a fost şi principalul obiectiv al mandatului său început în urmă cu şase ani în România, când a acceptat să treacă din postura de reprezentant al francizorului în cea de dezvoltator al francizatului pentru expansiunea pe piaţa locală a unor branduri globale precum KFC şi Pizza Hut.

    Mark Hilton, CEO-ul Sphera Franchise Group, îşi începe discursul în cadrul evenimentului Meet the CEO glumind pe tema faptului că nu are nicio legătură cu familia Hilton, care stă în spatele unuia dintre cele mai puternice branduri globale din HoReCa. Îşi clarifică apoi originile: „Sunt britanic, de fapt – galez; pentru galezi, este o diferenţă destul de mare”. Hilton a crescut într-un oraş de coastă din Regatul Unit, în apropierea mării şi cu munţii în spate, loc pe care îl descrie drept fantastic pentru un copil, dar pentru un adolescent, „îngrozitor, fiindcă tot ce aveam în zonă erau oile şi nimic altceva”.

    A studiat management hotelier şi de catering la Oxford Brookes (1983-1987) şi şi-a început pregătirea profesională încă din perioada vacanţelor de vară din studenţie. A lucrat în hoteluri, baruri şi restaurante, astfel că a descoperit de la o vârstă fragedă că acesta este domeniul care îi place. A fost repartizat în anul final al studiilor, de practică, la hotelul Sheraton din aeroportul Heathrow, o altă experienţă despre care îşi aminteşte amuzat: „Îi cazam pe oameni după 11 noaptea, după toate întârzierile de avion”.

    Teza sa de absolvire a vizat Teoria şi Practica Achiziţiilor, astfel că parcursul lui profesional a luat o turnură în această direcţie, chiar dacă îşi imagina că după absolvire va începe să lucreze direct în sectorul ospitalităţii. I s-a oferit un post în cadrul Ford, într-un program de graduate training în departamentul de achiziţii. „Oamenii care mă cunosc ştiu că nu mă prea pricep la motoare de maşini şi tehnologie, dar m-am trezit într-un post în care cumpăram diverse piese pentru vehicule, în contextul în care Ford avea un program de training pentru absolvenţi foarte cunoscut în Regatul Unit.” A lucrat acolo timp de câţiva ani şi apoi, după ce a văzut o reclamă într-unul din ziarele locale, a aplicat pentru un loc de muncă în compania care deţinea hotelurile Hilton. Astfel, parcursul său profesional a fost totuşi influenţat de grupul hotelier care poartă acelaşi nume cu el: s-a angajat în cadrul Ladbroke Group, compania care deţine hotelurile Hilton. „Aşadar, m-am găsit lucrând cu Hilton, cumpărând ce numim noi FF&E – Fixtures, Fittings & Equipments –, televizoarele, mobilier – totul, în afară de mâncare.”

    Îşi aminteşte că la vremea aceea avea în jur de 20 de ani şi în momentul în care se recomanda la recepţia hotelurilor, solicitând o întâlnire cu directorul general, era imediat primit când reprezentanţii hotelului îi auzeau numele. „Le spuneam că sunt dl Hilton şi aveau tendinţa să creadă că sunt mult mai important decât eram de fapt”. În 1994, Mark Hilton a fost recrutat de PepsiCo pentru o funcţie în divizia de achiziţii a companiei. Datorită experienţei sale anterioare, a devenit responsabil de achiziţia echipamentelor pentru Pizza Hut şi KFC în regiunea Europa, Africa şi Orientul Mijlociu. „Mi-am petrecut o bună parte din timp călătorind în Europa şi Orientul Mijlociu, vorbind cu reprezentanţii afacerilor respective despre cât de multe cuptoare sau cartofi pentru prăjit vor să cumpere.”

    A urmat apoi o perioadă de şase luni de muncă pentru un proiect în Asia axat pe punerea bazelor unui lanţ de aprovizionare pe continentul asiatic. După ce proiectul s-a încheiat, i s-au oferit două posturi: primul, să conducă lanţul de aprovizionare pentru brandurile Yum! în Asia, iar al doilea, aceeaşi poziţie în Polonia. După ce s-a consultat cu soţia sa, a ales Polonia, şi a deţinut acest rol în 1997 şi 1998. După ce businessul respectiv a fost vândut francizatului din Polonia, s-a mutat în Regatul Unit, unde a avut mai multe roluri regionale în cadrul Yum!, conducând diferite zone. Următorul pas a fost tot în regiune: în 1999, a devenit franchise executive director pentru Yum! Restaurants International, cu responsabilităţi la nivelul Europei Centrale şi de Est; de altfel, în această perioadă a făcut şi primele sale vizite în România. Cel mai recent rol în cadrul Yum!, holdingul care deţine brandurile KFC şi Pizza Hut, a fost de chief operating officer, din 2006, timp de patru ani înainte să plece spre România. „Conduceam un business de aproximativ 2 miliarde de dolari, în peste 27 de ţări, cu branduri precum KFC, Pizza Hut, Taco Bell, dar şi altele – Long John Silver, restaurant de fish & chips, de pildă.” În această poziţie lucra cu francizaţii şi avea rolul de a-i ajuta să crească afacerile.

    „Pe parcursul carierei mele, am avut o educaţie corporate în business; lucram cu antreprenori din toată Europa – am fost norocos să am posibilitatea să înţeleg cum gândeau antreprenorii, cum îşi cresc afacerile, care sunt diferenţele între lumea corporate şi lumea antreprenorială. A fost o etapă educaţională pentru mine să înţeleg diferenţele între afaceri, ambii vor să facă businessurile să meargă mai departe, din perspective diferite.” A avut acest rol timp de patru ani, până în 2010, când a plecat pentru a pune bazele propriei firme de consultanţă împreună cu un partener italian. Hilton explică numele companiei lui: în traducere, acesta înseamnă „seminţe de rodie” şi în mai multe culturi rodia este văzută ca un simbol al creşterii, prosperităţii şi al învăţatului, astfel că a fost naturală folosirea acestui nume – Kikkirossi – pentru numele companiei de consultanţă. „Este fascinant ce pot face numele: îi determina pe oameni să aleagă Kikkirossi în detrimentul altor firme de consultanţă.”

    Între timp, avusese mai multe discuţii cu Lucian Vlad, fondatorul şi proprietarul businessului KFC şi Pizza Hut pe piaţa românească. Îl cunoştea din 1998, de la prima vizită a sa în România, în perioada în care lucra încă în Polonia şi avea responsabilităţi regionale. De altfel, una dintre primele sale vizite din acel rol regional le avusese în România, unde a fost puternic impresionat de o experienţă de la restaurantul Pizza Hut de la Universitate din Capitală, unul dintre primele deschise în România şi de care îşi aduce aminte şi acum în detaliu. „Am fost servit de o chelneriţă în mod fantastic: tot ce am vrut de la acea călătorie era să o pun într-o sticlă, să o iau înapoi în Polonia şi să le spun angajaţilor de acolo că acesta înseamnă serviciu pentru clienţi.” Chiar dacă businessul din Polonia mergea foarte bine şi existau oameni foarte buni care lucrau în organizaţie, obişnuiau să cheltuiască mii de euro – sume imense pe vremea aceea – pe programele de training pentru angajaţi. De altfel, şi această amintire a cântărit în luarea deciziei de a veni în România, alături de atitudinea persuasivă a lui Lucian Vlad, atunci când i-a propus să preia frâiele afacerii de aici. „Al doilea motiv a fost Lucian – el este un om foarte carismatic, care inspiră, este un privilegiu că l-am cunoscut şi că am învăţat atât de multe de la el”, descrie Hilton relaţia construită cu unul dintre acţionarii Sphera Franchise Group.

  • A lucrat ca barman şi instructor de dans, iar acum are o avere de peste 3 miliarde de dolari: “Pentru mine, businessul e sportul suprem”

    Mark Cuban este un om de afaceri american, cunoscut datorită emisiunii SharkTank. Cuban este investitor, producător de film, autor şi deţine clubul de baschet Dallas Mavericks, lanţul de cinematografe Landmark Theaters şi compania Magnolia Pictures. În 2011, el a publicat cartea “Cum să câştigi în sportul numit business”, în care detalia experienţele sale din afaceri.

    Cuban s-a născut în 1958 în Pittsburgh, Pennsylvania, în cadrul unei familii de evrei. Bunicul său din partea tatălui şi-a schimbat numele de familie din Chabenisky în Cuban după ce a emigrat din Rusia; bunicii din partea mamei erau de origine română. Prima experienţă de business a avut-o la 12 ani, când a vândut saci de gunoi pentru a-şi cumpăra o pereche de adidaşi pentru baschet.

    Mark Cuban a urmat cursurile Universităţii din Pittsburgh, unde a devenit membru al frăţiei Pi Lambda Phi; a avut de-a lungul facultăţii mai multe slujbe, cum ar fi barman, instructor de dansuri disco sau organizator de petreceri. S-a transferat apoi la Universitatea din Indiana, de unde a obţinut în 1981 o diplomă în administrarea afacerilor.

    În 1982, Mark Cuban s-a mutat în Dallas, Texas, unde a obţinut un post ca agent de vânzări pentru una din primele companii implicate în comercializarea calculatoarelor, Your Business Software(YBS). A fost concediat după câteva luni şi a decis să pornească propriul său business, MicroSolutions, luând alături de el o parte dintre clienţii YBS.

    A vândut compania 7 ani mai târziu, în 1990, pentru 6 milioane de dolari.

    În 1995, alături de fostul său coleg de facultate Todd Wagner, Cuban a pus bazele Audionet, un start-up în domeniul transmisiunilor online. În 1998 compania s-a transformat în Broadcast.com, iar un an mai târziu a fost achiziţionată de Yahoo! pentru 5,7 miliarde dolari.

    În ianuarie 2000, omul de afaceri a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni al clubului de baschet Dallas Mavericks pentru suma de 285 milioane dolari. Înainte de investiţia lui Cuban, în cei 20 de ani de existenţă, Dallas Mavericks avea un procentaj de victorii de 40%. Din 2000 până în 2010, acesta a ajuns la 69%.

    Cuban a devenit o figură publică în 2012, atunci când s-a alăturat sezonului 3 al emisiunii SharkTank. Emisiunea prezintă investitori cărora le sunt oferite şanse de a participa în anumite afaceri; până în prezent, de-a lungul a 109 episoade, Mark Cuban a semnat 82 de contracte şi a investit aproape 20 de milioane de dolari.

    Nu a intrat în politică, dar a finanţat mai multe campanii electorale, atât în rândul democraţilor cât şi al republicanilor. Mark Cuban s-a căsătorit cu Tiffany Stewart în 2002 şi are trei copii; el locuieşte într-o casă de 2.200 de metri pătraţi în Dallas şi are o avere estimată la 3,2 miliarde dolari.

  • Cum a construit cel mai rapid om din lume un imperiu financiar

    Usain Bolt e mult mai mult decât un star al Jocurilor Olimpice – el este un brand cu o recunoaştere globală. Bolt, de origine jamaican, are contracte cu Puma, Nissan, Hublot, Visa, Virgin Media şi All Nippon Airways; el mai colaborează cu Optus, o companie de telecomunicaţii din
    Australia, şi cu Enertor, o companie ce produce branţuri pentru pantofi sport, scriu cei de la CNN.

    Gatorade a numit o băutură după el. Bolt, cel mai rapid om din lume, şi-a înregistrat ca marcă numele şi poziţia sa “fulgerul Bolt” – are chiar şi un emoji. El deţine recordurile mondiale la cursele de 100 şi 200 de metri şi a câştigat, până în prezent, 8 medalii de aur.Dar Jocurile Olimpice din Rio sunt ultimele pentru campionul jamaican; aşadar, ce urmează?

    “S-a vorbit că ar urma să joace pentru Manchester United, că vrea să devină comentator sau că urmează să lanseze o linie de modă inspirată de Michael Jackson”, spune Elizabeth Lindsey, expert în marketing.

    Jeff Kearney, şeful departamentului de marketing în sport al Gatorade, explică atracţia oamenilor faţă de jamaican: “Avem o suită incredibilă de atleţi din numeroase sporturi, care sunt recunoscuţi în diferite state. Dar bucuria lui Usain, personalitatea sa şi dominaţia autoritară într-un sport pe care cu toţii îl putem înţelege l-au transformat într-un ambasador global pentru brandul nostru.”

    Averea lui Bolt este considerabilă, dar el este şi un exemplu în ceea ce priveşte ajutorul dat comunităţii; în 2015, el a donat 1,3 milioane de dolari fostei sale şcoli. El a mai deschis un complex sportiv în Jamaica, a strâns bani pentru operaţii cardiace pentru copii şi a semnat un parteneriat cu Samsung pentru a oferi cursuri gratis de fotografie studenţilor.

    El a donat chiar şi 4 milioane de dolari pentru renovarea unui spital din ţara sa natală.

    Dar Usain Bolt nu e doar un sportiv de succes: el are un magazin online unde vinde echipament sportiv cu brandul său şi a anunţat recent lansarea noii sale companii “Champion Shave”, care va comercializa aparate de ras cu 6 lame la preţuri reduse.

  • Ce e mai important decât maşina de lux

    În ultimii ani, în domeniul echitaţiei s-a petrecut o veritabilă explozie, acest sport devenind tot mai popular în rândul românilor. Dincolo de pasiunea pentru cai, mai mulţi antreprenori au decis să dezvolte businessuri pe baza acestei tendinţe, înfruntând parcă starea în care se află hergheliile din România. Centrele de agrement din domeniu s-au înmulţit în ultimii ani, dar costurile pentru practicarea echitaţiei nu sunt mici, nici pentru întreţinerea cailor, iar pentru performanţe în concursuri sumele necesare sunt ameţitoare. Cât de profitabile sunt centrele de echitaţie sau afacerile de turism ecvestru?

    Îmi aduc bine aminte de prima mea experienţă pe şaua unui cal: să fi avut vreo 7 sau 8 ani, iar părinţii s-au gândit să ne ducă, pe mine şi pe sora mea, la un centru de echitaţie. La vremea respectivă era ceva destul de rar, ţin minte că am stat o bună perioadă de timp pe bancheta din spate a maşinii până să ajungem acolo; odată ajuns, însă, am fost fascinat de frumuseţea şi nobleţea cailor. Nu mi-am închipuit că o să ajung, mulţi ani mai târziu, să scriu despre popularitatea tot mai mare a acestui sport.

    Deşi nu am mai mers de multe ori la un centru de echitaţie, fascinaţia mea pentru cai a rămas aceeaşi. Pare, de altfel, că tot mai mulţi români încep să împartă sentimente de acelaşi tip. Dincolo de pasiune, însă, calul poate fi şi un business – mai profitabil sau mai puţin profitabil.

    Cele mai recente date ale Ministerului Agriculturii, din luna iunie a acestui an, arată că în România există puţin peste 511.000 de cai; dintre aceştia, doar 2.500 aparţin unor companii sau asociaţii private. Acesta ar trebui să fie, în teorie, numărul cailor folosiţi pentru echitaţie sau alte activităţi în cadrul centrelor de agrement. Numărul este însă mai mare, pentru că în România există un număr ridicat de pensiuni sau alte unităţi de agroturism ce oferă clienţilor posibilitatea de a se plimba pe cal, fără a declara aceste lucruri autorităţilor. La nivelul întregii ţări sunt în jur de 150 de centre de echitaţie şi tot mai mulţi români sunt interesaţi de acest sport. Astfel, creşte şi numărul celor care deţin cai pentru agrement, fie ca afacere, fie pentru uzul personal, în condiţiile în care doar cazarea unui cal costă în jur de 350 de euro pe lună. La care se adaugă însă tot felul de alte costuri – de pildă cele cu medicamente, cu antrenamentul sau cu participarea la concursuri.

    „Nici în visele mele cele mai optimiste nu am crezut că în ultimii trei ani va fi aşa un boom în dezvoltarea echitaţiei româneşti”, povesteşte Sorin Săveja, secretarul general al Federaţiei Ecvestre Române. „E ceva de necrezut, o veritabilă explozie, mai ales în zona Bucureştiului: cererea depăşeşte oferta cu mult, nu găseşti un loc unde să laşi un cal în pensiune”, argumentează Sorin Săveja.

    În afară de cluburile oficiale afiliate federaţiei, spune el, sunt numeroase cluburi private deţinute sau administrate de cascadori sau de persoane private. Între avantajele cluburilor care se afiliază la Federaţia Ecvestră Română, explică Săveja, în primul rând se numără faptul că astfel beneficiază de avantajele legii sportului şi nu sunt plătitoare de TVA. „Apoi, beneficiază de posibilitatea de a fi sponsorizate în limita legii, cu 6% – sigur, legea e foartă proastă, de asta călăria e în proporţie de 99,9% privată în România. Noi ne jucăm cu jucăriile altora; printr-un sistem educaţional pe care noi, ca federaţie, îl impunem, încercăm să ridicăm gradul de pregătire inclusiv în centrele de echitaţie. Persoanele pe care le vedeţi la televizor că prestează prin pensiuni nu au dreptul de practică decât dacă dau un examen şi au minimum un carnet de monitor, ca să nu mai zic instructor. Mai mult, la doi ani de zile trebuie să urmezi un curs scurt de verificare, altfel îţi pierzi dreptul de practică. Când organizăm un curs sunt cozi cât casa, pentru că ei răspund juridic; în călărie se poate întâmpla orice, de la a rupe un deget până la a omorî un om”, spune reprezentantul Federaţiei.

    Tot el povesteşte că în 2013, în Statele Unite s-a calculat numărul accidentelor în ramurile sportive; faţă de motociclism, călăria are un grad de risc de 27 de ori mai mare. „Sigur, era vorba de cazuri spitalizate: în călărie 40% din accidente sunt pe jos, nu călare; calul te loveşte, te muşcă, te împinge sau te calcă.”