BusinessMagazin

Tag: criza

  • Când bogaţii nu mai au bani de lux, nici criza nu este departe. Ceasurile elveţiene îşi găsesc cu greu proprietari pe măsură ce apetitul pentru lux îşi pierde din avânt

    Exporturile elveţiene de ceasuri au crescut modest în ianuarie, în condiţiile în care creşterea economică a încetinit, iar cererea slabă pentru ceasurile de lux afectat sectorul, scrie Bloomberg.

    Exporturile lunare au crescut cu 3,1% până 2,2 miliarde de dolari a anunţat Federaţia Industriei Elveţiene a Ceasurilor. Creşterea a fost  11,8% în prima jumătate a anului trecut. Numărul de ceasuri exportate a crescut cu 2,9%, până la 1,2 milioane, în condiţiile în care livrările de ceasuri ale colaborărilor Blancpain şi Omega ale brandului Swatch au impulsionat cererea în segmentul inferior.

    Analistul Thomas Chauvet de la Citigroup a declarat că cifrele au arătat „un început slab de an”.

    Cumpărătorii de ceasuri elveţiene de lux îşi restrâng cheltuielile pe fondul îngrijorărilor economice şi geopolitice, după un boom al cererii din perioada pandemiei.

    Numărul de ceasuri exportate cu preţuri de peste 3.000 de franci a scăzut cu 4,5% în ianuarie, chiar dacă valoarea lor a crescut cu 4,3%, a precizat Federaţia într-un comunicat. În acelaşi timp, numărul de ceasuri exportate cu un preţ en-gros mai mic de 200 de franci a crescut cu 5,5%, impulsionat de marca omonimă a Swatch Group AG.

    Exporturile către SUA, cea mai mare piaţă pentru ceasurile elveţiene, au crescut cu un modest 2,2% . Exporturile din China au crescut cu 5%, în timp ce livrările către Hong Kong au scăzut cu 4,7%.

    Exporturile de ceasuri au atins un nivel record de 26,7 miliarde de franci elveţieni ca valoare în 2023, dar rata de creştere a vânzărilor a scăzut la doar 3,6% în a doua jumătate a anului, deoarece consumatorii s-au retras.

    Industria ceasurilor de lux este al treilea cel mai mare sector de export din Elveţia şi are aproximativ 60.000 de angajaţi. Producătorii de ceasuri de lux, de la Rolex la Patek Philippe şi până la Vacheron Constantin, vor prezenta noi modele la târgul anual Watches and Wonders, care va avea loc în aprilie la Geneva.

  • Marea Britanie rămâne fără case pentru oamenii săi: Ţara s-a lovit de o penurie de locuinţe, după ce ani la rând şantierele au ratat toate ţintele propuse pentru a rezolva problema. Singurii câştigători ai crizei sunt politcienii care au transformat şantierele blocate în teren de război, iar oamenii rămaşi fără alternative în spectatori

    Marea Britanie se confruntă cu o penurie de locuinţe, iar aceasta riscă să se agraveze şi mai mult în următorii ani. Analiştii sunt de părere că naţiunea s-ar putea lovi de o criză care să aducă deficitul de locuinţe la 100.000 de la an la an, după ce guvernele locale au rămas fără bani cu care să ridice case, scrie Bloomberg.

    Singurii câştigători din criza locuinţelor au ieşit politicienii. În urmă cu mai bine de patru ani, Partidul Conservator aflat la guvernare s-a angajat să construiască 300.000 de locuinţe noi pe an, un obiectiv pe care nu a reuşit să-l atingă în niciun an. Partidul Laburist, care conduce în sondaje, a egalat efectiv acest obiectiv, promiţând în octombrie să construiască 1,5 milioane de locuinţe în cinci ani, în cazul în care va ajunge la putere.

    Promisiunile de campanie ale celor de la putere sună frumos, dar chiar şi dacă s-ar transforma în realitate, tot nu ar fi suficient. Ţara va trebui să facă un efort serios pentru a face faţă crizei, care presupune ridicarea a cel puţin 400.000 de locuinţe pe an, pentru a face faţă creşterii populaţiei – mai ales pe fondul imigraţiei – dar şi pentru a acoperi golul lăsat de cele 300.000 promise anterior de conservatori şi laburişti.

    Problema este că numărul de locuinţe noi care se construiesc anual nu este nici măcar aproape de obiectivele stabilite. Ţara construieşte a construit în medie 200.000 de locuinţe pe an între 2018 şi 2022, mult sub ţintele pe care trebuie să le atingă. Mai mult, şantierele sunt blocate după un deceniu de reduceri bugetare care au lăsat sistemul fără resusele necesare pentru a ridica suficiente case în timp util.

    Aproximativ 1.500 de noi proiecte rezidenţiale private au intrat în construcţie în Marea Britanie anul trecut, cel mai scăzut nivel din cel puţin un deceniu şi cu aproximativ 50% mai mic decât cel al aprobărilor din 2018, potrivit datelor compilate exclusiv pentru Bloomberg de către cercetătorul Glenigan Ltd.

    Victoria în ringul politicii va reveni probabil partidului care va reuşi să se conecteze cu locuitorii, dintre care aproape 35% au închiriat în loc să deţină propria locuinţă la recensământul din 2021.

    Deficitul de locuinţe calculatse bazează pe estimările guvernamentale privind o creştere mai mare a populaţiei, care va proveni aproape în totalitate din imigraţie. Oficiul Naţional de Statistică estimează că numărul de locuitori din Marea Britanie va ajunge la 70 de milioane până la jumătatea anului 2026, ceea ce, potrivit miniştrilor, va pune presiune asupra serviciilor publice, de la şcoli la spitale şi locuinţe.

    Problema lipsei de locuinţe necesită finanţare serioasă, capitol la care autorităţile nu excelează. Finanţarea medie anuală a departamentelor de planificare ale administraţiilor locale a scăzut cu 44% din 2010, în timp ce numărul mediu de angajaţi din aceste departamente s-a redus la mai mult de jumătate în aceeaşi perioadă.

    „Solicitarea unei autorizaţii de construire înseamnă astăzi buzunare adânci şi mult timp de aşteptare. Ca urmare, avem un deficit masiv în ceea ce priveşte numărul de locuinţe noi de toate tipurile care sunt construite, inclusiv cele la preţuri accesibile”, a declarat Ritchie Clapson, cofondator al dezvoltatorului imobiliar PropertyCEO.

    Potrivit datelor guvernamentale, în Anglia au fost construite în medie 58.209 locuinţe la preţuri accesibile pe an în ultimii cinci ani. Federaţia Naţională a Locuinţelor spune că sunt necesare aproximativ 145.000 de locuinţe noi la preţuri accesibile anual pentru a ţine cont de creşterea populaţiei, ceea ce sugerează că ţara nu reuşeşte să construiască nici măcar jumătate din cantitatea necesară.

    „Avem nevoie de o strategie prin care să putem construi locuinţe accesibile cu ajutorul guvernului, dar nu există absolut nicio formă de finanţare”, a declarat Valerie Anslow, primarul oraşului Wellingborough.


     

     

  • Datoria externă a României a ajuns la 170 de miliarde de euro la finalul lui 2023. De la criza din 2008 încoace, datoria a crescut de patru ori

    Datoria externă a României, publică şi privată, a ajuns la aproape 170 mld. euro la finalul lui 2023, arată cele mai recente date publicate de Banca Naţională a României (BNR). Spre comparaţie, la finalul lui 2007, înainte să izbucnească criza financiară din 2008, datoria externă a ţării era de mai puţin de 40 mld. euro.

    45% din datoria externă este publică şi 45% este a companiilor, mai arată datele BNR. De asemenea, Banca Naţională are o datorie externă de 3,3 mld. euro, iar băncile locale au datorii externe de 13 mld. euro.

     

  • Criză fără precedent în a doua economie mondială după ce autorităţile au subestimat una dintre cele mai grave probleme ale ţării

    În China, scăderea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei s-au dovedit mai grave decât se anticipase, iar temerile de un colaps demografic se înmulţesc rapid. Gestionarea consecinţelor economice va fi şi mai greu de realizat, pentru că sistemul se bazează pe o serie de calcule şi concepţii, care nu se mai pliează pe realităţile demografice şi economice actuale, şi care au stat la baza politicii demografice chineze pentru ultimii 40 de ani, scrie The Wall Street Journal.

    Problema demografică cu care se confruntă în prezent a doua economie a lumii, nu a fost prevăzută de arhitecţii politicii chineze a unui singur copil- unul dintre cele mai mari experimente sociale din istorie, care a luat startul în 1980. La acea vreme, guvernele din întreaga lume se temeau că suprapopularea va opri creşterea economică.

    Un cercetător în domeniul rachetelor, care a studiat la Moscova, a fost cel care promovat instituirea unei politici demografice care să încurajeze familiile să se rezume la mai puţini urmaşi.

    Cu toate acestea, politica avea o problemă fundamentală: Era bazată pe o serie de calcule care aplicau modele matematice folosite pentru calcularea traiectoriilor rachetelor la creşterea populaţiei.

    Patru decenii mai târziu, China îmbătrâneşte mult mai devreme decât se anticipase şi începe să se confrunte cu probleme economice. Trecerea la mai puţine naşteri şi o populaţie care îmbătrâneşte rapid ameninţă să frâneze creşterea economică. Într-o generaţie care a crescut fără fraţi şi surori, femeile tinere sunt din ce în ce mai reticente în a avea copii – şi sunt tot mai puţine în fiecare an, iar Beijingul nu reuşeşte să schimbe mentalitatea adusă de această politică.

    Naşterile în China au scăzut cu peste 500.000 anul trecut, potrivit unor date guvernamentale recente, accelerând declinul a populaţiei care a început în 2022. Oficialii au citat o scădere rapidă a numărului de femei de vârstă fertilă – cu peste trei milioane mai puţine decât cu un an mai devreme – şi au recunoscut că au loc „schimbări în mentalitatea oamenilor cu privire la familie, amânarea căsătoriei şi a copiilor”

    Unii cercetători susţin că guvernul subestimează problema, iar populaţia a început să se micşoreze chiar mai devreme.

    În urma publicării datelor, cercetătorii de la Universitatea Victoria din Australia şi de la Academia de Ştiinţe Sociale din Shanghai au prezis că China va avea doar 525 de milioane de oameni până la sfârşitul secolului. Această cifră este în scădere faţă de previziunile lor anterioare de 597 de milioane şi marchează o scădere abruptă faţă de 1,4 miliarde în prezent.

    Pe măsură ce au trecut deceniile, un număr tot mai mare de specialişti în demografie şi economişti au calificat această politică drept depăşită şi eronată. Potrivit acestora, rata de fertilitate din China ar fi scăzut de la sine, pe măsură ce speranţa de viaţă a crescut şi condiţiile economice s-au îmbunătăţit.

    Un factor care a lipsit din calculele demografice ale lui  Partidului era comportamentul uman. Aplicarea uneori brutală a politicii unicului copil de către guvern, care presupunea inclusiv avorturi şi sterilizări forţate, precum şi propaganda răspândită timp de zeci de ani despre beneficiile unei familii mici, au transformat opţiunea de a avea cât mai puţini urmaşi în singura realitate a chinezilor.

    Chiar şi atunci când Beijingul a renunţat la politica copilului unic în 2015, liderii nu au abolit cu totul restricţiile privind naşterea. În schimb, au trecut doar la o politica celor doi copii. Acum, Beijingul îi îndeamnă pe oameni să aibă trei, trâmbiţând necesitatea de a reveni la o „cultură favorabilă familiei”.

    Antreprenori, economişti şi demografi au încercat să tragă un semnal de alarmă cu privire la cât de importantă este rederesarea situaţiei demografice pentru eocnomie.

    Specialiştii în demografie au estimat că ţara trebuie să aloce 5% din produsul său intern brut – aproximativ echivalentul cheltuielilor pentru educaţie – pentru subvenţii directe în vederea promovării naşterilor şi a reducerii costurilor de creştere a copiilor pentru ca rata de fertilitate să revină la 1,4, rata medie a economiilor avansate.

  • Politica unui dezastru demografic: China declanşat o criză fără precedent, care lasă în urmă o populaţie mult prea bătrână să mai conteze pentru sistemul economic şi prea puţini tineri care să ţină în viaţa economia

    În China, scăderea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei s-au dovedit mai grave decât se anticipase, iar temerile de un colaps demografic se înmulţesc rapid. Gestionarea consecinţelor economice va fi şi mai greu de realizat, pentru că sistemul se bazează pe o serie de calcule şi concepţii, care nu se mai pliează pe realităţile demografice şi economice actuale, şi care au stat la baza politicii demografice chineze pentru ultimii 40 de ani, scrie The Wall Street Journal.

    Problema demografică cu care se confruntă în prezent a doua economie a lumii, nu a fost prevăzută de arhitecţii politicii chineze a unui singur copil- unul dintre cele mai mari experimente sociale din istorie, care a luat startul în 1980. La acea vreme, guvernele din întreaga lume se temeau că suprapopularea va opri creşterea economică.

    Un cercetător în domeniul rachetelor, care a studiat la Moscova, a fost cel care promovat instituirea unei politici demografice care să încurajeze familiile să se rezume la mai puţini urmaşi.

    Cu toate acestea, politica avea o problemă fundamentală: Era bazată pe o serie de calcule care aplicau modele matematice folosite pentru calcularea traiectoriilor rachetelor la creşterea populaţiei.

    Patru decenii mai târziu, China îmbătrâneşte mult mai devreme decât se anticipase şi începe să se confrunte cu probleme economice. Trecerea la mai puţine naşteri şi o populaţie care îmbătrâneşte rapid ameninţă să frâneze creşterea economică. Într-o generaţie care a crescut fără fraţi şi surori, femeile tinere sunt din ce în ce mai reticente în a avea copii – şi sunt tot mai puţine în fiecare an, iar Beijingul nu reuşeşte să schimbe mentalitatea adusă de această politică.

    Naşterile în China au scăzut cu peste 500.000 anul trecut, potrivit unor date guvernamentale recente, accelerând declinul a populaţiei care a început în 2022. Oficialii au citat o scădere rapidă a numărului de femei de vârstă fertilă – cu peste trei milioane mai puţine decât cu un an mai devreme – şi au recunoscut că au loc „schimbări în mentalitatea oamenilor cu privire la familie, amânarea căsătoriei şi a copiilor”

    Unii cercetători susţin că guvernul subestimează problema, iar populaţia a început să se micşoreze chiar mai devreme.

    În urma publicării datelor, cercetătorii de la Universitatea Victoria din Australia şi de la Academia de Ştiinţe Sociale din Shanghai au prezis că China va avea doar 525 de milioane de oameni până la sfârşitul secolului. Această cifră este în scădere faţă de previziunile lor anterioare de 597 de milioane şi marchează o scădere abruptă faţă de 1,4 miliarde în prezent.

    Pe măsură ce au trecut deceniile, un număr tot mai mare de specialişti în demografie şi economişti au calificat această politică drept depăşită şi eronată. Potrivit acestora, rata de fertilitate din China ar fi scăzut de la sine, pe măsură ce speranţa de viaţă a crescut şi condiţiile economice s-au îmbunătăţit.

    Un factor care a lipsit din calculele demografice ale lui  Partidului era comportamentul uman. Aplicarea uneori brutală a politicii unicului copil de către guvern, care presupunea inclusiv avorturi şi sterilizări forţate, precum şi propaganda răspândită timp de zeci de ani despre beneficiile unei familii mici, au transformat opţiunea de a avea cât mai puţini urmaşi în singura realitate a chinezilor.

    Chiar şi atunci când Beijingul a renunţat la politica copilului unic în 2015, liderii nu au abolit cu totul restricţiile privind naşterea. În schimb, au trecut doar la o politica celor doi copii. Acum, Beijingul îi îndeamnă pe oameni să aibă trei, trâmbiţând necesitatea de a reveni la o „cultură favorabilă familiei”.

    Antreprenori, economişti şi demografi au încercat să tragă un semnal de alarmă cu privire la cât de importantă este rederesarea situaţiei demografice pentru eocnomie.

    Specialiştii în demografie au estimat că ţara trebuie să aloce 5% din produsul său intern brut – aproximativ echivalentul cheltuielilor pentru educaţie – pentru subvenţii directe în vederea promovării naşterilor şi a reducerii costurilor de creştere a copiilor pentru ca rata de fertilitate să revină la 1,4, rata medie a economiilor avansate.

  • De la podea la podium şi înapoi: Povestea lui Rene Benko, unul dintre cele mai grele nume din lumea imobiliarelor. S-a lăsat de şcoală, a devenit un criminal cu acte în regulă, iar apoi a fondat un imperiu de miliarde de dolari care s-a prăbuşit în ceea ce avea să devină cel mai grav caz de faliment imobiliar de la criza din 2008 încoace

    Rene Benko este omul care a stat în spatele Signal Holding, una dintre cele mai mari companii private din Austria care a activat în domeniul imobiliar şi care a fost cap de afiş în ceea ce avea să devină cel mai grav caz de faliment al unei companii imobiliare de la criza din 2008 şi până în prezent.

    Drumul lui Benko către vârf n-a fost unul uşor. Magnatul cu o avere cândva estimată la aproape şase miliarde de dolari, a abandonat liceul la doar 17 ani şi a fost condamnat pentru dare de mită în 2012.

    Atunci, Benko a cooperat cu Ivo Sander, fost prim-ministru croat pentru a-l convinge pe controversatul politician italian Silvio Berlusconi să scape Signal Holding de taxele pe care compania trebuia să le plătească pentru proiectele sale din Milano, scrie Wall Street Journal.

    Benko, în vârstă de 46 de ani, a fost crescut într-o familie modestă din Innsbruck, un oraş austriac pitoresc situat în Alpi. După abandonarea liceului fostul magnat imobiliar s-a ocupat de transformarea mansardelor unor clădiri rezidenţiale în apartamente de lux, convingându-i pe rezidenţii reticenţi de la etajele inferioare să accepte planurile sale, oferindu-se să instaleze lifturi pe cheltuiala sa. În final, businessul său a devenit avantajos pentru tot cei implicaţi.

    Pentru face pasul către imobiliare şi a deschide un business în toată regula austriacul a avut nevoie de bani serioşi. El a rezolvat problema finanţării după ce a convins un moştenitor al unei benzinării să vină cu cash pentru ideile sale de business. Odată ce problema banilor a fost rezolvată, Benko a dat undă verde proiectelor sale, iar imperiul său de business începea să capete contur la începutul anilor 2000. Două decenii mai târziu, mai exact în 2019, Signa Holding,se putea lăuda că deţine clădirea Chrysler din New York, una dintre cele mai emblematice asseturi imobiliare din lume.

    Valoarea proprietăţilor raportate de principalele sale două companii imobiliare – Signa Prime şi Signa Holding – a crescut la 3,6 miliarde de euro în 2014, a depăşit 10 miliarde de euro în 2017 şi a sărit de 18 miliarde de euro până în 2020 – o creştere extraordinară într-un sector cu evoluţie lentă precum cel imobiliar.

    Cu toate acestea, în ciuda succesului şi a rezultatelor raportate, Benko s-a lovit de o problemă care în doar doi ani a ajuns să-i scufunde imperiul: profitabilitatea companiei arăta fantastic, însă doar pe hârtie. În realitate, compania încasa pierdere după pierdere, creditorii şi investitorii băteau la uşa lui Benko după banii împrumutaţi, iar Signal Holding începea să se prăbuşească încet.

    Între 2017 şi 2021, companiile lui Rene Banko raportau un profit de 3,4 miliarde de euro. Signa Holding a majorat din pix cifrele privind profitul, pentru că în caz contrar ar fi fost forţată să recunoască că se confruntă cu pierderi semnificative.

    Tot în aceeaşi perioadă, Signa a făcut autorităţile austriece să ridice din sprâncene după ce a plătit dividende de 1,9 miliarde de euro, în ciuda faptului că încasase doar 1,6 miliarde de euro venituri din chiriile generate de clădirile sale, o situaţie cel puţin neobişnuită pentru un jucător imobiliar de mare anvergură.

    Până în 2023, compania a fost forţată să renunţe la mai mult proiecte imobiliare, să lichideze o serie de business-uri mai mici şi să facă paşi în spate în timp ce continua să se confrunte cu scandaluri pe bandă rulantă şi să „sângereze” cash.

    Lovitura finală pentru Signa Holding şi Rene Benko a venit în noiembrie 2023 când compania n-a reuşit să plătească o obligaţiune de 200 de milioane de dolari. Eşecul a declanşat o serie de falimente în lanţ care au culminat cu prăbuşirea totală a imperiului imobiliar construit de omul de afaceri austriac pe parcursul ultimilor 20 de ani.

    După faliment, austriacul a ieşit din rândurile miliardarilor şi a dispărut în anonimitate. De numele lui  Benko, care cândva făcea parte din clasamentul Forbes ai celor mai bogaţi oameni de pe planetă, nu se mai leagă decât un grafic al averii realizat de celebra publicaţie şi un faliment ale cărui repercusiuni asupra lumii imobiliarelor nu sunt cunoscute nici astăzi în totalitate.


     

     

  • Criza apei: locuitorilor din Catalonia li se interzice să-şi spele maşinile şi să-şi umple piscinele

    Pachetul de măsuri va afecta aproximativ şase milioane de oameni din 200 de comunităţi, atât urbane cât şi rurale, potrivit Reuters. Măsurile se vor aplica şi în al doilea oraş ca mărime din Spania, Barcelona.

    Decizia a fost luată după ce specialiştii au avertizat că rezervoarele cu apă au pierdut aproape 16% din cantitatea totală.

    Copacii vor fi irigaţi doar cu ape reziduale, în timp ce umplerea piscinelor va fi interzisă, inclusiv la unităţile turistice. Piscinele vor fi alimentate doar parţial la cluburile sportive, dar administratorii vor fi nevoiţi să închidă duşurile.

    Încălcarea noilor prevederi va fi pedepsită cu amenzi de până la 3.000 de euro.

  • Ce se întâmplă cu compania responsabilă de cea mai gravă criză imobiliară cu care s-a confruntat vreodată China

    China Evergrande Group a primit ordin de lichidare din partea unui tribunal din Hong Kong, declanşând un proces dificil de divizare a unuia dintre cei mai importanţi jucători din industria imobiliară chineză şi declanşatori ai crizei imobiliare cu care se confrună a douăa economie a lumii, scrie Bloomberg.

    Decizia de luni a judecătoarei Linda Chan din Hong Kong este cea mai recentă întorsătură într-o saga în care Evergrande a acumulat datorii de peste 300 de miliarde de dolari în timpul boom-ului imobiliar alimentat de datorii din China, înainte de a se transforma în emblema unei crize a pieţei care dă puţine semne că se va termina. Constructorul a fost evaluat la doar 275 de milioane de dolari luni, înainte ca tranzacţionarea acţiunilor sale să fie oprită, în scădere cu peste 99% faţă de vârf.

    Prăbuşirea Evergrande este de departe cel mai mare factor care a tras în jos creşterea economică a Chinei şi a dus la un număr record de falimente din partea dezvoltatorilor. Lichidarea va fi un test pentru a verifica puterea juridică a instanţelor din Hong Kong în China, unde se află majoritatea activelor Evergrande. De asemenea, orice nouă conducere va trebui să se descurce cu vânzările de active într-o industrie lipsită de lichidităţi şi de încredere.

    Lichidarea va fi urmărită îndeaproape de investitorii globali, care au retras miliarde de dolari din China continentală, în parte din cauza îngrijorărilor legate de condiţiile inegale de concurenţă pentru capitalul străin, în timp ce preşedintele Xi Jinping înăspreşte controlul Partidului Comunist asupra economiei.

    Este posibil ca factorii de decizie politică să fie nevoiţi să echilibreze priorităţi concurente în timp ce încearcă să consolideze încrederea investitorilor, asigurându-se în acelaşi timp că locuinţele neterminate sunt construite şi că sistemul financiar rămâne rezistent la problemele industriei imobiliare.

    În timp ce instanţele din Hong Kong au emis cel puţin trei ordine de lichidare pentru alţi dezvoltatori chinezi de la începutul crizei în 2021, niciunul nu se apropie de Evergrande în ceea ce priveşte complexitatea, mărimea activelor şi numărul de părţi interesate. Există, de asemenea, puţine semne că lichidarea colegilor mai mici Jiayuan International Group şi Yango Justice International Ltd., o unitate a Yango Group Co., avansează semnificativ.

    Procedurile de insolvenţă din Hong Kong au o recunoaştere limitată în China, ale cărei instanţe pot, de asemenea, să numească administratori în propriile jurisdicţii. Acest lucru lasă deschisă problema creanţelor disponibile pentru deţinătorii de obligaţiuni în dolari în valoare de 17 miliarde de dolari ale Evergrande acoperite în planul de restructurare propus de acesta.

    Majoritatea obligaţiunilor denominate în dolari ale Evergrande s-au tranzacţionat la aproximativ 1,5 cenţi pe dolar începând de vineri, un indiciu că investitorii au aşteptări scăzute privind rambursarea şi şansele dezvoltatorului imobiliar.

  • Apar tot mai multe semne de criză. Cea mai mare maşinărie de bani din lume începe să dea rateuri şi pentru prima dată după mulţi ani îşi ratează obictivele

    Fondul suveran de investiţii al Norvegiei, în valoare de 1.600 de miliarde de dolari, nu a reuşit să îşi atingă indicatorul de referinţă pentru prima dată în ultimii cinci ani, pe fondul pierderilor din sectorul imobiliar necotat, chiar dacă pieţele bursiere şi-au revenit.

    Fondul a revenit pe profit anul trecut, câştigând 16,1%, echivalentul a aproximativ 213 miliarde de dolari, potrivit unui comunicat de marţi. Acesta a fost sub indicele său de referinţă cu 18 puncte de bază, o primă ratare de acest fel din 2018, scrie Bloomberg.

    Creat în anii 1990 pentru a gestiona veniturile din petrol şi gaze ale Norvegiei în străinătate, fondul este cel mai mare deţinător de acţiuni din lume, iar randamentele sale depind în mare măsură de mişcările pieţei.

    Fondul – cunoscut sub numele de Norges Bank Investment Management – investeşte în conformitate cu un mandat strict definit de Ministerul de Finanţe şi încearcă să profite la maximum de marja sa de manevră limitată. Deţine, de asemenea, active în domeniul veniturilor fixe, al proprietăţilor imobiliare şi al infrastructurilor regenerabile, dar nu are voie să se ocupe de anumite clase de active, cum ar fi fondurile de capital privat.

    Luând cuvântul la Forumul Economic Mondial de la Davos la începutul acestei luni, directorul general Nicolai Tangen a reiterat că se pregăteşte pentru performanţe mai slabe ale pieţelor în anii următori, deoarece este probabil ca presiunile inflaţioniste să se menţină.

    NBIM a câştigat aproximativ 21% la acţiuni – care au reprezentat peste 70% din activele sale – şi a crescut uşor cu 6,1% la investiţiile sale cu venit fix. Deţinerile sale imobiliare necotate au scăzut cu peste 12%, în timp ce randamentul pentru infrastructura de energie regenerabilă necotată a fost de 3,7%.

    Guvernul norvegian a depus 711 miliarde de coroane (68 de miliarde de dolari) în fond în 2023. Valoarea de piaţă a fondului a urcat acum la 1.600 de miliarde de dolari.

  • Semne de criză la orizont: Cel mai mare fond suveran din lume şi-a ratat pentru prima oară în cinci ani ţintele de creştere

    Fondul suveran de investiţii al Norvegiei, în valoare de 1.600 de miliarde de dolari, nu a reuşit să îşi atingă indicatorul de referinţă pentru prima dată în ultimii cinci ani, pe fondul pierderilor din sectorul imobiliar necotat, chiar dacă pieţele bursiere şi-au revenit.

    Fondul a revenit pe profit anul trecut, câştigând 16,1%, echivalentul a aproximativ 213 miliarde de dolari, potrivit unui comunicat de marţi. Acesta a fost sub indicele său de referinţă cu 18 puncte de bază, o primă ratare de acest fel din 2018, scrie Bloomberg.

    Creat în anii 1990 pentru a gestiona veniturile din petrol şi gaze ale Norvegiei în străinătate, fondul este cel mai mare deţinător de acţiuni din lume, iar randamentele sale depind în mare măsură de mişcările pieţei.

    Fondul – cunoscut sub numele de Norges Bank Investment Management – investeşte în conformitate cu un mandat strict definit de Ministerul de Finanţe şi încearcă să profite la maximum de marja sa de manevră limitată. Deţine, de asemenea, active în domeniul veniturilor fixe, al proprietăţilor imobiliare şi al infrastructurilor regenerabile, dar nu are voie să se ocupe de anumite clase de active, cum ar fi fondurile de capital privat.

    Luând cuvântul la Forumul Economic Mondial de la Davos la începutul acestei luni, directorul general Nicolai Tangen a reiterat că se pregăteşte pentru performanţe mai slabe ale pieţelor în anii următori, deoarece este probabil ca presiunile inflaţioniste să se menţină.

    NBIM a câştigat aproximativ 21% la acţiuni – care au reprezentat peste 70% din activele sale – şi a crescut uşor cu 6,1% la investiţiile sale cu venit fix. Deţinerile sale imobiliare necotate au scăzut cu peste 12%, în timp ce randamentul pentru infrastructura de energie regenerabilă necotată a fost de 3,7%.

    Guvernul norvegian a depus 711 miliarde de coroane (68 de miliarde de dolari) în fond în 2023. Valoarea de piaţă a fondului a urcat acum la 1.600 de miliarde de dolari.