Tag: politicieni

  • Vicepreşedinte CSM: Politicienii trebuie să se abţină de la comentarii pe teme de justiţie, despre dosare penale

    “Politicienii, persoanele publice, în discursurile publice, ar trebui să se abţină de la comentarii concrete în raportul cu temele concrete pe justiţie, cu dosarele penale care se află, într-un fel sau altul, la un moment dat, în investigare la procuror, în urmărire penală sau în judecată. Vreau să mai spun că am avut în vedere şi avem în vedere, în raport de prevederea constituţională că CSM este garantul independenţei justiţiei, că independenţa pe care o vizăm este independenţa obiectivă, indiferent de ceea ce crede procurorul sau judecătorul care are cauza în investigare sau care judecă respectiva cauză”, a declarat procurorul Gheorghe Muscalu, după ce plenul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a constatat că independenţa justiţiei a fost afectată prin declaraţiile făcute de preşedintele Traian Băsescu, premierul Victor Ponta şi europarlamentarul Monica Macovei.

    Întrebat dacă politicienii ar putea fi amendaţi pentru declaraţiile care afectează independenţa justiţiei, Gheorghe Muscalu a spus că CSM nu se poate transforma într-o structură care sancţionează contravenţional.

    “Nu le putem da amenzi, s-a discutat acest lucru, nu cred că putem transforma Consiliul Superior al Magistraturii într-o structură care să sancţioneze contravenţional, nici nu ar fi constituţional din acest punct de vedere, nu ar fi legal”, a spus Gheorghe Muscalu.

    Vicepreşedintele CSM a apreciat că atacurile politicienilor la adresa justiţiei se vor diminua şi vor rămâne doar cazuri izolate atunci când clasa politică “se va maturiza” şi va înţelege că trebuie să susţină justiţia, care nu face altceva decât să susţină statul de drept.

    “Aceste atacuri apar în principal în perioade de campanie electorală, în perioade mai importante pentru decizia politică. Vedem că, de o perioadă de timp, atacurile la justiţie s-au diminuat sau, cel puţin, ele se manifestă într-o limită rezonabilă”, a mai spus Muscalu.

    Preşedintele Traian Băsescu, premierul Victor Ponta şi europarlamentarul Monica Macovei au afectat independenţa justiţiei prin declaraţiile lor despre dosarele Microsoft şi Lukoil şi despre o eventuală decizie a instanţei privind incompatibilitatea lui Klaus Iohannis, a constatat, joi, plenul CSM.

    Prin decizia de joi a plenului, membrii CSM nu şi-au însuşit concluziile inspectorilor judiciari potrivit cărora Traian Băsescu nu a încălcat independenţa justiţiei atunci când a afirmat că în dosarul Microsoft “vor mai apărea surprize, inclusiv persoane”. IJ mai stabilise că premierul Victor Ponta nu a depăşit limitele discursului politic atunci când spunea că Guvernul nu intervine în justiţie în cazul Petrotel-Lukoil, dar că susţine salvarea locurilor de muncă ale angajaţilor şi plata salariilor către aceştia, cerându-i ministrului Justiţiei să transmită tuturor, în mod corect, acest mesaj.

    Singurele concluzii ale inspectorilor judiciare pe care CSM şi le-a însuşit se referă la raportul în cazul declaraţiilor făcute de Monica Macovei, conform cărora Victor Ponta, procurorul şef al României şi soţia lui Tiberiu Niţu au pus presiune pe procurori pentru ridicarea sechestrului la rafinăria Petrotel Ploieşti, dar şi în cazul premierului care a declarat în octombrie că liberalul Klaus Iohannis va fi declarat incompatibil de ICCJ, întrucât aceasta este practica unitară a instanţei supreme, în toate cazurile similare. În ambele situaţii, IJ a stabilit că a fost încălcată independenţa justiţiei.

  • Răspunsul la întrebarea “Pe cine votăm preşedinte”: Să-l alegem pe cel mai funny

    Scriu acest text în ziua în care scoţienii votează în cadrul referndumului pe tema independenţei. Indiferent de rezultat, avem de-a face cu al doilea semnal puternic, în doar câteva luni, după referendumul celor din Veneţia, adresat politicienilor europeni. Fraza definitorie a momentului a fost emisă de doi profesori universitari: „Europa este prinsă într-o capcană catch 22: nu vrea să meargă înainte, nu este interesată să meargă înapoi şi nu-şi poate permite, din punct de vedere economic, să bată pasul pe loc“.

    Am o sugestie pentru apropiatele alegeri prezidenţiale de la noi şi pentru nehotărârea pe care o încearcă, cred, cei mai mulţi români – „eu cu cine votez?“ – şi zic să-l alegem pe cel mai funny. Nu vreau ca preşedintele să vină să-mi invoce calp Constituţia, să se arate învins de securişti sau să-mi invoce modelul social suedez, ca să iau nişte fapte la întâmplare (ultimele două sunt pentru cunoscători), dar, dacă tot îl plătim, măcar să ne distreze.

    Lăsând amuzamentul deoparte, o să mă justific: este extrem de plauzibil ca peste cinci ani rolul preşedinţilor, al politicienilor în general şi al statelor ca entităţi să fie mult mai redus decât în prezent. Poate părea utopie, şi mulţi gândesc asta chiar acum, în timp ce citesc aceste rânduri. Dar mă gândesc că la fel de utopic ar fi fost să-i spui unui est-european, în 1984, că peste numai cinci ani Zidul Berlinului va cădea; 1984 era anul în care Uniunea Sovietică trecea din perioada Andropov în scurta perioadă Cernenko (iar Mihail Gorbaciov era un trepăduş, de rang înalt, dar trepăduş, la Moscova).

    În acelaşi an Ronald Reagan făcea un soi de gafă la radioul american, clamând în faţa tehnicienilor şi a microfonului, dar nu „on air“: „My fellow Americans, I’m pleased to tell you today that I’ve signed legislation that will outlaw Russia forever. We begin bombing in five minutes“. Chiar dacă mesajul nu a fost public, ruşii şi-au alertat armata şi s-au supărat aşa de rău că au boicotat Jocurile Olimpice de la Los Angeles. 1984 a fost şi primul an în care Ceauşescu a interzis circulaţia maşinilor particulare pe timpul iernii. Cine ar fi crezut în căderea comunismului, repet, peste numai cinci ani? Sau peste cinci ani foarte lungi, depinde cum priveşti.

    Revenind în zilele noastre, să spunem că oamenii, europenii în general s-au lehamisit de austeritate, de criză şi de toate cele comise fie de cei din capitale, fie de cei de la Bruxelles. Văd mişcarea separatistă din Scoţia şi referendumul neoficial din martie, când peste 89% dintre veneţieni s-au declarat de acord cu desprinderea de Italia şi revenirea la vechea republică care a durat la vremea ei mai mult de 1.000 de ani, strâns legate de această lehamite. Şi cele peste 30 de mişcări separatiste de pe bătrânul continent vor primi un nou suflu după episodul Scoţia, în ansamblu, şi se vor alimenta din acesta. Din toamna anului 2004 până în toamna anului trecut nivelul încrederii cetăţenilor în instituţiile europene a scăzut de la 50% la 30%, iar în guvernele locale de la 34% la 23%.

    În aceste condiţii, în noua realitate economică (urăsc formularea asta!) şi în noile condiţii de mobilitate, sunt posibile mişcări de separare mai mult sau mai puţin oficiale, enclave de inşi mânaţi de interese comune care să depindă mai puţin de „centru“ şi mai mult de inteligenţa şi puterea lor de a rezista şi clădi o viaţă. Asta dacă nu se vor extinde idei asemeni celor ale premierului ungar Viktor Orban, preluat de Bloomberg, care anunţa în iulie că este atras de ideea unui stat mai puţin liberal, dar clădit pe baze naţionaliste, de genul Rusiei, Turciei sau Chinei. O idee care poate părea la fel de puţin plauzibilă ca ideea destrămării autorităţilor statale de care vorbesc eu, dar care are gradul ei de plauzibil.

    De aceea zic că s-ar putea să ne ostenim degeaba în încercarea de a-l găsi pe cel mai bun, deştept şi diplomat, pe care să-l aşezăm în fruntea ţării. Calculele bugetare le fac cei de la FMI şi din alte instituţii financiare, căpşunarii sunt principalul investitor străin din România, realitatea ne arată că ne putem descurca în orice situaţie, corporaţiile fac treaba, iar poporul este mai preocupat de entertainment decât de antreprenoriat şi bunăstare (cei cu generalizarea să se abţină, vă rog), aşa că zic din nou: măcar votaţi un comedian bun.

    Ilustrez cu „Ministrul patinator“ sau „The Reverend Robert Walker Skating on Duddingston Loch“, cel mai cunoscut tablou scoţian, pictat de Henry Raeburn pe la 1790.

  • Ciobanul Ghiţă, concediat de Vodafone din cauza politicienilor

    Ciobanul Ghiţă, cunoscut publicului datorită reclamelor pentru compania de telefonie mobilă Vodafone, a pierdut contractele de publicitate din cauza politicienilor.

    “Problemele” lui Ghiţă au început atunci când pe reţelele de socializare au apărut fotografii cu ciobanul alături de Victor Ponta şi familia sa, precum şi alături de Nicu Bănicioiu. Mai multe reacţii negative, inclusiv ameninţări de reziliere a contractelor de telefonie mobilă, au dus la decizia de încheiere a colaborării.

    Victor Ponta s-a pozat cu Ghiţă, iar fotografia a fost postată în 29 decembrie pe Facebook de către premier alături de mesajul „În baza iniţiativei lui Andrei (prieten pe Facebook cu Ghiţă Ciobanul), am luat o masă tradiţională savuroasă, la Jina, cu primarul, familia sa şi cu acel Ghiţă pe care îl iubesc toţi românii! Mulţumim pt ospitalitate!”.

    Gheorghe Dănuleţiu, alias Ghiţă, are 29 de ani şi a fost ales de publicitarul Cătălin Dobre după o preselecţie la care au participat circa zece candidaţi. Baciul din reclamă a terminat opt clase la şcoala din sat şi este cioban de la 14 ani.

    Este singurul băiat dintr-o familie cu încă cinci fete şi duce prin oierit o tradiţie începută de strămoşii familiei. Alături de ceilalţi ciobani din Jina (Sibiu), practică transhumanţa mergând aproape 300 de kilometri până la Zalău, unde rămâne din octombrie şi până în aprilie.

    Ghiţă a câştigat în defavoarea celorlalţi datorită caracterului sociabil: „Este exact genul acela de personaj care te întâmpină şi care nu te lasă să pleci până nu îţi pune ceva de mâncare în faţă„. Ideea a venit ca soluţie pentru promovarea atipică a creşterii zonei de acoperire cu servicii de date a reţelei, primul punct din cadrul proiectului. „Trebuia să găsim un personaj pentru care reţeaua şi viteza de date pot să schimbe total modul de viaţă, nu ca la oraş, unde interconectarea este o normalitate şi a fost folosită deja în mai multe campanii publicitare.”

    Chiar şi BBC a publicat, în luna ianuarie, un material despre Ghiţă Ciobanul, “Ciobanii au un loc special în istoria şi cultura României, iar stilul lor de viaţă nu s-a schimbat prea mult timp de secole. Acum, reţelele sociale i-a transformat, măcar pe unul dintre ei, în personalităţi celebre”, nota BBC.

  • ANALIZĂ: Voiculescu a influenţat politica şi politicienii după 2000 şi a sărit dintr-o barcă politică în alta

    Cu partidul pe care l-a înfiinţat şi cu trustul său de presă, Voiculescu s-a aliat pe rând cu principalele partide politice, trecând dintr-o barcă în alta, decizia de acum a justiţiei fiind în măsură să îi afecteze viitorul şi puterea de influenţă în politică.

    Evoluţia politică de după Revoluţie a lui Dan Voiculescu a fost legată de cea a Partidului Umanist, devenit ulterior Conservator, al cărui fondator este, omul de afaceri folosindu-şi forţa mediatică şi politică pentru a intra şi ieşi, în mai multe rânduri, în şi din alianţe cu PSD sau cu adversarii social-democraţilor, cu scopul de fi la putere.

    Voiculescu, fondator al Partidului Umanist, devenit Partidul Conservator

    Dan Voiculescu a fondat, în 1991, Partidul Umanist din Romania şi a deţinut preşedinţia formaţiunii până în 2005. Până în anul 2000, partidul lui Voiculescu nu a avut rol semnificativ pe scena politică, obţinând sub 1% la alegeri şi fiind în căutarea unei linii doctrinare. Singurul lucru clar a fost că „omul” era pus în centrul doctrinei Partidului Umanist, care a avut când orientări de dreapta, când de stânga. Astfel, partidul şi-a declarat susţinerea atât pentru micii întreprinzători şi IMM-uri, cât şi pentru categoriile devaforizate. Ascensiunea PUR s-a produs în paralel cu cea a trustului media deţinut de Dan Voiculescu, care în timpul mineriadei din 1999 s-a poziţionat de partea minerilor şi implicit în opoziţie cu puterea de dreapta.

    De două ori în Parlament cu PSD şi trădarea din 2004

    Pe fondul degringoladei dreptei din anul 2000, PUR a reuşit să intre în Parlament cu ajutorul PSD, sub denumirea Polul Democraţiei Sociale din România, la alegerile parlamentare de la sfârşitul anului. PUR a fost apoi partener al Partidului Social Democrat în timpul guvernării Adrian Năstase. Formaţiunea lui Voiculescu a participat la guvernare până în 2003. Motivul invocat pentru ieşirea de la guvernare a fost decizia PSD de a desfiinţa Ministerul IMM-urilor deţinut de PUR.

    Urmează atacuri la adresa PSD, atât din partea PUR, cât şi prin intermediul media deţinute de Dan Voiculescu şi la alegerile locale din 2004 PUR obţine cel mai bun scor electoral candidând pe liste proprii – 6% din voturi. Dar pentru alegerile legislative de la sfârşitul anului 2004 PUR se alătură din nou PSD în Alianţa PSD+PUR. Partidul lui Voiculescu a obţinut 32 de parlamentari pe listele comune cu PSD şi urma să intre la guvernare alături formaţiunea lui Adrian Năstase, pe care îl susţinuse şi în campania pentru alegerile prezidenţiale, inclusiv mediatic.

    Însă Năstase a pierdut alegerile prezidenţiale şi, în urma negocierilor purtate de Dan Voiculescu cu Traian Băsescu, proaspăt ales preşedinte, la sediul firmei Grivco, PUR a sărit în tabăra PDL-PNL, permiţând astfel, la limită, preluarea guvernării de către Alianţa DA. Năstase, care a susţinut că Alianţa PSD+PUR a câştigat alegerile parlamentare şi era îndreptăţită să formeze Guvernul, l-a acuzat pe Voiculescu de trădare.

    Voiculescu, ”soluţia imorală” pentru Băsescu

    Discuţiile oficiale, de la Cotroceni, cu partidul lui Voiculescu pentru formarea acelei majorităţi au fost foarte scurte, ulterior şeful statului declarând că a recurs la ”soluţia imorală” pentru ca Guvernul să fie preluat de Alianţa DA.

    Expresia ”soluţia imorală” legată de Voiculescu a devenit celebră şi a marcat conflictul politic din ce în ce mai acut dintre liderul PC şi şeful statului, Traian Băsescu. Preşedintele a afirmat, recent, că formula ”soluţia imorală” s-a referit la el însuşi, care a recurs la o alianţă cu PC pentru a reuşi să formeze o majoritate parlamentară la finele lui 2004 astfel încât PSD să nu ajungă la putere, iar guvernarea să fie preluată de Alianţa DA.

    În mai 2005 Partidul Umanist şi-a schimbat titulatura în ”Partidul Conservator”. Voiculescu a renunţat la funcţia oficială de preşedinte al partidului, devenind ”preşedinte fondator”. Trustul media deţinut a fost cedat în 2006 fiicei sale, Camelia Voiculescu, în urma intenţiei lui Dan Voiculescu de a ocupa funcţia de vicepremier în Guvernul Tăriceanu, din partea PC, post din care demisionase George Copos. Tot în 2006 Dan Voiculescu este declarat colaborator al Securităţii de către CNSAS şi nu mai ajunge vicepremier, iar la sfârşitul anului PC iese de la guvernare, dar va continua să sprijine din Parlament Guvernul Tăriceanu.

    Voiculescu, artizan al primei suspendări a lui Băsescu

    În aprilie 2007, conflictul politic din ce în ce mai puternic dintre şeful statului şi premierul de la acea dată, Călin Popescu Tăriceanu, a condus la declanşarea procedurii de suspendare din funcţie a preşedintelui de către Parlament. Dan Voiculescu a condus Comisia parlamentară pentru anchetarea faptelor preşedintelui ţării şi a întocmit un raport, care în cele din urmă a fost adoptat de Parlament cu 322 de voturi ”pentru” şi cu numai 108 “împotrivă”. Deşi Curtea Constituţională nu şi-a dat avizul în legătură cu acuzaţiile la adresa preşedintelui, Traian Băsescu a fost suspendat în urma votului Parlamentului.

    La referendumul care a urmat, Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte, fapt care a însemnat ruptura totală dintre cei doi actori politici. Dan Voiculescu a devenit, inclusiv potrivit propriilor afirmaţii, principalul adversar politic al lui Traian Băsescu.

    În 2008, PC încheie o nouă alianţă cu PSD, condus atunci de Mircea Geoană, câştigând la alegeri prin Alianţa PSD-PC patru mandate de deputat şi unul de senator, plus susţinere pentru funcţia de vicepreşedinte al Senatului pentru Dan Voiculescu.

    După 2008, când PDL a câştigat cel mai mare număr de mandate în Parlament, lupta politică s-a acutizat, influenţa şi rolul lui Dan Voiculescu fiind reliefate în politica editorială anti-Băsescu a postului Antena 3.

    Voiculescu, lider al USL, îl susţine când pe Ponta, când pe Antonescu

    Dan Voiculescu a fost printre artizanii alianţei PSD-PNL-PC în 2010, denumită ulterior USL, care în 2012 a reuşit să demită Guvernul Ungureanu şi care, în vara aceluiaşi an, l-a suspendat din nou pe preşedintele Traian Băsescu. În tot acest proces, rolul mediatic al postului Antena 3 a fost foarte important. Traian Băsescu nu a fost demis din funcţia de preşedinte urmare a referendumului din vara anului 2012, dar USL, inclusiv prin vectorul de imagine Antena 3, a reuşit să capitalizeze curentul anti-Băsescu şi să câştige detaşat parlamentarele din decembrie 2012.

    Dan Voiculescu s-a poziţionat în principal ca susţinător al USL, dar a criticat faptul că premierul Victor Ponta a acceptat semnarea pactului de coabitare cu Băsescu. La acea vreme, Voiculescu şi trustul său de presă erau susţinători puternici ai lui Crin Antonescu, ei fiind aliaţi din 2010 în Alianţa de Centru-Dreapta, parte din USL. Mai mult, Voiculescu a obţinut în 2011 şi funcţia de vicepreşedinte al Senatului, cedată de Crin Antonescu.

    Voiculescu, din nou cu PSD

    Ulterior, odată cu intensificarea conflictului politic Antonescu-Ponta, liderul PC s-a poziţionat din ce în ce mai mult în tabăra PSD. Acest fapt a fost sancţionat, la nivelul declaraţiilor, de către Crin Antonescu, fapt care a consolidat ruptura dintre PNL şi PC, dar a contribuit şi la destrămarea USL.

    Ruperea USL de către Crin Antonescu şi PNL a fost sancţionată îndelung de către Dan Voiculescu şi postul Antena 3. Victor Ponta este politicianul susţinut în prezent de către liderul fondator al PC şi de către Antena 3. Rămâne de văzut dacă Victor Ponta, în ipoteza în care ar ajunge preşedinte, l-ar graţia pe liderul PC, deşi până acum a exclus o astfel de opţiune.

    La rândul său, PSD s-a poziţionat ca susţinător al lui Dan Voiculescu, inclusiv în procesul ICA. Purtătorul de cuvânt al PSD, Dan Şova, a declarat recent, la Antena 3, că dacă Dan Voiculescu va fi condamnat în dosarul ICA, va fi vorba de a doua condamnare politică în România, dupa cea a lui Adrian Năstase. Tot la Antena 3, consilierul premierului, Mirel Palada, a apreciat că procesul lui Dan Voiculescu „nu se desfăşoară chiar ortodox”, din cauza “adversităţii dintre Traian Băsescu şi Dan Voiculescu”.

    Astfel, condamnarea lui Dan Voiculescu devine un eveniment foarte important şi din punctul de vedere al evoluţiilor pe scena politică, mai ales în contextul alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014.

  • Hagen, şeful Vienna Insurance Group: Nu vom intra în acţionariatul PAID atât timp cât societatea se reasigură inadecvat

     “Politicienii trebuie să înţeleagă că efectele unei catastrofe naturale pot fi acoperite dacă statul garantează ori piaţa internaţională de reasigurări garantează. Piaţa internaţională de reasigurări nu are nicio obligaţie să accepte un preţ stabilit politic şi acest lucru trebuie înţeles de către politicieni. Şi asta înseamnă că PAID fie are deficit fie nu se reasigură corect. Şi din acest motiv nu facem parte din PAID. Nu vrem să participăm la ceva care poate genera pierderi şi nu vrem să participăm la o organizaţie care nu este reasigurată adecvat”, a afirmat Hagen într-o conferinţă de presă.

    El a adăugat că asigurarea pentru locuinţe împotriva riscurilor catastrofale nu este obligatorie în Austria.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Zece seriale de televiziune pe care nu trebuie să le ratezi

    Serialele de televiziune s-au schimbat fundamental în ultimii 10-15 ani. Dacă la sfârşitul anilor ’90 urmăream încă seriale despre petrol, adolescenţi sau patrule de salvamari, astăzi aşteptăm producţii impresionante despre creaturi mitice, ţinuturi de legendă sau vieţile ascunse ale politicienilor.

    1. Suits spune povestea lui Mike, un tânăr genial care a renunţat la studii pentru că a fost prins în timp ce vindea rezultatele examenelor, şi a lui Harvey, unul dintre cei mai buni avocaţi din New York. Cei doi se unesc într-un parteneriat care îi va duce în situaţii pe cât de neobişnuite, pe atât de amuzante.


     

    2. The Walking Dead este o dramă post-apocaliptică ce prezintă lupta dintre un grup de supravieţuitori şi hoardele de zombie care au pus stăpânire pe planetă. Deşi subiectul filmului nu pare unul pe gustul tuturor, The Walking Dead este în momentul de faţă cel mai urmărit serial din Statele Unite.


     

    3. Game of Thrones este povestea a şapte regate din tărâmul de basm numit Westeros. Este unul dintre cele mai scumpe seriale produse vreodată şi a fost, trei ani la rând, cea mai piratată producţie video de pe internet. Dacă acestea nu sunt suficiente motive pentru a vă uita, printre personaje veţi putea regăsi şi câţiva dragoni.

  • Un actor britanic, românilor: Avem politicieni turbaţi, veniţi şi bucuraţi-vă de prostia lor

     “Veniţi în Marea Britanie! Este fabulos aici şi sunt sigur că o să vă placă. Da, avem politicieni turbaţi cu spume la gură, cu tentă rasistă, dar noi considerăm că aceştia sunt surse de divertisment, mai degrabă decât de frică. Veniţi şi bucuraţi-vă cu noi de prostia lor!”, este mesajul adresat românilor, într-o scrisoare deschisă, de către Mark Thomas, actor de comedie şi jurnalist din Marea Britanie.

    “Da, au existat unele comentarii mass-media rasiste scrise de pornografi, voiajori şi pungaşi cu limba spurcată, dar aceşti oameni trebuie să fie compătimiţi pentru viaţa lor inadecvată şi ignorantă”, mai scrie Thomas, care dă asigurări că aceste persoane nu reprezintă Marea Britanie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Despre W, plicticoşi şi creativi

    Cineva zicea la un moment dat că lumea nu este condusă de politicieni, de bogaţi, de guverne, de preşedinţi sau de corporaţii, ci de plicticoşi. Ies de oriunde, zic nişte platitudini, croiesc agende care îţi creează un sentiment permanent de déja-vu. Sunt plicticoşi pentru că nu schimbă nimic, nu fac nimic, şi bălmăjesc mereu şi mereu aceleaşi clişee. C

    Câţi au venit să spună cum că turismul are potenţial sau că pierdem din cauza infrastructurii precare sau că „trebuie să ne schimbăm, dar schimbarea începe cu tine!„, un îndemn care tronează în fruntea unor bloguri, deschide şi închide postări pe net, articole de presă şi emisiuni televizate. Eşti nemulţumit de autorităţi, impozite, măsurile anticriză, rezultatul alegerilor sau cine mai ştie ce? Schimbă-te tu! Te mănâncă câinii pe stradă? Schimbă-te tu! E asfaltul plin de găuri? Schimbarea e în tine!

    Nu, alţii trebuie să se schimbe! Persoanele cu defecţiuni sunt altele, iar putinţa mea şi a celorlalte persoane decente de a le schimba sunt limitate. Trebuie să se schimbe cei care au instituţionalizat şmecheria şi tunul, cei care îmi prezintă drept o mare victorie faptul că au făcut un drum lung de numai un sfert de oră de mers cu maşina, care îngroapă, din neştiinţă şi servilism imbecil, afaceri şi slujbe şi viitorul acestei ţări. Cei cărora Google le este singurul profesor.

    Sunt sigur că una din principalele cauze ale actualei situaţii din România – performanţă economică slabă, tensiuni sociale mocnite, lipsa iniţiativei, oriunde ar fi aceasta necesară – este lipsa creativităţii. Fie ea creativitate artistică sau economică sau politică; şi da, vorbesc despre un popor care, ştiu, crede despre sine că este creativ în cel mai înalt grad. Nu poţi fi creativ invocând permanent clişee, copiind sau adaptând ideile bune ale altora. Nu trebuie să ne blamăm foarte tare, omenirea s-a lenevit, intelectualiceşte vorbind, în ansamblu: pe plan global, testele indicau o creştere a IQ de 10 puncte la fiecare generaţie, iar majorarea se făcea simţită şi în testele de creativitate, cu acelaşi ritm, până în 1990.

    După acest an, rezultatele testelor Torrance, un standard de evaluare a creativităţii, indică o scădere continuă. Alte teste indică evoluţii asemănătoare: în Damenarca, IQ-ul a crescut în mod constant între 1959 şi 1998, după care a scăzut cu tot atâtea puncte cu cât s-a majorat anterior. În Australia, coeficientul de inteligenţă al copilor nu s-a schimbat între 1975 şi 2003. Faţă de 1980, în 2008 britanicii aveau un coeficient de inteligenţă mai mic cu şase puncte.

    Nu fiţi trişti, se poate face treabă şi în condiţiile acestea.

    Fără legătură cu cele de mai sus, ataşez câteva picturi, reprezentând câteva figuri cunoscute ale lumii politice internaţionale, ale fostului preşedinte american George W. Bush, care a deschis, recent, o expoziţie în Dallas. Mi se pare, sincer, că Bush junior dovedeşte talent şi are ceva primar, primitiv în exprimare; în acelaşi timp, mi se pare că are talentul de a citi nu numai figura, ci şi sufletul omului.


     

  • Găgăuzia, între nostalgia faţă de fosta URSS şi teama unui scenariu ucrainean

     “Situaţia este explozivă, pericolul este mare, dar, din fericire, în Găgăuzia există politicieni moderaţi care ştiu că dacă (scenariul ucrainean) se repetă, va fi dificil să fie oprit”, a declarat pentru AFP, în acest reportaj, primarul din Comrat, capitala Găgăuziei.

    Regiunea reprezintă 5,4% din teritoriul Republicii Moldova, o ţară cu 3,5 milioane de locuitori, majoritatea vorbitori ai limbii române.

    Găgăuzia a renunţat în 1994 la veleităţile separatiste, în schimbul unui statut de autonomie, care-i oferă accesul la independenţă în cazul în care Republica Moldova ar decide să se unească cu România.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro