Tag: refugiati
-
Primul executiv care ia în calcul să angajeze refugiaţi: „Dacă s-ar integra şi s-ar supune normelor noastre“
Compania Rondocarton, parte a grupului austriac Rondo Ganahl, care deţine fabrici de carton ondulat în Cluj şi Târgovişte, a realizat în primul semestru o cifră de afaceri de 31,7 mil. euro, în creştere cu 8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, susţinută de evoluţia pozitivă a pieţei de profil.
Rondocarton şi-a bugetat pentru acest an o cifră de afaceri de 65 mil. euro, în creştere cu 12% faţă de anul trecut, conform calculelor ZF pe baza estimărilor făcute anterior de companie.
„Am avut o creştere de aproximativ 8% a afacerilor în primul semestru, similară cu cea a pieţei de ambalaje de carton. Evoluţia este una pozitivă, astfel că vom continua investiţiile în fabricile noastre din Apahida şi Târgovişte“, a declarat pentru ZF Transilvania Teofil Câmpean, directorul general al Rondocarton
-
Iohannis, după Consiliul European: România va contribui cu 300.000 de euro la Programul Alimentar Mondial pentru refugiaţi. Ideea că la Consiliu se putea rediscuta tema cotelor este fundamental greşită – FOTO
Iohannis a afirmat că, în ceea ce priveşte tema migraţiei, reuniunea de la Bruxelles a fost “probabil cea mai bună întâlnire de până acum, în care s-au discutat problemele de fond, o abordare foarte constructivă”.”
Preşedintele a menţionat că, în alocuţiunea pe care am avut-o, a încercat să enumere “tematicile care ne-au preocupat de toţi”.
“În primul rând, este evident că, dacă vrem să gestionăm eficient fenomenul migraţiei, trebuie să mergem la cauza acestui fenomen, adică în zonele de criză, de exemplu, dar nu singura, zona Siria. Şi trebuie să încercăm să intervenim acolo pentru a termina conflictul şi pentru a reinstaura pacea în zonă. Acest lucru este destul de dificil şi Uniunea Europeană, singură, cu certitudine nu poate să facă acest lucru, dar poate contribui la acest lucru”, a spus Iohannis.
“O a doua temă pe care am reiterat-o este importanţa care trebuie acordată zonelor sigure din jurul zonei de criză, de exemplu ţărilor precum Iordania, Liban sau Turcia, unde se găsesc un număr foarte important de refugiaţi. Orice sprijin dat acestor ţări dă un rezultat mult mai consistent şi mult mai rapid decât un sprijin acordat refugiaţilor care au ajuns deja până în Europa. În acest context, a fost reluată rugămintea din partea Înaltului Reprezentant şi a preşedinţiei Consiliului de a veni cu un ajutor substanţial pentru Programul Alimentar Mondial, care se ocupă foarte mult de refugiaţii care se află în aceste tabere care înconjoară zonele de conflict”, a spus Iohannis.
Preşedintele a precizat că România a decis să aloce 300.000 de euro, pentru următorii trei ani, această sumă reprezentând “un multiplu al sumei care a fost până acum alocată de România pentru acest scop”.
“Este clar că trebuie întărită frontiera externă a Uniunii Europene, am reluat acest lucru şi am subliniat că în afară de această chestiune, unde probabil va fi nevoie şi de acţiuni coordonate ale Uniunii, nu numai ale statelor membre, este nevoie să combatem acele reţele care se ocupă cu migranţii, cu refugiaţii care vor să treacă dintr-o ţară în alta, practic traficanţii de refugiaţi”, a mai spus Iohannis.
Nu în ultimul rând, în şedinţa Consiliului European Extraordinar informal s-a discutat şi despre centrele unde refugiaţii vor fi înregistraţi şi unde vor putea sta o anumită perioadă de timp, “aşa numitele hot spots”.
“Aici mi-am permis să fac propunerea să judecăm împreună dacă nu ar fi eficient ca aceste hot spots să devină centre europene, fiindcă problema nu este una naţională a ţării unde ajung refugiaţii, ci este evident o problemă europeană”, a spus Iohannis, precizând că propunerea a fost “foarte bine primită” şi reluată şi de alţi participanţi.
Iohannis: Ideea că la Consiliul European se putea rediscuta tema cotelor este fundamental greşită
Preşedintele Klaus Iohannis a mai declarat joi, la Bruxelles, că ideea potrivit căreia Consiliul European ar fi putut relua în discuţie tema cotelor obligatorii privind refugiaţii este “falsă” şi “fundamental greşită”, afirmând că ea a fost lansată din “neştiinţă” de către lideri politici din România.
“Este o temă falsă care a apărut în România, probabil din neştiinţă. Nu cred că pot să merg atât de departe cât să spun că tema a fost exploatată politic de politicieni foarte cunoscuţi, fiindcă nu am astfel de date. Una peste alta, decizia Consiliului JAI nu a fost luată în discuţie astăzi. Nici nu s-ar fi putut. Consiliul European nu ar fi putut să revoce sau să anuleze sau să schimbe decizia JAI”, a spus Iohannis, referitor la decizia Consiliului JAI de repartizare a imigranţilor în statele membre.
Declaraţia preşedintelui a fost făcută la finalul reuniunii Consiliului European Extraordinar informal de la Bruxelles.
Iohannis a precizat că ideea reluării temei cotelor este o informaţie falsă.
“Este o informaţie fundamental greşită şi pe aceia în rog să citească regulamentele Uniunii”, a spus preşedintele.
România ar urma să primească 2.475 de refugiaţi din 66.000 de extracomunitari distribuiţi din Italia şi Grecia, conform sistemului provizoriu de cote aprobat marţi de Consiliul JAI, numărul total de imigranţi alocat până în prezent Bucureştiului fiind de 4.837.
Consiliul UE a aprobat marţi distribuirea în prima etapă, potrivit unor cote obligatorii, a 66.000 de refugiaţi extracomunitari ajunşi în Italia şi Grecia. Uniunea Europeană va stabili ulterior, pe baza aceleiaşi formule, distribuirea a încă 54.000 de refugiaţi.
Potrivit schemei de repartizare, din cei 50.400 de refugiaţi aflaţi în Grecia, România ar urma să primească 1.890. Din alţi 15.600 de extracomunitari aflaţi în Italia, România ar urma să primească 585. Numărul total al refugiaţilor care ar urma să ajungă în România conform deciziei Consiliului JAI din 22 septembrie ar fi de 2.475.
României îi revin alţi 2.362 de refugiaţi potrivit deciziei Consiliului JAI din 14 septembrie, privind distribuirea a 40.000 de refugiaţi.
Potrivit propunerii precedente a Comisiei Europene, care se referea la distribuirea a 40.000, respectiv a 120.000 de refugiaţi, România urma să primească în total 6.351 de refugiaţi. Este foarte probabil ca aceasta cifră să fie atinsă prin repartizarea restului de 54.000 de refugiaţi.
Ministerul Afacerilor Interne a comunicat, marţi seară, că vicepremierul Gabriel Oprea a votat, în Consiliul JAI, împotriva proiectului deciziei de aplicare a cotelor obligatorii, reiterând poziţia de principiu conform căreia România nu susţine relocarea de refugiaţi pe baze obligatorii.
-
Decizie dură a UE, IMPUSĂ României. Acum nu mai există nicio cale de ieşire
Miniştrii de Interne ai statelor UE au luat luni o decizie căreia România este obligată să i se supună.
Decizie dură a UE, IMPUSĂ României. Acum nu mai există nicio cale de ieşire
-
CRIZA IMIGRANŢILOR: România va primi 2.475 de refugiaţi, potrivit deciziei JAI, totalul până acum fiind 4.837
Consiliul UE a aprobat marţi distribuirea în prima etapă, potrivit unor cote obligatorii, a 66.000 de refugiaţi extracomunitari ajunşi în Italia şi Grecia. Uniunea Europeană va stabili ulterior, pe baza aceleiaşi formule, distribuirea a încă 54.000 de refugiaţi.
Potrivit schemei de repartizare, din cei 50.400 de refugiaţi aflaţi în Grecia, România ar urma să primească 1.890. Din alţi 15.600 de extracomunitari aflaţi în Italia, România ar urma să primească 585. Numărul total al refugiaţilor care ar urma să ajungă în România conform deciziei Consiliului JAI din 22 septembrie ar fi de 2.475.
României îi revin alţi 2.362 de refugiaţi potrivit deciziei Consiliului JAI din 14 septembrie, privind distribuirea a 40.000 de refugiaţi.
Potrivit deciziei luate marţi seară, Franţa va primi 3.064 de imigranţi din Italia şi 9.898 din Grecia, în timp ce Germania 4.027 din Italia şi 13.009 din Grecia. Ungariei i-ar reveni 306 refugiaţi din Italia şi 988 din Grecia.
Alţi 54.000 de refugiaţi urmează să fie distribuiţi conform aceleiaşi formule după o propunere în acest sens făcută de Comisia Europeană şi aprobată de Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne.
Potrivit propunerii precedente a Comisiei Europene, care se referea la distribuirea a 40.000, respectiv a 120.000 de refugiaţi, România urma să primească în total 6.351 de refugiaţi. Este foarte probabil ca aceasta cifră să fie atinsă prin repartizarea restului de 54.000 de refugiaţi.
Miniştrii de Interne ai statelor UE au aprobat, în reuniunea de marţi, un sistem controversat propus de Comisia Europeană privind distribuirea a încă 120.000 de refugiaţi, a anunţat Preşedinţia luxemburgheză a Consiliului UE. “Reprezentanţii statelor UE au aprobat marţi, la Bruxelles, cu o largă majoritate, o decizie de relocare a încă 120.000 de refugiaţi”, a anunţat preşedinţia luxemburgheză a Consiliului Uniunii Europene.
Principalii oponenţi au fost depăşiţi în sistemul cu majoritate calificată după ce Polonia a renunţat la obiecţii. România, Cehia, Slovacia şi Ungaria au votat împotriva sistemului de relocare a imigranţilor conform unor cote obligatorii. Finlanda s-a abţinut de la vot.
Ministerul Afacerilor Interne a comunicat marţi seară că vicepremierul Gabriel Oprea a votat, în Consiliul JAI, împotriva proiectului deciziei de aplicare a cotelor obligatorii, reiterând poziţia de principiu conform căreia România nu susţine relocarea de refugiaţi pe baze obligatorii. Vicepremierul Gabriel Oprea a prezentat marţi în Consiliul extraordinar JAI mandatul încredinţat de preşedintele Klaus Iohannis şi de premierul Victor Ponta.
“Vicepremierul Gabriel Oprea a transmis miniştrilor de interne europeni şi reprezentanţilor Comisiei Europene faptul că România este solidară cu statele membre afectate de un aflux foarte mare de refugiaţi şi, tocmai de aceea, încă de la primele dezbateri pe tema solidarităţii şi responsabilităţii, Guvernul României şi-a manifestat disponibilitatea şi a decis preluarea prin relocare a unui număr de 1.705 refugiaţi din Italia şi Grecia şi 80 refugiaţi din afara Uniunii Europene (în total 1.785 refugiaţi)”, se menţionează în comunicat.
“România susţine eforturile vizând identificarea unor soluţii viabile şi durabile în gestionarea fenomenului migraţiei cu care se confruntă Uniunea Europeană şi reiterează angajamentul faţă de principiul solidarităţii. Reamintind Concluziile Consiliului European din 25-26 iunie 2015, prin care statele membre şi-au manifestat solidaritatea faţă de persoanele aflate în nevoie de protecţie internaţională, pe baza principiului voluntariatului, România consideră că impunerea unor cote obligatorii nu reprezintă o soluţie viabilă la problema refugiaţilor. Sunt tratate, astfel, doar simptomele imediate şi nu cauzele fenomenului. O provocare de asemenea anvergură nu poate fi rezolvată prin impunerea unui sistem automat de redistribuire a imigranţilor. Este absolut necesar să se ţină seama de specificităţile fiecărui stat membru şi de capacitatea sa efectivă de primire şi integrare a imigranţilor”, a afirmat vicepremierul Gabriel Oprea în intervenţia sa din cadrul Consiliului JAI, potrivit comunicatului.
De asemenea, vicepremierul Oprea a reafirmat disponibilitatea de a creşte contribuţia României la activităţile Frontex şi a apreciat ca “imperios necesară” intensificarea măsurilor de combatere a traficului ilegal de migranţi, de identificare a unor soluţii concrete în ţările de origine şi de tranzit, prin intermediul Europol, Frontex şi a Biroului de Ajutor European pentru Azil. Totodată, acesta a subliniat nevoia unei mai mari implicări din partea Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR), dar şi din partea societăţii civile prin ONG-urile specializate.
“Având în vedere supunerea la vot a proiectului deciziei de aplicare a cotelor obligatorii, reprezentantul României a votat împotriva unei astfel de măsuri, reiterând poziţia de principiu conform căreia România nu susţine relocarea de refugiaţi pe baze obligatorii. Totodată, vicepremierul Gabriel Oprea a depus o declaraţie care motivează raţiunile poziţiei ţării noastre, pentru a fi ataşată la minuta reuniunii Consiliului JAI”, se mai arată în comunicatul transmis de MAI.
După votul în Consiliul JAI, Slovacia a anunţat că nu va aplica planul Uniunii Europene privind distribuirea imigranţilor conform cotelor obligatorii. “Cât timp voi fi prim-ministru, cotele obligatorii nu vor fi implementate pe teritoriul slovac”, a declarat premierul Robert Fico.
La rândul său, Cehia va contesta la Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) decizia Uniunii Europene de distribuire a imigranţilor pe baza unor cote obligatorii, anunţă Preşedinţia luxemburgheză a Consiliului UE. “Niciun stat membru UE nu poate refuza o decizie aprobată cu majoritate. Însă au dreptul să o conteste, iar Cehia intenţionează să se adreseze Curţii Europene de justiţie”, a declarat Jean Asselborn, ministrul luxemburghez de Externe.
Frans Timmermans, vicepreşedinte al Comisiei Europene, a declarat că ţările care se opun cotelor obligatorii trebuie să accepte rezultatul votului din Consiliul JAI. “Ştiu că unele state membre nu au fost în favoarea propunerii, dar acele ţări au anunţat că vor accepta votul”, a spus Timmermans. “Noi ne vom asigura că deciziile sunt implementate”, a explicat Timmermans.
Grupul Conservator şi Reformist a avertizat că votul de marţi riscă “să alieneze statele UE şi să îngreuneze găsirea soluţiilor comune”.
-
Planurile Casei Albe de a primi mai mulţi refugiaţi în SUA întâmpină opoziţia Congresului
Secretarul de Stat american, John Kerry, a anunţat duminică o creştere a numărului de refugiaţi primiţi în ţară de 15.000 pe an pentru următorii doi ani. El nu a precizat însă câţi dintre aceştia vor proveni din Siria.
În conformitate cu legea actuală, Congresul nu trebuie să aprobe planul administraţiei, însă Camera Reprezentanţilor şi Senatul, ambele conduse de republicani, ar trebui să aloce bani pentru a plăti pentru orice efort suplimentar. Mulţi congresmeni, inclusiv unii democraţi, sunt îngrijoraţi că luptători islamişti care pretind că sunt refugiaţi s-ar putea strecura în ţară.
Senatorul republican Jeff Sessions, un critic al politicii de migraţie aplicate de preşedintele american Barack Obama, a spus că acest plan este scump şi periculos. “Şcolile noastre, piaţa muncii şi resursele publice sunt deja prea solicitate. Şi chiar şi la cotele actuale, nu avem capacitatea de a depista ideologia extremistă”, a spus Sessions.
SUA au primit 70.000 de refugiaţi anul trecut în schimbul unui cost de 1,1 miliarde de dolari.
Activiştii pentru drepturile omului spun că administraţia Obama face prea puţin pentru a calma o criză care a forţat jumătate din populaţia Siriei să îşi părăsească ţara, sute de mii dintre aceşti oameni mutându-se în Europa şi în particular, în Germania.
În replică, oficiali americani punctează faptul că Washingtonul este cel mai mare donator de ajutor umanitar. Luni, administraţia a anunţat că oferă alte 419 milioane de dolari şi astfel, ajutorul umanitar american ajunge la peste 4,5 miliarde de dolari în timpul acestei crize.
Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Josh Earnest, a spus că Obama vrea să “mărească” numărul de refugiaţi primiţi în ţară, însă îngrijorările legate de securitate şi costuri înseamnă că un plan mai amplu ar trebui dezvoltat de Congres.
Cinci senatori republicani şi unul democrat i-au scris săptămâna trecută lui Kerry şi secretarului american pentru Securitate Internă, Jeh Johnson, solicitând verificarea atentă a fiecărui refugiat.
Procesul actual american de verificare a imigranţilor care provin din Siria este atât de strâns, încât doar 1.500 de refugiaţi au fost primiţi în ţară de când a început războiul civil în 2011.
Michael McCaul, preşedintele comisiei de Securitate Naţională din Camera Reprezentanţilor, a prezentat o lege care ar cere Congresului să revizuiască planurile de a primi sirieni şi să consolideze examinarea refugiaţilor din punct de vedere al securităţii. Dacă va fi adoptat, proiectul de lege al lui McCaul ar împiedica administraţia să primească refugiaţi până când atât Camera Reprezentanţilor, cât şi Senatul vor vota o rezoluţie comună care să permită acest lucru. Proiectul cere de asemenea administraţiei să ofere prioritate creştinilor şi membrilor altor minorităţi religioase atunci când vor primi oameni din Irak şi Siria.
-
SONDAJ: Peste jumătate dintre români cred că România nu ar trebui să primească refugiaţi
Din sondajul “Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” rezultă că 95,8 la sută dintre persoanele chestionate au auzit despre criza refugiaţilor din Orientul Mijlociu care încearcă să intre în Uniunea Europeană, iar 41,7 la sută cred că aceştia s-au adunat la graniţele Uniunii Europene din cauza războiului din Orientul Mijlociu, 23,4 la sută cred că sunt grupuri organizate cu scopul de a destabiliza Europa, 23,3 la sută consideră că aceştia au plecat din ţările de origine din cauza sărăciei, iar 5,8 la sută spun că imigranţii pur şi simplu preferă să trăiască în Uniunea Europeană.
Proporţia celor care cred că România ar putea deveni o ţară importantă de tranzit pentru imigranţii din Orient este mică. Astfel, doar 9,3 la sută dintre participanţi au răspuns “în foarte mare măsură” şi 20,2 la sută “în mare măsură”.
Aproape un sfert dintre persoanele chestionate cred că sunt şanse mici ca imigranţii să tranziteze România, 22,5 la sută spun că şansele nu sunt nici mici, nici mari, iar 12,2 la sută au afirmat că acest lucru ar fi posibil într-o foarte mică măsură.
La întrebarea “În ce măsură credeţi că România ar putea deveni o ţară importantă de destinaţie (în care să se stabilească) pentru imigranţii din Orient ?”, doar şapte la sută dintre participanţii la studiu cred că “în foarte mare măsură”, 16,9 la sută au spus “în mare măsură”, 21,8 la sută au răspuns “nici în mare, nici în mică măsură”, 27,1 la sută “în mică măsură” şi 17,2 la sută “în foarte mică măsură”.
După centralizarea răspunsurilor, a rezultat că 56,2 la sută dintre români spun că România nu ar trebui să primească refugiaţi, 35,5 la sută consideră că ţara noastră ar trebui să găzduiască imigranţi, iar 8,3 la sută au spus că nu ştiu sau au refuzat să răspundă.
Din cei 35,5 la sută care au spus că ar trebui să primim refugiaţi, 82,1 la sută consideră că România trebuie să-şi stabilească singură cota de refugiaţi pe care îi poate primi, iar 14,6 la sută că România ar trebui să primească cota de refugiaţi solicitată de la nivelul UE.
Din totalul persoanelor chestionate, 65,3 la sută spun că nu ar fi de acord ca refugiaţii să se stabilească în România şi doar 26,5 la sută că ar accepta acest lucru.
Numărul celor care se opun ca refugiaţii să se stabilească în localitatea lor este şi mai mare, 67,1 la sută dintre persoanele chestionate afirmând acest lucru, şi doar 24,4 la sută ar fi de acord.
Sondajul a fost realizat în perioada 10-15 septembrie 2015 pe un eşantion de 1.085 persoane, fiind reprezentativ pentru populaţia României de 18 ani şi peste. Marja de eroare este de ±3 la sută, la un grad de încredere de 95 la sută. Sondajul “Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul.
-
Criza refugiaţilor, lecţia de la Ankara: Turcia adăposteşte cel mai mare număr de refugiaţi din lume
Turcia adăposteşte cel mai mare număr de refugiaţi din lume, iar deschiderea arătată faţă de cei două milioane de sirieni şi irakieni care au fugit din calea războiului civil a protejat naţiunile europene de o criză a migraţiei mai gravă decât cea cu care se confruntă în prezent. În timp ce guvernele europene nu reuşesc să găsească o soluţie comună, iar Ungaria a ridicat un gard la graniţa cu Serbia pentru a stăvili valul de migranţi, liderii de la Ankara promit că vor continua să primească refugiaţi. Această politică riscă să devină o povară politică înaintea alegerilor anticipate din Turcia, programate în noiembrie, în special în oraşele din apropierea frontierei, unde numărul refugiaţilor sirieni a devenit mai mare decât cel al localnicilor.
Când războiul din Siria a izbucnit în 2011, autorităţile din Turcia au crezut că zeci de mii de refugiaţi vor traversa frontiera de 900 de kilometri a ţării. De atunci, luptele au luat amploare, iar militanţii Statului Islamic au exploatat haosul pentru a impune o conducere brutală, în stil medieval, în mari părţi din Siria şi Irak.
Turcia a cheltuit 6,5 miliarde de euro în scop umanitar, inclusiv pentru cele mai bine echipate tabere de refugiaţi construite vreodată, dotate cu şcoli, asistenţă medicală şi servicii sociale.
„Este una dintre cele ample reacţii umanitare pe care le-am văzut vreodată. Este acceptarea faptului că, indiferent de inconveniente, Turcia trebuie să îşi ajute vecinii“, a declarat pentru Reuters Rae McGrath, din partea agenţiei americane Mercy Corps. El avertizează însă că abilitatea Turciei de a ajuta refugiaţii ajunge la saturaţie, iar Sinan Ulgen, preşedinte al Center for Economics and Foreign Policy Studies (EDAM) din Istanbul, are o opinie similară. „Reacţia Turciei a fost mai umană decât cea a Europei şi mai aproape de valorile universale exprimate de liderii UE. Mulţi încearcă să înţeleagă până unde este dispusă Turcia să meargă. Cred că ajungem la limită“, consideră Ulgen.
O explozie care a avut loc în luna iulie în oraşul de frontieră Suruc, atribuită organizaţiei Statul Islamic, a amplificat temerile că politica uşilor deschise facilitează intrarea militanţilor în Turcia, iar prăbuşirea armistiţiului cu insurgenţii kurzi, în aceeaşi lună, a sporit îngrijorarea.
Cea mai mare provocare este însă una pe termen lung. Autorităţile de la Ankara au probleme cu integrarea unei populaţii de refugiaţi uriaşe, care nu vorbeşte turca şi are perspective limitate de a se întoarce prea curând acasă.
Ministrul muncii a anunţat în august că nu va acorda permise de muncă refugiaţilor, explicând că un astfel de program ar fi incorect pentru turcii care caută locuri de muncă.
Turcia a fost lăudată la nivel internaţional pentru adăpostirea a două milioane de refugiaţi, alungaţi de conflictul de patru ani din Siria. Marea majoritate a refugiaţilor caută însă să îşi contruiască o viaţă în afara taberelor de refugiaţi, astfel că efortul de ajutor devine mai complicat.
Turcia se confruntă cu o rată a şomajului de aproape 10% şi cu încetinirea creşterii economice, autorităţile turce criticând în repetate rânduri reticenţa Europei de a suporta o parte din povara refugiaţilor. În prezent, cei care beneficiază de protecţie temporară în Turcia pot lucra în interiorul comunităţii de refugiaţi, ca medici sau profesori, dar ministrul muncii şi protecţiei sociale, Faruk Celik, a spus că nu există planuri de acordare a permiselor de muncă în cadrul unui program general. Decizia, criticată de reprezentanţii organizaţiilor umanitare, a determinat refugiaţii să se urce în bărci şi să ia drumul Europei.
Spre deosebire de Grecia, care a permis multor refugiaţi să îşi continue drumul, forţele de securitate turce patrulează rutele către Europa, reţinând bărci şi refugiaţi. Deseori, aşa cum a fost cazul lui Aylan Kurdi, băieţelul de trei ani care s-a înecat cu fratele şi mama sa, forţele turce recuperează trupurile celor care îşi pierd viaţa în drum spre Europa.
Turcia acordă refugiaţilor statutul de „protecţie temporară“, pentru a avea acces la şcolarizare, servicii de sănătate şi sociale. Dar costurile cresc exponenţial, iar indicatorii economici se contractă. Lira a atins minime record în raport cu dolarul, în luna septembrie, în timp ce economia a crescut în 2014 cu numai 2,9%, cu mult sub obiectivul guvernului, de 5%. Perspectiva economică negativă nu face decât să amplifice fluxul ilegal de refugiaţi către Europa. “Nu este viaţă aici. Trebuie să trăim o viaţă normală. Vreau să îmi găsesc de lucru“, a spus un tânăr de 32 de ani refugiat din oraşul sirian devastat Alep, care aşteapta să treacă ilegal din Bodrum, Turcia, în insula elenă Kos.
-
Francois Hollande: Niciun stat european nu se poate “exonera” de la primirea refugiaţilor
În ceea ce priveşte distribuirea “refugiaţilor care au dreptul la azil, aceasta trebuie să fie făcută în toate ţările europene, niciun stat nu se poate exonera, altfel, noi nu mai aparţinem aceluiaşi ansamblu fondat pe valori şi principii”, a declarat François Hollande la conferinţa care a avut loc în oraşul marocan Tanger.
Şeful statului francez a făcut aceste afirmaţii cu trei zile înaintea unui summit european extraordinar care trebuie să decidă miercuri, la Bruxelles, distribuirea solidară a 120.000 de refugiaţi în statele membre. Hollande a reaminitit pe de altă parte, că “dorea alături de cancelarul german Angela Merkel ca mecanismul (de distribuire) să poată fi obligatoriu”, însă că unele state “refuză acest lucru”.
El a spus că a cerut ministrului de Interne, Bernard Cazeneuve, să apere acest mecanism în cadrul reuniunii de marţi din ajunul summit-ului cu omologii săi europeni. “Veghem ca mecanismul să fie eficient indiferent de metodele folosite şi ca angajamentele să poată fi respectate şi să nu fie aceleaşi ţări cele care primesc refugiaţi”, a prevenit acesta. “Doresc cu adevărat ca această problemă să poată fi rezolvată pe cât posibil de către Consiliul de Miniştri (europeni de Interne) şi ca totul să nu fie retrimis Consiliului European”, a adăugat el.
Uniunea Europeană va organiza un summit de urgenţă al Consiliului European, pe 23 septembrie, pe tema măsurilor privind criza imigranţilor.
Summitul extraordinar, programat la Bruxelles, are rolul abordării diferenţelor puternice referitoare la schema de distribuire a 120.000 de refugiaţi. Numeroase state UE, în principal central şi est-europene, se opun cotelor obligatorii privind distribuirea imigranţilor.“Convoc un summit extraordinar al Consiliului European miercuri 23 septembrie, la ora 18.00, pentru a discuta despre măsuri în contextul crizei refugiaţilor”, a declarat Donald Tusk, preşedintele Consiliului European. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi cel al Austriei, Werner Faymann, au cerut un summit extraordinar după ce Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne nu a reuşit ajungerea la o decizie privind distribuirea refugiaţilor.
-
Caricaturiştii să-şi pregătească creioanele
Ce au în comun Marc Chagall, Camille Pissarro, Aristotel Onassis, Ismail Kadare, Bob Marley, Freddie Mercury, Friedrich Nietzsche, Karl Popper, Albert Einstein, Marlene Dietrich, Rachel Weisz, Isabel Allende, Thomas Mann şi fraţii Saatchi, fondatorii agenţiei cu acelaşi nume? Toţi au fost refugiaţi sau copii de refugiaţi.
Şi, pe lângă cei pomeniţi mai sus, multe alte nume din cultură, artă sau afaceri şi-au părăsit locurile de baştină, plecând din faţa prigoanei sau a războiului. Cum ar fi arătat omenirea în cazul în care ei sau părinţii lor ar fi rămas acasă? Poate că în miile de refugiaţi care vin în aceste zile în Europa se ascund mari scriitori, muzicieni, artişti sau cântăreţi, sau poate copiii lor vor schimba lumea ca oameni de afaceri sau politicieni. Iată o perspectivă pe care nu am întâlnit-o până acum şi la care vă propun să vă gândiţi. Ştiu că în aceleaşi mii de refugiaţi se pot ascunde terorişti sau răufăcători, dar unde nu pot ajunge, în ziua de astăzi, teroriştii şi răufăcătorii, dacă ţin musai? Şi ceva mă face să cred că teroriştii vin mai degrabă cu avionul, la business class, şi nu îşi rup oasele pe ţarinile din Balcani.
Criza refugiaţilor a divizat profund societatea, la noi şi aiurea, şi văd, cel puţin în spaţiul media în care mă învârt, doar poziţii extreme: de la simplele dispute legate de termenii folosiţi – să le spunem „emigranţi“?, să le spunem „refugiaţi“?, cum îi deosebim pe unii de ceilalţi? – la certurile legate de cotele pe care statele europene ar trebui, sau nu, să le accepte, totul este doar un discurs răstit şi în contradictoriu.
Cred că adevărata problemă nu sunt aceşti oameni, ci noi, europenii. Felul în care criza şi austeritatea ne-au modificat respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi locuitori ai continentului. Modul în care înţelegem ajutorul acordat cuiva – un „like“ e la îndemână, dar confortul personal sau banii sau slujba sau curtea casei sau marginea oraşului în care locuim sunt cu totul altceva. Imbecilitatea celor care nu găsesc nimic. Râvna cu care unii construiesc garduri derivă direct din această stare, din împărţirea celorlalţi în oameni de primă clasă şi indivizi de categoria a doua.În urmă cu 76 de ani, în aceeaşi lună septembrie, începea al doilea război mondial. Lumea traversase, la fel ca acum, o perioadă de criză economică majoră, totul pe un fond de exacerbări naţionaliste. La fel ca în Europa de acum. Şi atunci, pentru situaţia de acasă, oriunde va fi fost acasă, erau vinovaţi ceilalţi, oricine ar fi fost ceilalţi. Cumva firesc, crizele economice antrenează mişcări politice majore, iar principalul reper al actualei crize, adică Marea Depresie din anii ‘30, s-a sfârşit în baia de sânge a celui de-al doilea război mondial şi în ansamblul de schimbări politice şi sociale induse de acesta.
Am văzut opinii care fac apropieri suplimentare între situaţia politică de acum şi cea din prima jumătate a secolului trecut: Orientul Mijlociu poate reprezenta Balcanii lumii moderne, ascensiunea de atunci a Germaniei poate fi asemănată cu actuala creştere a Chinei, economică şi politică, iar teroriştii de acum nu sunt decât imaginea anarhiştilor şi revoluţionarilor comunişti care asasinau în urmă cu 100 de ani. Avem inflamări între China şi Japonia, iar Pentagonul a pregătit, pentru orice eventualitate, planurile unui război tot cu China. Iar chinezii şi-au sporit prezenţa navală, în ultimii ani, în mai mult de zece puncte fierbinţi ale globului, de la Golful Aden la strâmtoarea Malacca, Libia sau Marea Bering.
Mulţi încearcă să găsească motivele pentru care omenirea, astăzi, nu ar repeta greşelile din perioada premergătoare războaielor de acum 70 – 100 de ani, argumente logice care invocă globalizarea, interesele economice convergente sau teama de armele nucleare. Nici eu nu cred că vom repeta greşelile din secolul trecut, pentru că deja lumea este ocupată până peste cap cu greşelile momentului, Europa se autodistruge acum nu cu gaze sau cu mitraliera, ci cu bani, nepăsare şi inconştienţă, imbecilizată de cultura social media şi de lideri de opinie nechemaţi. Strict în cazul refugiaţilor, cine îşi va asuma ce se va întâmpla peste numai două luni de zile, când vor începe iarna şi frigul? Caricaturiştii să-şi pregătească creioanele, copiii care vor pieri de frig sau prinşi în sârmă ghimbată vor fi destui.
Un tablou prea frumos în comparaţie cu imaginea sumbră de mai sus: Marianne Stokes, pictoriţă austriacă, „Regina şi pajul“.
