BusinessMagazin

Tag: incepere

  • Florin Barbu, ministrul Agriculturii: „Din 2023 am început să dezvoltăm ferme în România şi deja peste 60% din aceste ferme sunt populate în reproducţie. Anul acesta, vom produce 1,5 milioane de purcei în plus”

    În contextul în care România se confruntă de mai bine de şapte ani cu virusul pestei porcine africane, care a dus la o scădere de peste 30% a efectivelor de porci, autorităţile anunţă primele semne de îmbunătăţire a situaţiei. Florin Barbu, ministrul Agriculturii, a a spus că mai mult de jumătate din fermele de reproducţie incluse în programul început în 2023 pentru refacerea efectivelor de animale sunt deja populate.

    „Sunt foarte multe proiecte şi în domeniul zootehniei, în special pentru porci şi păsări. Anul acesta, vom produce 1,5 milioane de purcei în plus. De asemenea, vom produce peste 80 de milioane de pui în România. Sectorul avicol şi celelalte sectoare au fost dezvoltate tot cu fonduri europene. (…) Încă din 2023 am început să dezvoltăm ferme în România şi deja peste 60% din aceste ferme sunt populate în reproducţie”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii. declaraţia a fost făcută după o întâlnire de lucru între premierul Marcel Ciolacu şi ministrul Florin Barbu, care a avut loc la sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

    Într-un deceniu, în perioada 2010-2020, România a pierdut 30% din efectivul de porci, scăzând de la aproape 6 milioane la sub 4 milioane de capete, iar în prezent, numărul porcinelor este de aproximativ 3 milioane, conform INS. În cazul porcinelor, scăderea drastică a început în 2017, odată cu apariţia virusului pestei porcine africane.

    Ce a mai declarat Florin Barbu, Ministerul Agriculturii:

    @ Toate proiectele de investiţii de 3,5 miliarde de euro din cadrul Ministerului Agriculturii vor continua, iar bugetul pentru anul 2025 acoperă necesitatea continuării acestora.

    @ Sunt sigur că, în următorii trei ani, România, cu cei 1,5 miliarde de euro destinaţi procesării în România, va deveni cel mai important producător din sud-estul Europei. Aceste fonduri sunt prevăzute atât din fonduri europene, cât şi din programul Investalim.

    @ Dacă vorbim despre sectorul laptelui, avem un program de dezvoltare atât pe fonduri europene, cât şi pe buget de stat, pentru extinderea fermelor de vaci de lapte. Astfel, deficitul pe care îl avem, de 50.000 de juninci, va putea fi acoperit, iar în următorii trei ani vom atinge un grad mai mare de autosuficienţă în ceea ce priveşte lactatele, inclusiv laptele, brânza şi alte produse pe bază de lapte.

    @ Ministerul va păstra o comunicare constantă cu toate asociaţiile de producători din România. Sunt convins că, în următorii trei ani, balanţa comercială va fi rezolvată prin aceste proiecte importante pentru fermieri şi pentru români, pentru a le oferi acces la alimente româneşti.

    @ Avem plafonare până pe 30 iunie la 17 produse. În paralel, am constituit la Ministerul Agriculturii un comitet, din care fac parte şi Concurenţei, şi ANAF. Acum am solicitat industriei analize pentru alte 12 categorii de produse. Le-am trimis pentru analiză şi către Consiliul Concurenţei, deoarece au raportul şi datele corecte venite de la magazinele de retail din România. Aşteptăm aceste informaţii şi, în funcţie de adaosurile comerciale practicate pentru produsele româneşti sau pentru cele importate, vom lua o decizie, deoarece este corect ca practicile comerciale neloiale să dispară.

    @ Zootehnia este în sarcina ANSVSA. Din discuţiile pe care le-am avut cu preşedintele ANSVSA, nu se va mai lua decizia de a sacrifica toţi porcii de producţie. De exemplu, într-o unitate de producţie, respectiv într-o unitate de îngrăşare, dacă avem 15 ferme de îngrăşare, sacrificarea se va limita la primele două. Se va încerca să se aplice o perioadă de carantinare de 30 de zile, iar, dacă se salvează celelalte unităţi de îngrăşare, nu va fi necesar să se sacrifice toţi porcii. Decizia a fost deja luată şi această practică a fost aplicată cu succes în zona de Timişoara, în colaborare cu preşedintele ANSVSA.

     

     

  • De la anul „ultra-bogaţilor”, la cel în care trebuie să ne confruntăm cu consecinţele deceniilor de acumulări de datorii. Ce s-ar putea întâmpla în 2025?

    Abia ce economia globală începea să lase în urmă consecinţele pandemiei de COVID-19, când un nou set de provocări a apărut pentru anul 2025, scriu jurnaliştii de la Reuters, într-un articol care analizează riscurile cu care se va confrunta economia globală în 2025.

    În 2024, băncile centrale din întreaga lume au reuşit, în sfârşit, să înceapă reducerea ratelor dobânzilor, după ce au câştigat în mare parte lupta împotriva inflaţiei, fără a declanşa o recesiune globală. Acţiunile au atins niveluri record în Statele Unite şi Europa, iar Forbes a declarat 2024 drept „un an de succes pentru ultra-bogaţi”, odată cu adăugarea a 141 de noi miliardari pe lista sa a celor super-bogaţi. Dar dacă aceste veşti ar fi trebuit să fie bune, cineva a uitat să le transmită alegătorilor. Într-un an electoral aglomerat, aceştia au sancţionat guvernanţii, de la India până în Africa de Sud, Europa şi Statele Unite, din cauza realităţii economice pe care o resimţeau: o criză nemiloasă a costului vieţii, provocată de creşterile cumulative ale preţurilor post-pandemie. Pentru mulţi, 2025 ar putea fi şi mai dificil. Dacă preşedinţia lui Donald Trump va implementa tarife de import care să declanşeze un război comercial, aceasta ar putea însemna o nouă doză de inflaţie, o încetinire globală sau ambele. Şomajul, care se află în prezent la niveluri istorice scăzute, ar putea creşte. Conflictele din Ucraina şi Orientul Mijlociu, blocajele politice din Germania şi Franţa, precum şi întrebările legate de economia chineză complică şi mai mult situaţia. Între timp, costul daunelor climatice urcă rapid în lista preocupărilor multor ţări.Conform Băncii Mondiale, cele mai sărace ţări se află în cea mai proastă stare economică din ultimele două decenii, nefiind parte din redresarea post-pandemică. Ultimul lucru de care au nevoie sunt noi piedici – de exemplu, condiţii comerciale sau financiare mai slabe. În economiile mai bogate, guvernele trebuie să găsească soluţii pentru a contracara convingerea multor alegători că puterea lor de cumpărare, standardele de viaţă şi perspectivele viitoare sunt în declin. Eşecul în acest sens ar putea alimenta ascensiunea partidelor extremiste care provoacă deja parlamente fragmentate şi guverne instabile. Priorităţi noi pentru cheltuieli se prefigurează în bugetele naţionale, deja întinse după COVID-19, de la combaterea schimbărilor climatice la consolidarea armatelor şi îngrijirea populaţiilor în vârstă. Doar economiile sănătoase pot genera veniturile necesare pentru aceste obiective. Dacă guvernele vor continua să facă ceea ce au făcut în ultimii ani – să acumuleze datorii suplimentare – mai devreme sau mai târziu riscă să se confrunte cu o criză financiară.

    După cum a spus preşedinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, în conferinţa de presă de după ultima întâlnire a anului a BCE, anul 2025 va fi caracterizat de „o abundenţă de incertitudini”.Încă nu se ştie dacă Donald Trump va implementa tarife de 10-20% pe toate importurile, care ar putea creşte până la 60% pentru produsele chinezeşti, sau dacă aceste ameninţări sunt doar o tactică de negociere. Dacă va merge mai departe cu aceste tarife, impactul va depinde de sectoarele afectate şi de reacţia celor vizaţi. China, a doua cea mai mare economie a lumii, se confruntă cu presiuni tot mai mari de a începe o tranziţie profundă, pe măsură ce motorul de creştere din ultimii ani îşi pierde avântul. Economiştii spun că trebuie să reducă dependenţa excesivă de producţie şi să pună mai mulţi bani în buzunarele cetăţenilor cu venituri mici.Va reuşi Europa, a cărei economie a rămas în urmă faţă de cea a Statelor Unite după pandemie, să abordeze cauzele fundamentale ale problemelor sale – de la lipsa investiţiilor până la deficitul de competenţe? Mai întâi va trebui să rezolve blocajele politice din cele mai mari două economii din zona euro, Germania şi Franţa. Pentru multe alte economii, perspectiva unui dolar mai puternic – dacă politicile lui Trump generează inflaţie şi încetinesc ritmul reducerilor de dobânzi ale Rezervei Federale – este o veste proastă. Acest lucru ar atrage investiţii departe de ele şi ar face datoriile denominate în dolari mai scumpe. În cele din urmă, impactul în mare parte imprevizibil al conflictelor din Ucraina şi Orientul Mijlociu – ambele putând influenţa costul energiei care alimentează economia globală – rămâne un factor de risc. Deocamdată, factorii de decizie şi pieţele financiare mizează pe faptul că economia globală va putea face faţă acestor provocări şi că băncile centrale vor reuşi să finalizeze revenirea la niveluri normale ale ratelor dobânzilor. Dar, după cum a semnalat Fondul Monetar Internaţional în cel mai recent raport al său „Perspectiva Economică Mondială”: „Pregătiţi-vă pentru vremuri incerte”.

     

  • De ce încep să le scadă averile super-bogaţilor din Est? Sute de miliarde de dolari s-au evaporat şi încă nu se ştie dacă răul a trecut sau doar pândeşte după colţ

     

    Celebrarea nunţii fiului miliardarului indian Mukesh Ambani, Anant, la începutul acestui an, a fost un subiect de pe care au sărit toate tabloidele şi nu degeaba. Nunta a fost descrisă ca o paradă a opulenţei absurde care a culminat cu staruri precum Rihanna sau Justin Bieber, aduse cu avionul pentru a distra invitaţii.

    Evenimentul – care a costat 600 de milioane de dolari – a oferit o privre către lumea super-bogaţilor indieni, susţinuţi de averile ce nu s-au oprit din creştere, de o economie în plină ascensiune şi de foamea investitorilor pentru activele indiene. La jumătate de an de la evenimentul de proporţii faraonice, nori negri încep să se adune deasupra lumii miliardarilor indieni, care au pierdut miliarde pe bandă rulantă, scrie Bloomberg.

    Atât Mukesh Ambani, preşedintele conglomeratului Reliance Industries Ltd, cât şi Gautam Adani, fondatorul Adani Group, se confruntă în prezent cu multiple ameninţări care le afectează afacerile – şi imensa lor avere. Adani a fost nu de mult al treilea cel mai bogat om din întreaga lume, imediat lângă Jeff Bezos sau Elon Musk.

    Afacerile lui Ambani în domeniul energiei şi al comerţului cu amănuntul au înregistrat performanţe slabe pe fondul îngrijorării crescute a investitorilor cu privire la datorii, în timp ce imperiul lui Adani a fost zguduit de o anchetă a Departamentului de Justiţie al SUA care ameninţă să reducă finanţarea şi să îngreuneze obţinerea de contracte. Încă nu este clar dacă ce este mai rău a trecut pentru ambele tabere sau dacă alte lovituri grele sunt pe drum.

    Pentru Adani, demersul procurorilor americani din noiembrie privind presupusa luare de mită a fost o revenire nedorită în centrul atenţiei presei internaţionale. Adani a luptat pentru a consolida încrederea investitorilor după ce, anul trecut, rechinul bursier Hindenburg Research a publicat un raport în care acuza firma de practici frauduloase.

    Adani, care a negat ambele acuzaţii, a promis să continue lupta. Acesta a declarat, în cadrul unui eveniment organizat după acuzaţiile din SUA, că firma se angajează să respecte „reglementările de nivel mondial” şi că fiecare atac împotriva companiei „nu face decât să ne întărească”.

    Acuzaţiile care planează deasupra lui Adani ar putea afecta tot conglomeratul său şi automat  şi preţul acţiunilor, ceea ce se va traduce în dificultăţi economice şi financiare pe termen lung. Averea lui Adani a atins un vârf de 122,3 miliarde de dolari în iunie, după ce a lucrat la consolidarea finanţelor în urma atacului Hindenburg Research. Aceste câştiguri s-au evaporat în urma acuzaţiilor din SUA potrivit cărora se află în spatele unui caz de mită oferită oficialilor guvernului indian, iar acum averea sa a ajuns la 82,1 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index.

    El nu este singurul care s-a trezit cu mai puţini bani în conturi . Averea lui Ambani, cel mai bogat om din Asia, s-a prăbuşit şi ea, deşi poate într-un mod mai puţin dramatic şi public. Averea sa atins un vârf de aproximativ 120,8 miliarde de dolari în iulie, chiar în momentul în care nunta uriaşă despre care au scris toate tabloidele era în plină desfăşurare.

  • Povestea antreprenorului român care mizează totul pe România. La început şi-a deschis un business cu care voia să aducă pe mesele românilor produse 100% locale de pe vremea bunicilor, acum pariază pe o nouă afacere cu iz istoric unde vrea să reînvie un celebru conac românesc pentru un scop inedit VIDEO

    Antreprenorul Marius Tudosiei, fondatorul businessului Băcănia Veche, care aduce în prim plan produse 100% româneşti de pe vremea bunicilor , a cumpărat conacul Oteteleşanu, din comuna Grădinari, judeţul Giurgiu, clădire care datează încă de la începutul anilor 1900.

     „Clădirea se află într-o stare de degradare avansată, este stabilizată, nu o să cadă în următorii ani. Planul nostru este să refacem clădirea aşa cum a fost la momentul deschiderii, interiorul să aibă facilităţi de 2024, dar exteriorul să fie aşa cum era la început“, spune Marius Tudosiei, prezent în cadrul emisiunii ZF 15 minute cu un antreprenor, un proiect Ziarul Financiar şi Alpha Bank.

    Antreprenorul îşi doreşte să refacă clădirea şi să transforme spaţiul într-un loc destinat petrecerii timpului liber şi a evenimentelor.

    „Vreau să fie o destinaţie pentru bucureşteni pentru petrecerea timpului liber, toată curtea conacului are 15.000 de metri pătraţi. Este poziţionat pe malul Argeşului, într-o zonă accesibilă. Am vrea să fie un loc în care oamenii să vină la picnicuri, la brunch-uri, la evenimente tematice“, mai spune el.

  • Cine este liderul rebelilor sirieni, Abu Mohammed al-Julani

    În doar trei zile, luptătorii opoziţiei conduşi de Abu Mohammed al-Julani au capturat al doilea oraş ca mărime din Siria, Alep, după care în o săptămână a unit mai multe grupuri înarmate ce au dus la prăbuşirea uimitoare a forţelor guvernamentale loiale preşedintelui Bashar al-Assad.

    În fruntea ofensivei s-a aflat Abu Mohammed al-Julani, care conduce cel mai puternic grup de rebeli din Siria, Hayat Tahrir al-Sham (HTS – Organizaţia pentru eliberarea Levantului), care are peste 30.000 de luptători, notează www.monitorulapararii.ro.

    HTS a luptat de partea organizaţiilor teroriste Stat Islamic şi al-Qaeda, de care s-a distanţat începând cu 2017.

    Abu Mohammed al-Julani s-a născut în Arabia Saudită, în 1982, unde tatăl lui muncea ca inginer petrolier. S-a întors în Siria, la Damasc, în 1989, iar anul 2003 îl prinde în Irak, unde lupta de partea al-Qaeda împotriva trupelor internaţionale conduse de Statele Unite.

    În 2006 a fost arestat de forţele americane pentru şase ani, după care al-Julani a primit sarcina de la organizaţia teroristă al-Qaeda să organizeze o grupare similară în Siria, în regiunea Idlib, arată Al Jazeera.

    Al-Julani s-a coordonat în acei ani cu Abu Bakr al-Baghdadi, şeful Statului Islamic în Irak care atunci aparţinea de al-Qaeda, care mai târziu a devenit ISIL (ISIS). În aprilie 2013, al-Baghdadi a anunţat brusc că grupul său va rupe legăturile cu al-Qaeda şi se va extinde în Siria, înghiţind efectiv Frontul al-Nusra într-un nou grup numit ISIL.

    În timpul primului său interviu televizat din 2014, el a declarat pentru Al Jazeera că Siria ar trebui să fie condusă sub interpretarea grupului său a legii islamice şi că minorităţile ţării, cum ar fi creştinii şi alawii, nu vor fi găzduite.

    În anii următori, al-Julani a părut să se distanţeze de proiectul al-Qaeda de a stabili un califat global în toate ţările majoritar musulmane, părând să se concentreze în schimb pe construirea grupului său în interiorul graniţelor Siriei.

    Apoi, în 2016, al-Julani a anunţat că grupul său s-a schimbat în Jabhat Fateh al-Sham. La începutul anului 2017, mii de luptători au ajuns în Idlib, fugind din Alepul ocupat de armata siriană, iar al-Julani a anunţat fuziunea mai multor grupuri cu ale sale pentru a forma HTS.

    Scopul declarat al HTS este de a elibera Siria de guvernul autocratic al lui Assad, „expulzând miliţiile iraniene” din ţară şi stabilind un stat conform propriei lor interpretări a „legii islamice”, potrivit think-tank-ului Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington, DC.

  • Cine este liderul rebelilor sirieni, Abu Mohammed al-Julani

    În doar trei zile, luptătorii opoziţiei conduşi de Abu Mohammed al-Julani au capturat al doilea oraş ca mărime din Siria, Alep, după care în o săptămână a unit mai multe grupuri înarmate ce au dus la prăbuşirea uimitoare a forţelor guvernamentale loiale preşedintelui Bashar al-Assad.

    În fruntea ofensivei s-a aflat Abu Mohammed al-Julani, care conduce cel mai puternic grup de rebeli din Siria, Hayat Tahrir al-Sham (HTS – Organizaţia pentru eliberarea Levantului), care are peste 30.000 de luptători, notează www.monitorulapararii.ro.

    HTS a luptat de partea organizaţiilor teroriste Stat Islamic şi al-Qaeda, de care s-a distanţat începând cu 2017.

    Abu Mohammed al-Julani s-a născut în Arabia Saudită, în 1982, unde tatăl lui muncea ca inginer petrolier. S-a întors în Siria, la Damasc, în 1989, iar anul 2003 îl prinde în Irak, unde lupta de partea al-Qaeda împotriva trupelor internaţionale conduse de Statele Unite.

    În 2006 a fost arestat de forţele americane pentru şase ani, după care al-Julani a primit sarcina de la organizaţia teroristă al-Qaeda să organizeze o grupare similară în Siria, în regiunea Idlib, arată Al Jazeera.

    Al-Julani s-a coordonat în acei ani cu Abu Bakr al-Baghdadi, şeful Statului Islamic în Irak care atunci aparţinea de al-Qaeda, care mai târziu a devenit ISIL (ISIS). În aprilie 2013, al-Baghdadi a anunţat brusc că grupul său va rupe legăturile cu al-Qaeda şi se va extinde în Siria, înghiţind efectiv Frontul al-Nusra într-un nou grup numit ISIL.

    În timpul primului său interviu televizat din 2014, el a declarat pentru Al Jazeera că Siria ar trebui să fie condusă sub interpretarea grupului său a legii islamice şi că minorităţile ţării, cum ar fi creştinii şi alawii, nu vor fi găzduite.

    În anii următori, al-Julani a părut să se distanţeze de proiectul al-Qaeda de a stabili un califat global în toate ţările majoritar musulmane, părând să se concentreze în schimb pe construirea grupului său în interiorul graniţelor Siriei.

    Apoi, în 2016, al-Julani a anunţat că grupul său s-a schimbat în Jabhat Fateh al-Sham. La începutul anului 2017, mii de luptători au ajuns în Idlib, fugind din Alepul ocupat de armata siriană, iar al-Julani a anunţat fuziunea mai multor grupuri cu ale sale pentru a forma HTS.

    Scopul declarat al HTS este de a elibera Siria de guvernul autocratic al lui Assad, „expulzând miliţiile iraniene” din ţară şi stabilind un stat conform propriei lor interpretări a „legii islamice”, potrivit think-tank-ului Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington, DC.

  • Viteza imaginii: cum poate inteligenţa artificială să transforme fotografia profesionistă?

    Într-o sală aglomerată, plină de speakeri şi participanţi la un congres medical, Sergiu Pârşoagă trece neobservat printre sute de oameni. Aparatul său surprinde fiecare detaliu cu precizie, iar la finalul fiecărei sesiuni, el reuşeşte să predea în timp record imaginile clienţilor. Secretul din spatele acestei viteze impresionante? Nu doar experienţa acumulată în ani de muncă, ci şi tehnologia: inteligenţa artificială. 

    AI-ul este partenerul perfect pentru că învaţă constant şi este interconectat cu toate programele mele de editare. Selectează cele mai bune imagini, ajustează lumina, încadrează exact cum trebuie – mă scuteşte de circa şase – şapte, poate opt ore de muncă, în funcţie de cantitatea de informaţii pe care i-o dau”, a spus într-un interviu pentru BUSINESS Magazin Sergiu Pârşoagă, fotograf şi fondatorul PhotoFactory, companie sub care îşi desfăşoară activitatea de fotograf. 

    El a explicat că munca de la „birou”, cea care înseamnă căutarea celor mai bune fotografii este care cheltuieşte cel mai mult timp, motiv pentru care inteligenţa artificială (AI) aduce un mare beneficiu. „Partea de selecţie a fotografiilor este cea mai <costisitoare>, pentru că trebuie să treci prin toate imaginile rapid sau foarte rapid şi să ai un ochi atât de bine format încât să ştii că poţi să renunţi la unele imagini. Sunt mulţi cărora le este foarte greu şi ni s-a întâmplat tuturor să nu ştim să alegem din două imagini identice. Iar acest soft cu inteligenţă artificială exact asta face. Este învăţat să selecteze şi se îmbunătăţeşte constant. Şi în acelaşi timp, poţi să-l ghidezi să-ţi înveţe modul de lucru şi să copieze stilul pe care îl foloseşti, astfel încât el devine una cu tine şi din moment ce l-ai folosit, o să-ţi fie foarte greu să mai renunţi la el.”

    Sergiu Pârşoagă foloseşte acest soft cu inteligenţă artificială de aproape un an, primul contact cu acesta având loc în cadrul unui eveniment care se întindea pe parcursul a patru zile şi care era „aglomerat” din punctul de vedere al organizării. „L-am folosit într-o formă beta la un eveniment foarte mare de dermatologie la Craiova, care s-a desfăşurat timp de patru zile. Am vrut să fiu foarte eficient. În cadrul conferinţei, erau sesiuni de prezentare în fiecare zi, de câte o oră aproape. La începutul următoarei sesiuni, aveam deja pozele de la cea anterioară. Adică fotografiam, iar în pauza de 10 minute mergeam la laptop, descărcam pozele, le introduceam în acest soft cu AI care făcea selecţia şi reglarea, colorizarea şi la începutul următoarei sesiuni aveam imaginile pregătite, urcate într-un cloud”, povesteşte fotograful. Argumentează că a vrut să eficientizeze timpul şi, deşi nu i s-a cerut acest lucru, la finalul evenimentului a reuşit să predea şi materialele. Anul acesta, se va duce la ediţia din 2024 a evenimentului de la Craiova şi consideră acest lucru un succes.

    Pentru a utiliza acest soft AI Sergiu Pârşoagă plăteşte o subscripţie anuală care ajunge în jurul a 500 de euro. „Ceea ce acoperă un costul unui angajat cu salariu minim pe economie pe o lună, doar că acest angajat AI nu are pauză, nu răceşte şi nu poate intra în burnout”, adaugă fotograful într-o notă amunzantă. În plus, acest soft cu AI poate fi folosit atât la fotografia de eveniment, cum a făcut Sergiu Pârşoagă în cazul evenimentului de la Craiova, cât şi la fotografia de produs sau la cea de food. „Pentru fotografie de produs folosesc un alt soft bazat pe AI, care e specializat şi învăţat în zona aceasta. Mă ajută la scoaterea subiectului dintr-un decor, dintr-un fundal, subiectul să rămână pe fundal alb, transparent. El face treaba asta mult mai simplu şi rapid, iar un alt element important în zona de fotografie de produs este şi dimensiunea la care se cer materialele finale; cu ajutorul softului şi AI-ului le reîncadrez uşor şi rapid. Aşadar, vorbim de rapiditate şi de eficienţă. Are un randament de peste 90%, plus că se îmbunătăţeşte pe măsură ce lucrezi cu softul.”

    Însă, în ciuda progreselor tehnologice, elementul uman rămâne esenţial. „Dincolo de tehnologie, relaţia cu clientul este ceea ce face diferenţa. Clientul nu are întotdeauna o viziune clară asupra lucrului final, iar rolul meu este să îl ajut să vadă ce poate deveni produsul său. Totul începe cu discuţii detaliate, brainstorming şi planificare meticuloasă. De acolo, fiecare detaliu contează – de la decor şi iluminare până la compoziţie. În mintea mea, imaginea finală este deja formată înainte să apăs declanşatorul aparatului.”

     

    Câte tipuri de fotografii, atâtea diferenţe şi provocări

    Fotografia de eveniment este una dintre specializările lui Sergiu Pârşoagă iar aceasta vine cu propriile provocări. „Să surprinzi esenţa unui eveniment fără să te faci remarcat este o artă în sine. La un congres medical, de exemplu, trebuie să fii mereu atent – să surprinzi speakerii în momente cheie, reacţiile publicului, interacţiunile, dar totul trebuie făcut fără să îi deranjezi, fără ca ei să te observe. E un proces continuu de observaţie şi execuţie.” 

    Numărul de poze pe care le face un fotograf la un eveniment diferă în primul rând de durata acestuia, de numărul de persoane – participanţi şi speakeri, dimensiunea sălii, a locului în care se desfăşoară evenimentul, dar şi de subiect – ce anume trebuie surprins în cadrul evenimentului, mai spune Sergiu Pârşoagă. „La un eveniment cu 200 de invitaţi şi 15 speakeri pe scenă, ar fi nevoie de 15-20 de imagini pentru fiecare speaker în parte, pentru că trebuie să îl surprinzi în mai multe situaţii – o dată când arată cu mâna, când vorbeşte, când poate are un produs în mână, din lateral, din spatele lui, cu mulţimea care-l vizualizează, din spatele mulţimii. Sunt mai multe unghiuri din care trebuie să faci fotografii. Pe tot evenimentul ajung la 1.000 – 1.200 de poze.” 

    Pentru el, evenimentele sunt o combinaţie de pregătire şi spontaneitate, iar echipamentul său, adaptabil fiecărui proiect, joacă un rol crucial. „Ca fotograf nu îţi este suficient în momentul de faţă un simplu aparat. Ai nevoie de un aparat, de o lentilă bună, de o lumină bună, ai nevoie de un telefon care să te ajute, un laptop, o tabletă sau un desktop ca să poţi să te desfăşori rapid, şi o conexiune la internet. Sunt unele situaţii în care poţi să te desfăşori cu un minim de echipament, sunt altele în care ai nevoie de mult mai mult echipament. Trebuie să ştii de la început ce vrei să faci, costul echipamentului e foarte important, dar şi know-how-ul – pentru că trebuie să ştii cum să foloseşti acel echipament, să ştii ce ce vrei de la el şi abia atunci e formaţia completă.”

    MODIFICĂRI URIAŞE Piaţa de online a explodat, iar odată cu ea şi cererea pentru imagini de calitate, spune Sergiu Pârşoagă, care adaugă că a fotografiat lucruri extrem de variate – de la măşti şi dezinfectante până la preparate culinare elaborate. Însă fiecare proiect vine cu propriile provocări şi necesită abordări diferite.

    O altă categorie de fotografie pe care o stăpâneşte Sergiu Pârşoagă este cea de food, care în ultimii ani a crescut semnificativ din punctul de vedere al cererii, mai ales în contextul schimbărilor aduse de pandemie. „Modul în care oamenii consumă s-a schimbat. Piaţa de online a explodat, iar odată cu ea şi cererea pentru imagini de calitate. Am fotografiat tot ce îţi poţi imagina – de la măşti şi dezinfectante până la preparate culinare elaborate. Fiecare proiect vine cu propriile provocări şi necesită abordări diferite. ”

    Un lucru important în fotografia de food este colaborarea cu bucătarii, explică Sergiu Pârşoagă. „Uneori, mâncarea arată spectaculos, iar alteori este nevoie de mai multă creativitate pentru a o face să arate apetisant. Supele asiatice, de exemplu, nu sunt foarte fotogenice, dar cu ajutorul bucătarului şi al experienţei mele, găsim mereu o soluţie. Este o muncă de echipă în care fiecare contribuie la produsul final.”

    El are experienţă şi în zona de fotografie de produs pentru platforme care vând diverse obiecte. „La fotografie de produs pentru platforme e vorba de un fundal simplu, alb, în care produsul trebuie să fie curat, să fie prezentat cât mai real. Treaba cu fotografia de produs e simplă şi în aceeaşi timp mult mai complicată. Trebuie să ai un display care să redea bine culorile. Practic, cel mai important e să ai produsul bine delimitat, prezentat cu detalii, culorile trebuie să fie cât mai reale, iar clientul trebuie să îl vizualizeze pe un display care să îi redea acele culori. Degeaba îmi fac eu munca foarte bine, dacă într-un final fotografia e văzută pe un display care nu redă bine culorile”, explică Sergiu Pârşoagă, care consideră că fotografia este un domeniu fără graniţe. „În acest domeniu nu te limitează nici limba, nici oamenii, este un limbaj universal. Prima limită este cerinţa clientului, în care trebuie să te încadrezi. Alte limitări vin, eventual, după. Dar din experienţă, după primul proiect, după primele fotografii, dacă îi câştigi încrederea clientului, ai mână liberă să faci ce vrei şi cum vrei. Iar această trecere de la un proiect la altul, din domenii şi sfere diferite, nu te lasă să te plictiseşti şi îţi pune imaginaţia la treabă, te forţează să evoluezi.”

    Prin firma PhotoFactory, pe care a fondat-o în urmă cu aproximativ 12 ani, Sergiu Pârşoagă a adunat în portofoliul de clienţi peste 200 de companii cu care a colaborat. Iar cu unele dintre acestea sunt încă clienţi activi. „Am căutat să am colaborări pe termen lung, nu de tipul one shot. În tot acest timp am lucrat pentru peste 200 de firme, iar ca număr de proiecte sunt mult mai multe, pentru că fiecare firmă a avut cel puţin un proiect. Spre exemplu, la My Geisha am avut proiect de Crăciun, proiect de fotografie de produs, proiect de lansare de produs, proiect de Black Friday plus altele. Am lucrat şi lucrez şi cu multinaţionale. Am avut proiecte şi în afara României.”

    În acest an, PhotoFactory a înregistrat o creştere de 30% a cifrei de afaceri, iar planurile pentru viitor sunt ambiţioase. „Piaţa este dinamică, iar eu mă străduiesc să rămân mereu cu un pas înainte. Mă uit la ce se face <în afară>, la proiectele de succes de pe alte pieţe şi mă inspir pentru a aduce aceleaşi standarde şi la noi.”

    În prezent, PhotoFactory îşi are sediul într-un studio situat chiar în inima Bucureştiului, lângă Universitate, în cadrul căruia Sergiu Pârşoagă îşi desfăşoară activitatea de fotograf specializat. De asemenea, în funcţie de proiect, studioul poate deveni mobil şi poate fi relocat în funcţie de nevoile clientului. „Există şi posibilitatea de studio mobil în cazul în care există un număr mare de produse şi necesită o deplasare specială.” Astfel, PhotoFactory poate răspunde la cerinţe diverse, de la fotografii comerciale pentru platforme ca Amazon şi eMAG, la proiecte de food photography şi corporate. De altfel, Sergiu Pârşoagă lucrează cu o echipă extinsă de colaboratori, în funcţie de necesităţile proiectelor pe care le are. „În funcţie de dimensiunea proiectului, pot fi de la unu la cinci oameni. Colaborez cu ei atunci când am nevoie. Fiecare proiect e unic, diferit. Ştiu că timpul e foarte important, şi de aceea prefer să colaborez cu oameni din domeniu în funcţie de necesităţi.”

    Când vorbeşte despre începuturile sale, Sergiu Pârşoagă nu menţionează un interes pentru arte vizuale din copilărie, ci o cu totul altă poveste. Practic, fondatorul PhotoFactory, şi-a început cariera studiind meteorologia şi hidrologia, dar încă de la 15 ani era captivat de imagine şi marketing. „Am făcut facultatea de Meteorologie, Hidrologie şi de la 15 ani lucrez în zona de imagine şi marketing. Am început cu grafica publicitară, iar fotografia a venit mai târziu, ca o nevoie din partea clienţilor şi din dorinţa mea de a crea conţinut complet pentru proiectele mele.” Povesteşte că a învăţat singur tot ce ţine de fotografie şi design grafic, devenind un autodidact complet. „Tot ce a însemnat zona de grafică şi de fotografie am învăţat singur. M-am lovit în câmpul muncii de situaţii care te forţează să înveţi şi nu m-am lăsat.” 

    Dincolo de autodidactul pasionat de grafica publicitară, el a simţit că trebuie să-şi îmbunătăţească permanent abilităţile şi să se adapteze la cerinţele tot mai mari ale pieţei. „Consider că în momentul de faţă mă atrage mult mai tare partea de fotografie decât cea de grafică. Am învăţat să văd formele complexe ca fiind construite din forme simple – cerc, linie, punct – şi să aplic aceleaşi principii în fotografia de produs”, explică Sergiu Pârşoagă.  

  • Cum e mai avantajos: să îmi iau o maşină prin leasing sau prin împrumut bancar?

    Tinerii, odată ce încep să fie pe picioarele lor şi să se poată susţine din propriul salariu, ajung să îşi dorească diverse bunuri de care au nevoie, cum ar fi o maşină. Ştim cu toţii că maşina nu este o achiziţie ieftină, pe care să o putem face întotdeauna cu banii jos, aşa că suntem nevoiţi să apelăm la alte variante de finanţare.

    Două dintre cele mai comune şi între care pendulează decizia tinerilor sunt leasing vs. împrumut bancar – cum e mai ieftin, cum e mai avantajos şi ce presupune o variantă vs. cealaltă.

    „Leasingul are avantajul că se adaptează nevoilor tale, este ca o închiriere şi este şi foarte modular. În plus, îţi poţi stabili inclusiv rate sezoniere, dar cea mai uşoară formă de leasing este cea cu rate egale la un nivel la care ţi-l permiţi. La leasing, există conceptul de valoare reziduală, o valoare pe care o plăteşti doar dacă vrei să achiziţionezi, la sfârşitul perioadei de leasing, maşina respectivă. Această valoare se agreează de comun acord la începutul perioadei între proprietarul bunului şi utilizatorul acesteia. Dacă ai o valoare reziduală mai mare la sfârşit, atunci şi rata de leasing este ma mai mică”, a explicat Ionuţ Morar, director general BT Leasing, în cel mai recent episod al emisiunii ZF Ce faci cu banii tăi, susţinută de Banca Transilvania şi parte a proiectului FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor.

    Leasingul poate fi de două tipuri: financiar şi operaţional. La finalul unui contract de leasing operaţional, nu poţi achiziţiona maşina. În schimb, atunci când se termină contractul de leasing financiar, dacă ai achitat valoarea reziduală, poţi deveni proprietarul acelei maşini.

    „La leasingul financiar ai o anumită protecţie la începutul contractului, în sensul în care nu ai vrea să plăteşti cinci sau şase ani de chirie şi apoi, la sfârşit, să nu ţi se recunoască nimic. Îţi setezi o valoare reziduală, de 30-40%,  prin care practic ţi se recunoaşte o anumită parte din bani atunci când cumperi maşina”, a mai adăugat el.

    Rata la leasing ţi-o poţi fixa modular după nevoile tale. Dacă ai nevoie de o rată de 300 euro pe lună, cu avansul, valoarea reziduală şi perioada, îţi poţi crea o structură de finanţare modulară în care să îţi atingi obiectivul acesta. Un împrumut bancar, în schimb, presupune să dai banii înapoi băncii în cinci ani şi e ceva mai rigid decât un contract de leasing.

    În cel mai recent episod al emisiunii ZF Ce faci cu banii tăi, susţinută de Banca Transilvania şi parte a proiectului FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor, Ionuţ Morar, director general BT Leasing, a explicat pe înţelesul tuturor cum funcţionează leasingul, cui i se adresează şi la ce trebuie să ne uităm atunci când ne gândim să ne luăm o maşină în leasing.

    Ce faci cu banii tăi? este o emisiune ZF sub umbrela FIT – Finanţe pe înţelesul tuturor, programul de educaţie al Băncii Transilvania. BT a lansat anul trecut FIT – Finanţe pe Înţelesul Tuturor, un program naţional de educaţie financiară prin care îşi propune să construiască pentru generaţiile Alpha, Z şi Y o bază solidă în ceea ce priveşte gestionarea banilor. Astfel, în noul proiect video al Ziarului Financiar, sub umbrela FIT şi susţinut de BT, întrebări concrete şi simple din sfera educaţiei financiare vor deveni teme de discuţie care îi vor ajuta pe tineri să ia decizii financiare bine informate.

     

  • Indicele ROBOR continuă să crească: cotaţia indicelui la 3 luni a atins marţi 5,87%, faţă de 5,81% la începutul săptămânii

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele retail în lei contractate înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele curente ale companiilor în lei, a afişat marţi o cotaţie de 5,87%, în creştere de la 5,81% la începutul săptămânii.

    Începând cu14 noiembrie, indicele ROBOR la 3 luni şi-a reluat creşterea, depăşind 5,55%, nivel la care staţiona din 3 septembrie 2024.

    Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţa interbancară, inflaţie şi politica fiscală.

    Excesul de lichiditate pe piaţa interbancară persistă, însă nivelul a scăzut în octombrie la circa 27 mld. lei, medie zilnică, după ce în primele 9 luni/2024 media zinică a fost de 50 mld. lei.

    În cea mai recentă şedinţă de politică monetară, BNR a menţinut dobânda-cheie la 6,5% şi a majorat prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2024 până la 4,9%, iar Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a sugerat că banca centrală nu are un scenariu exploziv, cu toate creşterile inflaţia urmând să rămână sub 5%.

    Tot marţi, indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a urcat la 5,92%, de la 5,87% luni, iar indicele ROBOR la 12 luni a fost cotat la 5,96%, de la 5,92% la începutul săptămânii.

     

  • Avertisment dur al guvernatorului Băncii Italiei: BCE trebuie să înceapă neapărat să reducă dobânzile într-un ritm accelerat, altfel riscăm noi probleme cu inflaţia

    Banca Centrală Europeană (BCE) ar trebui să reducă mai rapid ratele dobânzilor pentru a impulsiona economia zonei euro, a declarat guvernatorul Băncii Italiei, Fabio Panetta. Într-un discurs susţinut marţi la Milano, Panetta a criticat strategia BCE de a analiza politica monetară „şedinţă cu şedinţă” şi a cerut adoptarea unei abordări mai radicale, scrie Financial Times.

    „Cu inflaţia aproape de ţinta stabilită şi cererea internă stagnantă, menţinerea condiţiilor monetare restrictive nu mai este justificată,” a afirmat Panetta.

    Guvernatorul a subliniat riscul ca inflaţia să scadă semnificativ sub obiectivul de 2% al BCE, un scenariu care a redevenit o preocupare pentru unii oficiali începând din vară.

    În acest an, BCE a redus ratele dobânzilor de trei ori, aducând costurile de împrumut la 3,25%. Este de aşteptat ca instituţia să opereze o nouă reducere de un sfert de punct procentual în decembrie, urmând ca dobânzile să scadă treptat în 2024. Previziunile indică o coborâre a dobânzii cheie de depozit la aproximativ 2% până la mijlocul lui 2025, nivel considerat neutru, care nu stimulează şi nici nu încetineşte activitatea economică.

    Panetta consideră, însă, că acest ritm este insuficient. El a argumentat că cererea internă slabă şi perspectivele pesimiste pentru comerţul global impun o normalizare mai rapidă a ratelor dobânzilor.

    „Menţinerea unei politici monetare restrictive în aceste condiţii ar fi o greşeală. BCE trebuie să adopte o poziţie neutră,” a subliniat Panetta, adăugând că „tendinţa de înăsprire a politicii monetare nu mai este necesară.”

    Luna trecută, BCE a recunoscut că inflaţia din zona euro scade mai rapid decât era prognozat. Instituţia estimează acum că ţinta de 2% va fi atinsă anul viitor, mai devreme decât previziunile iniţiale care vizau sfârşitul lui 2025. În septembrie, inflaţia anuală a scăzut sub acest nivel pentru prima dată în peste trei ani, dar a revenit la 2% în octombrie.

    Panetta a cerut BCE să abandoneze abordarea actuală, care se bazează pe decizii luate de la o şedinţă la alta, fără angajamente pe termen lung privind politica monetară. El a propus o revenire la o strategie tradiţională, orientată spre viitor, pentru a reduce incertitudinile legate de direcţia ratelor dobânzilor.

    În ultimii doi ani, BCE s-a concentrat pe semnalele economice pe termen scurt şi pe indicatorii actuali de inflaţie, în detrimentul previziunilor privind tendinţele viitoare. Panetta a recunoscut că această abordare a fost justificată în contextul unui val de cerere de consum post-pandemie, al perturbărilor lanţurilor de aprovizionare globale şi al creşterii preţurilor la energie.

    Acum, însă, Panetta consideră că este momentul pentru o schimbare a direcţiei, menită să stabilizeze economia zonei euro şi să reducă incertitudinea politică şi economică.