Tag: natura

  • Comoara României: care este cel mai frumos oraş medieval din ţară

    Cu toţii cunoaştem că Transilvania este una dintre cele mai importante atracţii turistice din ţară. Un tânăr producător a realizat un filmuleţ în care a prezentat cele mai frumoase colţuri din Sighişoara.

    Cartiere, arhitectură, natură, toate într-un scurt video prin care este prezentat oraşul medieval, dintr-o perspectivă deosebită. O carte de vizită a pentru promovarea incredibilului oraş istoric. Cu siguranţă că după astfel de prezentări, vor apare mulţi doritori să viziteze oraşul medieval Sighişoara, scrie romani-buni.info.

    ‘I Love Sighisoara’ îşi propune să devină un loc de întâlnire virtual pentru sighişorenii de pretutindeni şi pentru toţi cei care cunosc şi iubesc acest oraş. Împreună vom promova acest minunat oraş pentru iubitorii de istorie şi frumos”, se arată în descrierea paginii.

     

  • Cascada Bigăr, o destinaţie de poveste chiar şi pe timpul iernii – FOTO

    De o frumuseţe răpitoare fie vară, fie iarnă, cu peisaje care pur şi simplu îţi taie respiraţia, minunea naturii este aşezată în inima Banatului. Iar, pentru cei care încă nu ştiu, cascada a fost desemnată printre cele mai frumoase din lume.

    Apele izbucului Bigăr nu au fost atinse de suflarea Prinţesei gheţurilor. Aşa că localnicii dar şi turiştii se pot bucura în continuare de susurul de poveste al uneia dintre cele mai frumoase cascade din lume, aşa cum este considerată de site-urile de turism. În schimb, suflarea rece a iernii a învăluit pereţii de stâncă ai canionului Miniş şi i-a transformat în metereze si turle de gheaţă.

    Palatul de cleştar i-a impresionat pe turiştii care au venit pentru prima dată la Bigăr. Cascada, monument al naturii, face parte din Rezervaţia naturală Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa şi este locul de trecere al Paralelei 45 prin România.

  • Cascada Bigăr, o destinaţie de poveste chiar şi pe timpul iernii – FOTO

    De o frumuseţe răpitoare fie vară, fie iarnă, cu peisaje care pur şi simplu îţi taie respiraţia, minunea naturii este aşezată în inima Banatului. Iar, pentru cei care încă nu ştiu, cascada a fost desemnată printre cele mai frumoase din lume.

    Apele izbucului Bigăr nu au fost atinse de suflarea Prinţesei gheţurilor. Aşa că localnicii dar şi turiştii se pot bucura în continuare de susurul de poveste al uneia dintre cele mai frumoase cascade din lume, aşa cum este considerată de site-urile de turism. În schimb, suflarea rece a iernii a învăluit pereţii de stâncă ai canionului Miniş şi i-a transformat în metereze si turle de gheaţă.

    Palatul de cleştar i-a impresionat pe turiştii care au venit pentru prima dată la Bigăr. Cascada, monument al naturii, face parte din Rezervaţia naturală Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa şi este locul de trecere al Paralelei 45 prin România.

  • Alice, românca de 27 de ani care a renunţat la civilizaţie: „Am ales sa vad cerul si stelele in locul mall-urilor”

    Alice, o romanca de 27 de ani, a renunţat la civilizaţie şi la viaţa agitată a oraşului, pentru a trăi mai aproape de natură. Alaturi de partenerul sau, un artist norvegian ce ii impartaseste admiratia pentru natura, si cei doi copii – un baietel de 8 ani pe care ea il are dintr-o relatie anterioara si fetita de un an de zile pe care o are cu acesta, românca s-a stabilit intr-un sat din Peninsula Iberica.

    Ei trăiesc într-o comunitate eco in care oamenii incearca pe cat posibil sa nu foloseasca bani, ci sa faca troc, schimband intre ei produsele pe care le obtin de la natura. Ei nu se considera cetatenii niciunei tari si nu agreeaza sistemul de organizare politico-administrativ al teritoriului pe care traiesc.

    Gratie unui laptop pe care il incarca la baterii solare si retelelor de Wifi prin care se conecteaza la Internet, Alice a oferit un interviu pentru ziare.com

    „In prezent, locuiesc alaturi de copii, de tatal fetitei mele, impreuna cu o alta mama si cei trei copii ai sai la ferma lor, compusa din livezi de portocali, ceva maslini stramosesti si avocado. Gradina se inalta zi de zi, momentan ne concentram pe culesul maslinelor, treaba pe care imi place sa o fac.

    Crestem noi salatele, radacinoasele, lintea si fasolea, dovlecii si porumbul, orz si grau pentru incoltit bun de mestecat, stevia dulce, alune si fructe precum goji. O mare parte din plantele salbatice sunt comestibile si foarte nutritive, in natura se gasesc mancare si medicamente pentru toti si pentru toate.

    Este foarte usor sa traiesti asa cum alegi sa traiesti, stilul nostru de viata este unul normal. Corpul cunoaste totul de milioane de ani, in genele sale este toata experienta vietii pe Pamant, exaltat si fericit mi-a fost trupul spalat cu apa proaspata, plina de minerale si conectandu-ma desculta cu energia pamantului. Nu as fi reusit insa sa ma adaptez la stilul de viata dupa ceasul desteptator.


    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO


    30 DE SOLUŢII CREATIVE PENTRU A DEPOZITA BICICLETA ÎNTR-UN APARTAMENT MIC. LE PUTEŢI FACE SINGURI – GALERIE FOTO

    PRIMUL RESTAURANT DIN LUME CU CAMERE PENTRU DORMIT: CUM ARATĂ LOCUL UNDE POŢI LUA O PAUZĂ ÎN TIMPUL SERVICIULUI – GALERIE FOTO

    UN APARTAMENT CARE ARE PEREŢII, MOBILA ŞI CHIAR COLACUL CLOSETULUI ACOPERIŢI CU AUR ESTE SCOS LA VÂNZARE – GALERIE FOTO

    STEWARDESELE ÎN BIKINI AU TRANSFORMAT-O ÎN PRIMA MILIARDARĂ DIN VIETNAM – GALERIE FOTO

    CUM ARATĂ CEL MAI MARE VAS DE CROAZIERĂ. ESTE MAI LUNG DECÂT TITANICUL ŞI PLEACĂ PENTRU PRIMA DATĂ DIN PORT, FĂRĂ PASAGERI, DAR CU UN ECHIPAJ DE 500 DE OAMENI -GALERIE FOTO

    DOI TINERI ROMÂNI AU VENIT CU O IDEE UNICĂ: CREEAZĂ ŞI VÂND CEASURI DE MÂNĂ DIN LEMN – GALERIE FOTO

    MOTIVUL ECONOMIC DIN SPATELE TATUAJELOR PE CARE LE AU MEMBRI CARTELURILOR DE DROGURI – GALERIE FOTO

    POVESTEA HOTELULUI DEŢINUT DE ACEEAŞI FAMILIE TIMP DE PESTE 1300 DE ANI – GALERIE FOTO

    PALATUL PRIMAVERII, FOSTA RESEDINTA A FAMILIEI CEAUSESCU, AR PUTEA FI VANDUT CU 18-22 MILIOANE EURO – GALERIE FOTO

    Cititi mai multe pe www.romani-buni.info

     

  • Guvernul oferă bani nerambursabili pentru amenajarea de trasee turistice, peşteri şi refugii montane

    Sunt vizate dezvoltarea de infrastructuri de acces, de refugii montane cu rol de adăpost şi informare turistică, a infrastructurii de informare şi interpretare a naturii şi culturii locale şi facilităţi pentru servicii locale de ecoturism. Schema de minimis se adresează unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv subdiviziuni administrativ-teritoriale ale acestora, instituţiilor publice, organizaţiilor neguvernamentale, operatorilor economici, muzeelor, instituţiilor din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare şi instituţiilor de învăţământ superior acreditate, întreprinderilor unice, cu excepţia celor care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele pescuitului şi acvaculturii, în producţia primară a produselor agricole, în prelucrarea şi comercializarea produselor agricole, desfăşoară activităţi legate de export către state terţe sau către state membre sau desfăşoară activităţi care favorizează utilizarea produselor naţionale în detrimentul celor importate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prinţul Charles consideră că Transilvania deţine cheia salvării planetei

    Prinţul Charles acuza într-un interviu acordat în 2013 celor de la BBC Radio 4,  faptul că societatea modernă exploatează iraţional mediul înconjurător şi consideră că Transilvania deţine cheia salvării planetei.

    Ajuns acum la varsta de 68 de ani, printul Charles este de parere ca societatea uita complet de necesitatea de a proteja mediul nostru inconjurator, exploatand cu salbaticie bogatiile naturale, dar fara a pune insa nimic inapoi in natura.

    Vorbind la BBC Radio 4 pe parcursul a doua editii ale programului despre importanta biodiversitatii si a comunitatilor rurale, printul Charles, care se considera el insusi un pasionat de agricultura organica, a facut iarasi referire la ceea ce il atrage in Romania si l-a facut sa-si cumpere prima casa de vacanta in Transilvania.

    Printul a cumparat si renovat proprietati in Transilvania, o regiune care si-a pastrat nealterate farmecele de acum 20 de ani, un loc despre care printul Charles spune ca „vom vedea adevarata sustenabilitate si rezistenta completa”.

    „Pentru atat de multi ani, sute de ani, am dat natura la o parte si am exploatat, am luat, nu am pus nimic inapoi. Si ne imaginam cumva ca suntem separati de natura, ca ea exista altundeva, si ca o putem exploata.”

    In interviul sau, printul Charles spune ca vrea sa pastreze mediul pentru nepotii sai si ai altor oameni si sustine ca biodiversitatea ar trebui sa fie pusa in centrul agriculturii.

    Fermierii din Transilvania inca strang manual fanul, fara utilaje moderne, utilizand unelte traditionale, isi pastreaza doar una sau doua vaci de lapte si isi incarca laptele in carute trase de cai. Printul Charles considera ca aceste „vechi tipare de viata” trebuie conservate, pentru ca abordeaza o maniera ecologica prin care se face agricultura.

  • Prinţul Charles consideră că Transilvania deţine cheia salvării planetei

    Prinţul Charles acuza într-un interviu acordat în 2013 celor de la BBC Radio 4,  faptul că societatea modernă exploatează iraţional mediul înconjurător şi consideră că Transilvania deţine cheia salvării planetei.

    Ajuns acum la varsta de 68 de ani, printul Charles este de parere ca societatea uita complet de necesitatea de a proteja mediul nostru inconjurator, exploatand cu salbaticie bogatiile naturale, dar fara a pune insa nimic inapoi in natura.

    Vorbind la BBC Radio 4 pe parcursul a doua editii ale programului despre importanta biodiversitatii si a comunitatilor rurale, printul Charles, care se considera el insusi un pasionat de agricultura organica, a facut iarasi referire la ceea ce il atrage in Romania si l-a facut sa-si cumpere prima casa de vacanta in Transilvania.

    Printul a cumparat si renovat proprietati in Transilvania, o regiune care si-a pastrat nealterate farmecele de acum 20 de ani, un loc despre care printul Charles spune ca „vom vedea adevarata sustenabilitate si rezistenta completa”.

    „Pentru atat de multi ani, sute de ani, am dat natura la o parte si am exploatat, am luat, nu am pus nimic inapoi. Si ne imaginam cumva ca suntem separati de natura, ca ea exista altundeva, si ca o putem exploata.”

    In interviul sau, printul Charles spune ca vrea sa pastreze mediul pentru nepotii sai si ai altor oameni si sustine ca biodiversitatea ar trebui sa fie pusa in centrul agriculturii.

    Fermierii din Transilvania inca strang manual fanul, fara utilaje moderne, utilizand unelte traditionale, isi pastreaza doar una sau doua vaci de lapte si isi incarca laptele in carute trase de cai. Printul Charles considera ca aceste „vechi tipare de viata” trebuie conservate, pentru ca abordeaza o maniera ecologica prin care se face agricultura.

  • La intersecţia dintre natură şi profit. Au pornit la drum cu 5,000 de euro, iar în 2015 au avut afaceri de 1,2 milioane de euro

    Soţii Mihai şi Cătălina Bucuroiu, ambii cu pregătire în domeniul economic şi cariere de corporatişti în spate, s-au reprofilat pe o idee de afaceri de care se declară pasionaţi, nu doar implicaţi. Au plecat pe drumul antreprenoriatului în urmă cu cinci ani, în ciuda reticenţei celor din jur, iar în 2015 au înregistrat afaceri de 1,2 milioane de euro. Pentru tot anul 2016  se aşteaptă la un plus de 0,6 milioane de euro.

    „Am ales domeniul din preocuparea pentru un stil de viaţă sănătos, pe care am crezut împreună că îl putem transforma într-un business”, spune Mihai Bucuroiu, care la 35 de ani este director de dezvoltare şi fondator al Vegis.ro, site specializat în vânzarea de produse naturiste. Când au pus bazele afacerii, majoritatea părerilor celor din jur au fost din registrul reticenţelor, idee împărtăşită şi de producătorii locali care nu aveau încredere în puterea de vânzare conferită de mediul online. „Puţini ne dădeau şanse de supravieţuire”, spune Bucuroiu, adăugând că teama unor furnizori se poate resimţi şi în prezent. „E paradoxal, având în vedere evoluţia online-ului.

    Chiar şi în 2016 sunt încă puţini producători care înţeleg că trebuie să acorde o atenţie diferită mediului online şi să sprijine magazinele virtuale care alocă bugete importante de marketing pentru a le face cunoscute produsele”, spune acesta. Mai mult, unii îi consideră competitori, nu au departamente specializate pentru online şi nici nu oferă detalii despre produse, spune Bucuroiu. Pe de altă parte, există mulţi care au înţeles cât de important este online-ul pentru notorietatea produselor, respectiv creşterea vânzărilor.

    Cu o investiţie iniţială de 5000 de euro, Vegis.ro a trecut de la stadiul de idee la afacere în trei luni, perioadă în care fondatorii s-au ocupat de partea tehnică a site-ului şi de birocraţie. „Am pornit de la zero, nu aveam nici măcar un pix”, spun fondatorul, care a demarat afacerea într-un spaţiu închiriat de 80 de metri pătraţi, cu două calculatoare şi 1.000 de produse. În primul an a fost nevoie de o permanentă finanţare a stocurilor şi de investiţii reclamă; suma acestora nu a depăşit 25.000 de euro, spune Bucuroiu, „după care afacerea a început să se susţină de la sine şi nu ne-am mai oprit din trendul ascendent”.

    Anul trecut Vegis.ro a vândut produse în valoare de peste 1,2 milioane de euro, 2015 fiind cel mai dinamic an pentru întreaga piaţă online de produse naturiste, conform antreprenorului. „Începând din 2016, românii au devenit mai deschişi şi mai receptivi la produsele naturiste. Practic, au fost importate tendinţele internaţionale în materie de nutriţie, foarte orientate către produsele sănătoase. În plus, creşterea nivelului de trai a avut o influenţă puternică”, declară antreprenorul. În consecinţă, piaţa online de produse naturiste de pe plan local, estimată la circa 25 milioane de euro anul trecut, este foarte fragmentată. Drept dovadă, doar în ultimii doi ani s-au înfiinţat o serie de start-up-uri pe această nişă, între ele numărându-se magazine online precum bioportal.ro, prodieta.ro, naturaplant.ro, bioplanetshop.ro, plantum.ro sau biomania.ro. În linie cu aşteptările şi cu evoluţia pieţei, Vegis.ro a înregistrat în 2015 o creştere cu 43% a vânzărilor faţă de anul precedent (2014) şi şi-a consolidat poziţia ca lider al pieţei online pe segmentul produselor naturiste, bio, vegane şi suplimente alimentare naturale. „Suntem cel mai activ site de produse naturiste din România.

    În fiecare săptămână, Vegis.ro încearcă să educe publicul privind produsele mai puţin cunoscute prin intermediul diverselor promoţii şi campanii”, mai spune Bucuroiu. Iar asta este posibil deoarece livrează din stoc absolut toate produsele, spre deosebire de alte site-uri. „Tot ce vezi pe Vegis.ro există fizic în depozitul nostru din Braşov, ceea ce ne permite o livrare foarte rapidă a comenzilor, de maximum 48 de ore, către orice punct al ţării prin cele mai mari firme de curierat din România”, explică antreprenorul. Un alt segment pe care s-au axat fondatorii de-a lungul timpului şi i-a ajutat în creşterea vânzărilor a fost relaţia permanentă cu clientul, spune antreprenorul; tocmai de aceea, o mişcare strategică în acest sens a fost investiţia într-un call center profesional, cu zece linii, pentru a facilita comunicarea cu clientul.

    Cele mai solicitate categorii de produse sunt suplimentele alimentare, care au reprezentat circa 30% din vânzări în prima jumatăte a lui 2016, spune Mihai Bucuroiu. Ele au fost urmate de superalimentele naturiste, de produsele eco, vegane şi remediile naturiste, iar ca produse individuale uleiul de cocos (39 lei) şi mierea de manuka (150 lei) se află în preferinţele clienţilor. Valoarea medie a unei comenzi pe Vegis.ro este de 155 lei, cu aproape 30% mai mare faţă de cea a pieţei, estimată la 90-120 lei, spune fondatorul Vegis.ro. „Piaţa online de produse naturiste are un potenţial fantastic şi există suficient loc de dezvoltare”, consideră antreprenorul. În consecinţă, începând cu luna septembrie a acestui an, Vegis.ro oferă şi serviciu de livrare internaţională pentru produsele sale. Întrebat despre publicul ţintă al acestui segment, Bucuroiu spune că „aceştia sunt românii plecaţi din ţară sau străinii care au aflat de produsele naturiste româneşti”.

    Deşi neprevăzutul este deseori o constantă în antreprenoriat, cei doi tineri încearcă să îşi păstreze un echilibru între orele la birou şi timpul liber. Îşi caracterizează programul de muncă drept normal, de opt ore, dar „cad frecvent în prada tentaţiei şi mai fac câte ceva şi în timpul liber”, spune Bucuroiu. Pe de altă parte, însă, „fiecare antreprenor e unic şi fiecare are stilul său. Nu sunt adeptul tipologiilor şi modelelor de urmat”, adaugă acesta.  Din experienţa sa, consideră că un om de afaceri trebuie să fie bine informat, să se inspire din poveştile de succes ale altora, dar în acelaşi timp să-şi dezvolte propriul stil. „Trebuie să fii dispus să rişti, trebuie să înveţi să pierzi câteodată, numai aşa poţi progresa”, spune antreprenorul.
     

  • O nouă destinaţie turistică din ţara care i-a cucerit pe John Steinbeck, membrii Rolling Stones sau Federico Fellini

    Există în lume munţi mult mai înalţi, mult mai greu de cucerit şi mult mai cunoscuţi. Şi totuşi, Dolomiţii italieni sunt un spectacol vizual greu de depăşit. De la bază sau din vârf, de oriunde îi priveşti, ai în faţă o pânză pictată impecabil de un pictor suprem, care a ştiut că orice detaliu în plus sau în minus nu ar face decât să strice echilibrul acestui tablou.

    Nu sunt critic de artă, ba chiar nu mă pricep deloc. Îmi place frumosul, dar atât. Când vine vorba însă de călătorii, îmi place să cred că sunt un critic ceva mai avizat, cu ochiul format de frumuseţea multor locuri din lumea asta mare. Şi totuşi, în continuare este extrem de uşor să fiu luată prin suprindere, tocmai pentru că lumea este atât de mare şi diversă.

    Înainte să merg mai departe însă, trebuie să fac o mărturisire. Când vine vorba de Italia este posibil să fiu subiectivă, nu de alta dar este ţara mea preferată, pe care am vizitat-o probabil de peste 30 de ori; probabil după încă la fel de multe nu mă voi fi săturat. Şi totuşi, eterna Romă, romantica Toscana şi spectaculoasa coastă Amalfi i-au cucerit şi pe maeştrii peniţei, ai muzicii şi ai filmului. Aşa că John Steinbeck, membrii Rolling Stones şi Federico Fellini sunt doar câţiva dintre cei care-mi susţin ideea.

    Să revin însă la Dolomiţi, un lanţ muntos cu o geometrie aparte, cu culmi golaşe dar cu păduri dese de conifere care ţin de cald munţilor pe alocuri. Nu cred că există un sezon greşit în care să ajungi în zonă, pentru că indiferent de culoarea în care este îmbrăcat peisajul, va fi un tablou demn de admirat. Totuşi, un strop de soare este posibil să schimbe întregul peisaj. În bine. Noi am vânat soarele în zilele pe care le-am petrecut pe drumuri şerpuite care ajung la 2.400 de metri altitudine, prin cabane de munte din lemn şi în cafenele cu ceai aromat. S-a jucat de-a v-aţi ascunselea cu noi, însă l-am găsit de câteva ori bune, aşa că ne-am putut bucura de el. Am aterizat pe aeroportul din Milano şi peste jumătate de oră eram la bordul unui „animalic“ Smart ForFour. Nu mă pricep la maşini, însă pentru o excursie la munte eu acum aş alege altceva. O „bestie“ mai mare poate, deşi o să vedeţi că şi acest monstru micuţ s-a descurcat admirabil pentru o echipă de piloţi formată din trei fete.

    Trei ore mai târziu, prima oprire a fost la Molveno, un fel de poartă de intrare în regiunea munţilor Dolomiţi. Lacul şerpuia printre munţii, în timp ce în orăşelul de la bază domnea liniştea. Am decis să luăm telecabina (şi apoi şi telescaunul) ca să ajungem pe la 1.500 de metri altitudine să vedem cum arată lumea de sus. Era învăluită în ceaţă, însă aveai totuşi, pentru scurt timp, o senzaţie de putere. Pentru câteva minute, cât am stat sus, doar noi trei şi norii, eram stăpânele lumii. Am coborât rapid cu picioarele pe pământ şi după ce am înghiţit o pizza fără gust (da, da, în Italia), am pornit mai departe. Înainte să ajung la Bolzano, cel mai important oraş al zonei, trebuie să mai fac o mărturisire (ultima, sper). În zona asta a Italiei nu prea eşti în cizmă, ci mai degrabă în Austria. Cei mai mulţi locuitori vorbesc germana (unii chiar nu rup boabă de italiană), iar bucătăria, bucătăria… există dar lipseşte cu desăvârşire. Cel puţin eu aşa am simţit-o după ce un singur ştrudel cu mere mi-a dus papilele gustative pe culmile plăcerii. Poate nu am găsit wurst-ul potrivit, pentru că acest fel de mâncare este de bază în multe dintre restaurantele din zonă. Noroc că se mai strecoară din când în când un sandviş cu prosciutto să ne amintească de faptul că totuşi suntem în Italia, deşi aproape de graniţa cu Austria. Când vine vorba de vin (mai ales de prosecco), nu există niciun motiv de îngrijorare. Licoarea lui Bacchus reuşeşte cu succes să spele păcatele tuturor wurst-ilor de dinainte.

    Am ajuns în sfârşit în Bolzano, la bordul aceluiaşi Smart ForFour care nu a dat niciun semn de oboseală. Bolzano este un orăşel găzduit la sânul munţilor care îl protejează, ascunzându-l între culmi înverzite. Este un bun popas către adevăraţii Dolomiţi, cum îmi place mie să spun. Cu case colorate şi pictate, cu cafenele pline ochi de turişti şi localnici însoţiţi de prietenii lor patrupezi, Bolzano merită o vizită, mai ales duminica, când este zi de târg şi când munţi de parmezan şi prosciutto se vând în plină stradă, nu înainte de o degustare pe cinste a tuturor bunătăţilor expuse. Dacă mai adaugi şi un pretzel nemţesc, doar aşa, de garnitură, atunci micul dejun e gata. Acest festin poate fi urmat de un cappuccino înspumat şi de o plimbare leneşă pe străduţele înguste şi şerpuite. Seara însă, Bolzano se transformă şi devine un oraş studenţesc, un oraş al petrecerilor în plină stradă, al barurilor aglomerate care îşi servesc clienţii în drum. Este o transformare interesantă ce merită testată, cum animalul leneş se transformă într-un party animal la lăsarea întunericului.

    Mai departe însă, cu cât te îndepărtezi de oraş, peisajele devin mai sălbatice, mai spectaculoase. Înspre Santa Maddalena culmile stâncoase se văd în depărtare, la înaintare fiind băgate dealuri cu vârfuri molatece, rotunjite, însă pictate într-un verde crud chiar şi în miez de toamnă. Casele sunt toate din lemn şi se integrează perfect în peisajul pe fundalul căruia se profilează înălţimile. Unde mai pui că întreaga zonă a Dolomiţilor este binecuvântată cu unele dintre cele mai frumoase lacuri din lume, ascunse însă în inima pădurilor sau într-o vale parcă formată special de munţi. Braies este unul dintre acele lacuri pe care le vezi în poze şi crezi că este o combinaţie de minune a naturii cu multă îndemânare în Photoshop. Odată ajuns acolo îţi dai seama că e doar natura responsabilă pentru verdele uşor turcoaz, pentru modul în care crestele pudrate cu zăpadă se reflectă în apa limpede şi liniştită. Munţii ascund multe alte comori, însă lacurile sunt ceva aparte, asemeni unor smaralde neşlefuite care reuşesc să reflecte lumina mai frumos decât orice încercare de Photoshop. Când ajungi la Carezza, un alt lac ascuns de munţi, ai senzaţia că imaginea este ireală. Este un lac mic, pe care îl poţi cuprinde uşor cu vederea, dar care ascunde parcă în adâncuri ceva pietre preţioase colorate ce se reflectă la suprafaţă. Un altfel de curcubeu. Ca să ajungi însă aici trebuie să treci prin Cortina D’Ampezzo, poate una dintre cele mai cunoscute staţiuni montane din lume. Nu ştiu să schiez, aşa că nu planificasem să merg vreodată aici, dar cum drumurile de munte te poartă pe unde cred ele, am ajuns şi am simţit nevoia ca pentru o vreme să mă opresc şi să admir măreţia naturii. Oriunde mă uitam vedeam munţi, un spectacol de care nu părea că mă pot plictisi. Am plecat mai departe cu acelaşi montru pe patru roţi iar drumul şerpuit ne-a purtat spre altitudini mai înalte; începuse să şi ningă. De-a lungul călătoriei a nins de trei ori în trei locuri diferite; o pătură subţire se aşezase pe jos şi mai ales pe creste. Înaintam şi mă gândeam că o maşină atât de mică, ce începuse cumva să gâfâie, o să obosească şi o să ne „lase“ la un moment dat. Am ajuns la 2.000 de metri şi am început coborârea; am răsuflat uşurată, dar nu ştiam că drumul avea să coboare ca să urce iar chiar mai sus, pe la 2.400 de metri. Cel mai înalt vârf din Dolomiţi ajunge aproape de 3.400 de metri, însă şi la 2.400 de metri (unde ne-a dus pe noi drumul şi maşina) eram cu capul în nori şi cu părerea că doar dacă întindem mâna putem atinge culmea.

    Am coborât şi ne-am îndreptat spre aeroport, lăsând în urmă munţii; mi-am dat seama că deja îmi lipsea aerul tare, puţin obositor şi îngheţat. Îmi lipsea să fiu acolo sus, cu capul în nori. Acolo unde se avântă vulturii.

  • O colecţie de fotografii impresionante ce au câştigat premii peste tot în lume – GALERIE FOTO

    Există o vorbă care spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte şi nu putem fi decât de acord. Există oameni dedicaţi de pe tot globul care surprind momente impresionante atât în natură, cât şi în mediul urban, surprind tradiţii şi momente impresionante, iar unele dintre aceste fotografii sunt premiate la concursuri internaţionale. În galeria foto de mai jos puteţi vedea câteva dintre fotografiile impresionante ce au adunat premii şi recunoaştere la diferite concursuri de fotografie din lume.