BusinessMagazin

Tag: economii

  • Bomba demografică ar putea distruge în 30 de ani finanţele Germaniei, cea mai mare economie a Europei

     

    Dacă actualele tendinţe demografice continuă, în 2035 se va ajunge ca numărul de muncitori şi cel al persoanelor de peste 65 de ani să fie egal. În 30 de ani, îmbătrânirea populaţiei va consuma toate rezervele financiare ale Germaniei. Aşa spun cele mai noi proiecţii.
    Actualul sistem de pensii din Germania nu este sustenabil, deoarece milioane de persoane urmează să se pensioneze, în timp ce populaţia se micşorează. În absenţa reformelor, datoria publică ar putea ajunge atât de mare încât o va eclipsa pe cea a Greciei în câteva decenii, arată un studiu care face ecou în presa germană.

    Poate că nu pare aşa, dar cei mai buni ani ai Germaniei s-ar putea să fi trecut. Este cunoscut de zeci de ani faptul că populaţia ţării îmbătrâneşte. Ca urmare, ponderea pensionarilor în populaţia totală devine o povară tot mai mare pentru finanţele publice. Un nou studiu realizat de Fundaţia Bertelsmann arată cât de gravă ar putea deveni problema în doar câteva decenii dacă nu se face nimic în legătură cu aceasta. Tabloul este sumbru.

    Studiul prevede că, în condiţiile în care milioane de baby-boomeri se vor retrage din câmpul muncii în următorii ani, excedentul bugetar al guvernului de la Berlin va dispărea încă din 2020. Iar de acolo toate vor merge din rău în mai rău. Studiul, văzut de publicaţia germană

    Handelsblatt, a fost prezentat într-o conferinţă a comisiei guvernamentale privind pensiile.
    Analiza a găsit că în timp ce în 2020 vor exista trei oameni care muncesc pentru fiecare persoană de peste 65 de ani, raportul va scădea la 1:1 până în 2035. Acest lucru nu este deloc bun pentru o ţară în care pensiile, asistenţa medicală şi asistarea bătrânilor sunt în mare parte finanţate prin contribuţii sociale obligatorii plătite de cei care muncesc.

    Conform estimărilor, contribuţiile lor ar urma să urce la aproape 50% din veniturile până în 2040, de la 40% în prezent, dacă Berlinul nu reuşeşte să-şi reformeze sistemul de pensii.

    Acest lucru nu va fi suficient pentru a menţine finanţele germane pe linia de plutire. Începând cu anul 2040, ţara va fi zguduită de o explozie a deficitului bugetar şi a datoriei publice, potrivit analizei citate. Până în 2032, deficitul celei mai mari economii a Europei va depăşi limita de 3% stabilită prin tratatele Uniunii Europene. Iar până la sfârşitul anilor 2040 va sări la 9% din PIB-ul ţării.

    Urmarea va fi că datoria guvernului de la Berlin va începe să crească din nou în mai puţin de două decenii, la 80% din PIB până în 2040 şi la 208% în 2060. Datoria, raportată la mărimea economiei, o va depăşi pe cea actuală a Greciei, ţară care a ajuns în pragul falimentului din cauza supraîndatorării. „Finanţele publice ale Germaniei, sub legile actuale, nu sunt sustenabile”, subliniază studiul.

    De asemenea, analiza extrapolează faptul că până în 2080 Germania va acumula o datorie echivalentă cu 467% din PIB-ul său. Desigur, acestă proiecţie este puţin probabil să fie exactă. La fel este cazul celor mai multe previziuni pe o perioadă lungă de timp. Însă extrapolarea arată cât de periculoasă este tendinţa actuală.

    Cu toate acestea, economistul Martin Werding de la Bertelsmann, cel care a scris studiul, este destul de încrezător că previziunile sale, care ajung până în 2040, sunt credibile.

    El crede că nu se pot face prea multe pentru a schimba traiectoria. Economistul şi-a bazat calculele pe premise destul de conservatoare: creştere a PIB mai mare de 1% pe an în deceniile următoare, migraţie netă la 150.000 de persoane anual şi o rată a natalităţii de 1,4 copii per femeie. Dar, observă Werding, „evoluţia costurilor şi a contribuţiilor rămâne aproape identică până în 2040, indiferent de scenariul demografic”. Piaţa forţei de muncă în plină expansiune, creşterea natalităţii şi imigraţia ridicată din Germania din ultimii ani au redus doar puţin riscurile demografice pe termen lung, a descoperit el.

    Aceste constatări se izbesc de politicile pe care guvernul german le-a adoptat în ultimii ani. Ministerul Muncii şi-a făcut rezerve pentru a susţine costurile sistemului de pensii până în 2030, astfel încât până atunci statul-providenţă este viabil din punct de vedere financiar. Dar, după aceea, va fi ca un salt în necunoscut.

    Pe termen mai lung, Germania poate atenua impactul acestei evoluţii prin încurajarea mai multor femei şi a pensionarilor să intre pe piaţa muncii. Însă guvernul nu face prea multe în această direcţie. În ultima campanie electorală, economiştii au cerut creştin-democraţilor conservatori ai cancelarului Angela Merkel să înceapă o discuţie privind ridicarea vârstei legale de pensionare la 70 de ani de la 67 de ani în prezent. Dar apelurile lor s-au izbit de urechi surde.

    De asemenea, Germania va avea nevoie de o rată a natalităţii mai ridicată şi de mai mulţi imigranţi pentru a ocupa posturile lăsate libere de baby boomerii care se pensionează. Aceasta înseamnă că guvernul va trebui să cheltuiască mult mai mult pentru educaţie, pregătire profesională, integrare şi pentru politica familială, în loc să acumuleze excedente bugetare.
    Sau Berlinul ar putea continua să facă ceea ce a făcut până acum: adică nimic şi să spere că lucrurile se vor rezolva ca prin magie. Poate de aceea, comisia guvernamentală pentru pensii a ales să se reunească la sediul central din Berlin al Bisericii Luterane din Germania  comisarii se vor ruga pentru un miracol care să-i salveze pe nemţi, scrie Handelsblatt.

    Un alt studiu, realizat de institutul de cercetare Prognos pentru Asociaţia Industriei din Bavaria, a găsit că în 2030 Germania se va lovi de un deficit de personal calificat de 3 milioane de persoane. Este o prognoză sumbră, notează Thelocal.de. Zece ani mai târziu, deficitul se va umfla la 3,3 milioane de persoane. Una din principalele cauze este îmbătrânirea populaţiei.

    „Ca rezultat al schimbărilor demografice, situaţia de pe piaţa muncii se va înrăutăţi considerabil în următorii 10-20 de ani”, explică Oliver Ehrentraut, autorul studiului. Şi aceste evaluări iau în considerare fluxul de muncitori veniţi din străinătate.
    Însă experţii implicaţi în analiză cred că tendinţa poate fi inversată dacă se acţionează urgent, la nivel politic şi în economie. Pentru a închide deficitul, spun cercetătorii, este nevoie ca pregătirea vocaţională să fie promovată concentrat acolo unde este cel mai probabil să dea roade: în rândul tinerilor.

    Pentru cei cu loc de muncă, ar fi nevoie de o pregătire mai eficientă care să-i ajute să ocupe poziţii noi create în fabrică de îmbunătăţirea tehnologiei.

    După concediul parental, femeile şi bărbaţii ar trebui sprijiniţi în timpul perioadei de tranziţie. De asemenea, bătrânii ar trebui motivaţi să muncească mai mulţi ani, în timp ce salariaţii cu jumătate de normă ar trebui să-şi extindă programul de muncă săptămânal.
    Angajatorii sunt îngrijoraţi de tendinţele demografice.

    La începutul anului, o reclamă de o pagină a apărut în două dintre cele mai citite ziare germane: imaginea unui copil nenăscut în pântecul mamei. Reclama a fost plătită de o organizaţie germană, Iniţiativa Noua Economie Socială de Piaţă, un grup de lobby cu relaţii apropiate cu asociaţiile angajatorilor. Titlul de deasupra copilului spunea: „Planurile tale de pensie sunt cel mai mare duşman al meu”. Scopul mesajului era de a cere oricărei coaliţii de guvernare să nu majoreze nivelul contribuţiilor la asigurări sociale într-o ţară în care acestea sunt deja ridicate. Sunt mulţi analişti şi organizaţii, unele de lobby pentru angajatori, care propun ca soluţie pentru dezamorsarea bombei demografice a imigranţilor.

    Însă „valuri mari de refugiaţi nu ne vor ajuta prea mult”, spune Martin Werding, profesor de finanţe publice şi politici sociale la Universitatea Ruhr din Bochum. El apreciază că migraţia constantă este cea mai bună, însă în această privinţă ar trebui insistat pe persoanele ale căror abilităţi profesionale sau intelectuale le-ar permite să se integreze rapid în forţa de muncă. În ultimii ani a crescut numărul de imigranţi cu astfel de calităţi, dar şi numărul total de refugiaţi, de un milion începând cu 2015.  

    „Din 2010, vedem că mult mai mulţi străini contribuie la sistemul de pensii al Germaniei”, spune Gundula Rossbach, preşedintele Uniunii Asigurătorilor de Pensii din Germania. Majoritatea acestor salariaţi vin din alte state membre ale UE, atraşi de boomul de pe piaţa germană a muncii. Tot aceşti oameni au făcut ca populaţia Germaniei să crească în ultimii şase ani de la 80,3 milioane la 82,8 milioane de persoane. Însă migraţia nu este medicamentul minune pentru problemele demografice ale Germaniei.

    Unul din motive este că muncitorii străini, pe lângă faptul că plătesc pentru sistemul german de pensii, au dreptul de a-şi accesa planurile de pensii din ţările de unde au venit.

    Pentru ca efectul să fie pozitiv, aceşti muncitori străini trebuie să rămână în Germania şi să facă copii acolo. Astfel, s-ar atenua impactul natalităţii scăzute din rândul populaţiei de origine germană, iar copiii ar ajunge să contribuie la sistemul german de pensii.

    Însă adevărul brutal este că niciun model de imigraţie nu poate petici în întregime găurile din sistemul german de pensii, conluzionează  Handelsblatt. 

  • Studiu: Inteligenţa artificială, talentele angajaţilor şi regulile noi dinamizează companiile medii

    „Perspectivele de creştere se îmbunătăţesc în 2018, pentru toate economiile importante, Fondul Monetar Internaţional prognozând în prezent o creştere cu 3,9% a PIB-ului în acest an. În acest context pozitiv, liderii de companii sunt optimişti în ceea ce priveşte creşterea veniturilor”, arată un comunicat al EY.

    Studiul, derulat în rândul a 2.766 de executivi din companii de dimensiuni medii din 21 de ţări şi nouă sectoare cheie, arată că încrederea globală în dezvoltarea afacerilor s-a consolidat în ultimele 12 luni. Astfel, 60% dintre companii vizează creşteri între 6% şi 10%, comparativ cu 34% care declarau ambiţii de creştere similare cu un an în urmă. Alte 27% vizează creşteri de peste 10%, o scădere minoră faţă de 2017, când 30% dintre companii se încadrau în această categorie de creştere semnificativă. În plus, niciunul dintre respondenţii din 2018 nu se aşteaptă la o încetinire a creşterii, faţă de 5% în 2017.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care sunt ţările în care femeile domină piaţa bancară având mai multe conturi bancare decât bărbaţii

    Acestea sunt:  Argentina, Georgia, Indonezia, Laos, Mongolia şi Filipine.

    Potrivit raportului, peste 500 de milioane – aproximativ 70% dintre adulţi, în creştere cu 51% faţă de 2011 – au un cont bancar deschis în cadrul unei bănci fizice locale sau la o bancă online. Cu toate acestea, femeile rămân în continuare în urma bărbaţilor: doar 65% dintre acestea au un cont bancar, comparativ cu 72% dintre bărbaţi, un decalaj de şapte puncte procentuale care a rămas neschimbat din 2011. Acest lucru se întâmplă în ciuda diminuării diferenţei de gen din multe ţări. În India, de exemplu, 83% dintre bărbaţi şi 77% dintre femei au un cont bancar – diferenţa de gen în India a scăzut la şase puncte procentuale, de la 20, în 2014.

    Dr. Leora Klapper, economist principal la Banca Mondială, oferă unele indicii conform cărora cele şase ţări fac “notă discordantă” în această direcţie. Astfel, în cazul statului Filipine, dr. Klapper spune că femeile au mai multe şanse să lucreze în străinătate şi să deschidă astfel de conturi pentru a susţine familiile lăsate acasă. În toate cele şase ţări (cu excepţia Laosului) femeile au şanse mai mari decât bărbaţii să primească o plată prin transfer bancar ca parte a unui program guvernamental. În Mongolia, de exemplu, 43% dintre femei raportează că primesc o astfel de plată, comparativ cu 24% dintre bărbaţi.

    În Indonezia, nu există diferenţe semnificative între numărul de femei şi bărbaţi cu conturi “active” sau care au folosit un cont cel puţin o dată în ultimul an pentru a efectua o depunere sau retragere.

    În India, de exemplu, s-a reuşit reducerea diferenţei de gen în privinţa numărului de conturi deschise, dar mai mult de jumătate din conturile care aparţin femeilor sunt inactive. “Provocarea cu care se confruntă India este, prin urmare, proiectarea unor noi produse financiare care să fie în interesul femeilor”, spune dr. Klapper.

  • Cipru îşi deschide larg porţile pentru investiţii chineze

    O relaţie neobişnuită este pe cale să se consolideze: cea dintre China şi Cipru, scrie Bloomberg. „Avem investiţii în toate sectoarele economiei“, a declarat recent Christodoulos Angastiniotis, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Ciprului, într-un discurs în care a lăudat starea excelentă a relaţiilor dintre cele două ţări.

    În timp ce preşedintele american Donald Trump, dar şi unele dintre economiile mai mari ale Europei ridică bariere în calea comerţului chinez, Ciprul îşi deschide larg porţile în faţa investiţiilor chineze. Reticenţa primelor ar putea veni prea târziu în condiţiile în care China este deja adânc implantată în Europa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Ioana Mihai, redactor şef Business Magazin: De ce nu vă interesează că guvernul ne fură banii?

    Mai întâi viramentele la Pilonul II au bătut pasul pe loc, la 5,1%, în loc să crească, conform unui calendar stabilit. 6,8 milioane de români au contribuit, din 2008 încoace, la Pilonul II. La începutul acestui an viramentele s-au diminuat; guvernanţii dădeau asigurări că banii care ajung în conturile de pensii nu sunt mai puţini, pentru că, de fapt, a crescut baza la care se aplică procentul. Povestea e mai lungă, iar un episod a avut loc anul trecut, când Raluca Ţintoiu, CEO al NN Pensii, cel mai mare fond de pensii privat din România, a avertizat clienţii fondului că se pregăteşte naţionalizarea pensiilor. Reacţia politicului a fost virulentă, dezminţind ideea; Raluca Ţintoiu a fost aspru pedepsită. Autoritatea de Supraveghere Financiară i-a retras autorizaţia de director general al NN şi a amendat-o cu 100.000 de lei. 

    Acum se vorbeşte despre sistarea totală a viramentelor începând cu 1 iulie şi despre opţionalitatea Pilonului II, un scenariu prin care oamenii ar urma să fie puşi să aleagă dacă vor doar pensie publică sau şi pensie privată obligatorie.  Nu se ştie ce se va întâmpla cu banii noştri, acumulaţi până acum în pensiile care ar deveni astfel facultative, cot la cot cu Pilonul III, desi au fost în ultimii 10 ani şi încă sunt – nu se ştie pentru cât timp – obligatorii. Opoziţia a avertizat din nou că astfel se pregăteşte naţionalizarea pensiilor. Ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, dă dezminţiri. Deja vu?

    Poate guvernul se hotărăşte că, de fapt, noi nu avem nevoie deloc de pensii private. Sau, mai bine: nu ne mai trebuie deloc pensii.

    Promisiunile electorale fără acoperire şi măririle de salarii, de pensii şi alte decizii la fel de inspirate au provocat o veritabilă groapă a Marianelor în bugetul de stat. Ce e de făcut? Trebuie să scoată bani din pământ, din iarbă verde.

    Premierul Viorica Dăncilă declara recent că până la sfârşitul anului vrea ca noul cadru legislativ privind Pilonul II de pensii să fie adoptat, ea afirmând că „nicio persoană nu va avea pensia diminuată de la stat dacă contribuie la Pilonul II de pensii”. Ce poate însemna această declaraţie?

    Ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, a declarat şi el că beneficiarii sistemului de pensii publice administrate privat  Pilon II  îşi vor putea transfera fondurile către sistemul public de pensii  Pilon I  printr-un mecanism care „va fi clarificat în prima jumătate a acestui an”. Nu ştiu ce om ar putea face un astfel de act de donaţie pentru a acoperi găurile făcute de PSD.
    Un CEO de multinaţională mi-a povestit, la un moment dat, că încă din prima lui lună de muncă a avut clară ideea şi imaginea economisirii pentru pensie. E drept, e vorba despre o multinaţională şi despre un loc de muncă în Franţa – o ţară în care drepturile sunt înţelese şi reclamate la scară largă.

    Lucrurile sunt mult diferite în România. Guvernul pare să îşi pregătească terenul pentru a băga – din nou şi adânc – mâna în buzunarul românilor. Reacţia populaţiei este absolut nulă. Românii nici măcar nu s-au sinchisit să citească despre ce înseamnă acest lucru. Le pasă mai mult de subiecte cum ar fi rezultatele la meciuri sau că „Tataee pleacă definitiv din ţară”. Economiştii au avertizat că premierului „i-a ieşit pe gură un porumbel voiajor” atunci când a promis că pensiile nu vor scădea. Câţi ne-am întrebat despre ce pensii vorbeşte ea? Despre cele speciale, care se plătesc în prezent? Sau despre pensiile celor care muncim acum dar nu vom vedea de la stat decât mărunţiş, în cazul în care avem noroc? Niciunul dintre angajaţii realişti, preocupaţi de situaţia lor la pensie, nu se poate baza pe pensia de la stat. Trebuie să găsească metode de investiţii, de economisire, să facă planuri pe termen lung în aşa fel încât să spere să nu vom trăi aceleaşi umilinţe ca bunicii sau părinţii noştri.

    Un sondaj Standard & Poor’s a plasat România pe ultimul loc în Uniunea Europeană in materie de cunoştinţe financiare. Pentru că rata de alfabetizare financiară a românilor este de doar 22%, cu mult în urmă faţă de liderii acestui clasament, adică ţările nordice  Suedia, Danemarca şi Norvegia  care au o rată de 71%.

    Milenialii sunt îngrijoraţi în legătură cu economiile, dar în acelaşi timp cheltuiesc mai mulţi bani pe cafea decât economisesc pentru pensie, arată informaţiile unui sondaj realizat de Acorns, aplicaţie de investiţii, la care au răspuns peste 1.900 de tineri din mai multe ţări europene.

    Un alt studiu, realizat pentru Vodafone de compania de cercetare de piaţă YouGov în 15 ţări, între care şi România, arată că tinerii români sunt cei mai optimişti dintre cei care au participat la studiu în ceea ce priveşte aşteptările în privinţa calităţii vieţii: doar 10% dintre tinerii români sunt de părere că nu îşi vor permite o calitate a vieţii la fel de bună ca generaţia părinţilor lor. Spre comparaţie, alte naţii, mai cu seamă din ţările dezvoltate, sunt mult mai pesimiste din acest punct de vedere: peste o treime (36%) din britanici, aproape un sfert (23%) dintre tinerii din Noua Zeelandă sau Ungaria, 20% dintre greci, 18% dintre italieni. Fireşte, pentru că în niciuna din celelalte ţări nivelul de trai nu este la fel de scăzut ca în România.

    Pensionarii „lor” călătoresc, în timp ce „ai noştri” se încghesuie să stea la rând la medicul de familie ca să ia medicamentele gratuite care să le uşureze suferinţele. Ai „lor” au tot soiul de activităţi sociale, în vreme ce pentru ai noştri mersul la băi, la tratamente, este un lux.

    În urmă cu 15 ani, când mama mea a ieşit la pensie, cu penalizare, e drept, pentru că mai avea doi ani până la împlinirea vârstei legale de pensionare (vechime avea destulă, pentru că muncise şi în condiţiile aşa-numitei Grupe a II-a de muncă), primea atât de puţini bani încât m-am îngrozit. M-am gândit, deşi eram tânără şi cei mai mulţi dintre cei din jur râdeau de preocuparea mea, că trebuie să fac ceva pentru a nu ajunge în aceeaşi situaţie. Nu erau prea multe opţiuni pe-atunci; nu exista un produs special pentru pensie. Recunosc: nu sunt nici suficient de determinată (?) pentru a putea depune bani într-un cont bancar la care să nu apelez în caz de nevoie. Iar nevoi sunt de toate felurile, cum stiţi, cu siguranţă, cu toţii. Mărturisesc că am ales o asigurare de viaţă cu capitalizare şi deşi unii au comentat de-a lungul timpului că este o afacere proastă, eu ştiu că a fost o alegere bună din două motive: 1. este un produs potrivit pentru mine şi 2. este mai mult decât nimic.

    Nu am pretenţia că sunt mai înţeleaptă decât alţii, dar pur şi simplu nu pricep de ce oamenii nu înţeleg că suntem noi înşine primii responsabili de noi, că nimeni nu trebuie „să ne dea“. Avem dreptul la asistenţă medicală pentru că plătim pentru ea. Avem dreptul la pensii, învăţământ, siguranţă, infrastructură, trai decent pentru că plătim. Pentru tot. Dar dacă nu ne cerem drepturile, nimeni nu va veni cu o tipsie de argint pe care să şadă frumos diverse oferte, cum ar fi accesul la doctori sau doctorii, ori pensia decentă.

    Pe mine mă înfurie (şi) această decizie a PSD. Nu înţeleg de ce alţii sunt indiferenţi.

    Ce trebuie să se mai întâmple ca să ne intereseze mai mult viaţa noastră şi mai puţin subiecte ca bolile unor necunoscuţi sau veştile despre decese?

    Peste 20 de ani o pensie de la stat a unui om normal – nu a unui politician sau fost primar – nu are cum să fie mai mare decât ce ar putea oferi Pilonul II. Pentru că statul este cel mai prost administrator (şi aici şi în orice altă ţară), iar fondurile administrate privat au randamente, pe lângă siguranţa plăţilor. Cu ce să ne consolăm dacă guvernanţii ne jefuiesc, iar? Între soluţii contul bancar sau Pilonul III.

    Aveţi însă idee cam cât înseamnă pentru guvern banii din Pilonul II? Conform unor estimări, ar trebui să acopere minusurile din buget cam un an. Ce urmează apoi?

    Dacă nu cumva PSD se gândeşte că naţionalizarea e mai bună şi mai sigură. Pentru că – nu-i aşa? – noi le permitem orice, de vreme ce ministrul muncii a spus că „salariile nu au crescut, dar sunt mai mici”. Iar noi doar am râs pe seama ei.

    Francezii au fost mult mai deştepţi decât noi: încă de acum câteva sute de ani şi-au arătat colţii la conducători. Iar acum culeg roadele.

     

  • Cum să câştigi bani în timpul liber: două luni la bursă cât nouă ani la bancă

    Tânăra contribuabilă Alina P., proaspătă absolventă a unei prestigioase unităţi de învăţământ cu profil economic din România, s-a angajat în iarna anului trecut la o companie de IT, iar de la începutul anului 2018 a început să economisească o parte din banii primiţi din salariu.

    Chiar dacă în CV are studii economice, Alina, 24 de ani, a ales să-şi ”parcheze“ economiile la bancă pentru că acolo banii primiţi după scadenţă sunt siguri, dar cu dobânzi de sub 1% pe an. Probabil la această decizie a contribuit şi defilarea reclamelor bancare pe care Alina o putea observa în fiecare zi: la TV, pe internet, în metrou spre locul de muncă, în ziare, pe stradă, în mall-uri, sute de mii de mesaje din partea instituţiilor bancare care îi transmiteau Alinei un singur mesaj: altă modalitate mai uşoară de investiţie nu există.

    Luni, 5 martie 2018, Alina se îndrepta spre locul de muncă în aglomeratul, dar comodul metrou de Pipera. Fiind o tânără programatoare, Alinei îi plăcea să tragă cu ochiul în telefoanele călătorilor pentru a observa cele mai noi poze cu pisici de pe Facebook, cele mai noi poze pe Instagram. Dar de data asta ceva era diferit, întrucât Alinei îi sărise altceva în ochi: o postare pe Facebook arăta că Bursa de Valori de la Bucureşti a adus un randament de 9% în doar două luni din 2018 şi are cea mai mare creştere din Europa. După un calcul instant de IT-st, Alina concluzionează că acest randament ar fi putut fi obţinut la bancă în nouă ani. Nouă ani.

    Să-şi retragă economiile de la bancă, care vor fi erodate de comisioane întrucât sunt retrase înainte de scadenţă, sau să se pună la curent cu investiţiile la bursă dat fiind faptul că în mintea tinerei IT-iste se întorceau peroraţiile pedagocice ale profesorului de economie?

    Alina a ales să consulte presa economică şi a aflat că bursa de la Bucureşti este campioana Europei în primele două luni din 2018 şi că în acest an se poate ajunge la un câştig chiar şi de 12% doar din dividende. Alina a mers mai departe de prima pagină şi a întors cu grijă restul paginilor, până la cea de ”burse şi fonduri mutuale“.

    BVB, CAMPIOANA EUROPEI ÎN DOUĂ LUNI DIN 2018

    BET, principalul indice bursier pentru evoluţia Bursei de Valori de la Bucureşti, a crescut cu 9% în primele două luni din 2018 şi a marcat cel mai ridicat ritm de creştere din rândul burselor europene, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Bloomberg. Spre comparaţie, locul doi a fost ocupat de bursa de la Atena, cu un plus de 4,2%.

    Bursa românească a fost singura piaţă de capital din Europa pe plus în februarie şi a rezistat eroic în contextul în care majoritatea analiştilor americani cântau prohodul pieţelor bursiere după ce indicele Dow Jones, al celei mai mari economii la nivel mondial, a avut o scădere nominală istorică, de peste 1.000 de puncte.

    Valul de scăderi a pornit din SUA după ce Rezerva Federală Americană a dat de înţeles că va urca dobânzile la dolari într-un ritm mai rapid decât s-a crezut iniţial, ceea ce automat va pune presiune pe companiile puternic îndatorate. Investitorii americani au început să vândă acţiuni, iar asiaticii le-au urmat. Ulterior a venit şi rândul europenilor, iar turbulenţele au cuprins întreg sistemul financiar, chiar şi mica bursă de la Bucureşti, catalogată încă drept piaţă de frontieră de agenţiile de clasificare a indicilor bursieri.

    Unii analişti făceau paralele cu căderea bursei americane din 1987, sau chiar cu criza din 2008, iar alţii atrăgeau atenţia că aceste scăderi sunt doar corecţii, evenimente de tipul ”când se va înâmpla“ şi nu de tipul ”dacă se va întâmpla“.

    REZISTENŢA BVB, NEDUMERIREA ALINEI

    Alina era cuprinsă de panică. Şi totuşi, dacă pieţele erau în derivă, cum de a reuşit România să reziste? BVB a crescut cu 1% în februarie şi a rezistat turbulenţelor în faţa unor pieţe de capital mult mai dezvoltate precum cea de la Varşovia, care a scăzut cu 7%, sau Germania, minus 6%.

    ”Odată cu apariţia rezultatelor financiare preliminare care au confirmat în mare măsură previziunile analiştilor, evoluţia pieţei în ansamblu a fost determinată de randamentul la dividend, care se pare că se va situa la niveluri comparabile cu cel de anul trecut (fără însă a ne aştepta la o distribuţie suplimentară)„, spune Lucian Isac, directorul general al Estinvest, una dintre cele mai vechi case de brokeraj din România. |n evidenţă au ieşit Romgaz, la al treilea trimestru consecutiv cu rezultate peste aşteptări şi un rezultat istoric pe 2017, BRD având la rândul său un profit istoric, ceea ce sporeşte şansele ca ambele companii să distribuie dividende generoase.

    COMPANIILE DE STAT, RANDAMENTE MARI

    |n cazul Romgaz, randamentul unui dividend ar fi de 12% în cazul unei distribuiri de 90% din rezultat, aşa cum vrea acţionarul majoritar. Şi nu este singura companie.

    Romgaz, Transgaz, Nuclearelectrica, Conpet Ploieşti sunt doar câteva companii controlate de stat care le-ar putea aduce investitorilor de la bursă randamente chiar şi de 12% doar din dividendele distribuite din profiturile pe 2017.

    Dividendele mari ar urma să vină în contextul în care statul şi-a exprimat intenţia să ceară aproape integral profiturile pe anul trecut, ceea ce înseamnă că de câştigat vor avea şi acţionarii minoritari.

    Anul trecut statul a solicitat 90% din profiturile realizate de companii pe 2016, dar şi banii din rezerve, ceea ce a adus randamente ale dividendelor chiar şi de 60%, cum este cazul Nuclearelectrica, cea mai performantă acţiune din BET în 2017.
    Un investitor care plasează în prezent circa 10.000 de lei în acţiuni Romgaz se poate aştepta ca până la finele acestui an să câştige 1.200 de lei din dividende dacă emitentul va distribui 90% din profit. La aceeaşi sumă depusă într-un depozit, câştigul ar fi de 80 de lei şi poate fi erodat de comisioanele practicate de instituţia de credit.

    DECIZIA ALINEI

    Atrasă de cifrele mari, Alina se decide şi sună la un broker pentru a începe aventura pe bursă. Intermediarul o ascultă cu grijă pe Alina, îi explică grila de comisioane şi poate cel mai important detaliu: investiţiile la bursă nu sunt sigure şi pot aduce pierderi cauzate chiar şi de declaraţii politice nefericite, aşa cum s-a întâmplat în vara anului 2017.

    O declaraţie politică a ministrului de finanţe de atunci, Ionuţ Mişa, avea să aducă scăderea indicelui BET cu 5%, cel mai abrupt declin şi până astăzi. Mişa spunea că fondurile Pilon II, printre cei mai activi investitori de la bursă, urmează să fie desfiinţate. Ulterior şi-a retras declaraţia şi şi-a cerut scuze. Ca să-şi găsească un portofoliu de investiţii echilibrat, Alina decide să meargă şi mai departe în paginile ZF şi găseşte că un bancher de la UBS, care decide unde investeşte 670 mld. euro, spunea că structura unui portofoliu echilibrat ar trebui să fie format din două treimi obligaţiuni şi o treime acţiuni. Iar banii din bănci să fie disponibili rapid doar pentru noi achiziţii.

  • Cuplurile din România, cele mai dornice să pună banii la comun, însă românii economisesc cel mai puţin dintre europeni

    Conform unui nou studiu ING International Survey – Economii 2018, în Europa, 53% dintre cupluri spun că îşi pun banii la comun, însă pentru cuplurile din România practica este mult mai întâlnită, la 71% dintre respondenţi.

    Mai mult de jumătate dintre europenii care declară că sunt fericiţi în relaţia lor (55%) declară că îşi împart finanţele cu partenerul. 46% dintre cei cu probleme în cuplu îşi împart banii cu partenerul. Raportul dintre fericirea în cuplu şi conturile comune este peste media europeanăşi în SUA (69%) sau în Australia (64%).

    Cea mai puternică legătură dintre resurse financiare administrate în comun şi cupluri fericite se vede în România, unde 76% dintre cupluri ţin banii la comun, şi în Spania, unde ajunge procentul la 68%.

    Resursele financiare comune presupun o mai mare transparenţă a cheltuielilor. Însă unul din cinci (21%) europeni ar ascunde unele cheltuieli, economii sau datorii de partenerii lor, în anumite circumstanţe. Motivaţiile lor ţine de fie de faptul că nu vor ca partenerul să ştie cât cheltuiesc (16%) sau vor să îşi ţină datoriile un secret (9%).

    Pe de altă parte, un partener ar alege să nu îşi pună banii într-un cont comun fie că are nevoie de intimitate (34%), pentru că îşi gestionează finanţele mai bine decât partenerul (28%) sau pentru ca partenerul să nu îşi facă griji pentru el (25%).

    Studiul ING International Survey mai arată şi că puţin peste un sfert din gospodăriile din Europa (26%) nu au deloc bani economisiţi. În Europa, cel mai mare număr de persoane fără economii se află în România (36%) şi în Germania (29%), urmate de Belgia, Polonia şi Marea Britanie (fiecare cu 27%). Luxembourg este la polul opus, cu numai 13% dintre persoane care să declare că nu au economii, Luxembourg având cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre cele 15 ţări în care s-a realizat studiul.
     

  • A riscat toţi banii familiei pentru a începe o afacere de care prietenii au râs la început. Acum este una dintre cele mai bogate femei din lume

    În urmă cu 18 ani Sara Blakely a pus bazele unei companii producătoare de ciorapi modelatori cu o cifră de afaceri  de 250 de milioane de dolari. În vârstă de 44 de ani, Blakely a fost numită în martie 2012 cea mai tânără miliardară din Statele Unite care şi-a făcut averea prin forţe proprii de către revista Forbes, iar în prezent are o avere estimată la un miliard de euro.

    Ideea companiei Spanx a pornit de la dresurile pe care Sara era nevoită să le poarte atunci când lucra ca agent de vânzări de faxuri pentru compania Danka. Pe o parte, ciorapii modelatori o stânjeneau, iar pe de-o altă parte o făceau să arate mai atractivă, subţiindu-i corpul. Blakely a născocit ideea colanţilor fără picior, asumându-şi un mare risc odată ce a investit toate economiile sale, în valoare de 5000 de dolari. Cu toate astea, şi-a păstrat jobul, vânzând copiatoare încă doi ani de zile, petrecându-şi nopţile şi weekend-urile ca să realizeze prototipul.

    La 25 de ani, Blakely s-a decis astfel că vrea să aibă propriul produs şi a început să se documenteze. La scurt timp a scris ea însăşi patentul, a ales materialele şi a găsit o fabrică de textile din statul american Carolina de Nord, dispusă să îi producă dresurile modelatoare.

    “Am vrut să creez un produs pe care puteam să-l vând şi singură şi să nu apelez la altcineva. Am vrut să fac ceva pe care puteam să-l vând milioanelor de oameni şi ceva care să-i facă să se simtă bine, a spus ea.  Blakely nu le-a spus nici prietenilor, nici familiei la ce lucra, decât după ce a studiat situaţia îndelung. “Prietenii şi familia au râs când au auzit că ea lucra la această idee pentru mai bine de un an şi au crezut că o să fie o pierdere de vreme”, a scris Gillian Zoe Segal în cartea sa “Getting There: A Book of Mentors”, în urma unui interviu cu Sara.

    Blakely a prezentat prototipul retailerului Neiman-Marcus printr-o demonstraţie care a avut loc la toaleta femeilor. A convins. La numai trei săptămâni, produsul ei era comercializat de retailerul Neiman-Marcus iar vânzările au depăşit aşteptările. Totuşi ea nu şi-a dat demisia de la locul de muncă pentru că “aveam nevoie de securitate, asigurare. Am aşteptat, abia după ce am încheiat contractul cu Neiman Marcus şi Sals Fifth Avenue am avut curajul să-mi dau demisia şi să pornesc pe cont propriu”.

    Despre vânzarea de copiatoare din uşă în uşă spune ca a fost o sesiune de antrenament (7 ani) foarte bună pentru Spanx, deoarece era obişnuită să fie refuzată, iar în primii doi ani ai Spanx “tot ceea ce am auzit a fost nu”.

    Sara s-a ocupat de toate aspectele afacerii sale, de la marketing la logistică şi deşi nu a investit bani în publicitate, dresurile ei au devenit rapid cunoscute, prin intermediul vedetelor care le-au promovat. Realizatoarea americană de televiziune Oprah Winfrey a spus că Spanx este produsul ei preferat. În plus, Spanx a ajuns şi pe paginile revistelor Forbes, Fortune, Entrepreneur, In Style, The New York Times, USA Today, Glamour sau Vogue.

    În 2001, Blakely a semnat un contract cu retailerul online QVC, iar în primele 6 minute de comercializare au fost vândute 8.000 de perechi de dresuri. Spanx a avut vânzări de 4 milioane de dolari în primul an şi de 10 milioane de dolari în cel de-al doilea. Creşterea companiei în următorii ani a fost una spectaculoasă. În prezent, potrivit Forbes, Spanx o cifră de afaceri de 250 de milioane de dolari şi vânzări de 400 de milioane de dolari, conform success.com

    În 2006, după participarea la emisiunea the Rebel Billionaire şi The Inventor, Blakely a pus bazele fundaţiei Sara Blakely Foundation menite să le ajute pe femei prin educaţie şi traininguri de antreprenoriat. Blakely a donat un milion de dolari fundaţiei Oprah Winfrey Leadership Academy, care le ajută pe femeile din Africa de Sud.

    Anul acesta Sara Blakely li s-a alăturat investitorului american Warren Buff şi co-fondatorului Microsoft, Bill Gates în iniţiativa de a dona jumătate din avere spre caritate, devenind astfel prima femeie care face acest lucru.

    Brandul Spanx cuprinde în prezent peste 200 de produse, de la lenjerie intimă la costume de baie şi chiar articole sportive pentru femei şi bărbaţi. Produsele sunt disponibile în peste 40 de ţări. 

  • Cum o reducere de 30 de grame îţi poate aduce economii de aproape 300.000 de dolari

    Câteva grame în plus pot fi cruciale pentru costurile unei companii aeriene.

    Compania aeriană United Airlines efectuează 4500 de zboruri pe zi, iar câteva grame în plus pot costa compania sute de mii de dolari pe an.

    United Airlines a început să folosească hârtie mai uşoară pentru revistele din avioane, făcând fiecare revistă să fie mai uşoară cu aproximativ 30 de grame şi, astfel, economisind 630.000 de litri de combustibil pe an sau 290.000 de dolari.

    Compania are 744 de aeronave de diferite mărimi şi poate transporta între 50 şi 366 de pasageri. Pentru un avion 737, care cară 179 de pasageri, utilizarea hârtiei mai uşoare înseamnă o reducere în greutate de 4,9 kg. Această subţiere a greutăţi aduce companiei o economie de 630.000 de litri de combustibil, respectiv o economie de 290.000 de dolari

    De asemenea, compania a încetat să mai vândă obiecte din duty-free în timpul zborului ceea ce a însemnat o tăiere a costurilor de 2,3 milioane de dolari.

  • Cum a ajuns o tânăra de 29 de ani care trăia din ajutor de somaj să facă aproape 1 milion de dolari

    În 2012 Kimra Luna nu avea niciun ban. Ea împreună cu soţul ei, Seth, şi cu cei doi copii trăiau în California cu socrii ei, încercând să supravieţuiască, informează Business Insider.

    “Timp de patru ani, nici eu, nici soţul meu nu am avut un job constant”, a povestit tânăra de 29 ani. “Aveam ceva economii, dar s-au evaporat repede, trăiam din ajutorul de somaj”, a adăugat ea.

    Seth a reuşit să obţină o slujbă ca şofer şi câştiga îndeajuns să acopere cheltuielile de bază. După şase luni de stat acasă, Luna s-a plictisit aşa că a apelat la economii şi a cumpărat un computer. Kimra Luna şi-a pornit un blog, apoi s-a angajat. Vindea produse de îngrijire a pielii şi suplimente organice. Între timp a început să citească mai multe despre antreprenoriat, iar în primavara anului 2014 şi-a lansat propriul site şi a renunţat la job. Pentru asta a făcut un împrumut de 5000 de dolari, bani pe care i-a folosit pentru crearea site-ului, pentru promovarea pe Facebook şi pe cursuri online.

    Primul ei produs a fost un curs numit “Crushing it on Facebook” (Cum să reuşeşti pe Facebook), în urma căruia a primit cereri pentru consultanţă şi coaching. A început să vândă pachete de coaching, o consultanţă de 12 săptămâni pentru 2.000 de dolari. În primele şase săptămâni a câştigat 10.000 de dolari. Un an mai târziu, compania a înregistrat venituri de 950.000 de mii de dolari.

    În momentul de faţă, principala sursă de venit este un program de marketing de 12 săptămâni “Be True, Brand You”, care costă 2000 de dolari şi care are 500 de studenţi. Ea estimează că lucrează cam 25-30 de ore pe săptămână, dar pentru a conduce afacerea are nevoie de ajutor. “Nu pot să lucrez fără ajutorul oamenilor. Am doi asistenţi care lucrează cam 30 de ore pe săptămână şi un bucătar care îmi prepară mesele”, a spus ea.