Tag: evenimente

  • Cronică de film: Marvel îşi reintră în ritm

    Black Panther explică originile personajului şi se ţine departe de celelalte evenimente din Universul Marvel – un punct pentru regizor şi scenarişti.

    Mă cam plictisisem să-l văd pe Iron Man în toate filmele care n-aveau nicio legătură directă cu el; înţeleg că Robert Downey Jr. aduce bani, dar parcă prea mult strică.

    Acţiunea începe în momentul în care T’Chaka, regele Wakandei, îşi pierde viaţa în urma unui atentat comis la sediul Naţiunilor Unite. T’Challa (ştiu, Stan Lee nu a fost foarte inspirat) devine noul rege, ca unic fiu, şi decide să răzbune un atentat ce avusese loc în urmă cu vreo 20 de ani. Lucrurile se complică atunci când aflăm că mai există un pretendent la tron, iar T’Challa trebuie să salveze Wakanda.

    Noua producţie Marvel are şi mult mai multe scene de luptă între oameni – fără roboţi, nave spaţiale sau mai ştiu eu ce nebunii (există şi nave, dar într-un ”gramaj“ corespunzător), iar asta le mai aduce un punct celor responsabili.

    Regizorul Ryan Coogler, intrat în atenţia publicului după ce a regizat Creed, face o treabă minunată în spatele camerei: cadrele sunt luate impecabil şi sunt pe alocuri ameţitoare – ajută, desigur, şi că filmul e gândit pentru o vizionare la IMAX. |ncă un punct.

    Despre actori nu o să vorbesc prea mult, dar o să spun totuşi că m-a impresionat Chadwick Boseman (T’Challa). De restul distribuţiei, numai de bine.

    Nu pot să trec mai departe fără să remarc coloana sonoră, una dintre cele mai reuşite combinaţii muzicale din ultima vreme. Kendrick Lamar (aţi citit bine, e chiar rapperul recompensat cu 12 premii Grammy) a compus şi interpretează majoritatea cântecelor din film, în vreme ce Ludwig Göransson a semnat coloana sonoră propriu-zisă. Göransson a lucrat până acum la toate filmele lui Coogler şi pare că asistăm la o nouă colaborare de succes, aşa cum e cea dintre Damien Chazelle şi Justin Horowitz (La La Land, Whiplash şi multe altele).

    Importanţa filmului pentru persoanele de culoare din Statele Unite a fost subliniată de revista Time, care a dedicat coperta unui amplu material numit ”De ce Black Panther e un moment definitoriu pentru populaţia afro-americană din America“. E posibil să fie aşa, dar mie mi s-a părut că producătorii au apelat cam des la clişeele legate de subjugarea celor slabi; acesta e şi singurul lucru pe care aş putea să-l reproşez filmului.

    Concluzionez spunând că Black Panther mi-a readus apetitul pentru eroii Marvel, iar asta e mare lucru având în vedere notele pe care le-am dat producţiilor anterioare.


    Notă: 8,5/10

  • Antreprenorul care alături de “vecinii” săi au transformat o ruină într-unul dintre cele mai cool locuri din Bucureşti

    Deschisă în 1930, structura uşor ţuguiată a găzduit redacţia ziarului Universul, care în acea vreme apărea zilnic într-un tiraj de 50.000 de exemplare. Informaţiile disponibile vorbesc despre o forfotă extraordinară care însoţea acest loc, vânzătorii urlând titlurile senzaţionale către cei interesaţi de cancanul vremurilor. În loc de clicuri, se auzeau glasuri. După 1945, peste clădire se aşterne tăcerea, dar în ultimii ani ceva s-a schimbat, Alexandru Aron fiind unul dintre oamenii direct responsabili de trezirea la viaţă a palatului.

    “Da, pot să zic că am şi respins oameni, eu fiind filtrul pentru intrarea în acest spaţiu de co-working“, spune Alexandru Aron, ex-senior copywriter la McCann Erickson sau ex-creative director la Odyssey, acum unul dintre proprietarii proiectului Talent Garden Bucureşti, primul spaţiu de lucru în comun dedicat industriilor creative.

    Talent Garden Bucureşti (TAG Bucureşti) s-a deschis oficial în primăvara anului trecut, fiind una dintre micile afaceri care au readus viaţa în Palatul Universul.

    ”Ne adresăm industriei creative: arhitecţi, designeri, oameni activi în zona de PR, jurnalişti. Apartenenţa la industria creativă este primul filtru pe care îl punem. Apoi vine vibe-ul personal al omului. Prin toate businessurile pe care le-am atras aici, noi am urmărit de fapt să punem bazele unei comunităţi. Am reuşit, alături de vecinii noştri, să facem din clădirea aceasta unul dintre cele mai cool locuri din Bucureşti, un loc pentru cei young and still young (tineri şi încă tineri – n.red.). Avem oameni din aceeaşi poveste.“

    Compania din România este deţinută în proporţie de 20% de Talent Garden Italia, restul acţiunilor fiind împărţite în mod egal între Alexandru Aron şi alţi doi parteneri.

    ”De ce este nevoie de astfel de spaţii? Ca freelancer, după un anumit interval, simţi nevoia de a te întoarce în comunitate. Nu mai poţi continua de acasă. Eu, după trei ani, am zis că mă urc pe pereţi. Nu mai suportam să fiu singur. Din această nevoie personală a venit ideea unui spaţiu de co-working nişat pe industriile de creaţie.“

    Primul an nu a fost deloc uşor, dar, cu un background de creativ, Alexandru Aron a reuşit să găsească nişte soluţii.

    ”La început am fost doar spaţiu de co-working, dar după trei luni aveam numai opt oameni aici. Au fost mai multe lucruri care nu au mers aşa cum trebuia, unul fiind chiar momentul lansării proiectului, la începutul lui 2017. Oamenii aveau altele pe cap atunci. Aveam nişte costuri lunare de circa 10.000 de euro, iar la momentul acela, alături de partenerii mei, am zis: Băi, trebuie să facem ceva!“

    Iniţial, TAG Bucureşti ocupa cam tot etajul 1 din Palatul Universul, circa 750 mp. Ulterior, a apărut un spaţiu de evenimente, Mezanin, la acelaşi etaj fiind deschise cafeneaua Beans & Dots şi magazinul concept al designerului vestimentar Adelina Ivan. Potrivit informaţiilor disponibile, în martie 2017 spaţiul de co-working avea circa 65 de locuri.

    ”Lucrurile nu mergeau. Nu primeam cereri pentru birouri, dar primeam cereri pentru evenimente. Aşa a apărut Mezanin. Pe hârtie, lucrările la acest spaţiu de evenimente nu trebuia să dureze mai mult de două săptămâni. Ca orice lucru românesc, au durat două luni. Am făcut însă totul pentru a fi gata pentru Romanian Design Week (eveniment care anul trecut a avut loc în perioada 20-28 mai şi care promovează designul românesc – n.red.). În buza evenimentului, am dat şi noi drumul la spaţiul de evenimente. S-a dovedit a fi o investiţie bună, o pivotare isteaţă care ne-a permis ca în opt luni de funcţionare să putem returna cam 15% din banii investiţi. Avem deja cereri pentru evenimente până în iunie.“

    |n total, investiţia în spaţiul de co-working şi în Mezanin, spaţiul de evenimente, s-a ridicat la circa 170.000 de euro, cea mai mare parte a banilor, 120.000 de euro, venind de la cei trei parteneri.

    Cafeneaua Beans & Dots şi magazinul concept sunt administrate de altă firmă, dar cumva cele două businessuri se potrivesc perfect cu spaţiul de co-working creativ, TAG Bucureşti, şi cu Mezaninul tot mai plin de evenimente. ”Nu trăieşti doar din zona de co-working decât dacă ai spaţiul tău. Un hub trăieşte mai degrabă din închirierea spaţiilor pentru evenimente. Noi la acest etaj avem circa 750 mp, dar am integrat aici partea de co-working, Mezanin, spaţiul dedicat evenimentelor, un designer shop şi cafeneaua Beans & Dots.“
    Alexandru Aron spune că în acest moment sunt 44 oameni în zona de co-working.

    ”Niciun hub din România nu este plin, iar un factor care contribuie la acest lucru este mentalitatea. Sunt mulţi care cred că pot folosi un spaţiu, cu tot ce vine el la pachet, fără a plăti. De exemplu, în cafenea am parolat netul. După o oră, primeşti o nouă parolă, dar trebuie să iei ceva. Oamenii încă nu înţeleg că internetul gratuit nu este un dat. Nu este mandatory. Este un add on drăguţ de care nu trebuie să abuzezi“.

    În rest, pentru cei care nu lucrează din cafenea şi aleg spaţiul de co-working, proprietarii TAG Bucureşti au pus la punct un sistem de abonamente foarte simplu.

    ”Paradoxal este că fix atunci când am făcut spaţiul de co-working mai mic, au început să vină şi cererile. Avem un sistem de abonamente simplu, 150 de euro pe lună pentru un spaţiu deschis şi 250 de euro pe lună pentru un spaţiu închis. Facem contracte pe un an, cu posibilitate de reziliere, dar cu un preaviz de 60 de zile.“

    La aproape un an de la deschiderea spaţiului de co-working, Alexandru Aron se arată optimist mai ales în ceea ce priveşte dezvoltarea (eco)sistemului din jurul TAG Bucureşti.

    ”Acum un an ziceam că închidem într-o lună. Acum spunem că va mai dura până vom recupera investiţia. Ne propunem anul acesta să găzduim mai multe evenimente şi ne pregătim pentru ale noastre. Suntem în discuţii, dar acum 60% din încasări vin din evenimente, aşa că este un segment pe care ne dorim să-l dezvoltăm.“

    Încăpăţânarea cu care TAG Bucureşti s-a implantat între betoanele palatului nu este singulară. Tot acolo sunt barul Apollo111 şi, alături de el, o sală de teatru cu o capacitate de 140 de locuri şi proiecţie profesională de cinema. Un etaj întreg, cu o suprafaţă de 850 mp, este dedicată spectacolelor şi diverstimentului, pentru că lumea se schimbă de la o stagiune la alta, după cum arată chiar sloganul Apollo111.
    Ceva mai sus este FIX Me a Drink Botanical Bar, un spaţiu minimalist, fară a fi rece, în care proprietarii au decis să pună în centrul atenţiei plantele şi ingredientele de sezon pentru realizarea fiecărui cocktail. Este un spaţiu cu o identitate aparte, aşa cum au de fapt toţi chiriaşii din palat.

    ”Din 2014 am avut ideea de a face un hub, dar abia în 2016 am găsit spaţiul pe care ni-l doream. |n această clădire s-a creat o comunitate foarte mişto pentru că sunt multe businessuri simbiotice. Toată lumea se cunoaşte cu toată lumea. Am reuşit să facem multe lucruri împreună. Avem un ecosistem cu un vibe cu totul aparte. Acum avem un parteneriat pe orizontală, noi cu cafeneaua şi magazinul de designer. Dar nu ar fi o idee rea să începem să dezvoltăm aceste parteneriate şi pe verticală, cu vecinii noştri“, mai spune Alexandru Aron.
    |n timpul conversaţiei, în incinta spaţiului a dat ”check-in“ echipa Decât o Revistă, iar o masă întreagă din cafeaneaua Beans & Dots era ocupată de zece tineri din cadrul unei companii de consultanţă care se agitau în faţa unor laptopuri subţirele.

    Cu o zi înainte, tot acolo, la o masă statea tânăra echipă EFdeN, un nume sub care stau adunaţi circa 40 de studenţi care cred cu tărie că a lor casă solară la un moment dat nu va mai fi excepţia, ci regula. Toate acestea se petreceau în jurul prânzului, când alte zeci de mii de angajaţi stateau la aceleaşi birouri, în imensele open-space‑uri depersonalizate care au devenit identitatea vizuală a corporatismului românesc.

    ”Sunt şi abonamente de o zi, dar nu le-am comunicat pe toate pentru că nu vrem să complicăm lucrurile“, mai spune Alexandru Aron, care se declară pasionat de Thailanda şi de cappuccino. Şanse sunt pentru toţi, dar în timp ce Thailanda e departe, cafeaua bună este chiar acolo, în primul spaţiu de co-working pentru industriile creative din România, unul dintre factorii care au readus după mai bine de 70 de ani forfota în Palatul Universul.

    Huburile, aşa cum este şi cel găzduit de Palatul Universul, ar putea reprezenta 2-3% din totalul stocului de birouri în următorii doi ani. |n prezent, aceste spaţii de co-working reprezintă 1% din cele 3,3 mil. mp de birouri din România, potrivit ZF.

    Astfel, aproximativ 30.000 de metri pătraţi de spaţii de birouri funcţionează în Bucureşti ca huburi, adică zone de co-working, în care se lucrează în spaţiu deschis, create ca alternativă la birourile tradiţionale.

    Tendinţa este vizibilă şi la nivel naţional, în marile oraşe din afara Capitalei existând deja centre de acest tip, atractive mai ales pentru antreprenorii start-up-urilor, care nu au nevoie de birouri în fiecare zi, ci doar pentru şedinţe sau anumite întâlniri periodice.
    |n România, de exemplu, sunt peste 1,6 milioane de freelanceri, dintre care 230.000 sunt specialişti IT, iar aproape 50% dintre aceştia au mai puţin de 35 de ani, potrivit datelor disponibile.

    Companiile active în sectoare culturale şi creative sunt, de pildă, cele care se ocupă cu activităţi de editare, activităţi de producţie cinematografică, video şi de programe de televiziune; înregistrări audio şi activităţi de editare muzicală; activităţi de servicii în tehnologia informaţiei; activităţi de servicii informatice; activităţi de arhitectură şi inginerie; activităţi de testări şi analiză tehnică, potrivit unor informaţii publicate de Agerpres.

    Valoarea Adăugată Brută (VAB) realizată de sectoarele culturale şi creative (SCC) din România a avut în perioada 2009-2014, un trend pozitiv, cu o creştere majoră a contribuţiei în produsul intern brut (PIB), de la 2% în 2009 la un nivel considerabil de 7% în 2014 surclasând, în premieră, domeniul agriculturii. La nivelul anului 2020, contribuţia industriilor creative în formarea PIB-ului ar trebui să ajungă la circa 10%. La cel moment, iniţative precum TAG Bucureşti nu ar mai trebui să fie nici singulare şi nici n-ar trebui să întâmpine dificultăţi de a-şi găsi chiriaşii cu vibe-ul bun.

  • Amintiţi-vă de Churchill

    În perioada premergătoare celui de‑al doilea război mondial şi cu doar câteva zile înainte de a deveni premier al Marii Britanii, Winston Churchill avea de luat cea mai importantă decizie a carierei sale: să facă pace cu naziştii sau să lupte pentru libertatea şi idealurile unei naţiuni.

    Cu naziştii lui Hitler cucerind stat după stat, având un rege sceptic (interpretat excelent de Ben Mendelsohn) şi adresându-se unui public nepregătit să facă faţă războiului, Churchill are misiunea imposibilă de a schimba cursul istoriei.

    Gary Oldman semnează unul dintre cele mai bune roluri ale carierei, mai bun chiar şi decât cel din Tinker Tailor Soldier Spy (pentru care a fost recompensat cu o nominalizare la Oscar).

    Regizorul Joe Wright are meritul de păstra întreaga atenţie asupra lui Churchill şi a luptei sale interioare, lăsând cumva în umbră haosul ce cuprinde lumea din jurul lui. De apreciat e şi modul subtil prin care Wright ne arată cât de izolat era Churchill în interiorul propriului său partid.

    Interpretarea lui Oldman este piesa de rezistenţă a filmului, iar restul distribuţiei îl completează pe acesta foarte bine.

    Din punct de vedere vizual, filmul este o operă de artă; nu e de mirare că a fost nominalizat la şase premii ale academiei americane de Film: cel mai bun film, cea mai bună cinematografie, cel mai bun actor într-un rol principal şi cele pentru machiaj, costume şi producţie.

    Pare că Hollywood e tot mai atras de filmele de război, ca dovadă sunt Dunkirk sau Hacksaw Ridge; diferenţa dintre cele două şi Darkest Hour e acea dimensiune de blockbuster pe care filmul lui Joe Wright nu o are şi nici nu o caută. Filmul nu vrea să impresioneze prin efecte speciale sau prin plasarea spectatorului în mijlocul evenimentelor, aşa cum a reuşit Christopher Nolan în Dunkirk, ci să prezinte acţiunea din spatele acţiunii. E o reţetă bună, singurul semn de întrebare fiind legat de succesul unui astfel de proiect dacă nu ar avea în centru un actor at`t de solid ca Oldman.

     

    În concluzie, Darkest Hour e un film care fascinează prin execuţia tehnică şi prin jocul actoricesc şi pe care vi-l recomand cu mare încredere. Chiar dacă nu veţi avea prea multe dubii faţă de desfăşurarea evenimentelor (filmul respectă cu stricteţe istoria acelor zile), veţi pleca din sala de cinema cu satisfacţia că aţi urmărit una dintre cele mai bune interpretări ale anului.

  • Arabia Saudită va investi 64 de miliarde de dolari în industria de divertisment

    Anunţul a fost făcut într-o perioadă în care Arabia Saudită îşi continuă programul de reforme sociale şi economice.

    Ahmad bin Aqeel al-Khatib a declarat că suma va fi asigurată atât de guvern, cât şi din surse private.

    La începutul acestei săptămâni, acelaşi oficial a anunţat că sunt programate peste 5.000 de evenimente de profil pentru anul 2018.

    “Ne ocupăm de construirea infrastructurii”, a adăugat Khatib, menţionând că deja s-a pus piatra de temelie pentru o sală de spectacole de operă. “Veţi vedea o schimbare reală (în sector, n.r.) până în 2020”, a mai spus acesta.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • FIFA 2018 şi Bitcoin se numără printre cele mai populare subiecte de spam şi phishing

    Autorii de mesaje spam s-au dovedit a fi actori pricepuţi, monitorizând în permanenţă subiecte globale şi evenimente importante din întreaga lume, cu scopul de a atrage atenţia victimelor şi de a profita de acestea. Cercetările derulate de Kaspersky Lab asupra activităţilor de spam şi phishing au confirmat că metodele folosite de infractori sunt eficiente din cauza atenţiei diminuate şi a încrederii necondiţionate ale utilizatorilor. Atunci când aceşti factori de risc se întâlnesc este mai probabil ca utilizatorii să urmeze instrucţiuni false.

    În timp ce în 2017 lumea s-a pregătit intens pentru FIFA 2018, spammer-ii au trimis şi ei mesaje frauduloase pe această temă către victime. Au folosit logo-urile oficiale ale evenimentului sau informaţii despre organizatori şi sponsori şi au anunţat utilizatorii despre presupuse premii în bani sau bilete gratuite pe care le-ar fi câştigat.

    O altă temă populară pentru spam şi phishing în 2017 au fost cripto-monedele, pe măsură ce preţul Bitcoin a crescut considerabil. Cercetătorii Kaspersky Lab au înregistrat în al treilea trimestru din 2017 o creştere a numărului de „trucuri” pe bază de blockchain, iar până la finalul anului au consemnat un arsenal extins de instrumente pentru spam.

    Conform cercetărilor Kaspersky Lab, infractorii au folosit trucuri precum site-uri web deghizate în case de schimb pentru cripto-monede şi servicii false care ofereau mining în cloud, adică folosirea centrelor specializate de date care pot fi închiriate. Dar, în toate aceste cazuri, în loc să câştige, utilizatorii au devenit victime şi au pierdut bani. În cadrul schemelor de fraudă tradiţionale, cum ar fi falsele câştiguri la loterie, infractorii au început să folosească Bitcoin drept momeală şi, pe lângă bazele de date cu adrese care au fost promovate prin spam, au fost oferite spre vânzare şi baze de date cu email-uri pentru utilizatorii de cripto-monede, promiţând câştiguri fabuloase.

    Mai mult, infractorii au distribuit diferite tipuri de malware în email-uri de tip spam, sub pretextul distribuirii unor instrumente pentru a câştiga monede Bitcoin sau a unor instrucţiuni pentru schimbul de cripto-monede. Cu toate acestea, cea mai importantă parte o reprezintă faptul că programele ransomware Cryptolocker (ai căror creatori au cerut răscumpărări în Bitcoin), au apărut în număr mai mic în mesajele spam, faţă de anul trecut.

    Per total, volumul mediu de spam în 2017 a scăzut la 56,63%, ceea ce reprezintă o scădere de 1,68 procente faţă de 2016. În acelaşi timp, numărul de atacuri de phishing a crescut – sistemul Kaspersky Lab Anti-Phishing a fost declanşat de 246.231.645 de ori pe computerele utilizatorilor Kaspersky Lab, o creştere de aproape 59% faţă de 2016.

    • Cea mai populară sursă de spam a fost SUA (13,21%), urmată de China (11,25%) şi Vietnam (9,85%). Următoarele surse din top zece sunt India, Germania, Rusia, Brazilia, Franţa şi Italia.

    • Ţara cea mai vizată de mesaje spam a fost Germania (16,25%), care a înregistrat o uşoară creştere cu 2,12 puncte procentuale faţă de 2016. Celelalte state din top zece sunt China, Rusia, Japonia, Marea Britanie, Italia, Brazilia, Vietnam, Franţa şi Emiratele Arabe Unite. 

    • Cel mai mare procent de utilizatori afectaţi de phishing au fost în Brazilia (29,02%). Per total, 15,9% dintre utilizatorii unici ai produselor Kaspersky Lab la nivel mondial au fost atacaţi prin phishing.

  • Pistoale cu şampanie şi note de plată de sute de mii de dolari: cum arată cele mai excentrice petreceri din lume

    Există petreceri şi există petreceri în Las Vegas – timp de zeci de ani, milioane de oameni s-au aventurat în oraşul artificial din Nevada pentru a participa la una din faimoasele petreceri la piscină. Ce este însă atât de special la aceste evenimente şi de ce atrag ele atât de mulţi oameni?

    Joe Bravo, directorul centrului Nightlife and Daylife din cadrul cazinoului Hard Rock, le-a povestit celor de la Daily Mail despre facturi de sute de mii de dolari, invitaţi pe care îi vezi numai pe marile ecrane şi formula ideală pentru o astfel de petrecere.

    Bravo lucrează în Vegas de mai bine de 20 de ani şi spune că a văzut multe lucruri în aceşti ani, dar cea mai importantă petrecere este Rehab – un eveniment la care e nevoie de peste 200 de angajaţi – de la salvamari la barmani, agenţi de securitate şi hostesse.

    Celebrităţi precum Khloe Kardashian, Nikki Minaj sau Paris Hilton au trecut cel puţin o dată pe la Rehab, aşa că popularitatea evenimentului e uşor de înţeles.

    “Băutura de bază e votca”, spune Bravo. “Dacă vorbeşti de petrecăreţul obişnuit, el o să consume cu siguranţă votcă – dar asta nu înseamnă că nu o să-i găseşti şi cu un shot de tequila sau un pahar de şampanie.”

    Pistoalele cu apă sunt extrem de populare, dar sunt de obicei umplute cu şampanie, aşa că notele de plată tind să crească destul de repede. “Am văzut nişte facturi incredibile – într-o seară am avut două de peste 200.000 de dolari. Un oaspete a rezervat recent o cameră de 500 de dolari pentru câteva zile şi a ajuns să cheltuie peste 100.000 de dolari”, povesteşte Bravo.

    Sursa: Daily Mail

  • Cronică de film: The Post – Un film cu şi despre jurnalişti

    The Post relatează evenimente de la începutul anilor ’70, mai exact scandalul denumit „The Pentagon Papers”, din perspectiva jurnaliştilor care lucrau în acea vreme la Washington Post. Încă de la început, regizorul ne introduce în redacţiile acelor timpuri: zgomotoase, pline de oameni şi de fum de ţigară. Scenele se succed perfect, iar asta nu ar trebui să mire pe nimeni; Janusz Kaminski, vechi colaborator de-al lui Spielberg, face minuni în spatele camerei de filmat.

    În 1971, un oficial din cadrul Departamentului de Securitate copiază mai multe documente oficiale pe care le trimite celor de la The New York Times şi Washington Post; acestea prezentau, detaliat, implicarea Statelor Unite în războiul din Vietam. Primii care îşi fac curaj să publice materialele sunt cei de la Times, însă preşedintele Nixon – în funcţie la acea vreme – obţine un ordin judecătoresc care interzice ziarului să mai publice informaţii ce pun în pericol securitatea naţională.

    Proprietarul ziarului, Kay Graham, este interpretată magistral de Meryl Streep; din nou, asta nu ar trebui să vină ca o surpriză pentru nimeni. Alături de redactorul-şef Ben Bradlee (Tom Hanks), ea decide să dea undă verde publicării materialelor pe care cei de la Times nu apucaseră să le dezvăluie. De aici începe o luptă contra cronometru a redactorilor, care trebuie să verifice mii de pagini înainte ca echipa de la Casa Albă să le blocheze iniţiativa. Cred că este extrem de important şi momentul ales pentru lansarea acestui film: Spielberg propune o poveste despre munca şi profesionalismul jurnaliştilor într-o perioadă marcată de acuzaţiile lui Donald Trump şi ale republicanilor şi de conceptul de „fake news”. Este un tribut adus instituţiilor media, iar aceia care vor urmări filmul vor întâlni numeroase elemente de asemănare cu zilele noastre. Nu cred că strică – în ceea ce-i priveşte pe americani, dar nu numai – ca cineva să mai amintească faptul că presa scrisă reprezintă baza jurnalismului. Spielberg se joacă şi cu ideea că ziarele ar putea cândva să dispară, efectul fiind unul devastator, iar asta întăreşte cele spuse mai sus.

    Este greu să reproşezi ceva acestui film, pentru că se încadrează perfect, repet, în tipologia lui Steven Spielberg, mai ales în cea a filmelor produse în anii ’90 – Schindler’s List, Saving Private Ryan sau Amistad. Filmele nu au un ritm foarte alert, preferând să exploreze profunzimea relaţiilor dintre protagonişti. Tensiunea nu vine în punctul culminant, ci reiese din modul în care se desfăşoară evenimentele; este o reţetă cinematografică dusă aproape de perfecţiune.

    Un alt element ce trebuie menţionat este coloana sonoră semnată de John Williams, acesta reuşind să puncteze toate momentele semnificative ale poveştii.

    În concluzie, The Post e un film pe care îl recomand fără reţineri. Are toate ingredientele necesare unui film de succes, iar prezenţa unor actori ca Meryl Streep sau Tom Hanks nu face decât să crească valoarea producţiei.

  • La Bucureşti se organizează cea mai mare competiţie de e-sports din ţară. 16 echipe se bat pentru 1 milion de dolari

    Turneele de calificare pentru The Bucharest Major s-au încheiat şi ne-au oferit lista completă de echipe participante la cea mai mare competiţie Dota 2 a primăverii 2018. Acestea se vor înfrunta pentru premii totale de un milion USD şi pentru 1500 puncte de calificare la The International 2018.

    Zece dintre formaţiile care vor urca pe scena Sălii Polivalente au primit invitaţii directe, iar restul au fost desemnate prin califcări online.

    În fruntea listei echipelor invitate se află nume sonore precum Team Liquid (câştigătoarea turneului The International 2017 cu premii totale de 21 milioane USD), Team Secret (un brand renumit pe scena Dota 2, care în momentul de faţă conduce clasamentul punctelor de calificare) şi Mineski (câştigătoarea turneului PGL Open Bucharest din octombrie 2017).

    Invitate au fost şi echipele Evil Geniuses, Newbee (cea mai bună echipă chineză a momentului), Complexity, Vici Gaming, LFY, Virtus Pro (“campionii” Rusiei) şi Natus Vincere (câştigătoarea primului turneu The International).

    În cele din urmă, calificările regionale au desemnat următoarele reprezentante:

    • China – VG.J Thunder (echipa fondată de baschetbalistul Jeremy Lin)
    • Europa – OG (formaţie cu patru majoruri câştigate la activ)
    • CIS: Vega Squadron
    • America de Sud – PaiN Gaming
    • America de Nord – Optic Gaming
    • Asia de Sud Est – TNC

    The Bucharest Major va include o etapă de grupe de patru zile urmând ca pe 9-11 martie acţiunea să se desfăşoare pe scena Sălii Polivalente. 

  • Românii ar putea avea încă o zi liberă în 2018

    „Iniţiativa legislativă prevede stabilirea zilei de Vinerea Mare ca sărbătoare legală, nelucrătoare. Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri înaintea Paştelui şi, astfel, ultima vineri din Postul Mare. Vinerea Mare în Europa este zi legală de sărbătoare în 16 ţări dintre cele 28 ale Uniunii Europene. În România, Codul muncii prevede 14 zile de sărbători legale, mai puţine faţă de alte ţări din Uniunea Europeană, de exemplu Belgia, Lituania sau Cipru, care au 16 – 17 zile de sărbătoare legală. Şi în România ar trebui introdusă Vinerea Mare ca zi de sărbătoare legală, fiind unul dintre cele mai semnificative evenimente religioase dintr-un an”, se arată în expunerea de motive.

    Citeşte continuarea pe  www.mediafax.ro

     

  • Pistoale cu şampanie şi note de plată de sute de mii de dolari: cum arată cele mai excentrice petreceri din lume

    Există petreceri şi există petreceri în Las Vegas – timp de zeci de ani, milioane de oameni s-au aventurat în oraşul artificial din Nevada pentru a participa la una din faimoasele petreceri la piscină. Ce este însă atât de special la aceste evenimente şi de ce atrag ele atât de mulţi oameni?

    Joe Bravo, directorul centrului Nightlife and Daylife din cadrul cazinoului Hard Rock, le-a povestit celor de la Daily Mail despre facturi de sute de mii de dolari, invitaţi pe care îi vezi numai pe marile ecrane şi formula ideală pentru o astfel de petrecere.

    Bravo lucrează în Vegas de mai bine de 20 de ani şi spune că a văzut multe lucruri în aceşti ani, dar cea mai importantă petrecere este Rehab – un eveniment la care e nevoie de peste 200 de angajaţi – de la salvamari la barmani, agenţi de securitate şi hostesse.

    Celebrităţi precum Khloe Kardashian, Nikki Minaj sau Paris Hilton au trecut cel puţin o dată pe la Rehab, aşa că popularitatea evenimentului e uşor de înţeles.

    “Băutura de bază e votca”, spune Bravo. “Dacă vorbeşti de petrecăreţul obişnuit, el o să consume cu siguranţă votcă – dar asta nu înseamnă că nu o să-i găseşti şi cu un shot de tequila sau un pahar de şampanie.”

    Pistoalele cu apă sunt extrem de populare, dar sunt de obicei umplute cu şampanie, aşa că notele de plată tind să crească destul de repede. “Am văzut nişte facturi incredibile – într-o seară am avut două de peste 200.000 de dolari. Un oaspete a rezervat recent o cameră de 500 de dolari pentru câteva zile şi a ajuns să cheltuie peste 100.000 de dolari”, povesteşte Bravo.

    Sursa: Daily Mail