BusinessMagazin

Tag: Hidroelectrica

  • Guvernele trec, acordurile cu FMI rămân. Până când?

    Obişnuinţa de a gândi în termeni politici şi nu economici a dominat, ani de-a rândul, discuţiile despre acordurile cu FMI, ajunse un fel de fatalităţi enigmatice, abătute pe capul României fie pentru că un guvern de o anumită culoare politică era incapabil să conducă ţara, fie pentru că un guvern sau altul era incapabil să se opună presupuselor conspiraţii străine contra ţării. Ieşirea (cu scântei) a guvernului Tăriceanu, în 2005, din acordul de atunci cu FMI a fost salutată în România ca o dovadă binevenită de independenţă, pentru ca în 2009, când relaţia cu instituţia de la Washington a fost reluată în epoca Boc, să iasă la iveală dezastrul economic real acumulat în scurta epocă de independenţă.

    În urmă cu câteva luni, guvernatorul BNR reflecta public pentru prima oară că după ce actualul acord se termină, adică în martie 2013, cel mai bine ar fi să nu mai încheiem încă unul. “Ar însemna că lucrurile merg bine şi că nu mai avem nevoie de un profesor. Dacă te lungeşti într-un asemenea acord, nu e un mesaj bun”, spunea Mugur Isărescu, adăugând că noile ancore externe după 2013 ar urma să fie doar tratatele cu UE. Între timp, premierul Victor Ponta avea să reflecteze la rândul lui că poate ar fi bine să semnăm un nou acord preventiv cu FMI în 2013, cu aceeaşi funcţie a celui actual, adică de “certificat de sănătate” bun de arătat pieţelor financiare. Cât despre preşedintele Traian Băsescu, faptul că după acordul din 2009-2011 a urmat cel actual a fost promovat şi asumat explicit ca o cale de a-i împiedica pe viitorii guvernanţi de la alte cheltuieli bugetare fără număr, inclusiv în caz că el n-ar mai fi la putere.

    De fapt însă, “certificatul de sănătate” al FMI n-a existat niciodată: întotdeauna a fost vorba, pe de o parte, de o componentă de tratament pur şi simplu (cum s-a întâmplat din 2009 până în 2011, când am avut una dintre cele mai drastice ajustări fiscale din Europa, de la un deficit structural de circa 8% din PIB la unul de circa 3%), pe de altă parte de o convalescenţă sine die – aşa cum este acum, când, conform teoriei FMI, după stabilizarea fiscală trebuie să urmeze o serie de privatizări şi dereglementări la capătul cărora se găseşte idealul creşterii economice perfect sustenabile, cu retragerea aproape totală a statului din economie. Iar cum din 2010 încoace, ideea de boală a căpătat şi un chip – sperietoarea Grecia -, respectarea de la un trimestru la altul a ţintelor fiscale asumate cu FMI a ajuns prima grijă grijă şi principalul motiv de mândrie pentru toate guvernele, fie că s-au numit Boc, Ungureanu sau Ponta. Frica a păzit şi va păzi bostănăria în continuare, indiferent cât de intense ar fi crizele politice interne ori cât de diferite ar fi culorile politice ale guvernanţilor.

    “Dacă scena politică în mod tradiţional turbulentă din România a fost în general ignorată de pieţe, ca zgomot de fond, de data aceasta ofensiva spre putere a USL e suficient de serioasă încât să creeze condiţiile pentru o depreciere durabilă a leului. Din fericire însă, Guvernul a fost foarte atent să evite comparaţiile cu Ungaria şi discuţii furtunoase ca ale lui Viktor Orban cu finanţatorii internaţionali”, observă Mateusz Szczurek, economist-şef pentru ECE în cadrul ING Bank, comentând deprecierea bruscă a leului cu ocazia demersurilor de suspendare a preşedintelui Băsescu. “Dimpotrivă chiar, ţinta de deficit convenită cu FMI a fost îndeplinită în prima parte a anului, după cum spune ministrul de finanţe Florin Georgescu (deşi ni se pare destul de surprinzător, ţinând cont de rezultatele din ianuarie-mai), iar premierul Victor Ponta a promis demisia miniştrilor care nu vor respecta angajamentele faţă de FMI”, constată Szczurek.

    Ca să reamintim cum stă situaţia, pentru ca ţinta de deficit bugetar de cel mult 2,2% din PIB pentru acest an să fie atinsă, după ce pe primele cinci luni a ajuns deja la 1,2%, deficitul ar trebui să fie doar în jur de 1% din PIB în perioada iunie-decembrie. Efortul va fi mare, având în vedere nu numai perioada electorală, ci şi faptul că în toţi anii, cheltuielile bugetare cresc de obicei în a doua parte a anului. La aceasta se adaugă chestiunea arieratelor la buget, care au reînceput să crească începând din primul trimestru, conform ultimului raport al FMI, publicat săptămâna trecută (vezi grafic). Misiunea FMI pentru următoarea evaluare a acordului vine în România la 24-25 iulie, iar în funcţie de rezultatele discuţiilor, potrivit ministrului Georgescu, va urma rectificarea bugetară şi “vom şti exact care vor fi sumele redistribuite în cadrul bugetului, cine e cu plus şi cine e cu minus”.

    Aceeaşi frică păzeşte bostănăria în relaţia cu FMI şi în cazul celei de-a doua componente a “certificatului”, respectiv convalescenţa – restructurarea şi privatizarea companiilor de stat. Numai că aici, deşi niciodată autorităţile nu s-au opus deschis Fondului, cu argumentul teoretic legitim că ar vrea să păstreze în administrarea statului active esenţiale din energie sau transporturi, toate guvernele au adoptat tacit aceeaşi tactică de tergiversare. O comparaţie între scrisoarea de intenţie a guvernului Boc din iunie 2011, adică la prima evaluare a acordului actual, şi cele ulterioare e instructivă. Autorităţile promiteau acum un an că vânzarea prin bursă ori către investitori strategici a pachetelor statului la Petrom (10%), Transelectrica, Transgaz, Romgaz (câte 15%) şi Oltchim se va face până la sfârşitul lui 2011, iar la Hidroelectrica şi Nuclearelectrica vor fi vândute pachete minoritare până la sfârşitul lui mai, respectiv iunie 2012.

  • Hidroelectrica vrea creşterea cu 74% a preţului la energia vândută prin contracte reglementate

    Compania vinde energie atât pe piaţa reglementată, cât şi pe cea concurenţială sau prin contracte bilaterale. Tarifele pe piaţa reglementată (populaţia şi micii consumatori non-casnici) sunt stabilite de către ANRE. Comparativ, compania vinde “băieţilor deştepţi” energie la un preţ mediu de 130 lei/ MWh, uşor peste costul de producţie. Reprezentanţii companiei de stat, aflată în insolvenţă, au anunţat la finele anului trecut că au cerut ANRE să permită majorarea, de la 1 ianuarie, a tarifelor reglementate la care compania livrează energia, cu până la 50%, din cauza creşterii costurilor.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Vara de neuitat a băieţilor deştepţi

    Autorităţilor statului le-a trebuit peste zece ani să constate, la presiunile externe exercitate de Fondul Monetar Internaţional (FMI), ale Comisiei Europene (CE) şi ale presei, că la Hidroelectrica ceva nu este în regulă. Este vorba de acele contracte pe care foşti directori generali ai Hidroelectrica şi foşti miniştri ai economiei le-au creat şi apoi cultivat atent, departe de ochii publicului şi ai legii, cu companii mai mult sau mai puţin cunoscute, prin care electricitatea produsă de Hidroelectrica era vândută arbitrar, prin acorduri directe, nu prin licitaţie, la preţuri discutabile din perspectiva referinţei de pe bursa de energie OPCOM.

    Pentru că aici sunt toate întrebările: de ce Hidroelectrica a ales să-şi vândă energia la preţuri mai mici decât cele de pe bursă? Pare complet ne-economic, chiar falimentar. Apoi, de ce a ales să vândă către acele companii, iar nu către altele, şi de ce nu transparent, pe bursă?

    Întrebări pe care, fără îndoială, “băieţii deştepţi” şi paravanele lor politice le-au considerat şi le consideră, în cel mai bun caz, naive. Dar sunt întrebări ale căror răspunsuri ar putea dezveli în faţa publicului starea reală a companiilor de stat din România şi implicit a economiei, pe care toţi politicienii spun că vor s-o vadă crescând, fără să-i ofere însă condiţiile necesare.

    În urmă cu o lună scriam că noul guvern ar putea avea trei posibile abordări ale acestor contracte. Se pare că deocamdată s-a confirmat varianta pe care atunci o consideram cea mai plauzibilă, respectiv renunţarea doar la unele acorduri. Desigur, varianta-surpriză aleasă acum, respectiv introducerea în insolvenţă a Hidroelectrica, nu cred că putea fi anticipată şi contrariază.

    Surprizele sunt însă mult mai multe. Prima surpriză: în 18 iunie apare în presă ştirea surprinzătoare că Hidroelectrica, perla coroanei energetice a patriei, ar putea intra în insolvenţă. A doua surpriză: două zile mai târziu compania de stat este declarată, la cererea Consiliului său de Administraţie, insolventă. Surpriza-surprizelor: după încă o săptămână este denunţat primul contract, cel cu firma gălăţeană Euro-P.E.C., despre al cărei proprietar, Adrian Comşa, presa susţine că este fin al fruntaşului PDL Mircea Toader.

    Motivul denunţării contractului, avansat de avocatul Remus Borza, care deţine firma Euro Insol, desemnată administrator judiciar al producătorului de electricitate, este datoria de 38 milioane de lei, precum şi neplata unor facturi pentru electricitate în valoare de 118,5 milioane de lei. Acest motiv ar putea fi considerat şi el o surpriză, deoarece se ştie că toţi “băieţii deştepţi” îşi plăteau energia ieftină de la Hidroelectrica. Gurile rele spun că la cât de ieftină era, nici nu se făcea să nu.

    O altă surpriză este reacţia, nu directă, ci livrată de Euro Insol, a Euro-P.E.C., firmă care recunoaşte că are datorii către Hidroelectrica, dar mai mici, de 19,4 milioane de lei. Nu ştim dacă faptul că Euro-P.E.C. nu şi-a asumat, aşa cum spune Euro Insol, niciun “angajament sau termen de plată” a datoriilor poate fi considerat o surpriză sau nu.

    Contractul dintre Hidroelectrica şi Euro-P.E.C. a fost încheiat în 2004 şi a fost prelungit prin acte adiţionale succesive. La fel ca toate celelalte. Numele firmei Euro-P.E.C. a fost asociat în 2006 cu un alt scandal privind piaţa electricităţii, de această dată achiziţionată de complexurile energetice Turceni şi Rovinari. La acea dată, actualul premier Victor Ponta, pe atunci deputat PSD, spunea că firma gălăţeană cumpăra energie de la termocentrale la preţuri foarte mici şi o revindea mult mai scump. Exact ca în cazul Hidroelectrica.

  • Insolvenţa Hidroelectrica deschide cutia Pandorei – cum a ajuns compania de la “vom mobiliza 470 de milioane de euro” la “nu am găsit bani în firmă”

    Prima care a taxat dur această măsură a fost agenţia de rating Moody’s, care a coborât cu patru trepte ratingul producătorului român de energie controlat de stat. Interesant este că anunţul agenţiei de rating a venit cu câteva ore înainte ca instanţa să admită cererea de insolvenţă. În primă fază, starea de insolvenţă a Hidroelectrica, “la pachet” cu reducerea ratingului, ar putea genera costuri suplimentare pentru companie, care s-ar putea reflecta în preţul energiei sau în scăderea cantităţii de energie livrată în sistemul naţional.

    Experţii în energie contactaţi de BUSINESS Magazin sunt de părere că până când Hidroelectrica îşi va reface imaginea de companie reorganizată va dura, iar între timp compania se va împrumuta la dobânzi mai mari, investiţiile curente, reparaţiile, s-ar putea să aibă de suferit. În plus, administratorul judiciar al companiei ar putea decide reduceri de personal, acţiune care ar putea fi urmată de greve şi implicit de livrarea în sistem a unei cantităţi mai mici de energie. “O serie de reacţii viscerale ar putea apărea şi din partea creditorilor, care ar putea majora dobânzile la împrumuturile acordate Hidroelectrica”, este de părere Ionuţ Purica, expert în energie. Pe de altă parte, chiar şi un administrator judiciar foarte bun are nevoie de timp pentru a se adapta cu profilul Hidroelectrica. “Euro Insol intră ca administrator judiciar de la hoteluri, Romexpo şi Plafar, într-un domeniu de o cu totul altă anvergură, domeniul energetic. Este o curbă de învăţare”, a mai spus Purica.

    BANCHERII: “O MĂSURĂ ABSOLUT CONTRAPRODUCTIVĂ”
    Nici reacţia mediului de afaceri nu a întârziat, acesta caracterizând măsura intrării în insolvenţă a Hidroelectrica drept una “absolut contraproductivă”. Bancherii care au creditat Hidroelectrica au anunţat că trebuie să provizioneze întreaga expunere, chiar dacă li s-a promis că ratele vor fi plătite la timp după intrarea în insolvenţă. “Decizia de la Hidroelectrica este absolut contraproductivă. Este multă lipsă de predictibilitate. Dacă vreau să aduc acum bani în ţară nu pot. Nu am cum să argumentez o asemenea cerinţă (…) Evident că vom deveni reticenţi să finanţăm companiile de stat”, a declarat Mişu Negriţoiu, directorul general ING România, la ZF Bankers Summit12.

    MIZA – ANULAREA CONTRACTELOR CU BĂIEĂII DEŞTEPŢI?
    Cum a ajuns Hidroelectrica, a doua cea mai valoroasă companie din România – evaluată în 2011 de Ziarul Financiar la 3,49 miliarde de euro, să rămână fără lichidităţi rămâne deocamdată un mister. Motivele oficiale invocate de companie sunt mai multe, legate de secetă, devalorizarea monedei naţionale, majorarea pierderilor financiare. Neoficial, miza ar putea fi anularea contractelor cu aşa-numiţii băieţi deştepţi. De altfel, potrivit unei evaluări a Băncii Mondiale din 2011, prin contractele directe încheiate în mod netransparent, Hidroelectrica a pierdut 4-5 miliarde de lei.

    În acelaşi timp, Comisia Europeană a iniţiat în urmă cu două luni o investigaţie privind contractele prin care producătorul român de energie controlat de stat a vândut energie electrică la tarife preferenţiale.
    Cu doar câteva luni înainte, nimic nu anunţa o asemenea situaţie în curtea celui mai mare producător de energie. Comparând declaraţiile făcute la începutul anului de un fost director general al Hidroelectrica, Dragoş Zachia-Zlatea, cu cele făcute zilele trecute de Remus Vulpescu, preşedintele CA, diferenţa este semnificativă.

    Iată ce spunea Zlatea în februarie, în cadrul ZF Power Summit: “Avem peste zece proiecte de investiţii aflate în derulare care pot aduce un plus de peste 300 de megawaţi în următorii ani. Vom mobiliza 470 de milioane de euro din surse proprii şi credite bancare atrase pentru aceste proiecte pe care trebuie să le rerminăm până în 2015….Am atras peste 100 de milioane de euro de la BERD…Cifra de afaceri bugetată pentru 2012 este similară cu 2011 şi e în valoare de trei miliarde de lei, profitul bugetat pentru 2012 este 85-100 milioane de lei, ne-am întors la trendul normal înainte ca seceta să ne scadă profitul”.

    Şi iată ce a spus Remus Vulpescu, pe 20 iunie a.c., în ziua intrării oficiale în insolvenţă a Hidroelectrica: “Eu nu am găsit bani în firmă….Hidroelectrica a avut un profit contabil, dar nu are lichidităţi. Dacă s-ar fi provizionat şi cantitatea de energie vândută pe datorie către unele CET-uri, nu ar mai fi avut profit, ar fi intrat pe pierderi…Hidroelectrica datorează MECMA circa 200 de milioane lei, Apelor Române – 160 milioane lei, pentru redevenţe la apă, Fondului Proprietatea – 44 milioane lei, aferente dividendelor pentru 2010, la CE Turceni – 41 milioane de lei”

    CE PROMITE ADMINISTRATORUL JUDICIAR
    Imediat după anunţul Tribunalului Bucureşti privind admiterea cererii de insolvenţă, Remus Borza, administratorul judiciar desemnat de instanţă, la propunerea CA al Hidroelectrica, a anunţat planurile sale pentru companie. Potrivit lui Borza, sarcina administratorul judiciar, aşa cum prevede legea în această materie, este aceea de a eficientiza activitatea companiei, de a o restructura, de a o supune unui plan de reorganizare, de a maximiza veniturile, de a plăti toate datoriile de la masa credală şi, în final, de a o readuce înapoi în circuitul economic. Mai mult, Borza promite că toate contractele încheiate de Hidroelectrica vor fi analizate temeinic, inclusiv cele cu “băieţii deştepţi”, iar cele care se va constata că aduc prejudicii companiei vor fi anulate.

  • Moody’s a retrogradat cu două trepte Hidroelectrica şi a retras ratingurile companiei

    Decizia de revizuire în scădere a ratingurilor finalizează procedura de evaluare începută pe 20 iunie 2012, se arată într-un comunicat al agenţiei de evaluare financiară. Moody’s a decis să retragă ratingurile Hidroelectrica anticipând accesul limitat la informaţii privind procesul de reorganizare sub administraţie judiciară. “Retrogradarea cu două trepte a ratingurilor Hidroelectrica la nivelul Caa1 vine după confirmarea intrării voluntare în insolvenţă a companiei, de către Tribunalul Bucureşti, pe 20 iunie 2012”, a declarat Richard Miratsky, vicepreşedinte la Moody’s.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Fondul Proprietatea: Sperăm ca după insolvenţă, Hidroelectrica să devină o companie mult mai puternică

    “Nu dăm mandate membrilor din consilii. Ei trebuie să-şi folosească propria experienţă şi propriile cunoştinţe când iau decizii în cadrul consiliului. Nu le spunem niciodată să voteze într-un fel sau în altul”, a spus, miercuri, Greg Konieczny.

    La şedinţa CA din 15 iunie au participat trei membri ai CA de la Hidroelectrica: preşedintele Remus Vulpescu, Iulian Marian Butnaru şi Oana Truţă, aceasta din urmă ca reprezentant al Fondului Proprietatea, care deţine 20% din acţiunile Hidroelectrica.

    Konieczny a precizat că toţi membrii CA de la Hidroelectrica sunt numiţi de adunarea acţionarilor, nu de acţionari individuali. “Mandatul lor este pentru compania la care sunt membri ai consiliului, şi nu raportează acţionarilor individuali. Toţi aceşti membri ai consiliilor au o responsabilitate faţă de companie şi sunt obligaţi să păstreze confidenţiale lucrările consiliului, inclusiv votul. Din această cauză, noi am aflat despre vot luni (18 iunie), nu vineri (15 iunie)”, adică în data când cei cinci membri ai CA au votat pentru declanşarea procedurii de insolvenţă.

    Potrivit lui Konieczny, chiar dacă Franklin Templeton este “foarte afectat” de decizia CA, “pentru noi e important să ne asigurăm că procesul de insolvenţă merge lin şi suntem gata să cooperăm cu administratorii”, respectiv cu firma Euro Insol. “De asemenea, vrem ca acest proces să ia sfârşit cât mai repede cu putinţă şi, sperăm, în urma lui, Hidroelectrica să devină o companie mult mai puternică.”

    “Nu vom susţine nicio vânzare de active de către administratorii temporari. Credem că, în cazul în care compania hotărăşte să vândă active, această decizie ar trebui să fie luată – sperăm, la acea dată – de managerii profesionişti”, a adăugat reprezentantul Franklin Templeton.

    În privinţa perspectivelor de listare a Fondului Proprietatea, Greg Konieczny susţine în continuare listarea secundară pe piaţa din Varşovia. “Pentru noi, listarea secundară nu urmăreşte o mai bună lichiditate acolo, ci atragerea de cerere din partea investitorilor. Sunt, desigur, beneficii pentru piaţa din România. Fondul listat pe o altă piaţă ar fi foarte vizibil, ar fi una dintre cele mai mari companii şi, prin urmare, vor apărea multe ştiri şi comentarii despre Fond în presa poloneză şi internaţională. Încercăm să promovăm piaţa din România, Fondul si, bineînţeles, portofoliul nostru.”

  • Hidroelectrica scapă de un contract direct mic. Greii, la discuţii în iulie

    Compania în cauză este Euro P. E.C., firmă deţinută de omul de afaceri gălăţean Adrian Comşa. Potrivit presei centrale, Comşa este finul lui Mircea Toader, deputat al PDL Galaţi şi fost secretar de stat în Ministerul de Interne. Contractul cu Euro P. E.C. este însă unul dintre cele mai mici pe care Hidroelectrica le are în derulare, compania achiziţionând anul trecut 0,3 TWh de energie electrică hidro la un preţ de 45,3 milioane de lei (10,7 milioane de euro).

    “După ce că-i livrăm energie ieftină, nici măcar n-o plăteau. Energia care se va elibera prin anularea acestui contract va intra imediat pe piaţa concurenţială”, a spus Remus Borza, avocatul care controlează compania Euro Insol, administrator judiciar al Hidroelectrica.

    De luna viitoare însă ar urma să înceapă negocierile cu marii posesori de contracte directe cu energie ieftină aşa cum sunt Energy Holding, Alro sau Alpiq. Reprezentanţii Euro P.E.C. au spus că deocamdată Adrian Comşa nu este în ţară şi că abia săptămâna viitoare va fi comunicată poziţia oficială a firmei.

    Mai mult pe www.zf.ro.

  • FP a pierdut peste 100 mil. euro pe bursă din insolvenţa Hidroelectrica, dar Templeton nu spune cum a votat

    Reprezentantul FP în consiliul de administraţie al Hidroelectrica este Oana Truţă, 31 de ani, care lucrează de doi ani ca vicepreşedinte şi analist de investiţii la sucursala locală a Franklin Templeton. “Dorim să vă precizăm faptul că Fondul Proprietatea nu poate divulga informaţii referitoare la modul de vot din cadrul şedinţelor consiliului de administraţie al SC Hidroelectrica SA datorită faptului că acestea sunt informaţii confidenţiale şi aparţin companiei Hidroelectrica SA”, este răspunsul oficial al Franklin Templeton, prin purtătorul de cuvânt Elena Bîrjovanu, la întrebarea cum a votat FP în celebra şedinţă a CA Hidroelectrica de vineri, 15 iunie.

    Potrivit unor surse apropiate Hidroelectrica, reprezentantul FP ar fi votat pentru intrarea Hidroelectrica în insolvenţă. La şedinţa CA din 15 iunie 2012 au participat doar trei membri ai CA: preşedintele Remus Vulpescu, Iulian Marian Butnaru şi Oana Truţă. Remus Vulpescu a declarat că el a propus intrarea în insolvenţă ca soluţie la problemele companiei şi a votat pentru, dar nu a precizat cum au votat ceilalţi membri ai CA. El mai declara miercuri, după ce Tribunalul Bucureşti a admis cererea de insolvenţă, că deşi Fondul Proprietatea este cel mai lovit de această decizie, nimeni din partea FP nu a contestat-o.

    Mai mult pe www.zf.ro.

  • Ponta şi Georgescu asigură băncile că nu li se va întâmpla nimic rău la Hidroelectrica

    Pe de altă parte, surse guvernamentale spun că Eximbank ar pregăti un credit destinat Hidroelectrica tocmai pentru plata ratelor şi a dobânzilor, în timp ce Ministerul Economiei spune că societatea este în deficit de cash.

    Premierul Victor Ponta, ministrul finanţelor Florin Georgescu şi viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, s-au întâlnit ieri la prânz cu reprezentanţii băncilor care au expunere pe Hidroelectrica în încercarea de a-i asigura că insolvenţa companiei de stat nu le va afecta interesele şi nici liniile de credit acordate societăţii.

    Datele din raportul administratorilor din 2011 arată că Hidroelectrica avea la finalul anului trecut datorii de 2,5 miliarde de lei către instituţiile bancare, un miliard de lei fiind credite pe termen scurt, iar restul sumei reprezintă împrumuturi pe termen lung. Pe termen scurt, cei mai mari creditori ai companiei sunt BRD cu 299,4 milioane de lei, RBS Bank cu 120,5 milioane de lei, Banca Transilvania cu 94,1 milioane de lei şi Citibank Europe cu 84,8 milioane de lei.

    Mai mult pe www.zf.ro.

  • Moody’s: Insolvenţa Hidroelectrica influenţează negativ profilul de credit al României

    Totodată, insolvenţa stabileşte un precedent care generează incertitudine în rândul creditorilor celorlalte companii de stat din România, notează agenţia de rating, care a retrogradat la mijlocul săptămânii trecute cu patru trepte ratingul Hidroelectrica, la “B2”, cu perspectivă negativă. Moody’s atribuie României ratingul “Baa3”, cu perspectivă stabilă, ultima treaptă în categoria “investment grade” a emitenţilor cu recomandare pentru investiţii pe termen lung. “Mai mult, motivaţia oficială a companiei pentru declararea insolvenţei este reorganizarea, şi nu falimentul, ceea ce sugerează că eventuale măsuri mai puţin extreme de reorganizare ori nu au fost luate în calcul, ori nu au fost posibile, ceea ce indică deficienţe instituţionale în cadrul companiei, în mediul în care operează, sau ambele variante” , se spune în raportul Moody’s.

    Mai multe pe mediafax.ro