Tag: premiu?

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Această carte a fost declarată ca fiind cea mai bună carte de business a anului

    Cartea The Man Who Knew, a lui Sebastian Mallaby, a câştigat anul acesta premiul pentru Cea mai bună carte de business, oferit de Financial Times şi McKinsey.  The Man Who Knew: The Life and Times of Alan Greenspan este o nouă biografie bazată pe cinci ani de cercetare şi acces la Greenspan, în care Sebastian Mallaby prezintă o versiune nuanţată a uneia dintre cele mai influente personaje ale secolului 20, şi o avertizare pentru viitor. Povestea lui Greenspan, potrivit lui Mallaby, este o poveste a finanţelor modern, cu părţile lor bune şi rele.

    Fostul preşedinte al Rezervei Federale Americane, Alan Greenspan, a fost aplaudat şi numit un ”maestro” omnipotent al economiei Statelor Unite, însă reputaţia sa a suferit puternic în urma crizei financiare din 2008.

    Mallaby a fost de două ori finalist în cursa pentru câştigarea unui premiu Pulitzer, scrie pentru Washington Post şi este autorul mai multor cărţi care s-au bucurat de un succes internaţional, inclusiv best-sellerul Mai mulţi bani decât Dumnezeu. Cartea sa The Man Who Knew a câştigat premiul Cartea de Business a Anului, oferit de Financial Times şi McKinsey.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum a reuşit o profesoară de religie să câştige titlul de Miss Germania – GALERIE FOTO

    Lena Broder, o profesoară de religie de 26 de ani din Germania, a câştigat ediţia din acest an a Miss Germania. Este prima câştigătoare de profesie profesor în istorie de 89 de ani a competiţiei.

    Premiul este un vis devenit realitate pentru tânără, care le-a depăşit pe celelalte 23 de concurente prin răspunsurile inteligente şi evoluţia din cadrul probelor. “Cred că sunt un model pentru fetele tinere”, a declarat Broder. “Am dovedit că sunt o luptătoare şi că ambiţia dă, în cele din urmă, roade.”

     

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO


    Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

     

  • Motivul pentru care o femeie care a câştigat 43 de milioane de dolari a primit în schimbul banilor o friptură

    O femeie din New York a fost păcălită de un aparat de slot machines: a crezut că a câştigat un premiu de 42,9 milioane de dolari la un cazinou, dar i s-a oferit în schimb o friptură, potrivit The Telegraph. Katrina Bookman a făcut chiar şi un selfie în momentul în care pe ecranul aparatului respectiv a apărut valoarea premiului consistent. 
     
    ”Nici nu pot să descriu ce am simţit când am crezut că am câştigat premiul cel mare. Parcă tot corpul mi s-a golit”, a declarat ea pentru WABC. 
     
    I s-a spus că premiul nu era valid fiindcă maşina era stricată – i s-a oferit în schimb o friptură care valora 2,25 dolari. 
     
    Ea nu a putut să facă nimic pentru a-şi revendica premiul afişat iniţial – pe maşinăria respectivă se afla un disclaimer care spunea: ”Defecţiunile anulează toate plăţile şi jocurile.”
  • Gala CEO Awards 2016: Expresia admiratiei

    Sute de oameni şi o atmosferă festivă, zece premianţi şi discursuri savuroase sunt doar câteva dintre reperele galei CEO Awards din acest an. În fiecare an, evenimentul recunoaşte performanţele acelor CEO care au câştigat respectul colaboratorilor şi al partenerilor de afaceri. Premiem an de an cele mai apreciate nume ale mediului de business.

    30 de noi nume în ediţia din acest an a catalogului 100 cei mai admiraţi CEO din România sunt o dovadă în plus că admiraţia nu este un dat, este influenţată de prezenţa publică şi de alte aspecte. Admiraţia este un fenomen dinamic, influenţat de acţiunile care diferenţiază un manager de altul.

    La evenimentul din acest an, ale cărui gazde au fost Ioana Matei şi Bogdan Angheluţă, înainte de festivitatea de premiere pe scenă au fost invitaţi patru lideri de companii pentru o dezbatere pe tema admiraţiei şi a leadershipului. Cristian Hostiuc, directorul editorial al Ziarului Financiar şi al Business Magazin, a moderat discuţia şi i-a provocat să răspundă la întrebări pe Dragoş Dinu, CEO al Ţiriac Holdings, Tatian Diaconu, CEO al Immochan România, Sergiu Biriş, CEO al Zonga, şi Rareş Măcinică, CEO al Lagermax România. „Am spus de multe ori că Alex Ferguson este modelul meu în viaţă, şi asta pentru că a avut rezultate ciclice cu echipe diferite. Într-un fel sau altul, eu am schimbat mai multe echipe – a fost modelul. Sper să îl şi întâlnesc”, a spus Dragoş Dinu. „Pentru cei care nu ştiţi, Alex Ferguson a fost antrenorul Manchester United pentru 30 de ani”, a adăugat Cristian Hostiuc.

    Tatian Diaconu a povestit că are o profundă admiraţie pentru bunicul său, „care este genul de lider care nu a făcut foarte multă şcoală, nu a urmat un pattern brevetat, şi totuşi timp de 60 de ani a condus cu succes foarte mulţi oameni şi de la el am furat multe lucruri, am învăţat anumite repere. Dacă aş putea schimba ceva din cariera mea, aş alege să fac unele greşeli mai repede, şi asta mi-ar permite să avansez şi mai repede. Suntem într-o piaţă care se schimbă foarte repede şi este posibil ca lucrurile care se vor inventa în următorii cinci ani şi vor avea impact dramatic asupra afacerilor să nu fie inventate la momentul vorbirii. Leadershipul nu vine la pachet cu semnarea contractului şi nici cu scaunul pe care stai aşezat. Sunt oameni în sală, în echipele noastre, care exercită acest spirit în fiecare zi atunci când au proiecte şi nu au un titlu care să le definească poziţia”.

    Rareş Măcinică, CEO al Lagermax România, a afirmat în cadrul evenimentului că ar prefera să nu pună admiraţia într-un clasament. „Cred că fiecare dintre cei din jurul nostru care au muncit şi au realizat ceva au un impact asupra modului nostru de a gândi. Nu cred că am un preferat în topul admiraţiei, am avut câte ceva de învăţat de la mai mulţi oameni pe parcursul carierei. E foarte greu – mă uit la televizor – există 95% interes pentru ce are rău cineva, să ducem discuţia cu patos negativ. Demersul de a scoate în evidenţă admiraţia este minunat.

    Admiraţia este strâns legată de evoluţia companiei. Sigur, sunt şi greşeli în afaceri, dar un CEO trebuie să aibă viziune, să înţeleagă mecanismele pieţei, să vadă când vine furtuna. Un CEO trebuie să aibă un radar, că de aceea este CEO, e un fel de căpitan.nu ai altă cale decât de a merge prin furtuni, când ai căzut nu înseamnă că nu mai meriţi titlul de CEO.”

    Premiat la ediţia de anul trecut a galei drept cel mai tânăr CEO prezent în catalogul admiraţiei, Sergiu Biriş, CEO al Zonga, a spus că are în jurul său foarte multe exemple pozitive de oameni pe care îi admiră. „Nu pot numi o singură persoană şi în sala aceasta sunt mulţi oameni pe care îi admir. Apreciez felul de a fi al celor care nu se lasă, al antreprenorilor care încep ceva de la zero, din nimic, să-l ducă foarte sus, în ciuda tuturor dificultăţilor. Să fii CEO e mişto pe cartea de vizită, dar îţi cam vine să te dai cu capul de pereţi. Şi mie mi se părea foarte romantic la focusul Cel mai admirat CEO, dar cu toţii ştim că drumul până la succes este o muncă de Sisif.” Zonga este primul serviciu românesc de muzică legală, care dă acces la 36 de milioane de melodii pe toate device-urile. Start-up-ul a fost cumpărat de Facebook pentru 500 de milioane de dolari şi închis la trei ani după achiziţie.

    Cele câteva sute de invitaţi prezenţi la gală, realizată cu sprijinul partenerilor Telekom, Muşat şi Asociaţii, Microsoft, OMV Petrom, Agricola, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, au fost provocaţi să răspundă la un scurt sondaj. Întrebaţi care sunt companiile antreprenoriale din România pe care ar prefera să le deţină, 28% dintre invitaţi au indicat eMAG, 25% au ales Bitdefender, 13% au numit Ţiriac Holdings, iar 9% Gecad. Întrebaţi „Cum v-aţi descrie viaţa în business?”, 72% participanţi au calificat-o drept „palpitantă”, 18% ca „un noroc”, 6% „un coşmar” şi 4% „exact cum am planificat”.

    PREMIANŢII DIN 2016

    Yves Caracatzanis, director general al Dacia şi Grup Renault România, a primit premiul „CEO-ul cu cea mai mare cifră de afaceri”, fiind primul care a urcat pe scenă în seara galei. „După ce am lucrat vreme de zece ani cu 20 de echipe pe patru continente, am preluat din aprilie funcţia actuală. Fiica mea, care a împlinit zece ani recent, mi-a spus că este fericită că mă vede aproape în fiecare seară. Dacia este un brand reprezentativ pentru România şi este binecunoscut şi peste hotare. Cred că trebuie să continuăm cu toţii să dezvoltăm economia şi ţara, în general,” a spus Yves Caracatzanis.

    Cel mai admirat bancher a fost, pentru al şaptelea an consecutiv, Steven van Groningen, preşedinte şi CEO al Raiffeisen Bank SA România. La două dintre ediţiile anterioare ale catalogului el a fost desemnat drept cel mai admirat reprezentant al mediului privat de afaceri. El a transmis un mesaj: „Îmi pare rău că nu pot fi prezent în această seară, sunt la Viena pentru a explica ce se întâmplă în România. Lucrurile sunt uşor de explicat ca chief explanation officer”, a glumit Steven van Groningen. „Faptul că am fost votat înseamnă foarte mult pentru mine. Admiraţia este importantă şi din prisma celor de care am fost votat. Admiraţia înseamnă apreciere şi cred că nimeni nu poate spune că nu e preocupat de asta, dar nu e un scop în sine. Îmi place să mă gândesc că se leagă de ceea ce am făcut împreună cu echipa mea. Ca de multe ori în viaţă, când faci un lucru bun şi ai rezultate şi se şi vede, e frumos. Ştiţi, am făcut mult timp sport de performanţă şi lucrurile erau simple atunci, dacă ajungeam primul la finiş eram câştigător. În business nu e atât de simplu şi de aceea este foarte plăcut să fii apreciat”.

     

  • Bob Dylan, prima reacţie publică după Premiul Nobel: “E uimitor, incredibil.Cine nu visează la asta?”

    Bob Dylan nu a avut nicio reacţie, în primele săptămâni după ce a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură pe 2016. Unii critici, inclusiv un membru al comisiei Premiului Nobel, au interpretat reacţia lui Dylan (sau lipsa de reacţie) drept “nepoliticoasă şi arogantă”. Posibilitatea ca muzicianul să participe la ceremonia din decembrie a fost exclusă. Aceasta a fost percepţia generală. Se pare că a fost greşită.

    Într-un nou interviu cu jurnalista Edna Gunderson de la The Telegraph, Dylan a mărturisit că atunci când a auzit că a câştigat, a fost “uimitor, incredibil.”, spune muzicianul. “Cine nu visează la ceva de genul ăsta?”, a adăugat Dylan.”Este greu de crezut “, a mai spus cântăreţul. Întrebat dacă plănuieşte să participe la ceremonia de premiere pe 10 decembrie, Dylan a răspuns: “Absolut”, spune el. “În cazul în care este posibil.”

    În consecinţă, de ce nu a răspuns Dylan apelurilor telefonice ale comisiei care acordă Premiul Nobel? Când a fost întrebat, Dylan a răspuns în mod subtil, ironic şi jucăuş pentru The Telegraph: “Ei bine, iată-mă aici”, dar nu a oferit nici o explicaţie suplimentară, remarcă Gunderson în interviu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bob Dylan, prima reacţie publică după Premiul Nobel: “E uimitor, incredibil.Cine nu visează la asta?”

    Bob Dylan nu a avut nicio reacţie, în primele săptămâni după ce a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură pe 2016. Unii critici, inclusiv un membru al comisiei Premiului Nobel, au interpretat reacţia lui Dylan (sau lipsa de reacţie) drept “nepoliticoasă şi arogantă”. Posibilitatea ca muzicianul să participe la ceremonia din decembrie a fost exclusă. Aceasta a fost percepţia generală. Se pare că a fost greşită.

    Într-un nou interviu cu jurnalista Edna Gunderson de la The Telegraph, Dylan a mărturisit că atunci când a auzit că a câştigat, a fost “uimitor, incredibil.”, spune muzicianul. “Cine nu visează la ceva de genul ăsta?”, a adăugat Dylan.”Este greu de crezut “, a mai spus cântăreţul. Întrebat dacă plănuieşte să participe la ceremonia de premiere pe 10 decembrie, Dylan a răspuns: “Absolut”, spune el. “În cazul în care este posibil.”

    În consecinţă, de ce nu a răspuns Dylan apelurilor telefonice ale comisiei care acordă Premiul Nobel? Când a fost întrebat, Dylan a răspuns în mod subtil, ironic şi jucăuş pentru The Telegraph: “Ei bine, iată-mă aici”, dar nu a oferit nici o explicaţie suplimentară, remarcă Gunderson în interviu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cântăreţul Bob Dylan a primit Premiul Nobel pentru Literatură 2016

    Cântăreţul Bob Dylan a primit joi Premiul Nobel pentru Literatură pe 2016, pentru crearea unor noi maniere de expresie poetică în cadrul marii tradiţii a muzicii americane, informează site-ul oficial al acestor prestigioase distincţii.

    Secretarul permanent al Academiei Suedeze, Sara Danius, a spus că speră ca Academia să nu fie criticată pentru decizie. “Bob Dylan merită cu siguranţă premiul. Este un mare poet, în sensul tradiţional al limbii engleze. Timp de 54 de ani, el s-a reinventat în mod constant, creând noi identităţi.”

    Câştigătorul Premiului Nobel pentru literatură este ales de 18 membri ai Academiei Suedeze, care au rolul de a căuta “persoana care a produs în domeniul literar cea mai importantă lucrare într-o direcţie ideală”, după cum notează testamentul lui Alfred Nobel.

    Dylan este cel de-al 259-lea american câştigător al unui premiu Nobel şi primul care câştigă pentru literatură din 1993, atunci când premiul a fost câştigat de scriitorul Toni Morrison.

    Bob Dylan s-a născut pe 24 mai 1941 în Duluth, Minnesota. A crescut într-o familie de mic-burghezi de origine evreiască în oraşul Hibbing. Pe timpul adolescenţei a cântat în numeroase trupe şi cu timpul, pasiunea sa pentru muzică s-a adâncit, cu precădere pentru muzica folk americană şi pentru blues. Unul dintre idolii săi era cântăreţul de folk Woody Guthrie.

    A fost influenţat şi de autorii timpurii ai Generaţiei Beat, dar şi de poeţii modernişti americani. Dylan s-a mutat apoi la New York în 1961 şi a început să cânte în cluburi de noapte şi în cafenele, în Greenwich Village.

    L-a întâlnit pe producătorul muzical John Hammond şi a semnat contractul pentru albumul său de debut, cu titlul “Bob Dylan” (1962). În anii ce au urmat a înregistrat mai multe albume care au avut un impact fulminant asupra muzicii comerciale: Bringing It All Back Home and Highway 61, remasterizat în 1965, “Blonde On Blonde” în 1966 şi “Blood On The Tracks” în 1975. A fost un muzician prolific şi în următoarele decade, când a scos “Oh Mercy” (1989), “Time Out Of Mind” (1997) sau “Modern Times” (2006).

    Turneele lui Dylan din 1965 şi 1966 au atras foarte multă atenţie. Pentru o perioadă, a fost însoţit de regizorul D. A. Pennebaker, care a documentat atmosfera din preajma scenei în filmul „Dont Look Back” (1967). Dylan a înregistrat un număr mare de albume în jurul unor teme precum condiţiile sociale ale oamenilor, religia, politica şi dragostea.

    Versurile au fost continuu publicate în noi ediţii, sub titlul „Lyrics/ Versuri”. Ca artist, este extrem de versatil; a fost un pictor activ, actor şi scenarist.

  • Cine a câştigat premiul Nobel pentru economie în 2016

    Economiştii Oliver Hart şi Bengt Holmström au primit luni, 10 octombrie, Premiul Nobel pentru Economie pe 2016, pentru contribuţia lor la teoria contractelor, informează Academia Regală Suedeză de Ştiinţe.

    Academia Regală Suedeză de Ştiinţe a decis să acorde ex-aequo Premiul Sveriges Riksbank în Ştiinţe Economice, în Memoria lui Alfred Nobel 2016 englezului Oliver Hart, de la Universitatea Harvard, şi finlandezului Bengt Holmström, de la Universitatea Massachusets, pentru explicarea formelor diferite ale contractelor, de la cele comerciale la cele din domeniul sănătăţii sau social.

    Anunţul a fost făcut de secretarul general al Royal Academy of Stockholm, Goran K. Hannson. Prestigioasa distincţie a fost acordată “pentru contribuţiile specialiştilor în economie la teoria contractelor”.

    Fundamentale în economiile moderne sunt numeroasele contracte. Noile instrumente teoretice create de Hart şi Holmström sunt valoroase pentru înţelegerea contractelor în viaţa reală, dar şi în cadrul instituţiilor, precum şi potenţialele capcane în conceperea unui contract, se arată în comunicatul oficial de presă publicat pe site-ul oficial al prestigioasei distincţii.

    Multiplele relaţii contractuale din societate le includ pe cele între acţionari şi managementul executiv de top, o companie de asigurări şi proprietarii de automobile, sau o autoritate publică şi furnizorii săi. Întrucât astfel de relaţii implică de obicei, conflictele de interese, contractele trebuie să fie proiectate în mod corespunzător pentru a se asigura că părţile iau decizii reciproc avantajoase.

    Laureaţii din acest an au dezvoltat teoria contractului, un cadru analitic cuprinzător pentru a analiza mai multe instrumente de tip contractuale, cum ar fi plata pe bază de performanţă pentru directorii de top, deductibilele şi co-plătitorii în domeniul asigurărilor, dar şi privatizarea activităţilor din sectorul public.

    La sfârşitul anilor 1970, Bengt Holmström a demonstrat cum un debitor principal (de exemplu, acţionarii unei companii) ar trebui să proiecteze un contract optim pentru un agent (CEO-ul companiei), a cărei acţiune este parţial neobservată de către principalul obligat. Principiul informării, dezvoltat de Holmström, atestă cu exactitate modul în care acest contract trebuie să facă legătura între plata agentului şi informaţiile relevante la nivel de performanţă. Pe baza modelului de bază debitor principal-agent, el a arătat modul în care contractul optim cântăreşte cu atenţie riscurile împotriva sistemului stimulativ din punct de vedere salarial. În studiile sale de mai târziu, Holmström generalizată aceste rezultate la obiective mai realiste, şi anume: atunci când angajaţii nu sunt doar răsplătiţi prin plată, adăugându-se, de asemenea, un potenţial de promovare; atunci când agenţii depun efort pentru multe sarcini, în timp ce directorii observă doar anumite dimensiuni ale performanţei; şi atunci când membrii individuali ai unei echipe pot să deturneze eforturile altora.

    La mijlocul anilor 1980, Oliver Hart a adus contribuţii fundamentale la o nouă ramură a teoriei contractelor, care se ocupă de cazul contractelor incomplete. Pentru că este imposibil ca un contract să stipuleze orice situiaţie posibilă, această ramură a teoriei precizează alocarea optimă a drepturilor de control –mai exact: care parte a contractului are dreptul de a lua decizii şi în ce circumstanţe.

    Constatările lui Hart privind contractele incomplete au pus într-o lumină nouă conceptul de proprietate şi controlul afacerilor şi au avut impact asupra mai multor sectoare economice, precum şi asupra ştiinţelor politice sau ştiinţelor juridice.

    Cercetările sale oferă noi instrumente teoretice pentru a studia probleme cum ar fi: ce tipuri de companii ar trebui să fuzioneze, care este mixul potrivit de datorii şi capitaluri proprii de finanţare, iar în cazul unor instituţii precum şcolile sau închisorile: când ar trebui acestea să fie în proprietate privată sau publică.

    Prin contribuţiile lor iniţiale, Hart şi Holmström au lansat teoria contractelor drept un domeniu fertil al cercetării de bază în domeniul economiei. De-a lungul ultimelor decenii, ei au explorat, de asemenea, multe dintre aplicaţiile teoriei. Analiza aranjamentelor contractuale optime pe care au determinat-o economiştii reprezintă o bază intelectuală pentru conceperea politicilor şi structurilor instituţionale în multe domenii, de la legislaţia falimentului la constituţiile politice.

    Oliver Hart s-a născut în anul 1948, în Londra, Marea Britanie. În anul 1974 a obţinut un doctorat din partea Universităţii Princeton din New Jersey, SUA. Este profesor de economie în cadrul Universităţii Harvard din oraşul Cambridge, statul Massachusetts, Statele Unite ale Americii, potrivit http://scholar.harvard.edu/hart/home.

    Bengt Holmström s-a născut în 1949, la Helsinki, în Finlanda. A obţinut, în 1978, un doctorat la Universitatea Stanford din California, SUA. Este profesor de economie şi management în cadrul Institutului de Tehnologie de la Massachusetts din oraşul Cambridge, statul Massachusetts, Statele Unite ale Americii.

    Premiul pentru ştiinţe economice al Băncii Centrale Suedeze în memoria lui Alfred Nobel, de obicei prescurtat, impropriu, ca Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice, este acordat anual pentru contribuţii excepţionale în domeniul ştiinţelor economice şi este considerat drept unul dintre cele mai prestigioase premii în acest domeniu. Nu este unul dintre premiile Nobel fondate în 1985 prin testamentul lui Alfred Nobel, dar este asimilat cu ele. Premiul a fost fondat în 1968 de Banca Centrală Suedeză (Sveriges Riksbank), la cea de-a 300 a aniversare a băncii, în memoria lui Alfred Nobel. Laureaţii premiului pentru ştiinţe economice sunt selectaţi, ca şi laureaţii premiilor pentru fiziologie sau medicină, fizică şi chimie, după aceleaşi criterii, de un comitet al Academiei Regale Suedeze de Ştiinţe. A fost acordat pentru prima oară în 1969 economiştilor Jan Tinbergen şi Ragnar Frisch pentru „descoperirea şi utilizarea modelelor dinamice în analiza proceselor economice”.

    Sveriges Riksbank plăteşte Fundaţiei Nobel cheltuieli administrative asociate cu premiul şi finanţează partea monetară a premiului. Din 2001, partea monetară a Premiului în Economie a totalizat 10 milioane de coroane suedeze. Din 2006, Sveriges Riksbank a dat Fundaţiei Nobel o sumă anuală de 6,5 milioane de coroane suedeze pentru cheltuielile administrative asociate cu premiul şi un milion de coroane suedeze (până la sfârşitul anului 2008), pentru a include informaţii despre premiu în pagina de internet a Fundaţiei Nobel.

    În 2015, premiul Nobel pentru economie fost acordat profesorului Angus Deaton de la Universitatea Princeton, un renumit microeconomist, care a fost recompensat pentru studiile în domeniul consumului, sărăciei şi asistenţei sociale. În 2014, Comitetul Nobel l-a premiat pe economistul francez Jean Tirole pentru munca sa în domeniul reglementării eficiente a pieţelor imprfecte. În 2013, Eugene F. Fama, Lars Peter Hansen şi Robert J. Shiller au obţinut premiul Nobel pentru cercetările referitoare la mişcările pe pieţele financiare. Între laureaţii premiului Nobel pentru economie se mai numără Milton Friedman, Friedrich von Hayek şi Amartya Sen.

    Premiul este în valoare de opt milioane de coroane suedeze (echivalentul a aproximativ 925.000 de dolari americani). Peste 80% dintre economiştii laureaţi ai Premiului Nobel sunt cetăţeni americani. O singură femeie a primit premiul Nobel pentru Economie, Elinor Ostrom, în 2009.

    Sezonul Nobel 2016 a debutat luni, 10 octombrie, când specialistul în biologie celulară Yoshinori Ohsumi au fost recompensat cu premiul pentru medicină, acordat pentru descoperiri privind mecanismele de autofagie, procesul de consumare a propriilor componente celulare de către un organism. Marţi, 4 octombrie, fizicienii David Thouless, Duncan Haldane şi Michael Kosterlitz au primit Premiul Nobel pentru Fizică, pentru descoperiri teoretice legate de stările topologice ale materiei. Miercuri, 5 octombrie, cercetătorii Jean Pierre-Sauvage, sir J. Fraser Stoddart şi Bernard L. Feringa au primit Premiul Nobel pentru Chimie “pentru proiectarea şi sinteza de maşini moleculare”, iar vineri, 7 octombrie, preşedintele columbian Juan Manuel Santos a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuţia sa la rezolvarea războiului civil din Columbia. Sezonul Nobel 2016 va continua cu acordarea premiului pentru literatură, pentru care nu a fost încă stabilită data.

    Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

  • Cine este câştigătorul Premiului Nobel pentru Pace 2016

    Comitetul de la Oslo a explicat că a decis să acorde prestigioasa distincţie preşedintelui Juan Manuel Santos pentru contribuţia sa la rezolvarea războiului civil din Columbia, un conflict soldat cu cel puţin 220.000 de morţi, iar aproape şase milioane de oameni au fost nevoiţi să-şi părăsească casele din cauza luptelor.

    “Premiul ar trebui ca de asemenea să fie considerat drept un omagiu adus poporului columbian care, în pofida greutăţilor şi abuzurilor, nu şi-a pierdut speranţa într-o pace justă, dar şi tuturor celor care au contribuit la procesul de pace,” se mai afirmă în comunicatul dat publicităţii de Comitetul Nobel norvegian.

    Preşedintele Santos a iniţiat negocierile care au culminat cu semnarea unui acord de pace între Guvernul columbian şi gherilele comuniste FARC (Forţele Armate Revoluţionare din Columbia), şi a depus eforturi constante pentru ca procesul de pace să continue, se mai afirmă în comunicat, care precizează că rezultatul referendumului privind acordul de pace nu a fost cel dorit de preşedintele Santos, o majoritate restrânsă a alegătorilor columbieni a decis împotriva acordului.

    Acest rezultat a cauzat o mare incertitudini în ceea ce priveşte viitorul Columbiei, existând riscul ca războiul civil să reizbucnească, fapt ce face cu atât mai crucial ca părţile implicate să continue să respecte armistiţiul, avertizează Comitetul Nobel de la Oslo, care a subliniat că populaţia a respins acel acord în mod particular şi nu procesul de pace.

    Prin acordarea acordarea Premiului pentru Pace lui Juan Manuel Santos, Comitetul Nobel Norvegian doreşte să-i încurajeze pe toţi cei care depun eforturi pentru pace, reconciliere şi dreptate în Columbia.

    Conflictul columbian este unul dintre cele mai îndelungate războaie civile din epoca contemporană şi ultimul conflict armat de pe continentul american.

    Anul acesta, numărul candidaţilor propuşi pentru Premiul Nobel pentru Pace a atins cifra record de 376, depăşind precedentul record, de 278 de propuneri, stabilit în anul 2014, a anunţat Comitetul Nobel de la Oslo, instituţia care acordă distincţia.

    Lista pe acest an include 228 de persoane şi 148 de organizaţii, iar printre alţii, pe listă figurează Papa Francisc, cancelarul german Angela Merkel, voluntarii care i-au ajutat pe imigranţii ajunşi pe insulele greceşti sau actriţa americană Susan Sarandon, dar şi controversatul om de afaceri şi politician Donald Trump, candidatul Partidului Republican la alegerile prezidenţiale din SUA.

    Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2015 a fost atribuit Cvartetului pentru Dialog Naţional din Tunisia, “pentru contribuţia sa decisivă la construirea unei democraţii pluraliste” în această ţară, după revoluţia din 2011. Cvartetul a fost format în vara lui 2013, când procesul de democratizare din Tunisia era în pericol să se prăbuşească din cauza asasinatelor politice şi a tulburărilor sociale. Acesta a stabilit un proces politic alternativ, paşnic, într-un moment în care ţara era în pragul războiului civil.

    Premiile Nobel au început să fie decernate începând cu anul 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

    În testamentul său, industriaşul şi filantropul suedez Alfred Nobel (1833-1896) considera că premiul Nobel pentru pace ar trebui să revină “aceluia care a acţionat cel mai mult sau cel mai bine pentru fraternizarea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, iniţierea şi multiplicarea congreselor pentru pace”.
    De-a lungul timpului, comitetul Nobel a lărgit acest concept pentru a premia artizanii unor acţiuni umanitare, apărători ai mediului înconjurător şi campioni ai luptei împotriva sărăciei.

    Academia suedeză atribuie Nobelul pentru literatură, Karolinska Institutet pe cel pentru fiziologie şi medicină, Academia regală suedeză pentru Ştiinţe decernează Nobelurile pentru fizică şi chimie, iar un comitet special desemnat de Parlamentul norvegian atribuie Premiul Nobel pentru pace. Testamentul nu explică însă metodologia pe care fiecare comisie trebuie să o urmeze pentru a decerna premiile în fiecare disciplină.

    Între 1901 şi 2015 au fost acordate 96 de premii Nobel pentru Pace, prestigioasa distincţie fiind decernată către 103 persoane şi 23 de organizaţii. Comitetul Internaţional pentru Cruce Roşie a primit cele mai multe distincţii, fiind onorată cu trei astfel de premii.