Tag: oprire
-
Gadget Review: Plantronics Voyager 3240 – VIDEOREVIEW
+ SUNET CLAR+ REDUCE ZGOMOTUL DE FUNDAL EFICIENT– CASCA POATE DEVENI INCONFORTABILĂ DACĂ ESTE PURTATĂ MULT TIMPPlantronics s-a născut în 1961 în clasicul stil american, într-un garaj unde doi piloţi de avioane comerciale au inventat o variantă uşoară a căştilor folosite în aviaţie. Unul dintre produsele companiei înfiinţate de Courtney Graham şi Keith Larkin a fost folosit în spaţiu de către astronautul Wally Schirra, dar şi pe Lună de către Neil Armstrong.Plantronics Voyager 3240 este un headset Bluetooth care s-ar integra perfect în lookul unui om de business, alături de costum şi servietă. Este negru, minimalist şi destul de mic încât să nu fie deranjant. Pe cască se află un buton de pornire şi oprire, unul de volum şi încă unul de ”mute“, oprind astfel microfonul tău şi informând interlocutorul tău că acesta nu te mai poate auzi. Interesant este că tu încă poţi auzi ceea ce spune interlocutorul fără ca el să te audă.Voyager 3240 se adresează unui public ţintă: persoanele care sunt mereu ”pe fugă“ şi au nevoie să fie conectate la telefon. Drept urmare, experienţa de utilizare a unui astfel de headset ar trebui să fie foarte simplă şi intuitivă, iar Plantronics nu dă greş. Porneşti căştile şi activezi modul Bluetooth pe telefon, aştepţi să apară să le poţi împerechea şi gata. Mai mult, căştile sunt dotate cu tehnologie NFC, ceea ce înseamnă că le poţi conecta la un telefon (care are NFC) printr-o simplă atingere. De asemenea, mi-a plăcut faptul că poţi conecta mai multe telefoane în acelaşi timp. O astfel de funcţie este utilă pentru cei care au mai multe telefoane.Odată conectat, poţi vorbi până la cinci-şase ore înainte ca bateria Voyagerului să se termine. Apoi poţi pune casca într-o cutie pentru a se încărca. Astfel, casca Bluetooth se poate încărca din nou, fără a fi nevoit să găseşti o priză. Compania susţine că astfel mai obţii încă zece ore de convorbire înainte ca bateria să se termine. Dacă cumva ai uitat casca Bluetooth printr-o geantă, trebuie să ştii că aceasta are un regim de funcţionare în standby de şapte zile. Acest sistem este unul bun deoarece îţi asigură o autonomie îndelungată, dar şi un mod de păstrare a căştilor astfel încât să nu le pierzi. De asemenea, cutia are şi o curea mică, cu care o poţi prinde de geantă sau, dacă te vezi cowboy, poţi agăţa cutia de cureaua de la pantaloni.Şi acum, să vorbim despre partea cea mai importantă: calitatea sunetului transmis şi recepţionat. Plantronics Voyager 3240 este dotat cu trei microfoane care, alături de procesoarele de semnal digital îmbunătăţite, separă vocea de zgomotul de fundal, oferind claritate vocală la ambele capete ale conversaţiei. Astfel, interlocutorul va auzi doar ceea ce i se spune, nu şi zgomotele din fundal. În urma testelor desfăşurate, pot spune că acest lucru este adevărat: am vorbit pe stradă, la metrou şi lângă o pereche de boxe de unde răsuna muzică şi vocea a fost în prim-plan, zgomotul de fundal fiind minimal.Şi la partea cealaltă a conversaţiei lucrurile au stat bine. Vocea se aude bine, casca are un volum satisfăcător, iar calitatea sunetului este mulţumitoare. Poţi asculta şi muzică în casca Bluetooth, dar fiind doar mono mă îndoiesc că foarte mulţi dintre cei care vor achiziţiona acest produs îl vor folosi pentru muzică; însă este bine că există această posibilitate.Casca se prinde cu uşurinţă în ureche şi stă surprinzător de ferm. Chiar poţi să şi alergi cu casca în ureche pentru că nu o s-o pierzi. La capitolul confort, Plantronics mai are de îmbunătăţit lucrurile. Am stat cu casca 40-60 de minute în ureche şi simţeam o oarecare presiune, fiind nevoit să o transfer în cealaltă ureche.Voyager 3240 are şi senzori, astfel încât poţi răspunde la apel doar prin punerea căştii în ureche. O altă modalitate de interacţionare cu dispozitivul este prin comenzi vocale answer sau ignore. Pentru a şti cine te sună, fără să te uiţi la telefon, poţi opta ca o voce robotică să-ţi spună cine te sună (funcţie utilă mai degrabă pentru numele străine, nu româneşti).Casca Voyager 3240 poate fi folosită până la 30 de metri depărtare de telefon, susţine Plantronics. |n teste asta s-a dovedit adevărat într-un mediu mai puţin aglomerat. Într-un apartament cu mai multe ziduri semnalul s-a întrerupt.În încheiere, pot să vă spun că utilizarea unui astfel de produs mi s-a părut eliberatoare, nemaifiind nevoit să folosesc telefonul pentru a răspunde la apeluri.Casca s-a dovedit a fi bună, tehnologia de anulare a zgomotului de fundal m-a impresionat; recomand Voyager 3240 oamenilor grăbiţi, pentru care vorbitul la telefon nu este doar un hobby, ci o componentă esenţială a muncii sale.CASETĂ TEHNICĂ:TIP IN EARRAZA DE ACŢIUNE 30 MAUTONOMIE CONVERSAŢIE PÂNĂ LA 6 OREVERSIUNE BLUETOOTH 4.1TIMP ÎNCĂRCARE 90 MIN.GREUTATE 9 GRAMEPREŢ APROXIMATIV 400 DE LEI -
Nu muşca mâna care te hrăneşte!
Dar câteodată poate ar trebui reamintită.Acum câteva luni, Prevent, un furnizor bosniac de componente auto pentru Volkswagen, a oprit furnizarea de produse, perturbând întregul lanţ de aprovizionare pentru gigantul auto. În această situaţie nici nu mai contează pierderile – care au fost de aproape 100 de milioane de euro –, ci livrarea produsului la timp.Bild, cel mai puternic ziar din Germania, spune într-un articol că deşi cele două părţi au ajuns ulterior la o înţelegere pentru reluarea producţiei, în final Volkswagen a decis să oprească colaborarea cu Prevent, deşi acest lucru îi aduce pierderi imediate de peste 200 de milioane de euro.Frank Schwope, specialist în cadrul băncii germane NORDLB, a comentat: ”Cred că este un caz de «Nu muşca mâna care te hrăneşte»“.Globalizarea include multe ţări, multe oraşe, multe companii în acest lanţ, care în lipsa acestui proces ar fi pe dinafară. Dar o parte dintre ţări, o parte dintre companii uită că sunt într-un lanţ global şi că pot fi scoase în orice moment, chiar cu pierderi aferente de o parte şi de alta.Grupul francez Renault a făcut Logan şi Dacia în România la Mioveni, dar aceste modele sunt produse fără probleme şi în Maroc, şi în Rusia.Globalizarea înseamnă că o companie are brandul, produsul final, iar aproape tot ce este sub capotă este făcut în altă parte, mai ieftin şi, de ce nu, poate chiar mai bine.Gigantul american Apple produce telefoanele iPhone în China cu un preţ în jurul a 100 de dolari, iar restul până la 500 înseamnă brand, cercetare-dezvoltare şi distribuţie.Ca să nu existe îndoieli, această globalizare şi includerea României în acest lanţ este bună, în primul rând pentru că nu am avea o altă alternativă. Această globalizare, chiar dacă pe lanţ te afli cu o valoare adăugată mai mică, la început doar cu forţa de muncă, pregăteşte oameni şi revigorează întregi zone economice.În industria auto, unde există supracapacitate, nu ai putea să înlocuieşti un brand consacrat cu brandul tău propriu. Cazul Dacia în comunism a fost o excepţie, dar erau alte timpuri.În prezent, România nu are cu ce să înlocuiască industria de componente auto şi această verigă din lanţul globalizării. Comanda vine din afară, de la cel care deţine produsul final şi brandul, şi tu eşti doar un furnizor.Investitorii străini vin pentru acest pachet pe care îl oferă România: de forţă de muncă bine calificată şi ieftină. -
Nu muşca mâna care te hrăneşte!
Dar câteodată poate ar trebui reamintită.
Acum câteva luni, Prevent, un furnizor bosniac de componente auto pentru Volkswagen, a oprit furnizarea de produse, perturbând întregul lanţ de aprovizionare pentru gigantul auto. În această situaţie nici nu mai contează pierderile – care au fost de aproape 100 de milioane de euro –, ci livrarea produsului la timp.
Bild, cel mai puternic ziar din Germania, spune într-un articol că deşi cele două părţi au ajuns ulterior la o înţelegere pentru reluarea producţiei, în final Volkswagen a decis să oprească colaborarea cu Prevent, deşi acest lucru îi aduce pierderi imediate de peste 200 de milioane de euro.
Frank Schwope, specialist în cadrul băncii germane NORDLB, a comentat: ”Cred că este un caz de «Nu muşca mâna care te hrăneşte»“.
Globalizarea include multe ţări, multe oraşe, multe companii în acest lanţ, care în lipsa acestui proces ar fi pe dinafară. Dar o parte dintre ţări, o parte dintre companii uită că sunt într-un lanţ global şi că pot fi scoase în orice moment, chiar cu pierderi aferente de o parte şi de alta.
Grupul francez Renault a făcut Logan şi Dacia în România la Mioveni, dar aceste modele sunt produse fără probleme şi în Maroc, şi în Rusia.
Globalizarea înseamnă că o companie are brandul, produsul final, iar aproape tot ce este sub capotă este făcut în altă parte, mai ieftin şi, de ce nu, poate chiar mai bine.
Gigantul american Apple produce telefoanele iPhone în China cu un preţ în jurul a 100 de dolari, iar restul până la 500 înseamnă brand, cercetare-dezvoltare şi distribuţie.
Ca să nu existe îndoieli, această globalizare şi includerea României în acest lanţ este bună, în primul rând pentru că nu am avea o altă alternativă. Această globalizare, chiar dacă pe lanţ te afli cu o valoare adăugată mai mică, la început doar cu forţa de muncă, pregăteşte oameni şi revigorează întregi zone economice.
În industria auto, unde există supracapacitate, nu ai putea să înlocuieşti un brand consacrat cu brandul tău propriu. Cazul Dacia în comunism a fost o excepţie, dar erau alte timpuri.
În prezent, România nu are cu ce să înlocuiască industria de componente auto şi această verigă din lanţul globalizării. Comanda vine din afară, de la cel care deţine produsul final şi brandul, şi tu eşti doar un furnizor.
Investitorii străini vin pentru acest pachet pe care îl oferă România: de forţă de muncă bine calificată şi ieftină. Încă.
Bineînţeles că există o revoltă în fiecare dintre noi în privinţa acestei propoziţii de promovare a României, dar nu ştiu cu ce am putea înlocui în mod realist acest lucru.
În primul deceniu de după căderea comunismului, o întreagă economie s-a prăbuşit în România pentru că toate întreprinderile, toate sectoarele, toată administraţia economică s-a trezit în faţa pieţei şi au înţeles că produsele lor sunt depăşite tehnologic sau nu mai au piaţă. Înainte era sistemul care trebuia să îţi găsească o piaţă de desfacere pentru produsele realizate, chiar dacă erau poate scumpe.
În lumea de astăzi, unde există supracapacităţi la tot pasul, problema nu este produsul, ci cine îl cumpără şi cu cât, cine controlează pierderile. Componentele auto pot fi făcute în România, dar tot nemţii sau francezii deţin pieţele de desfacere.
Acest sistem este valabil şi pentru centrele de servicii deţinute în România de Oracle, IBM, Microsoft, Adobe, Amazon, Endava etc.
Antreprenorii români care lucrează în IT şi care sunt furnizori pentru giganţii internaţionali sunt ”furioşi“ pentru că înţeleg că sunt numai forţă de muncă. Dar nimeni nu-i opreşte să-şi dezvolte propriul IP – Intellectual Property – şi să obţină un preţ mai mare pentru ceea ce ei furnizează. Din păcate, este mai greu.
Nu ştiu dacă România poate să aibă produsul final şi brandul, dar cu ajutorul multinaţionalelor poate să treacă la operaţiuni mai complexe, cu o valoare adăugată mai mare, cu salarii mai mari. Dar tot în acest lanţ al globalizării.
Important este să nu uiţi cine te hrăneşte, chiar dacă această frază este extrem de dură şi revoltătoare.
-
De ce au crescut salariile din IT atât de mult în ultimii 10 ani
Evoluţia din ultimul deceniu a salariilor din România pe sectoare de activitate reflectă o transformare esenţială a pieţei muncii. La nivelul întregii economii, salariul mediu a ajuns anul trecut la aproape 2.400 de lei net pe lună, fiind de 1,8 ori mai mare decât era în 2008 (de 1.300 de lei net pe lună), arată datele Institutului Naţional de Statistică.
Dacă în unele domenii – cum sunt băncile – salariile au crescut doar de 1,3 ori în acest interval (până la un salariu mediu de 4.570 de lei net în 2017), în altele – cum este IT-ul – salariile angajaţilor au crescut de aproape trei ori în ultimii zece ani, până la un nivel mediu de aproape 6.000 de lei net pe lună în 2017.
Sectorul IT&C a cunoscut o creştere explozivă în ultimii ani, pentru că atât investiţiile, cât şi ponderea în PIB (care a ajuns la aproape 6%) sau forţa de muncă ocupată se dublează o dată la 3-4 ani.
”Este o oportunitate extraordinară pentru ţară să nu pierdem aceşti specialişti ultracalificaţi şi să dezvoltăm şi activităţi economice cu o valoare adăugată mai mare“, este de părere Raluca Pârvu, business manager în cadrul BPI Group, companie de consultanţă în management şi resurse umane. Cresterea exponenţială a salariilor din IT este corelată, spune ea, direct cu creşterea industriei IT&C, iar unul dintre atuurile iniţiale ale României în faţa altor ţări din regiune era disponibilitatea unui număr semnificativ de specialişti şi tineri absolvenţi, peste media regiunii.
”Astăzi, disponibilitatea a devenit o raritate, recrutarea de softişti este un sport extrem. Sunt scumpi, exigenţi, nu neapărat fideli unei companii (pentru că gândesc în proiecte şi nu în cariere stabile, pe termen lung). Ca atare, candidatul domină piaţa şi are toate opţiunile pe masă“, observă Pârvu. Rezultatul este creşterea salariilor în mod accelerat, dar şi nevoia de a compensa în următorii 2-3 ani numărul insuficient de profesionişti, astfel că România va ajunge probabil să importe specialişti din alte ţări şi în acest domeniu.
Există două aspecte care determină nivelul de remunerare: cel intrinsec, legat de conţinutul muncii (nivel de cunoştinţe sau pregătire, complexitate, impact sau riscuri etc.), şi cel extern, legat de cererea şi oferta pe piaţa forţei de muncă, spun specialiştii. Prin natura muncii, segmentul financiar-bancar implică un nivel de calificare sau complexitate ridicat sau foarte ridicat pe anumite subsegmente ale acestui sector, neexistând diferenţe semnificative faţă de sectorul IT, de exemplu. |n perioada expansiunii băncilor, mai ales pe segmentul de retail, care a însemnat şi deschiderea unui număr mare de sucursale sau agenţii, a existat o presiune pe piaţa forţei de muncă inclusiv pentru posturi de calificare medie, cum ar fi cele din front-office, explică Oana Munteanu, liderul echipei de servicii de consultanţă pentru resurse umane în cadrul firmei de audit şi consultanţă fiscală PwC România.
”S-au întâmplat două lucruri: 1. cel legat de criză financiară care a determinat constrângeri în volumul de credite / tranzacţii etc. ducând implicit la oprirea expansiunii sau chiar la restrângerea activităţii şi 2. cel legat de digitalizarea serviciilor bancare, care a dus la reducerea volumului tranzacţiilor efectuate în front-office. Acest al doilea aspect ne duce la tendinţa globală de digitalizare în toate activităţile economice“, observă Oana Munteanu. Această tendinţă generează o explozie a cererii de dezvoltare de aplicaţii şi soluţii informatice, motiv pentru care atât numărul de furnizori, cât şi volumul de produse sau servicii pe acest segment a crescut într-un ritm mult mai rapid decât capacitatea pieţei şi a societăţii în general de a dezvolta competenţele necesare. Acest lucru determină evident un decalaj între cerere şi ofertă care duce la creşterea ”preţului“ forţei de muncă, potrivit lui Munteanu.
Dezechilibrul dintre numărul de oportunităţi de carieră şi numărul mult prea mic de candidaţi este unul dintre elementele care favorizează creşterea salariilor în domeniul IT&C. De exemplu, în prezent, pe portalul de carieră www.hipo.ro există 1.280 de joburi în domeniul IT software, 400 în domeniul IT hardware şi 380 de joburi în domeniul telecom. ”IT&C este o industrie cu valoare adăugată mare şi nivel ridicat de profitabilitate. Candidaţii activează pe o piaţă globală a forţei de muncă, salariile fiind influenţate de cererea şi oferta la nivel internaţional.
De exemplu, un software developer din România poate lucra la distanţă pentru un proiect din SUA. Dacă vorbeşte limba engleză sau altă limbă străină, îşi va găsi relativ uşor un job în altă ţară. Acest lucru creează o presiune mai mare pe salarii, candidaţii având termene de comparaţie şi din alte ţări“, observă şi Dragoş Gheban, managing partner al www.hipo.ro, portalul de carieră administrat de compania Catalyst Solutions. Nivelul de calificare este mai mare în domeniul IT&C, potrivit lui, iar acest lucru generează bariere de intrare într-o astfel de profesie pentru candidaţii din alte domenii, care trebuie să depună un efort mare pentru a se respecializa.
Companiile din toate sectoarele de activitate au început să investească în digitalizare, iar o tendinţă care se remarcă în prezent este încercarea angajatorilor de a muta o parte din activităţile offline în online. ”Acest proces de transfer din offline în online se va desfăşura pe o perioadă mai lungă de timp; vorbim de cel puţin cinci ani până când vor apărea primele companii cu activităţile mutate din offline în online“, spune Florin Godean, country manager al Adecco România, liderul pieţei locale de servicii de recrutare.
După ce sectorul bancar a crescut fulminant acum 10-15 ani, prin extinderea masivă a băncilor de retail, domeniul a intrat într-o etapă de descreştere. ”Sunt destule semnale în piaţă că băncile au ales digitalizarea masivă. E un trend vizibil deja şi în România“, spune Raluca Pârvu de la BPI Group, care a adăugă că vom vedea că există un excedent de personal care va fi poate reconvertit (parţial) către alte activităţi din domeniul bancar.
”|n 2008, în banking se câştiga foarte bine datorită comisioanelor şi bonusurilor, însă în momentul de faţă situaţia nu mai este aşa, iar acest domeniu nu mai prezintă un interes foarte mare din partea candidaţilor“, explică şi Florin Godean de la Adecco.
Tendinţa şi cererea globală în domeniul digitalizării vor continua cel puţin în acelaşi ritm, însă globalizarea economiei implică şi globalizarea utilizării forţei de muncă, mai ales în sectoare cum este cel IT, în care se poate lucra virtual de oriunde în lume.
”Cererea şi oferta de pe piaţa forţei de muncă din România depind şi de cât de competitivă va rămâne aceasta pe piaţa globală, în contextul unei concurenţe tot mai puternice“, mai observă Oana Munteanu de la PwC.O mare parte din creşterea sectorului IT din România a fost determinată, spune ea, de raportul cost/calitate oferit de forţa de muncă. |n scenariul în care piaţa forţei de muncă păstrează un nivel de competenţă similar, dar îi cresc costurile (ceea ce a devenit inevitabil), România nu va mai fi la fel de atractivă. Singurul scenariu în care sectorul va continua să crească în acelaşi ritm este cel în care nivelul de competenţă şi valoarea adăugată adusă de acesta vor creşte.
”Altfel, atât companiile multinaţionale, cât şi cele româneşti vor căuta forţa de muncă în altă parte, ducând la stagnarea sau încetinirea creşterii acestui sector şi implicit a salariilor“, conchide Oana Munteanu.
Totuşi, salariile din toate sectoarele vor creşte în următoarea perioadă, pentru că există un dezechilibru puternic pe piaţa muncii. |n plus, conform unui studiu recent realizat de portalul de carieră www.hipo.ro, 76% dintre angajatori îşi vor mări echipele în 2018.
-
Donald Trump ameninţă că va retrage SUA din NAFTA dacă Mexicul nu opreşte imigraţia
Liderul de la Casa Albă a acuzat, duminică, Mexicul “că face prea puţin, dacă nu chiar DELOC [sic!]”, să oprească imigranţii din America Latină care încearcă să treacă ilegal frontiera comună pentru a ajunge spre Statele Unite, informează site-ul postului BBC News.
Comentariile preşedintelui american pare să facă referire la un grup de peste 1.000 de imigranţi, majoritatea din Honduras, care călătoresc prin Mexic spre frontiera cu SUA.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
De ce ating POLIŢIŞTII unul dintre farurile maşinii atunci când te trag pe dreapta
Poliţiştii au anumite acţiuni de rutină atunci când opresc un şofer. Una dintre acestea este atingerea unui far din spatele maşinii.
Legenda spune că obiceiul de atingere a farului are legătură cu trecutul poliţiei rutiere. Înainte de inventarea camerelor de supraveghere, poliţiştii erau destul de inventivi.Unul dintre motive ar fi prevenirea unor infracţiuni. Nu este un lucru neobişnuit ca şoferii să ascundă armele sau drogurile imediat ce aceştia au fost opriţi de către poliţie. Atingând lămpile din spate, agenţii aveau avantajul de a surprinde infractorii înainte ca aceştia să apuce să ascundă obiectele ilegale.
-
Toţi şoferii care sunt opriţi în trafic rămân cu maşinile ”marcate” de poliţişti. Care este motivul
Chiar dacă nu ţi s-a întâmplat să fi oprit în trafic de un agent de poliţie, cu siguranţă ai remarcat acest aspect– poliţistul pune mâna pe maşina şoferului.
Motivul pentru care face acest lucru este pentru că vrea să îşi lase amprenta pe ea. Amprentele lăsate pe maşină sunt o dovadă că poliţistul a fost aproape de vehicul şi că a luat legătura cu deţinătorul acesteia. În caz de urgenţe, şoferul poate fi găsit mai uşor după amprentele lăsate pe maşină.
-
Unitatea 2 de la Cernavodă a revenit la puterea nominală
Compania a oprit duminică, în mod controlat, şi Unitatea 1.
Reducerea de putere a Unităţii 2 CNE Cernavodă a fost cauzată de necesitatea înlocuirii unui rulment la motorul unei pompe de condensare, din partea clasică a centralei. Reducerea de putere până la 55% a fost necesară în vederea opririi echipamentului pentru reparaţii, a precizat Nuclearelectrica.
Tot duminică, Nuclearelectrica SA a anunţat că Unitatea 1 a centralei de la Cernavodă a fost oprită controlat, întreruperea funcţionării fiind estimată să dureze 48 de ore din momentul opririi centralei.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Dezvaluirea şoc făcută de un episcop despre Lumina Sfântă de la Ierusalim
I-a zis că Lumina Sfântă nu vine sub forma unor picături albastre, din cer, ci este aprinsă de Patriarhul Ortodox al Ierusalimului de la o candelă.
Călugărul grec, gardianul Sfântului Mormânt, a surprins conversaţia şi a cerut oprirea camerelor, negând cele spuse de prelatul armean.
Potrivit tradiţiei creştine, din lăcaş este îndepărtată orice sursă de foc, iar locul este verificat, înainte ca Patriarhul să intre în Sfântul Mormânt şi să adune cu mâna stropii de Lumină Sfântă, care nu arde. Apoi, ia două buchete de lumânări pe care le aprinde şi rosteşte cuvintele “Veniţi de primiţi Lumină!”. Ritualul aprinderii focului în Sâmbăta Mare este cel mai vechi obicei creştin. El datează din secolul al 4-lea.
Episcop: “Aprind lumina de la lampă. Tradiţia spune că focul vine din cer. Noi credem că e un miracol. Eu am participat la trei ceremonii şi nu s-a întâmplat nimic. Dumnezeu nu face miracole doar ca să le facă oamenilor pe plac. Sunt declaraţii false, îmi pare rău. Eu am făcut asta de trei ori.” scrie stirileprotv.ro
-
Dezvaluirea şoc făcută de un episcop despre Lumina Sfântă de la Ierusalim
I-a zis că Lumina Sfântă nu vine sub forma unor picături albastre, din cer, ci este aprinsă de Patriarhul Ortodox al Ierusalimului de la o candelă.
Călugărul grec, gardianul Sfântului Mormânt, a surprins conversaţia şi a cerut oprirea camerelor, negând cele spuse de prelatul armean.
Potrivit tradiţiei creştine, din lăcaş este îndepărtată orice sursă de foc, iar locul este verificat, înainte ca Patriarhul să intre în Sfântul Mormânt şi să adune cu mâna stropii de Lumină Sfântă, care nu arde. Apoi, ia două buchete de lumânări pe care le aprinde şi rosteşte cuvintele “Veniţi de primiţi Lumină!”. Ritualul aprinderii focului în Sâmbăta Mare este cel mai vechi obicei creştin. El datează din secolul al 4-lea.
Episcop: “Aprind lumina de la lampă. Tradiţia spune că focul vine din cer. Noi credem că e un miracol. Eu am participat la trei ceremonii şi nu s-a întâmplat nimic. Dumnezeu nu face miracole doar ca să le facă oamenilor pe plac. Sunt declaraţii false, îmi pare rău. Eu am făcut asta de trei ori.” scrie stirileprotv.ro
