BusinessMagazin

Tag: MILIONAR

  • Milionară la 26 de ani, sau de ce e bine să te refuze editurile

    Tânăra Amanda Hocking, în vârstă de 26 de ani, care s-a specializat pe cărţi de dragoste cu tentă paranormală, în care apar vampiri, trolli şi zombi, nu s-a dat bătută în faţa refuzului editurilor şi a decis să-şi încerce norocul cu o carte din care a reuşit să vândă în prima lună 36 de exemplare. A perseverat, iar vânzările cărţilor ei, disponibile la preţuri cuprise între 99 de cenţi şi 2,99 dolari, au crescut, în ciuda faptului că nu au fost sprijinite de campanii de publicitate, doar datorită cititorilor care le-au cumpărat şi apoi le-au recomandat şi altora.

    Amanda Hocking vinde în prezent, 9.000 de cărţi pe zi, iar succesul online i-a adus şi o ofertă din partea unei edituri tradiţionale, prin intermediul căreia va ajunge la cititorii ce preferă să cumpere cartea în ediţie tipărită dintr-un magazin clasic. Cartea va apărea anul viitor, fiind prima dintr-o nouă trilogie, pentru care Hollywoodul a achiziţionat deja drepturile de ecranizare.

  • Cat de bogat este…? Astazi: Will Smith


    La sfarsitul anilor ’80, rapperul Will Smith a inceput sa devina
    cunoscut sub numele The Fresh Prince, celebritate care a luat
    amploare in 1990, cand a jucat rolul principal in serialul The
    Fresh Prince of Bel-Air, difuzat timp de sase ani pe NBC.

    Anii ’90 au marcat perioada in care Smith s-a orientat tot mai
    mult catre actorie si a inceput sa apara in filme precum Men in
    Black. De altfel, actorul este singurul din istorie care a jucat in
    opt filme consecutive care au avut incasari de peste 100 de
    milioane de dolari in SUA. In total, 14 din cele 19 filme de
    fictiune in care a jucat au avut incasari mondiale mai mari de 100
    de milioane de dolari, iar patru au depasit chiar pragul de 500 de
    milioane de dolari.

    Will Smith a cladit astfel o avere estimata la cel putin 200 de
    milioane de dolari. Men in Black III, de pilda, precum si Hancock,
    Ali si In cautarea fericirii i-au adus fiecare venituri de 20 de
    milioane de dolari, iar in ultimii sapte ani, Smith a avut anual
    incasari de cel putin cateva zeci de milioane de dolari, potrivit
    calculelor Forbes. Cea mai proasta perioada a fost 2005-2006, cand
    a incasat numai 25 de milioane de dolari.


    Altfel, Smith a avut timp de trei ani venituri de 35-36 de
    milioane de dolari, iar in 2008-2009, perioada de criza de altfel,
    incasarile lui s-au ridicat la 45 de milioane de dolari. Cea mai
    buna perioada pentru Will Smith a fost insa inte 2007 si 2008, cand
    a generat venituri de 80 de milioane de dolari.


    N-ar trebui asadat sa fie de mirare ca Will si sotia lui Jada au
    un stil de viata destul de opulent. Iar vila lor idilica din Malibu
    este cel mai bun exemplu. Locuinta intinsa pe o suprafata de 2.322
    de metri patrati are o arhitectura circulara, asa incat din orice
    camera poti ajunge intr-alta, proiectul apartinand arhitectului
    Stephen Samuelson care s-a inspirat din cultura persana, marocana,
    spaniola si sud-americana.

  • Capacele au facut-o milionara la 15 ani

    De la decoratiuni pentru dulapioarele din scoli, proiectul s-a
    transformat in furnizor de accesorii pentru tinerele adolescente.
    Maddie vinde lunar 50.000 de coliere si accesorii ceea ce ii
    asigura un venit substantial. Proiectul a pornit cand avea numai
    zece ani, moment in care a decis sa-si decoreze dulapul cu capace
    de sticle – atunci s-au nascut Snap Caps®, colierele pe care toate
    adolescentele si le doresc.

    Doar 300 de dolari si ideea geniala au fost necesare pentru a
    transforma M3 Girl Designs intr-un brand
    national. Dincolo de desginul accesoriilor, educatia este
    importanta pentru Maddie. Tanara lucreaza acum la prima ei carte: o
    compilatie de povesti inspirationale, idei de afaceri si tehnici de
    marketing care au ajutat-o sa reuseasca. Sora ei Margot are doar 11
    ani si, urmand modelul lui Maddie, a desenat propriile colectii de
    bijuterii – “The Jonas Brothers” si “Peace & Love”.

  • Cum devii milionar din piatra seaca

    “Lacatus mecanic de meserie, tata a mers in ’91 la niste
    prieteni din Germania si acolo a vazut ca exista peste tot produsul
    acesta (pavaje – n. red.). S-a gandit ca si in Romania ar putea
    face asa ceva, astfel ca, intorcandu-se acasa, a cumparat niste
    prese de vulcanizare, pe care le-a adaptat, si a fabricat trei
    utilaje artizanale, care aveau o capacitate initiala de productie
    de doar 16 metri patrati de pavele pe zi”, povesteste Emil Gota,
    directorul general al companiei Elis Pavaje si unul dintre cei doi
    fii ai fondatorului companiei, Elisiu Gota. Originar din Petresti,
    judetul Alba, Elisiu Gota a vazut prima oara pavele in Germania, in
    curtea unei biserici. La 20 de ani de atunci, familia sa are un
    business cu rulaj anual de 14 milioane de euro. Compania detine in
    prezent doua unitati de productie la Petresti, judetul Alba, si la
    Stoenesti, judetul Prahova, cu o capacitate de productie de 8.000
    de metri patrati pe zi, si a investit de-a lungul timpului circa 15
    milioane de euro pentru dezvoltarea afacerii, iar anul acesta are
    in plan investitii de inca un milion de euro.
    Inceputul a fost incert, mai ales ca piata locala nu avea, la
    inceputul anilor ’90, notiunea de pavare a curtii, povesteste Emil
    Gota: “Am inceput destul de greu, toata lumea ii spunea tatei: esti
    nebun, faci pietre”. Primul client a fost curtea proprie a
    antreprenorului din Alba, care a folosit drept mostra pentru
    eventuale alte comenzi. Primii clienti in adevaratul sens al
    cuvantului au fost insa sasii reveniti in tara dupa revolutie,
    prima comanda fiind a unui sas care avea afaceri in Romania, langa
    Sibiu, si care a cerut 100 de metri patrati de pavele.

    Piata a inceput sa descopere incet-incet rolul suprafetelor
    pavate abia dupa anul 1995, atat din punct de vedere estetic, cat
    si din perspectiva faptului ca pot fi usor inlocuite. Odata cu
    perceptia pietei a inceput sa creasca si businessul, iar familia
    Gota a investit in capacitati de productie, aducand utilaje
    semiautomate si automate din Italia si Germania pentru a sustine
    dezvoltarea firmei.

    Anul trecut compania a inregistrat afaceri de 57 milioane de lei
    (13,5 milioane de euro), in scadere cu 5% fata de anul anterior si
    cu peste 10% fata de 2008, cel mai bun an al companiei. Marjele de
    profit in acest business nu sunt foarte mari si au variat de la an
    la an. In 2010, spre exemplu, compania a avut un profit de 1,5
    milioane de lei (356.000 de euro), ceea ce inseamna o marja de
    profit de circa 2,6%, explica Gota: “Profitul a crescut fata de
    2009 (cand se ridica la circa 55.000 de euro, potrivit Registrului
    Comertului – n. red.), insa este mai mic decat in 2008 (circa 1
    mil. euro – n. red.)”.

    Gota spune insa ca declinul businessului este doar valoric,
    pentru ca, din punctul de vedere al volumelor vandute, s-a
    consemnat si un usor avans. Pe de alta parte insa, primul trimestru
    al lui 2011 a mers chiar mai bine decat perioada similara a lui
    2010, in conditiile in care comenzile au revenit: businessul a
    crescut cu 38%, pana la 6,5 milioane de lei (circa 1,5 milioane de
    euro): “Avem comenzi concrete, iar toate anunturile privind
    dezvoltarea de centre comerciale sau lanturi de magazine ne fac sa
    speram ca piata pe care activam va mai creste”. Si asta pentru ca
    orice salt al pietei de constructii poate deveni un plus pentru
    producatorul de pavaje. Media contractelor pe care Elis le-a avut
    se ridica la 10.000 de metri patrati.

    Cea mai mare comanda, in 2007, a fost de 50.000 de metri patrati
    pentru hipermarketul Real din Sibiu, urmata de o alta comanda de
    20.000 de metri patrati pentru Petrom City, sediul de 130 de
    milioane de euro al celei mai mari companii din Romania, ce a fost
    inaugurat la sfarsitul anului trecut. De asemenea, compania a mai
    livrat pavaje pentru hipermarketul Carrefour din Drobeta Turnu
    Severin, magazinele de bricolaj Obi din cartierul bucurestean
    Berceni si Ploiesti sau pentru magazinul Hornbach din Corbeanca.
    60% din pavelele livrate de companie merg direct catre firmele de
    constructii care dezvolta proiectul, iar o retea de 150 de
    distribuitori vinde cam 30% din productie. “Mai vindem si in retele
    de bricolaj, precum Dedeman, dar si direct catre institutii publice
    pentru proiecte mai mici”, spune antreprenorul din Alba.

    Pretul unui metru patrat de pavaje depinde de grosime si
    culoare, insa variaza intre 30 si 60 de lei. “In ultimul timp, cel
    mai bine a mers produsul cel mai ieftin”, spune Gota, remarcand
    astfel o oarecare schimbare in comportamentul de consum al
    clientilor sai, pe fondul crizei. Pavarea unei curti cu o suprafata
    medie, de pana in 100 de metri patrati, ajunge sa coste pana la
    20.000 de lei noi, iar pavelele gri, rosii sau verzi au devenit un
    fel de must-have printre proprietarii de case la curte.

  • Cel mai tanar milionar

    Cum se poate ca la nici 30 de ani sa fii unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Romania? “Iei decizii si iti asumi riscuri”, spune Sebastian Ghita, fondatorul grupului de firme Asesoft. Sau, dupa cum spun altii, participi la licitatii cu statul si te transformi din contribuabil in furnizor, iar statul devine din”autoritate” – client.

    Care este insa, “pretul” pe care trebuie sa il”platesti” pentru un astfel de client?”Daca te intalnesti cu un om si nu poti sa ti-l faci prieten, incearca macar sa nu ti-l faci dusman”, este cel mai important sfat pe care tanarul ploiestean l-a primit de la tatal sau. La 10 ani de la debutul sau in business, cel mai tanar milionar roman se lauda cu o baza relationala importanta, care l-a ajutat in parcursul sau si fara de care, poate, ca lucrurile ar fi stat altfel. Ce ar putea explica usurinta cu care Ghita isi face relatii este “carisma”. A stiut dintotdeauna ca trebuie sa te faci placut; ca odata ce ai castigat increderea partenerului de afaceri, businessul este ca si incheiat. “Incerc sa ma fac placut. Nu stiu cat de carismatic sunt; stiu insa ca politetea nu te costa nimic, dar cumpara totul.”

    Milionarul rebel
    Insa de cata politete trebuie sa dai dovada ca sa fii luat in seama de oameni de afaceri la varsta de doar 15 ani? Probabil de foarte multa, pentru ca antreprenorul precoce a avut primii clienti inca din clasa a 9-a. Atunci a facut si prima afacere ? producea carti de vizita pentru antreprenorii sau managerii din diverse companii din Ploiesti. In acest fel si-a facut primele “relatii importante”, care i-au schimbat definitiv traseul vietii. Sustine ca baza relationala si-a format-o singur; nu a avut parinti in pozitii importante sau rude care sa-i faca legatura cu”oameni cheie” si considera ca cel mai important lucru intr-o relatie este seriozitatea.

    “Relatiile intre oameni nu se fac tragand linie dupa fiecare etapa; relatiile intre oameni se fac avand incredere si investind foarte mult timp, rabdare si bunavointa. De-a lungul a 10 ani am cunoscut foarte multi oameni care astazi imi dau posibilitatea sa spun/admit ca am un bagaj relational extrem de util, de placut si de important pentru mine.”

    Pe langa afacerea cu carti de vizita, Ghita a mai facut bani din programe de informatica, din vanzarea de calculatoare, scrierea de software sau orice activitate”IT related”. El a fost cel care a scris un soft pentru automatizarea barajului de la Maneciu pe cand era inca in liceu. Ca elev i-a placut sa invete, mai ales informatica, la care era olimpic, dar i-a placut mai mult sa aiba initiativa. Asa ca in clasa a 10-a a renuntat la concursurile de informatica pentru ca ii afectau “procesul de productie”.

    Dupa terminarea liceului, Ghita a fost singurul dintre colegi care a ramas in Ploiesti. Atunci, la varsta de 18 ani, a pus bazele Asesoft. “Am inceput singur, pentru ca toti colegii cu care planuisem sa fac aceasta afacere si care acum sunt directori si actionari in grupul de firme Asesoft au plecat la facultate sa isi bucure mamicile. Numai eu am fost ‘derbedeu’ si am ramas in Ploiesti.” Ghita pune cresterea rapida a companiei pe seama perioadei propice dezvoltarii businessurilor.

    Dar de unde stia un tanar absolvent de liceu ca cei mai multi bani se fac din afaceri cu statul? Cine i-a vandut pontul? Seful Asesoft sustine: “Nimeni!”. Argumentul? Destul de sec pentru a fi considerat unic: “Legislatia Romaniei obliga orice institutie a statului sa faca anunturi publice in Monitorul Oficial si mai tarziu pe Sistemul Electronic de Achizitii Publice cu privire la licitatiile care au loc”. In plus, Ghita spune ca nu intelege de ce toata lumea pune sub semnul intrebarii si gaseste foarte dubios faptul ca lucreaza cu statul. “Cine sa faca afaceri cu statul roman? Nemtii? Eu m-am nascut aici, am crescut aici, am fost educat de familia mea, de statul roman… cine sa munceasca pentru el?” Si totusi, am putea sa ne gandim ca Sebastian Ghita a reusit sa fie unul dintre cei mai bogati”bugetari” dintre antreprenorii romani si chiar din istorie, avand un salariu mediu anual de 3,5 milioane de euro.

    Licitatie la majorat
    La 18 ani a inceput sa urmareasca atent anunturile de licitatii din Monitorul Oficial si se inscria la toate cele care erau pe domeniul lui. “Sigur ca la inceput mare parte dintre ele le pierdeam, dar dupa aceea, incet, incet am capatat experienta, am inceput sa intelegem ce isi doresc clientii de la noi – fie ei de stat sau privati – si am inceput sa castigam.”

    Prima licitatie (pentru furnizarea unor calculatoare) a castigat-o, in 1998, impotriva unei companii mari din Ploiesti care se numea Sprint Computers. Ironia sortii face ca la scurt timp dupa aceea, Sprint Computers sa dea faliment pentru ca nu a reusit sa faca fata cu bine perioadei in care rata inflatiei era foarte mare. “Noi eram mici si nu ne-a afectat foarte tare acea perioada.”

    Cu o afacere de pus pe picioare, tanarul antreprenor a trebuit sa fie altfel decat majoritatea oamenilor de varsta sa, mai matur si mai constient de viata sa. La 20 de ani nu se gandea la ce film sa se duca, nici in ce bar sa iasa cu prietenii, ci cum sa-si construiasca o cariera si o familie. Cele doua obiective au mers mana in mana, pentru ca actuala lui sotie a fost colega sa de banca si i-a fost alaturi inca de la inceputurile timide de antreprenor ale fondatorului Asesoft. “E drept, nu stii ce surprize iti rezerva viata. Uneori construiesti mai usor, alteori mai greu.”

    El a fost un norocos al sortii. Cert este ca a construit repede si profitabil. Dar considera ca a construit greu, daca privesti prin prisma cercului de prieteni si a familiei. “Dar daca te gandesti ca in jurul meu sunt firme, masini si bani, lucruri pe care eu le consider doar ‘lucruri’ si pe care altii le considera succes in viata, pot spune ca am ajuns foarte repede sau mai repede decat altii la aceste rezultate.”

    Cum se face atunci ca investeste in continuare, cautand cele mai profitabile domenii sau afaceri prin care sa-si mareasca averea? Cand vorbeste despre averea sa, subliniaza ca munca pe care o face ii place foarte mult, ca este ca un fel de distractie pentru el si ca daca nu ar fi fost asa, este convins ca nu ar fi reusit. “Pentru mine este un fel de amuzament. Nu fac asta ca sa strang mai multi sau mai putini bani. Spre exemplu, mi-a placut zona de la Tohani si am vrut sa investesc intr-o vie. De fapt am vrut sa creez ceva acolo si sunt sigur ca o sa produca o gramada de bani in viitor, iar ca valoare imobiliara afacerea este foarte mare.” Cu toate acestea, tanarul milionar sustine ca atunci cand a investit in domeniul viticol, a facut-o doar ca sa nu dispara o vie care i-a starnit sentimente placute, nu ca s-ar fi gandit la profit.

    Usi deschise
    In 2005, Sebastian Ghita cumpara un pachet de 32% din actiunile Domeniilor Tohani, pentru ca la sfarsitul anului 2006 sa-si vanda participatiile pentru “cateva milioane de euro”, alegand sa porneasca pe cont propriu in industria viticola. Astfel, impreuna cu alti doi investitori, a format o noua companie, Podgoriile Tohani, cu acelasi obiect de activitate, cumparand 265 de hectare de vita-de-vie in judetul Prahova.

    Ca si cum nu ar vrea sa piarda niciun minut din viata (si cu atat mai putin bani), milionarul din Ploiesti investeste in domeniul care aduce cele mai mari randamente in acest moment – domeniul imobiliar. Acesta va investi 100 de milioane de euro intr-un bloc de birouri si cladiri rezidentiale in Ploiesti. De unde vin toti acesti bani? Din credite bancare, in proportie de 90%, restul fiind din fonduri proprii. Prima investitie imobiliara consta intr-un bloc de apartamente pentru angajatii din Asesoft. “Vor exista niste avantaje materiale care sa-i stimuleze sa ramana alaturi de noi.”

    Constructia acestui bloc va incepe in primavara anului viitor si va avea apartamente de 3 si 4 camere, cu un cost de achizitie de aproximativ 800 euro/mp, la un cost de productie care se ridica la 400 euro/mp. Constructia va fi situata in zona centrala a orasului Ploiesti, pe unul dintre terenurile detinute de compania omului de afaceri ploiestean care estimeaza un termen de doi ani pentru recuperarea investitiei. Pe langa cele 100 de milioane de euro pentru investitiile imobiliare, Sebastian Ghita mai are nevoie de inca 100 pentru a cumpara 32,5% (detinute de Polish Enterprise Fund V si de Intel Capital) din actiunile Siveco, cel mai mare producator de software din Romania.

    Motivul este cat se poate de simplu: prin aceasta achizitie grupul Asesoft se va dezvolta la nivel de jucator regional si isi va consolida pozitia de grup tehnologic pe piata de IT. “Din pacate, actionarii lor (ai Siveco – n.r) au luat decizia de a vinde toti impreuna, actiuni care se ridica la valoarea de 100 de milioane de dolari. Deci daca nu gasesc acesti bani, nu-mi voi putea vedea realizat planul.” Cel mai probabil, seful Asesoft va apela tot la credite bancare. Bancile cu care tanarul antreprenor lucreaza sunt City Bank, ABN Amro, BCR, BRD si Millenium Bank, iar pe partea de private banking lucreaza cu Dan Sandu, director general adjunct al Millenium BCP Bank.

    Cand vine vorba de suma pe care bancherul sau privat o administreaza, Sebastian Ghita evita raspunsul si spune doar ca daca poti sa-ti numeri banii, inseamna ca nu esti suficient de bogat. Si oricata avere ar avea pe hartie, tot banii cash ii dau un anumit sentiment de putere, de aceea niciodata nu umbla fara bani lichizi la el.

    “Sunt unul dintre oamenii care apreciaza puterea pe care ti-o da o anumita rezerva de bani cash si consider ca echilibrul si viteza cu care se misca grupul Asesoft se datoreaza acestei capabilitati de acces rapid la lichiditati. Suntem totusi un grup care in curand va face 200 de milioane de euro pe an si pentru o astfel de cifra de afaceri iti trebuie o rezerva de bani. Iar eu sunt de acord cu ce a spus odata Ion Tiriac (unul din oamenii pe care ii admir cel mai mult in mediul de business): ?nu este important cati bani cash ai, ci la cati bani poti sa ai acces?.” El este convins ca poate mobiliza zeci de milioane fara probleme, intr-un timp foarte scurt, avand usa deschisa la banci, parteneri de afaceri si alte institutii financiare.

    Cosul de 3 puncte
    Desi este un investitor activ si se caracterizeaza ca fiind un om de afaceri care are capacitatea de a lua decizii si de a-si asuma riscuri fondatorul Asesoft spune ca niciodata nu ar investi pe Bursa. “Romania ofera investitorilor si antreprenorilor foarte multe posibilitati de businessuri serioase si cu randamente foarte mari. De ce sa ma duc la bursa si sa castig sau sa pierd 1%, 5%, 7%, cand pot sa investesc 10 milioane de euro in imobiliare si sa castig intr-un an 20 de milioane de euro?”

    Un castig si mai mare ar veni daca ar vinde Asesoft, dar deocamdata nu ia in calcul aceasta idee. A avut oferte, dar spune ca este un independent, iar Asesoftul poate ca va accepta candva investitori sau va fi listata la bursa, in niciun caz nu va fi vanduta.
    “N-are bani nici imparatul ca sa cumpere baiatul…
    Nu suntem de vanzare, nu ne preocupa acest lucru. Sunt prea tanar si nelinistit ca sa vand. Vreau sa ma mai distrez o vreme.”

    Ce si-ar mai putea dori un tanar de 29 de ani cu 35 de milioane de euro in cont? Un raspuns simplu pe care l-ar da orice om “normal” ar fi “nimic”. Insa omul de afaceri nu se multumeste cu stadiul la care a ajuns si spune ca are multe idei “destepte” care asteapta sa fie aplicate: servicii de informatizare a administratiei publice, servicii publice pentru cetateni, outsourcing pentru companii. Intr-un domeniu in care concurenta este acerba, Sebastian Ghita isi doreste sa ajunga cel mai bun. Si, cum orice competitie se desfasoara pe mai multe terenuri, Sebastian Ghita vrea sa fie lider si in baschet, cu echipa sa, CSU Asesoft. Lider am spus? Atunci lider sa fie – si nu numai in Romania, ci in intreaga Europa.

    Visul lui este o echipa de baschet mai mare care sa joace in Euro Liga, dar este constient ca pana acolo campioana Romaniei la baschet masculin mai are de parcurs un drum lung. Pasiunea pentru baschet o are din clasa a 6-a. Atunci s-a mutat la Liceul Caragiale din Ploiesti, unde sportul principal era baschetul. A prins gustul acestui sport si de atunci nu s-a mai rupt de aceasta activitate.

    In timpul liber mai joaca si fotbal, dar doar daca nu are de ales si toti prietenii lui aleg aceasta activitate. De altfel, fotbalul i se pare un joc prea simplu, si ramane fanul sportului cu “cos”. A fost o vreme in care era fan Serbia Buducnost, dar acum nu mai este o echipa asa de mare si s-a orientat catre Partizan Belgrad.”Imi place foarte mult aceasta echipa, la fel si Steaua Rosie Belgrad. Oricum, baschetul pe care il admir cel mai mult este baschetul ex-iugoslav. Este si modelul care ne-a inspirat pe noi (CSU Asesoft – n.r). In general cei mai multi jucatori care au venit la noi au fost sarbi si ei reprezinta o natie de la care, din anumite puncte de vedere, putem lua exemplu. Sunt niste oameni foarte puternici si foarte determinati in ceea ce fac.”

    Conducator de stat?
    Visul oricarui om este sa aiba atat de multi bani incat sa-si permita luxul de a nu mai munci deloc. Antreprenorul din Ploiesti are acesti bani, dar nu si acest vis. Nu se vede nici la 50 de ani retras pe o insula, sub un palmier si band cocteiluri din cele mai exotice. Nu ar rezista mai mult de 3 zile supus la acest tratament “dureros”. Si nici nu este genul care sa calatoreasca in cele mai indepartate tinuturi. A fost si nu se va mai duce vreodata pe vreo insula. “Sunt minunate, dar sunt departe rau. Calatoresc atat timp cat destinatia este aproape.” Nu stie ce va face la 50 de ani, dar stie ca va fi tot un conducator, asa cum este acum si asa cum si-a dorit de mic.

    “Eram la scoala si un profesor m-a ridicat in picioare si m-a intrebat ce vreau sa ma fac cand voi fi mare. Eu am spus atunci ca vreau sa fiu director. Si m-am facut. Peste 30 de ani voi fi tot un conducator. Vom vedea de care.” Poate un conducator de stat, ca tot a activat in politica atata vreme, migrand de la un partid la altul in momente strategice (cand treceau la guvernare). “Nu cred ca poate fi o dorinta pe care s-o exprimi asa.” Ceea ce nu exclude faptul ca s-a gandit la asta si ca isi va exprima intentia daca si cand va fi cazul. Pana atunci, este sigur ca va activa in management. “Poate sa fie management social, caritabil sau sportiv, dar trebuie sa fie un lucru care sa implice ceea ce mi-a dat Dumnezeu – abilitatea de a lua decizii si de a-mi asuma riscuri.”

    Ce face la birou

    Isi imparte cartile de vizita in”maligne” si”benigne”.
    Are o cana, pe care o tine la birou, inscriptionata cu mesajul”THE BOSS”.
    Petrece foarte putin timp la birou si spune ca rolul sau in companie este acela de”facilitator de relatii”. A ajuns la stadiul in care munca sa este de a forma relatii pentru directorii din Asesoft.
    Nu s-ar muta niciodata in Bucuresti, desi are in plan de a investi in Capitala in domeniul imobiliar. In Ploiesti se simte”acasa”, iar acolo are familia si toti prietenii lui, de care nu s-ar putea detasa vreodata.”Nu vad de ce m-as rupe de toate acestea pentru a sta doua ore pe zi in intersectie la Aviatorilor.”
    Sotia sa conduce doua saloane de infrumusetare, dar simte ca aceasta activitate nu i se potriveste si vrea sa faca ceva mai”academic”.
    >> Sotia sa a lucrat cu el in companie, dar s-a plictisit. In plus, Sebastian Ghita considera ca nu este foarte indicat sa amesteci lucrurile.”Sa vada ce salariu am?”, glumeste omul de afaceri.
    Restaurantul lui preferat este Viena Caf? din Ploiesti, unde are si cartierul general echipa sa de baschet.
    Nu ar investi intr-un restaurant, desi s-a gandit de vreo doua ori la aceasta idee, pentru ca stie ca nu le poate face bine pe toate. In plus, are prieteni care au restaurant si crede ca nu ar mai avea rost sa mai faca si el unul.
    Este viitor tatic. Isi doreste un copil zglobiu, un interesat, un preocupat de viitorul sau, pentru ca altfel ar trebui sa fie foarte atent la el si la educatia lui. Oricum il va sustine in orice va dori sa faca, asa cum s-a intamplat si in cazul lui.
    Casa sa, care inca nu este terminata, se intinde pe o suprafata de aproximativ 1.000 de metri patrati si va valora in jur de 2 milioane de euro.

    Realizare vs. esec

    Fondatorul Asesoft considera ca cea mai mare realizare a sa pe plan profesional este faptul ca grupul Asesoft are in conducere 20 de executivi sub 30 de ani.”Nu stiu ce companie se mai poate lauda cu acest lucru. Eu nu cunosc niciuna in Romania.” Cea mai mare greseala pe care a facut-o de cand a intrat in mediul de afaceri a fost sa respecte principiul conform caruia trebuie sa ai relatii bune cu toata lumea. La un moment dat, a fost foarte orgolios, i-a devenit antipatic lui Liviu Luca, liderul sindicatului de la Petrom, si a pierdut serios la capitolul imagine.

    ASESOFT
    Asesoft are o cifra de afaceri de peste 110 milioane de euro in 2007 si estimarile indica peste 150 de milioane de euro in 2008. Grupul Asesoft incorporeaza sase companii – in domeniul serviciilor IT, integrare de sisteme audio-video, automatizari, aplicatii de business, e-government si webdesign si servicii de comunicatii. La acestea se mai adauga o companie de media si clubul de baschet CSU Asesoft. Profitul net, in anul 2006, al Asesoft Distribution, divizie a Grupului Asesoft, a fost de 3,3 milioane de euro la afaceri de 59,5 milioane de euro. Distribuitorul de produse IT al Asesoft a inregistrat o crestere de 65% a veniturilor din primele noua luni ale anului, obtinute din vanzarea de hard discuri Western Digital.

  • Zboara ca un milionar

    Oamenii care conduc lumea o conduc de la inaltime. Afaceri de miliarde de dolari plutesc in aer in fiecare zi, la propriu, in timp ce mii de oameni de afaceri isi savureaza destins sampania frantuzeasca la bordul avioanelor lor private, zburand de la o tranzactie la alta. Pe vremea cand ocupa functia de Chief Financial Officer al USX/Marathon Oil din SUA, Richard Moat, actualul CEO al Orange Romania, trebuia sa se lupte zilnic cu o agenda destul de aglomerata. Incepea ziua cu un mic-dejun in Minneapolis, lua pranzul la Chicago si isi petrecea toata dupa-amiaza in intalniri la Los Angeles. Un avion privat inchiriat de companie era singura solutie pentru Moat, ca si pentru alti manageri ultramobili care trebuie sa ajunga in mai multe locatii diferite in aceeasi zi. Industria avioanelor private si-a luat un avant puternic in ultima perioada, pentru ca ea lucreaza in slujba unor oameni importanti, care au extrem de putine sanse sa inchida o tranzactie la Frankfurt, spre exemplu, si sa participe la un eveniment in familie la Bucuresti intr-un interval mai mic de doua ore. “Este un serviciu incredibil”, spun, la unison, managerii care reusesc sa evite elegant orele petrecute la check-in si se imbarca, ulterior, intr-o aeronava de lux. Desigur, daca cineva isi poate permite in mod curent acest serviciu. Paradoxal, insa, intr-o epoca in care mobilitatea a trecut de la conceptul de “fapt” la un veritabil “status simbol”, nu trebuie sa conduci o corporatie sau sa fii seic pentru a zbura la un asemenea nivel. Manageri si antreprenori importanti din Romania apeleaza din ce in ce mai des la avioane private care sa le faciliteze deplasarile la diverse situri de productie sau la intalniri cu parteneri din Europa. Care sunt principalele lor motive? De la lipsa de timp si pana la avantajele unui zbor personalizat, totul culminand cu o impresie impecabila pe care o lasa partenerilor de afaceri, lista de motive pentru a inchiria un avion poate fi destul de lunga. Ali Ergun Ergen, director de dezvoltare al companiei Baneasa Developments, spune ca domeniul in care activeaza necesita foarte multe deplasari. Pentru ca foloseste cu predilectie rute unde nu exista curse comerciale destul de dese, considera ca este un mare avantaj sa inchiriezi un avion privat. “Obisnuiam sa inchiriez avioane de foarte mult timp si o fac ori de cate ori este necesar. In urma cu ceva vreme, in calitate de director general al Anchor Group, de exemplu, trebuia sa urmaresc perspectivele companiei in afara Bucurestiului. Vroiam sa ajung in contact cu retaileri care nu se aflau in capitala, ci in orasele emergente din jur, si se intampla sa fiu chiar in mai multe astfel de locatii intr-o singura zi”, spune Ergen. “Asa am ajuns sa apelez la avioane private, si le foloseam cel mai mult pe curse interne. Au existat perioade in care traversam tara de la un capat la altul si stateam zi-lumina in avion”, spune omul de afaceri care se ocupa de cel mai mare proiect imobiliar din istoria Romaniei, cu o valoare estimata la peste 1 miliard de euro. Despre Ergen se poate spune ca a “inventat” conceptul de mall in Romania prin dezvoltarea proiectelor comerciale Bucuresti Mall si Plaza Romania, pe vremea cand conducea operatiunile Anchor Group in Romania.Ali Ergun Ergen spune ca este nevoit sa petreaca destul de mult timp in avioane, ceea ce il face sa prefere zborurile cu avioane private curselor cu orar fix. “Planurile de expansiune ale Baneasa Shopping City ma determina sa ma gandesc la inchirierea unui avion si pe viitor. Am zburat pana acum insotit de unii din actionarii companiilor pentru care lucram, de arhitecti sau de colegii mei care se ocupa de dezvoltarea proiectelor”, spune Ergen. “Actionarii companiei Anchor Group detineau propriul avion de business. Sunt oameni decenti, nu extraordinar de bogati, si foloseau aceste servicii. Imi amintesc ca cel mai mare avantaj pe care il gaseau in serviciile private de zbor este faptul ca se poate fuma”, se amuza Ergen.Zboruri de imagineEl isi aminteste ca la lansarea unuia dintre proiectele pe care le-a finalizat in Romania a trimis un avion privat pentru a aduce investitorii din Turcia in Bucuresti. “Acesta este un alt avantaj al liniilor private, pentru ca poti oferi servicii de calitate si nu neaparat foarte high-end partenerilor de afaceri”, spune seful Baneasa. Preturile pentru a inchiria un astfel de avion? “Am folosit un business jet apartinand unei companii din Turcia, iar preturile sunt similare in Europa – am platit in jur de 2.000 de euro pe ora de zbor”, spune Ergen. Richard Moat spune ca atunci cand petreci foarte mult timp in deplasari, un business jet te poate scoate din incurcatura: “Zbor in strainatate de doua ori pe saptamana, in medie. In perioada pe care am petrecut-o in SUA, adica in 2004, pentru a inchiria un avion pentru 4 ore plateam cam 7.500 de dolari. Imi amintesc, de asemenea, ca au fost ani, precum 2005, in care am avut peste 100 de zboruri in Europa”, spune CEO-ul Orange Romania, a carei cifra de afaceri ar putea depasi anul acesta 1 miliard de euro. Destinatiile cele mai frecvente, sunt, pentru Moat, Paris si Londra, unde cel mai adesea participa la intalniri cu omologii sai din cadrul subsidiarelor Orange. Avantajele zborurilor private nu rezida doar in economie de timp. “Da, fiind un avion privat, economisesti foarte mult timp. Check-in-ul se face cu viteza luminii, fata de un check-in normal, pasagerii sunt foarte putini si boarding-ul dureaza automat mai putin, dar si serviciile on-board sunt foarte speciale”, spune Andreea Mihai, director de marketing al retailerului Carrefor Romania, cu vanzari de aproape 400 de milioane de euro pe primele 9 luni ale anului. Tratamentul clientilor de private jets este deosebit. “Mancarea si bauturile sunt rafinate, este liniste si te poti concentra mai bine”, spune Mihai.”Cand inchiriez un avion, pot suna cu doua ore inainte sa imi anunt sosirea”, explica Ergen de la Baneasa. “Regulamentele clasice din aviatie sunt functionale, dar procedurile sunt cu mult mai facile – check-in-ul se face repede, controlul identitatii si masurile de securitate sunt si ele mai prompte. Cel mai tare imi displace sa imi astept bagajul, odata ajuns la destinatie. Cand zbor cu un avion privat, imi iau si bagajul mai repede, totul dureaza mai putin”, spune Ergen. Pe piata romaneasca, trei jucatori autohtoni opereaza zboruri private: Eurojet, Tiriac Air si MIA Airlines. Exista insa si cativa operatori straini, printre care Jetalliance, Nobil Air, MAP Executive Flight Services, care se adreseaza traficului local de business, care creste simtitor. Conform Eurocontrol (organism international de supraveghere si dirijare a traficului), in anul 2005 s-a dublat numarul curselor de afaceri zilnice in Romania, fata de anul trecut. Romania se afla astfel in primele trei locuri din Europa in topul cresterilor traficului aerian de business. Tratament regesc”Este un business in formare”, sustine si Paul Gurau, presedintele Tiriac Air, punctul de vedere al operatorului. “In Romania incepe sa se formeze cererea, in timp ce in afara piata este deja foarte fragmentata, impartita de mai multi jucatori”, spune el. Costurile unei ore de zbor, sunt, in medie, situate intre 2.700 de euro si 4.500 de euro, in functie de mai multi factori, printre care tipul aeronavei, ruta de zbor, programul de zbor, nivelul serviciilor la bordul aeronavei. Pe piata externa costurile per ora de zbor depasesc cu usurinta 5.000 de euro.Companiile care opereaza avioane de business, ofera si servicii la sol pentru clientii lor. Compania Eurojet, unul dintre cei trei operatori de zboruri business, ofera clientilor sai limuzine pentru transportul la destinatie si se ocupa si de rezervarile lor la hotel. “Daca un pasager vrea ca un Mercedes sa il astepte la coborarea din avion, il costa in plus 4-500 de euro pe zi”, spune Mihai Serbanescu, presedintele Eurojet, care a inregistrat o cifra de afaceri de 2,2 milioane de euro in 2005. Clientii operatorilor de zboruri private din Romania provin din medii diferite, de la manageri de companii multinationale la presedinti de cluburi sportive sau antreprenori locali. “Toti vor acelasi lucru: sa ajunga repede la o anume destinatie. Si de aici deriva o particularitate a businessului – pentru acesti clienti nu exista intarzieri”, spune Mihai Serbanescu de la Eurojet. Insa, pe de alta parte, clientii de private jets pot anula oricand o cursa daca nu mai vor sa plece in calatorie.”Clientul de private jet are tratament preferential. Totul se poate personaliza pe timpul zborului sau, de la tipul de cognac la aroma cafelei din ceasca”, spune Paul Gurau de la Tiriac Air. Tiriac Air a inregistrat o cifra de afaceri pe anul 2005 de 4,5 milioane de euro si estimeaza o crestere a traficului aerian de business pe viitor. Serviciile unei companii de zboruri de afaceri se diferentiaza si in functie de aeronava. Tiriac Air opereaza un Gulfstream 200, un Boeing 737 cu 44 de locuri care a fost adaptat si are o configuratie “executive” , cu scaune business si zona de relaxare, si doua elicoptere, Augusta 109 si Bell 206. Eurojet are in dotare o aeronava Cesna Citation Encore, in configuratie comerciala de 7 locuri, si intentioneaza sa mai achizitioneze 3 aeronave – un Global 5.000, care poate efectua zboruri transatlantice si 2 Eclipse 500 cu cate sase locuri din categoria Very Light Jet (avioane ultra usoare). Un aspect important este faptul ca in timpul zborurilor cu avioane private sunt permise comunicatiile si folosirea dispozitivelor electronice. “Folosesc in orice calatorie BlackBerry-ul, pentru a-mi verifica e-mail-ul – primesc in jur de 75 de e-mail-uri pe zi – si mai obisnuiesc sa iau cu mine un notebook”, spune Richard Moat. “In afara de faptul ca economisesc timp pretios, in timpul zborurilor private mai ai si alte avantaje: mancarurile sunt mai rafinate, poti telefona si beneficiezi chiar de medicamente homeopatice pentru rau de avion”, spune Andreea Mihai de la Carrefour. Carrefour face apel la zboruri private, mai ales cu elicopterul, in cazurile in care cursele comerciale nu sunt o solutie destul de rapida. Pe aripile businessuluiConceptul de avion privat a aparut in SUA inca din anii ’60. Boom-ul de avioane in flote private s-a inregistrat in anii ’80, cand marile corporatii au inceput sa isi alcatuiasca flote pentru a efectua deplasari, dar si din ratiuni de imagine, pentru a-si impresiona partenerii de afaceri. Ca business, un avion privat poate fi inchiriat de la un operator specializat, poate fi detinut in proprietate fractionata sau poate fi detinut in intregime de catre o companie sau o persoana. Programele de charter (inchirieri de business jets) sunt potrivite clientilor care zboara mai putin de 50 de ore de zbor anual, care inchiriaza aeronave pentru cateva mii de euro pe ora. Si nu este deloc greu de imaginat cum isi poate permite cineva sa foloseasca aceste servicii. Sa imaginam un scenariu. Se da un CEO de succes, cu o agenda incarcata. Maine trebuie sa se incheie o tranzactie importanta si asta presupune ca toata echipa de management sa zboare de la Bucuresti la Praga si sa se intoarca in aceeasi zi. Costurile pentru inchirierea aeronavei private ajung la 7.000 – 8.000 de euro, in care intra marele confort de a evita agitatia din aeroporturile publice, scurtarea timpului de imbarcare si caviarul si sampania de la bord, pentru a sarbatori reusita, in timpul zborului de intoarcere. Pe scurt, costurile sunt comparabil mai mici decat daca respectiva companie ar fi platit bilete individuale pentru echipa de management sau daca i-ar fi cazat pe acestia la un hotel de afaceri. In SUA, care este de departe cea mai dezvoltata piata pe acest segment de aviatie, exista peste 300 de operatori de chartere. Multe dintre avioane nu sunt dedicate full-time inchirierii, ci apartin unor proprietari particulari care le inchiriaza atunci cand nu le folosesc ei insisi. Pe de alta parte, desi costurile pentru inchirierea unui avion sunt la indemana companiilor de talie mare, dar si a antreprenorilor obisnuiti cu luxul, exista anumite costuri care fac diferenta cand vine vorba de deplasari de durata. Daca un avion trebuie sa zboare fara pasageri si trebuie sa ii colecteze pe acestia de la o destinatie (asa-numitele “fairy flights”), majoritatea operatorilor incarca nota de plata. La fel se intampla si atunci cand intalnirea dureaza 5 zile in loc de una si clientul trebuie sa plateasca cazarea pilotului, dar si a avionului intr-un hangar.Semne pe cerIn afara de inchiriere, un avion poate fi detinut de mai multe persoane, sub forma de proprietate fractionata. O persoana poate cumpara o “parte” dintr-un avion al unei anumite companii. Sa fii proprietarul unei parti dintr-un avion, oricat de hilar ar parea, nu inseamna ca poti zbura oricat si oriunde cu avionul respectiv, ci operatorul iti poate pune la dispozitie un zbor catre destinatia la care vrei sa ajungi, exact in momentul in care ai nevoie. Cu alte cuvinte, clientii platesc un mic procent din costul aparatului de zbor si apoi rezerva un numar total de ore de zbor, dar si plateste taxe suplimentare pentru a acoperi mentenanta avionului si timpul de zbor efectiv. NetJets, de exemplu, compania americana detinuta de Warren Buffet, programeaza suficiente zboruri zilnic astfel incat sa concureze chiar cu operatorii nationali de linie. Clientul plateste o taxa lunara plus taxe pentru orele pe care le petrece “in zbor”. Pretul de achizitie a unei parti dintr-un avion ajunge la aproape 1 milion de dolari, la care se adauga 7.000 de dolari lunar pentru management si in jur de 2.000 de dolari per ora de zbor. In termeni de proprietate absoluta, sa ai in hangar un Cessna Citation de 6 milioane de dolari sau un Boeing Business Jet echipat high-end de 50 de milioane de dolari, transmite un mesaj important. Ai totul la dispozitie: tacamurile de argint, DVD-urile, selectia de vinuri pentru toasturile din timpul zborurilor. Orice avion de lux nu vine insa doar dotat cu plasme si sali de sedinta, ci si cu un set semnificativ de probleme. In primul rand, pentru orice componenta care trebuie schimbata avionul este mentinut la sol. Apoi, pilotii sunt destul de greu de gasit, iar daca nu cumva avionul apartine unei corporatii, atunci cea mai buna solutie este ca proprietarul sa apeleze la serviciile unei companii specializate in mentenanta si zbor. Un avion care este mentinut intr-o stare buna poate functiona in siguranta 20 sau chiar 30 de ani. Alimentate de boom-ul proprietatii fractionare, fabricile de avioane au produs in ultimii ani aeronave pe banda. In Europa, cel mai mare jucator din sectorul zborurilor private este NetJets Europe, care opereaza peste 100 de aeronave dedicate traficului de business. In ultimii zece ani, flota de avioane private din SUA s-a dublat, atingand peste 7.000 de aeronave, dintre care mai mult de jumatate sunt detinute de oameni de afaceri din segmentul middle management. S-ar putea, de fapt, ca aceasta sa fie si o strategie de imagine foarte reusita. Conform unui studiu realizat de Aviation Consultant Corp. in anii 2000, companiile din topul Fortune 500 care operau un avion personal aveau vanzari cu 26% mai consistente si profituri nete cu 102% mai mari decat companiile care nu au acest serviciu.Shop till you dropSa inchiriezi un avion privat pentru o runda de shopping la Milano pare o extravaganta ce si-o permit doar cei bogati si faimosi. Dar sa revenim cu picioarele pe pamant. Nu este chiar rutina, dar nici un eveniment deosebit ca o sotie de businessman sa ia avionul sotului pentru a merge la terapie prin cumparaturi intr-o capitala europeana. O demonstreaza companii precum Skyjet sau Bookajet, operatori britanici de chartere private care au inregistrat cresteri de trafic cu peste 40% in ultimul an. Pentru un zbor de vineri dimineata pana sambata seara din Marea Britanie pana la Paris si retur, costurile pot fi de 1.500 de euro. Totusi, majoritatea shopperilor fac astfel de excursii pentru placerea experientei, si nu din ratiunea primordiala a charterului privat, si anume de a evita aglomeratia si intarzierile. Pentru acesti clienti, companiile aeriene ofera sampanie si mici gustari gratuite si conditii speciale de transport pentru animalele lor de companie, care sunt oricand binevenite la bord. Interioarele aduc mai degraba a hoteluri boutique, iar mocheta si plasticul lipsesc cu desavarsire. Mari designeri, precum Versace, si-au dezvoltat divizii speciale pentru a realiza designul exclusivist pentru astfel de avioane. Ultra usorAvioanele business ultra usoare sunt cel mai nou trend din domeniul zborurilor de business. Astfel, jet-urile foarte usoare pot deveni accesibile calatorului normal de la clasa business. Aeronavele au tehnologii de fabricatie low-cost, pretul atingand in jur de 1,5-3 milioane de dolari, au o capacitate de pana la 7 pasageri si au potentialul de a revolutiona flotele companiilor de business aviation. Marele avantaj al avioanelor usoare ar fi faptul ca pot intra in dotarea companiilor de “air-taxi”, care opereaza zboruri scurte cu opriri dese pe distante mici. Companiile cele mai afectate ar putea fi producatorii de avioane de lux, cum sunt Gulfstream Aerospace, care vinde avioane cu preturi intre 13 si 46 de milioane de dolari. Cessna, un alt jucator important pe aceasta piata, spune ca aeronavele ultra usoare atrag cu predilectie proprietarii individuali si pe cei care doresc sa isi piloteze singuri avionul si nu vor afecta cota de piata a operatorilor din segmentul de business.Stil personal in aerConstructorii de avioane de business si-au vazut afacerile prinzand aripi. Boeing a vandut 14 business jet-uri anul trecut, adica mai mult decat vanzarile pe ultimii doi ani. Airbus a vandut si el 22 de avioane echipate VIP anul trecut, ceea ce reprezinta un record. Comenzile pe care le primeste Airbus vin in majoritate de la corporatii, in timp ce Boieing vinde aeronave preponderent catre oameni de afaceri sau sefi de state. Majoritatea clientilor le cumpara fara finisaje, si fiecare isi realizeaza designul dupa bunul plac. Printre cele mai banale elemente de design din aceste avioane sunt dormitoarele cu covoare pufoase, mese din lemn lacuit in care se oglindesc gadgeturi functionale cu conexiuni la Internet, sau bateriile placate cu aur din baile spatioase. Proprietarii isi aduc designeri personali care sa decoreze avionul, pentru a pastra linia cromatica sau stilul interior al iahturilor pe care le au in marile lumii sau pentru a-si face aeronava la fel de confortabila ca propriul camin.

  • DIN „HACKERUL“ SCOLII, MILIONAR

    In privinta cunostintelor „de la varful piramidei tehnologice“, unde spune ca a incercat mereu sa se mentina, Putinica are antecedente din tinerete, cand pe seama sa a inceput sa circule legenda ca ar fi hacker. „Este totusi doar o legenda“, rade el. 

    DE UNDE VINE LEGENDA: Reputatia vine dintr-o perioada in care computerele erau rare, iar el si Daniel incercau sa invete programare pe HC-urile de la liceu, care au fost inlocuite de patru PC-uri si un server. Pentru ca asistentii din laborator nu prea stiau ce sunt acele masinarii noi, nici nu prea ii lasau pe elevi, „o multime de pusti entuziasti“, sa le manevreze. 

    PERFORMANTA: „Faceam programele dar n-aveam bani de discheta sa le salvam si sa le luam acasa, asa ca le lasam pe server. Hard-disk-ul avea 120 de MB, asa ca vineri seara asistentii faceau curatenie, stergeau folderele publice de pe server si noi ne pierdeam munca“. La un moment dat, au facut un program care recalcula algoritmul de securitate al BIOS-ului (primul software rulat de computer dupa ce e pornit, inainte de a incarca sistemul de operare – n.r.) si dupa ce il rulam ne dadea drepturi speciale si ei nu mai puteau sa ne stearga folderele“. 

    CE S-A INTAMPLAT: Programul a ramas mai multi ani in reteaua liceului, si chiar a fost perfectionat ulterior de un elev dintr-o alta generatie, care l-a redus de la sapte linii de cod la una singura.