Tag: metoda

  • Companiile le dau angajaţilor funcţii cu denumiri complicate în lipsa măririlor de salarii şi a promovărilor

    Director Greater Balkans Beverages & South Eastern Europe Franchise, Application Security Analyst & Penetration Tester, Linux SysAdmin Guru, General Manager Greater Balkans & SEE Franchise, .NET Ninja sau SSU & Regulatory Specialist sunt doar câteva exemple de titulaturi neobişnuite atribuite angajaţilor din România sau publicate pe site-urile online de recrutare.

    Pentru specialiştii din domeniu nici complexitatea funcţiei, nici denumirea în sine nu ridică semne de întrebare, însă pentru cineva din afară acestea nu creează decât confuzie, mai ales atunci când denumirea funcţiei ajunge să fie un „mini-CV“ al unor responsabilităţi care fie se bat cap în cap, fie nu au corespondent în limba română, fie se folosesc doar în anumite industrii şi companii.

    De ce au simţit companiile nevoia de a le atribui angajaţilor titulaturi interminabile sau chiar amuzante? Cât din această politică este, în fapt, nevoie şi cât este un instrument de motivare sau de creare a unei aure profesionale? Nici angajaţii şi nici oamenii de HR nu par să aibă un răspuns clar.

    Trendul vine din IT şi din outsourcing şi managerii din marile corporaţii nu mai sunt doar directori generali, astfel că titulaturile lor încep să capete noi „add in“-uri geografice sau chiar financiare, iar cele mai exotice elimină din start aplicaţiile unor nonspecialişti.

    „Companiile au devenit din ce în ce mai complexe, sunt matriceale, au mai multe dimensiuni. Prin urmare, există riscul ca angajaţii să-şi piardă identitatea. Sunt multe cazuri în care angajaţi din aceeaşi corporaţie nu se cunosc şi nici nu se recunosc prin funcţia din cartea de vizită. Astfel, titulaturile îi plasează undeva, clarifică rolul persoanei într-o companie, pentru cine lucrează sau în ce departament“, explică Roxana Teşiu, directorul de resurse umane pe Europa al Wipro Technologies, furnizor de servicii BPO.

    Pe de altă parte, titulaturile au început să funcţioneze, în special în sfera corporatistă, pe modelul omului „bun la toate“. Cum organizaţiile sunt tot mai complexe, iar procesele, produsele şi organigramele în sine se tot multiplică, apar responsabilităţi noi în fişele de post ale unor joburi care abia se inventează. În condiţiile în care o corporaţie, un call-center sau o companie din telecom are şi câteva mii de angajaţi doar pe o singură piaţă, este greu de crezut că pentru fiecare serviciu sau produs nou care apare angajatorul va recruta câte un om sau va crea departamente dedicate. Prin urmare, responsabilităţile se grupează şi se transferă. Ce rezultă din asta? Angajaţi cu funcţii înghesuite cu greu pe cărţile de vizită şi care ajung să ocupe şi un întreg rând sau mai mult din CV.

    „Organizaţiile cresc şi tot cresc, iar titulaturile acestea complexe nu fac altceva decât să reflecte structura din prezent a mediului de business. Directorul general nu mai este acum doar director general, ci preia şi responsabilităţi de finanţe, de strategie, de decizie şi, în multe cazuri, titulatura sa mai capătă şi o dimensiune geografică“, mai spune Teşiu.

    Dar nu doar angajatorii devin „inventatori“ de meserii, ci şi salariaţii, care, în unele cazuri, îşi aleg singuri titulaturile. Pentru unii, o funcţie cât mai complexă denotă putere, rolul lor în companie şi importanţa acestora sau chiar devine un „mini-CV“, iar pentru alţii este doar o strategie de marketing sau un instrument de creştere a gradului de încredere în propriile forţe.

    „O titulatură «pompoasă» poate fi şi o sursă de motivare pentru angajaţi. Când lucram în industria bancară am avut ocazia, la un moment dat, să lucrez într-un departament care se ocupa atât cu vânzarea de credite, cât şi de colectarea lor. Erau două activităţi care, teoretic, se băteau cap în cap, însă a fost o urmare a crizei. Şi a venit momentul când a trebuit să îmi aleg titulatura funcţiei, pentru un job abia inventat. Am ales să fiu sales collection projects manager“, precizează Cosmin Cosma, absolvent al şcolii de afaceri ASEBUSS şi proprietar al unei firme de publicitate înfiinţate în urmă cu un an. De-a lungul carierei, el a mai fost deţinătorul mai multor titulaturi exotice, precum field collection force manager, mortgage collection & R.E.M. manager sau filed collection & retail restructuring manager, iar în prezent se recomandă ca chief evangelist al firmei pe care a creat-o.

    „Chief evangelist este o titulatură care a pornit din America de la ideea promovării produselor clienţilor tăi până la stadiul în care devine un fel de religie. Pe de altă parte, funcţiile foarte complexe sau neobişnuite ca denumire cred că sunt rezultatul unui mediu corporatist foarte complex care a dus la crearea unor joburi superspecializate. Iar asta se vede foarte bine în IT, unde funcţiile angajaţilor sunt compuse din tipul de produs pe care sunt specializaţi. Nu m-ar mira ca un angajat care scrie toată ziua cu pixuri X să devină expert/specialist X writer“, susţine Cosma.

    Funcţia formată din multe cuvinte atent aşezate mai poate însemna şi mascarea unor activităţi mai mult decât obişnuite într-o denumire care să îi crească angajatului stima de sine, arată un studiu publicat de MyJobMatcher.com. Conform angajatorilor, important e să fie treaba bine făcută, iar angajaţii mulţumiţi. Dacă totul se poate obţine prin combinarea unor cuvinte frumoase, de ce nu?

  • Un puşti de clasa a VI-a vinde parole care nu pot fi ghicite cu doar 2 dolari

    Pentru a creea asemenea parole, puştiul foloseşte Diceware, sistem dezvoltat de Arnold G. Reinhold, iar prin această metodă se creează parole care sunt greu de spart de către hackeri.

    Cum funcţionează Diceware?

    Simplu. Tot ce trebuie să faci este să arunci cu zarul de cinci ori şi notezi fiecare număr, apoi cauţi numărul de cinci cifre în dicţionarul Diceware, care conţine o listă de cuvinte. Creatorul recomandă formarea unei parole din cel puţin 5-6 cuvinte. Aceste parole sunt foarte greu de spart, fiind nevoie de resurse foarte mari (multe calculatoare, bugete foarte mari), iar parolele formate din 7 sau 8 cuvinte sunt foarte greu de spart cu tehnologia disponibilă în prezent. Oricine poate utiliza Diceware, însă nu toată lumea are timp şi răbdare să facă asta.

    “Să cumperi parole pare o nebunie. Însă ştii că parolele tale pot fi mai puternice, mai lungi, mai greu de spart”, spune tânărul pe site-ul său.
    “Folosind o metodologie dovedită, eu îţi construiesc o parolă puternică, memorabilă, folosind o serie de cuvinte din dicţionar, cuvinte selectate cu ajutorul unui zar”, scrie el.

    Parolele de şase cuvinte costă 2 dolari. Poţi ţine minte parolele, le poţi nota într-un carneţel sau pot fi salvate într-un program de tipul password manager.

    Cei care apelează la serviciul tânărului vor primii parolele prin poştă, într-un plic sigilat. 

  • De ce a primit un copil de 10 ani 10.000 de dolari de la Facebook

    Jani, un băieţel finlandez de 10 ani, a fost recompensat de Facebook cu 10.000 de dolari după ce a găsit o vulnerabilitate importantă în aplicaţia companiei Instagram.

    Băieţelul a descoperit o metodă de a intra în serverele Instagram şi de şterge mesajele publicate de utilizatori, potrivit Daily Mail.

    Jani a spus că după ce a descoperit bug-ul a trimis un mail către Instagram şi a primit un răspuns după câteva zile. Vulnerabilitatea a fost reparată.

    Jani nu a primit doar un mail de mulţumire, ci şi 10.000 de dolari din partea Facebook, parte din programul companiei de bug bounty (oamenii sunt recompensaţi cu bani dacă raportează vulnerabilităţile găsite).

    Din 2011 până în prezent Facebook a dat peste 4.3 milioane de dolari utilizatorilor care au dezvăluit diferite vulnerabilităţi ale sistemului.

  • De ce a primit un copil de 10 ani 10.000 de dolari de la Facebook

    Jani, un băieţel finlandez de 10 ani, a fost recompensat de Facebook cu 10.000 de dolari după ce a găsit o vulnerabilitate importantă în aplicaţia companiei Instagram.

    Băieţelul a descoperit o metodă de a intra în serverele Instagram şi de şterge mesajele publicate de utilizatori, potrivit Daily Mail.

    Jani a spus că după ce a descoperit bug-ul a trimis un mail către Instagram şi a primit un răspuns după câteva zile. Vulnerabilitatea a fost reparată.

    Jani nu a primit doar un mail de mulţumire, ci şi 10.000 de dolari din partea Facebook, parte din programul companiei de bug bounty (oamenii sunt recompensaţi cu bani dacă raportează vulnerabilităţile găsite).

    Din 2011 până în prezent Facebook a dat peste 4.3 milioane de dolari utilizatorilor care au dezvăluit diferite vulnerabilităţi ale sistemului.

  • Puştiul care la 16 ani a reuşit ceea ce mii de cercetători au încercat, ani de-a rândul

    Adriel Summathipala a ajuns în situaţia de a cerceta bolile de inimă după ce a a aflat că bunicul său a murit în urma unui infarct şi că există mari şanse ca problemele sale să se transmită pe cale genetică. Deşi bunicul său a murit înainte ca Summathipala să se nască, povestirile despre acesta l-au determinat pe tânăr să urmeze un regim de viaţă sănătos şi echilibrat.

    S-a simţit însă frustrat de faptul că nu avea cum să monitorizeze eficacitatea acestui regim, dat fiind faptul că testele din ziua de azi sunt destul de scumpe şi necesită prezenţa într-un laborator.

    Astfel, Adriel Summathipala a decis să construiască un test pentru bolile de inimă ieftin, rapid şi mai ales portabil. În loc să măsoare colesterolul, testul său urmăreşte evoluţia lipoproteinelor cu densitate scăzută, un element corelat cu apariţia bolilor cardiace.

    După doi ani de încercări, tânărul a reuşit să dezvolte acest aparat folosind structura unei imprimante, reprogramând senzorii de hârtie astfel încât aceştia să poată citi nivelul enzimelor de pe un carton special.

    Proiectul său i-a adus un loc pe lista finaliştilor Google 20 Global Science Fair, evenimentul al cărui câştigător va fi anunţat în luna septembrie. Marele premiu oferit de Google constă într-o vacanţă de o săptămână pe Insula Galapagos şi un cec pentru studii în valoare de 50.000 de dolari.

  • Invenţia incredibilă a unui tânăr de 20 de ani care va curăţa oceanul de gunoaie şi materiale din plastic

    Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Însă nu toată lumea este convinsă de soluţia pentru curăţarea oceanelor înaintată de către Boyat Slat. Oceanograful, Kim Martini, este de părere că ar fi foarte greu de ancorat un asemenea zid şi nu este convinsă de faptul că sistemul va evita capturările accidentale ale animalelor acvatice. De asemenea, Stiv Wilson, directorul companiei nonprofit 5 Gyres, asociaţie deticată curăţării apelor, consideră că nu este o strategie realistică având în vedere mărimea oceanului.

     

  • Cum a câştigat acest şofer Uber 90.000 de dolari în şase luni, fără să conducă aproape deloc

    În prima luna ca şofer Uber Joseph Ziyaee a câştigat peste 20.000 de dolari şi a făcut o singură cursă, informează Business Insider.

    Pentru a obţine acea sumă de bani, Ziyaee nu a condus un client de pe coasta de est a Statelor Unite pe coasta de vest, ci s-a folosit de sistemul Uber care recompensează şoferii dacă recrutează alte persoane. 

    Astfel, în şase luni Joseph Ziyaee a strâns 90.000 de dolari doar prin această metodă. Totul a început în momentul când şi-a rănit piciorul, iar condusul a devenit dificil.

    Cum funcţionează? Uber are un sistem prin care recompensează cu bonusuri şoferii noi care au realizat un număr de călătorii, iar dacă folosesc un cod de la un alt şofer, ambii primesc un bonus. Bonusurile diferă de oraşe. În localităţile unde sunt mai puţini taximetrişti bonusul creşte. Ziyaee a profitat de acest lucru şi a recrutat şoferi în mai multe oraşe. Pentru asta a folosit mai multe metode: social media, prin prieteni etc.

    “Cel mai important lucru este să-i ajuţi pe noi şoferi cu tot ce au nevoie, dacă întâlnesc obstacole să-i ajuţi să le depăşească”, spune Joseph Ziyaee, intitulat Regele Uber.


     

  • Metoda rusească: Ce se întâmplă cu familiile teroriştilor este şocant

    Donald Trump, unul dintre principalii candidaţi la preşedinţia Statelor Unite, a fost aspru criticat după ce, într-un discurs public electoral, a explicat cum singura modalitate de a scăpa de terorism ar fi „eliminarea familiilor” acestora. Deşi republicanul a fost catalogat de mulţi drept o persoană lipsită de moralitate şi de simţ al legii, astfel de tactici sunt deja vechi de câteva decenii în Rusia, scrie The New York Times. 

    Cu toate că nu au fost niciodată recunoscute oficial, strategiile Moscovei de a combate terorismul şi de a înnăbuşi răscoalele separatiştilor musulmani din Cecenia pot reprezenta cu uşurinţă un laborator de teste pentru ideile lansate de Trump.

    Cum reuşesc ruşii să facă teroriştii să tremure. Ce se întâmplă cu familiile acestora este şocant 

  • A fost diagnosticată cu cancer la 90 de ani, însă a refuzat chimioterapia şi a ales o călătorie împreună cu familia – GALERIE FOTO

    În iulie 2015, Leo, soţul Normei, în vârstă de 90 de ani, a murit, la doar câteva zile după asta Norma a fost diagnosticată cu cancer uterin, iar doctorul i-a prezentat metoda de tratament. “Am 90 de ani, am plecat la drum”, a fost răspunsul femeii.

    În august anul trecut, Împreună cu fiul şi nora sa, dar şi pudelul familiei, Norma a pornit în călătoria de-a lungul SUA.

    Cu ocazia acestui eveniment, fiul ei a pornit pagina de facebook Driving Miss Norma. Pagina de Facebook a devenit un jurnal de călătorie şi a câştigat deja aprecierea a peste 132.000 de persoane. Decizia bătrânei a atras admiraţia mai multor persoane, dar şi atenţia televiziunilor şi site-urilor de ştiri.
     

  • Cum a reuşit o tânăra să facă 30.000 de lire sterline vânzând haine vechi. Face suficienţi bani să îşi plătească şcola şi 3 vacanţe pe an

    Laura Rose, 21 de ani, a început să-şi vândă hainele care nu i se mai potriveau  pentru a face bani de buzunar. Curând a descoperit că îi place să vândă haine şi a trecut şi în garderobele prietenilor. A început să vândă hainele prietenilor, însă a cumpărat haine şi de la magazine second hand, care apoi erau vândute mai scump pe eBay. Astfel a reuşit să câştige 30.000 de lire sterline, bani destui pentru a-şi plăti cursurile la universitate şi pentru trei excursii pe an, scrie Daily Mail.

    „Am început să-mi vând lucrurile de care nu aveam nevoie. Am câştigat doar vreo 20 de lire, dar mi-am dat seama că îmi plăcea să fac asta”, a declarat Rose. „La început m-am gândit că este o metodă bună de a face bani de buzunar, dar curând am început să vând şi lucrurile prietenilor”, adaugă ea.

    A început să cumpere produse de la licitaţii de pe eBay, pe care le vindea mai scump. „Cumpăram produse şi cu o liră, apoi le vindeam cu 20”, susţine ea. „Nu este uşor, îţi ia foarte mult timp pentru a avea succes, este o chestiune de perseverenţă. După vreo şase luni am început să fac un produs considerabil. Nu s-a întâmplat peste noapte.”

    Tânăra de 21 de ani susţine că această afacere îi aduce destui de mulţi bani pentru a-şi permite vacanţe în Spania, Franţa sau Italia.