După ce au preluat anul trecut The Big Bend Sentinel, din oraşul Marfa, un săptămânal fondat în 1926, care de-abia se susţinea din abonamente şi publicitate, noii săi proprietari s-au gândit să-l ajute să se finanţeze cu un local. A apărut astfel Sentinel, un cafe-bar unde se pot aduna localnicii să lucreze, iar turiştii să se relaxeze, în care proprietarii publicaţiei vând băuturi, iar mâncarea este asigurată de bucătari care închiriază bucătăria. Redacţia funcţionează într-o încăpere alăturată, uneori jurnaliştii ieşind să lucreze şi ei în local. Mai mult, Sentinel poate fi închiriat şi pentru evenimente, solicitările în acest sens fiind discutate la şedinţele de sumar.
Tag: cautare
-
Defectul ascuns al WhatsApp care te poate face să renunţi la folosirea aplicaţiei
WhatsApp este una dintre cele mai populare aplicaţii folosite în prezent, cu peste 1,5 miliarde de utilizatori. În perioada recentă, au început să apară mai multe întrebări despre tehnologia de încriptare a aplicaţei.
De exemplu, un specialist al publicaţiei internaţionale Forbes a scris despre faptul că chaturile de pe WhatsApp pot fi găsite cu uşurinţă datorită faptului că motorul de căutare Google indexa inkuri către conversaţii ce se presupunea că sunt private.Specialişti în intimitatea online s-au revoltat după ce s-a descoperit că numere de telefon ale 48 de participanţi dintr-un grup de chat între organizaţii non-guvernamentale acreditate de Naţiunile Unite au fost dezvăluite.
Din senin însă, linkurile către conversaţii nu au mai fost disponibile pe Google. O sursă a Forbes a declarat că acesta este un efect al unei schimbări tacite făcute de proprietara WhatsApp, Facebook, în ideea de a împiedica indexarea conversaţiilor de către Google.A fost o mişcare binevenită, chiar dacă a fost una făcută fără transparenţă. Totuşi, linkurile către chaturile WhatsApp sunt în continuare disponibile pe alte motoare de căutare. Mai rău, Facebook a declarat cercetătorului din securitate care a descoperit această problemă, demumit in online HackrzVijay, că problema este „decizie intenţionată referitoare la produs şi administratorii de grupuri „pot să invalideze linkul dacă îşi doresc asta”.
Problema nu va dispărea prea curând – jurnalistul axat pe multimedia al publicaţiei germane Deutsche Welle, Jordan Wildon, unul dintre cei care au descoperit această problemă, a aratat săptămâna aceasta că peste 60.000 de grupuri sunt în continuare accesibile online. Articolul detaliază modul în care un cercetătpr în securitate, Lav Kumar, a descoperit că informaţia era în continuare disponibilă publicului larg în arhivele publice ale internetului. Wildon a testat la întâmplare peste 1.000 de linkuri şi a descoperit că jumătate dintre acestea erau chat-uri active.
„Chiar şi fără să te alături activ unui grup, numele acestuia, imaginea şi numărul de telefon al creatorului acestuia sunt disponibile pentru toată lumea”, reiese din articol. Mai rău decât atât, „este posibil să vezi numerele de telefon a până la 256 de participanţi, precum şi alte informaţii şi adăugarea numerelor contactelor unei persoane poat esă dezvăluie numele lor în aplicaţie.”
WhatsApp a declarat pentru DW: „Arătăm toate numerele în grupuri pentru siguranţa oamenilor, astfel încât să ştie cine va primi mesajele.” Marile organizaţii au început deja să nu mai folosească atât de mult WhatsApp – dacă foloseşti funcţia de grup pentru chaturi la locul de muncă, devii vulnerabil – unele companii din UE ii instruiesc deja pe angajaţi să folosească Signarl, o altă aplicaţie, destinată conversaţiilor în siguranţă; la fel este şi Wickr.
-
Cum afectează piaţa muncii joburile care acum 20 de ani nu existau şi pe care acum le caută tot mai multă lume. „Vreau să muncesc doar câteva ore pe zi sau în weekend”
- Vreau să muncesc doar câteva ore pe zi sau în weekend – pot să fac ridesharing sau livrări la domiciliu.
- Am acumulat deja suficientă experienţă în carieră şi în viaţă încât pot să o împărtăşesc şi altora – mă fac speaker motivaţional.
- Sunt carismatic şi îmi place să filmez – pot să îmi fac un vlog şi să trăiesc din asta – la orice vârstă.
- Îmi place să călătoresc – pot să fiu plătit pentru această pasiune ca blogger de călătorii.
Lista joburilor prezentului este deschisă, cu noi roluri care se adaugă acesteia pe măsură ce economia colaborativă se dezvoltă. Care sunt transformările prin care trece piaţa muncii odată cu avalanşa joburilor noi?
Tehnologia şi-a pus amprenta în toate domeniile, iar dacă sunt oameni care spun că noile tehnologii şi digitalizarea elimină anumite meserii, antreprenori, oameni de afaceri şi specialişti în resurse umane spun că tot tehnologia dă viaţă altor joburi. Astfel, prin dezvoltarea tehnologiei s-a conturat economia colaborativă, care defineşte sistemul socio-economic clădit pe conceptul folosirii în comun a resurselor fizice şi umane. Un avantaj al economiei colaborative, din punct de vedere concurenţial, constă în faptul că existenţa platformelor colaborative conduce la intrarea pe piaţă a unor noi actori economici, ceea ce generează o ofertă mai mare şi mai variată, atât de locuri de muncă, cât şi de servicii. Business MAGAZIN împreună cu OLX au organizat clubul „Joburi noi, meserii vechi”, în cadrul căreia antreprenori din domeniile colaborative, oameni de afaceri şi specialişti de HR au discutat despre viitorul noilor joburi şi despre potenţialul de dezvoltare al economiei colaborative.
Noile joburi – livrator la domiciliu, şofer de ride-sharing, vlogger, influencer sau youtuber – au început să-şi creioneze piaţa deja de câţiva ani şi în România, iar factorii ce stau la baza dezvoltării acestor domenii sunt veniturile suplimentare şi programul flexibil.
Antreprenorii care au pus bazele unor aplicaţii precum Glovo, Bolt, Free Now, dar şi specialişti în resurse umane prezenţi în cadrul conferinţei „Joburi noi, meserii vechi”, organziată de Business Magazin în parteneriat cu OLX, spun că în următorii cinci ani trei din zece angajaţi vor lucra în economia colaborativă, segment de piaţă dezvoltat de aceste aplicaţii care practic intermediază cererea şi oferta de pe piaţă.
„Economia colaborativă va creşte ca pondere, iar din totalul celor 5 milioane de angajaţi cel puţin 25% vor lucra în economia colaborativă în următorii cinci ani. Dar trebuie să luăm în calcul schimbările legislative şi alte fluctuaţii”, a spus în cadrul conferinţei Andrei Frunză, CEO al Free Now (fosta Clever).
Termenul „economie colaborativă“ (sharing economy sau gig economy) a prins rădăcini încă de la începutul anilor 2000, odată cu înfiinţarea noilor modele de afaceri, precum Uber, Airbnb, Glovo, Bolt, Free Now. Însă conceptul consumului colaborativ a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, când companiile de profil au început să se dezvolte şi să atragă din ce în ce mai mulţi oameni – atât la nivel de salariaţi, cât şi la nivel de clienţi – prin anunţurile publicate pe platforme de recrutare, precum OLX şi nu numai.
-
A dat lovitura! Afacerea din România care dă peste cap toate calculele: Te costă o nimica toată să produci, dar un kilogram se vinde cu 25.000 de dolari!
Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat în imediata apropiere a Timişoarei de unul dintre foştii viceprimari ai oraşului. Adrian Orza, actual consilier local independent din Timişoara, mare pasionat de agriculturã bio, în special de ardei iuţi, crede că a dat lovitura.
Timişoreanul a reuşit să obţină primele răsaduri de ardei iuţi din soiul Aji Charapita, considerat cel mai scump ardei din lume. Conform siteurilor de specialitate, un kilogram de Aji Charapita costă între 11.000 şi 25.000 de dolari. “L-am primit de la o cunoştinţă de peste ocean, o timişoreancă plecată de ceva ani în America şi care ştie despre pasiunea mea pentru soiuri vechi şi ciudate.
E prima dată când încerc. Am văzut că au germinat foarte puţine, semn că sunt valoroase”, spune Adrian Orza. Ardeii provin din Peru, iar de abia de câţiva ani au început să fie cultivaţi şi în Europa, însă cu mare dificultate, pentru că se adaptează foarte greu la alte condiţii climaterice, informează Rador.
Aji Charapita are forma unor boabe de mazăre şi, pe cât este de mic, pe atât este de iute. Acest soi de ardei este foarte căutat de restaurantele de lux care îl preferă sub formă de pudră de boia. “Am înţeles că sunt unii cultivatori în Europa care livrează în restaurante de lux pentru că se caută arome deosebite. Sunt şi destul de iuţi, dar se pare că au o aromă deosbită”, mai spune Orza.
Pe lângã Aji Charapita, Adrian Orza a reuşit sã obţină răsaduri şi de la un soi de ardei foarte rar. Adrian Orza cultivă în sera sa de la Şag, printre cele mai inedite soiuri de ardei iuţi, şi renumitul Carolina Reaper – ultimul campion mondial în domeniu, cel mai iute ardei din lume pe scara Scoville, scrie descopera.ro
-
Cine vrea să conducă un portofoliu de 1.200 mld. dolari? Se caută şef pentru Fondul Suveran al Norvegiei, cel mai mare din lume
Fondul Suveran al Norvegiei, un colos cu active de peste 1.200 mld. dolari, îşi caută un nou şef după ce Yngve Slyngstad îşi încheie mandatul de peste un deceniu.
Perioada limită pentru depunerea aplicaţiilor în vederea angajării s-a încheiat vineri, iar Norvegia aşteaptă acum să afle cine va conduce una dintre cele mai importante instituţii ale ţării, potrivit FT.
Pe hârtie, jobul nu sună impresionant încât este prezentat drept şefia Norges Bank Investment Management, o divizie a băncii centrale din Norvegia. Practic, cine ocupă această poziţie conduce cel mai mare fond suveran din lume.
De când a fost fondat pentru a gestiona câştigurile industriei petroliere norvegiene în urmă cu un sfert de secol, Fondul Suveran a crescut de la o ciudăţenie de 200 milioane dolari la un mamut de investiţii cu active de 1.200 miliarde dolari. Poziţiile investiţionale de astăzi le aduc norvegienilor o participaţie medie de 1,4% în toate companiile listate din lume.
Schimbarea de conducere la vârful colosului vine într-un moment de cotitură pentru Fondul Suveran şi pentru rolul său în Norvegia.
După ce a crescut exponenţial în ultimul deceniu cu ajutorul perioadelor de creştere înregistrate pe bursele internaţionale, au început să apară întrebări cu privire la startegia de investiţii şi la influenţa pe care o exercită.
„Fondul a devenit atât de mare şi atât de important pentru Norvegia încât această numire nu este doar despre a găsi persoana potrivită, ci reprezintă şi o oportunitate pentru întregul sistem să se gândească ce fel de fond vrea să facă din acesta, cum vor să funcţioneze”, spune unul dintre candidaţi.
Decizia cu privire la succesorul lui Syngstad trebuie să vină în această primăvară – într-o perioadă care intersectează în mod neobişnuit de multe schimbări de poziţii în managementul fondului.
Pentru prima dată în ultimii şapte ani, Norvegia are un nou ministru de Finanţe, Jan Tore Sanner, care în 2013 declara pentru FT că ţara ar trebui să se gândească să spargă în bucăţi fondul.
Mai mult, banca centrală va avea un nou viceguvernator, care va fi responsabil cu supravegherea fondului şi a managementului operaţional.
-
Colaje cu gunoaie: cum face artă din ceea ce mulţi dintre noi aruncă un artist din San Francisco
Artistul, scrie San Francisco Chronicle, refuză să cumpere altceva decât clei sau cuttere, preferând să caute materialele pentru lucru prin gunoaiele oraşului. Ideea i-a venit atunci când, angajat de un restaurant dintr-un loc izolat să realizeze nişte lucrări, nu a putut ajunge la un magazin pentru cele necesare şi a fost nevoit să utilizeze ce găsea, cum ar fi hârtie şi carton rămase de la local. La San Francisco, Zombres colindă pe la anumite magazine de unde cere deşeuri, în special ambalaje cu anumite culori, din care realizează diverse tablouri.
-
O piaţă care creşte şi tot creşte
„Comparativ cu ţările din Asia, precum India şi Filipine, cu care concurăm pe activităţile primare din outsourcing – relaţii cu clienţii şi suport tehnic de bază (n. red.) – şi unde sistemul educaţional este bun ca şi la noi, românii se diferenţiază fiindcă sunt mult mai proactivi – vin cu idei noi şi ştiu ce pot face în plus, pe lângă procedura standard dintr-o anumită situaţie, astfel încât să rezolve problema clientului sau să îmbunătăţească relaţia cu acesta”, a explicat pentru Business MAGAZIN Vladimir Sterescu, country manager al Computer Generated Solutions (CGS) România.
Subsidiara locală a companiei americane CGS – unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de outsourcing de pe piaţa autohtonă – a fost înfiinţată în urmă cu 17 ani, portofoliul de servicii de externalizare oferit devenind de atunci tot mai complex.
„În 2003, când am început aici în România, ofeream doar servicii de tip customer service (relaţii cu clienţii – n.red.), help desk, suport tehnic de nivel 1, colectare de creanţe şi telesales. Apoi am adăugat suport tehnic de nivel 2 şi activităţi financiare – emiţi facturi, le trimiţi, primeşti banii, ai acces în contul clientului ş.a.m.d., după care au urmat şi serviciile de suport tehnic de nivel 3 şi tot aşa”, a precizat el.Ca atare, din cei 4.000 de oameni care lucrează în prezent pentru CGS în România, aproape jumătate se ocupă de activităţile primare în outsourcing, iar restul sunt specializaţi în activităţile mai complexe. Spre exemplu, angajaţii CGS România care lucrează în departamentul de servicii financiare sunt absolvenţi de ASE şi/sau au experienţă în domeniul bancar. Echipa s-a format acum cinci ani, în prezent ajungând la 600 de persoane.
„Clienţii vor la pachet serviciile primare de externalizare şi cele complexe. În ceea ce priveşte productivitatea angajaţilor, aceasta este mult mai mare la noi în România faţă de ţările din Asia spre exemplu. Românii pot rezolva mai multe taskuri pe oră decât cei din Asia. Astfel, calculul de cost per minut/acţiune devine similar sau chiar mai mic”, a menţionat Vladimir Sterescu. În plus, cel puţin pe serviciile de voce, americanii nu mai vor să audă accentul asiatic, preferându-l pe cel din Europa.
Evoluţia pieţei de outsourcing – de la scădere de costuri la eficientizarea businessului
În perioada 1980-1990, când fenomenul de outsourcing lua amploare la nivel global, acesta reprezenta în primul rând un model prin care companiile mari urmăreau să îşi scadă costurile, însă acum externalizarea proceselor de business este un mod de a eficientiza businessul, oferind acces la forţă de muncă specializată şi flexibilă.În prezent, pe piaţa locală de business process outsourcing (BPO) activează aproximativ 25.000 de angajaţi, număr aflat în continuă creştere de la an la an. CGS România estimează că doar au fost realizate circa 2.000 – 2.500 de recrutări pe segmentul BPO. În consecinţă, şi salariile din industrie au crescut, câştigul mediu net pentru un angajat din sectorul de outsourcing situându-se la aproximativ 2.800 de lei, la care se adaugă şi o serie de beneficii precum bonuri de masă sau asigurări de sănătate ş.a.m.d. În ceea ce priveşte retenţia personalului din industrie – o provocare în ultimii ani – şeful CGS România a precizat că anul trecut a adus şi o scădere a fluctuaţiei cu mult sub media altor ţări cu tradiţie în outsourcing. Astfel, în acest moment, în România rata de rotaţie a personalului este de circa 35% pe an, în timp ce în ţări precum SUA, Filipine sau India ajunge la procente cuprinse între 80% şi chiar 110%.
„Dacă în urmă cu 15 ani România nu exista pe harta internaţională a outsourcingului, iar acum cinci ani se regăsea încă pe lista celor mai ieftine ţări în ceea ce priveşte externalizarea proceselor de business, astăzi lucrurile arată diferit. Piaţa locală este preferată de către companiile multinaţionale, mai ales datorită nivelului crescut de educaţie a angajaţilor din industrie şi posibilităţii acestora de a susţine proiecte complexe”, a subliniat el.
Cel mai mare jucător de pe piaţa de outsourcing din regiunea Europei de Est este Polonia, care a reuşit să ajungă la acest nivel datorită proximităţii faţă de ţările din vest. „Polonia era pe harta outsourcingului deja în 2003, iar România nu era. În Polonia sunt mai multe oraşe mari, circa 7-8, care au o populaţie crescută şi unde s-au dezvoltat ca atare şi multe centre de outsourcing. În ceea ce priveşte costurile, acestea sunt duble faţă de cele din România, iar acolo este de asemenea foarte greu să mai crească industria de outsourcing, fiindcă şi cea software s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, concurând piaţa BPO”, a spus Vladimir Sterescu.
Centre importante de outsourcing în regiune mai sunt în Cehia, la Praga, unde însă profilul industriei de outsourcing este de a angaja vorbitori nativi ai limbilor străine pe care le au în portofoliu. Astfel, ei nu angajează doar cehi, ci şi foarte mulţi tineri din vestul Europei care vin la studii acolo şi lucrează în timpul facultăţii sau se relochează cu totul după absolvire.
„Mai este Slovacia, unde s-au făcut câteva centre mari ale giganţilor din IT la Bratislava, însă oraşul este mic şi nu mai este loc de creştere de mai mulţi ani. Iar Bulgaria este de asemenea saturată din punctul de vedere al capacităţii de a angaja oameni noi”, a punctat el, adăugând că în România mai este însă loc mult de creştere pe piaţa serviciilor de BPO, în condiţiile în care însuşi Bucureştiul, precum şi alte oraşe din ţară – Braşov, Cluj-Napoca, Iaşi şi Sibiu – mai pot oferi încă volume. „Bucureştiul a fost din nou campion anul trecut, la fel ca şi în 2018. Şi va continua să fie şi în următorii ani”, a spus Sterescu.
CGS Constanţa, cel mai nou
pariu al americanilor pe piaţa
din România
Odată cu diversificarea portofoliului de servicii oferite, CGS România şi-a mărit şi echipa, deschizând centre şi în afara Bucureştiului. Astfel, compania americană are în prezent şapte centre în România – Bucureşti, Braşov, Sibiu, Târgu-Jiu, Miercurea Ciuc, Galaţi şi Constanţa.
Centrul din Constanţa este de altfel cel mai nou pariu al CGS în România, compania americană ocolind până acum oraşul de la mare, din cauza sezonalităţii pe piaţa forţei de muncă. „Industria de outsourcing a ocolit până acum Constanţa pentru că ne-a fost frică că vara angajaţii vor pleca să lucreze în turism. Acum însă nu se mai angajează doar constănţeni în turism, iar salariile din outsourcing au crescut – faţă de acum trei ani s-au dublat, faţă de acum cinci ani sunt de trei ori mai mari, iar comparativ cu acum zece ani sunt de 5-6 ori mai mari”, a explicat el.
Centrul CGS din Constanţa este axat pe livrarea de servicii de externalizare în limba engleză, persoanele angajate până acum fiind ingineri. Acum, în centrul CGS din Constanţa lucrează aproximativ 50 de persoane, iar până la finalul acestui an echipa se va mări la 100 de oameni. În prezent, pentru un vorbitor de limba engleză din domeniul de outsourcing salariul net se situează la aceeaşi valoare ca media din industrie, de 2.800 lei pe lună, la care se adaugă spre exemplu sporul de noapte sau comisioane de vânzări.
„În cadrul CGS, toţi angajaţii au o parte variabilă a salariului – un procent care începe de la 5% şi ajunge până la 20-30%”, a punctat Sterescu. El a adăugat că este foarte greu să angajezi pe acelaşi tipar în acelaşi oraş pe termen lung, mai ales persoane care sunt dispuse să lucreze noaptea, pe fusul orar american. „Când mizezi pe creştere în acelaşi oraş, pui presiune pe piaţa muncii, mai ales în alte oraşe din ţară care au circa 250.000 de locuitori, faţă de 3-4 milioane de locuitori în Capitală. Misiunea noastră a fost să ne extindem uşor-uşor în ţară, în jurul Bucureştiului.” În industria de outsourcing, cele mai multe proiecte vin din zonele telecom, IT şi software, dar şi din retail, asigurări şi domeniul bancar, la fel fiind şi în cazul CGS. „Anul trecut cele mai multe contracte au venit din industria telecom”, a precizat şeful CGS România.
Majoritatea clienţilor CGS România sunt din SUA, peste 55% din cei 4.000 de angajaţi ai companiei americane pe plan local fiind vorbitori de limba engleză. „Procentul se va mări către 60-65%. În rest, sunt vorbitori de limba germană, franceză, italiană şi spaniolă, însă volumele europene sunt mai mici decâte cele din SUA”, a menţionat el.Afaceri în continuă creştere
Anul trecut, afacerile locale ale americanilor de la CGS s-au situat la la aproximativ 276 mil. lei, în creştere cu 12% comparativ cu 2018, avansul fiind generat de extinderea activităţii pe segmentele financiar, suport tehnic, dar şi pe zona de telesales şi channel enablement, ca urmare a atragerii în portofoliu a unor proiecte de complexitate ridicată. Pentru 2020, CGS România şi-a bugetat o creştere de peste 10%, atât a businessului, cât şi a numărului de angajaţi. Astfel, subsidiara locală a CGS va ajunge la finalul acestui an la afaceri de peste 300 milioane lei şi la o echipă de circa 4.400 de persoane.
„Am semnat foarte multe contracte în 2019, majoritar fiind tot businessul venit din SUA. Un contract din SUA generează circa 200-300 de joburi. Vom continua să angajăm preponderent vorbitori de limba engleză şi în principal în Bucureşti. Cu contractele pe care le avem semnate până acum, ar trebui să creştem per total cu 400-500 de persoane net anul acesta. Dacă vom mai încheia noi contracte, vom face mai multe recrutări”, a afirmat Vladimir Sterescu.
În prezent, businessul CGS România generat de companii locale este minoritar, însă în creştere, 500 de angajaţi fiind dedicaţi clienţilor autohtoni, care activează în principal în domeniile telecom, IT, comerţ online şi bancar. „Ne dorim să ne extindem în continuare local, vrem să atragem companiile de utilităţi, pentru că ele au volume mari, şi reţele de clinici medicale private. Încercăm să educăm statul, nu neapărat zona de utilităţi. Sunt o grămadă de spitale în România, spre exemplu”, a menţionat şeful CGS România.
Clienţii locali ai companiei americane cer în principal serviciile de bază pentru outsourcing. „Companiile din România sunt la stadiul în care activităţile mai complexe sunt încă păstrate intern. Îţi trebuie un anumit nivel de maturitate pentru a putea externaliza şi activităţile mai complexe. Pentru multinaţionalele care activează şi pe plan local, lucurile sunt mai simple, fiindcă bugetele lor sunt construite pentru a externaliza”, a explicat el.
Per total, întreaga piaţă de BPO din România va creşte anul acesta, atât în ceea ce priveşte valoarea, cât şi volumul proiectelor realizate la nivel local. Astfel, pentru anul 2020, reprezentanţii companiei estimează un avans de aproape 10% al valorii pieţei de profil. În plus, ei anticipează că, treptat, companiile mijlocii vor accesa tot mai mult servicii de outsourcing, înţelegând valoarea adăugată pe care o poate aduce externalizarea. -
„Eu m-am operat la picior, nu am fost la o cură de dezalcoolizare”, ”Mi s-a părut că îi vine rău în timp ce vorbeşte”, ”Sunteţi născuţi din pixul lui Dragnea.” În timp ce liderii partidelor se distrează cu căderea Guvernului, 547 de români pleacă din ţară, 1.300 îşi caută de lucru în afară, 3 copii mor, iar 130 mil. lei se adună la datoria noastră
Partidele politice din Parlament şi-au pierdut miercuri, 5 februarie 2020, vremea să voteze o moţiune de cenzură pe care cei mai mulţi o consideră un blat între PNL şi PSD.
PSD a trecut moţiunea de cenzură cu 261 de voturi, iar PNL în frunte cu liderul Ludovic Orban, sub auspiciile preşedintelui României Klaus Iohannis îi felicitau pe pesedişti că au reuşit democratic să dărâme Guvernul şi astfel să deschidă calea unor alegeri anticipate.
Înainte de vot, parlamentarii au făcut un adevărat spectacol, fiecare încercând să iasă în evidenţă ca să prindă un breaking-news la televizor:
„Eu m-am operat la picior, nu am fost la o cură de dezalcoolizare” spunea fostul premier Victor Ponta adresându-se actualului premier Ludovic Orban.
”Mi s-a părut că îi vine rău în timp ce vorbeşte”, spunea fostul ministru PSD al sănătăţii, Florin Bodoc, adresându-se premierului Orban
”Sunteţi născuţi din pixul lui Dragnea” a fost una dintre replicile lui Ludovic Orban.
În timp ce liderii politici îşi vedeau de treaba lor, pentru care sunt plătiţi de români şi de companiile care fac business, din ţară plecau astăzi încă 547 de români (anual pleacă din ţară 200.000 de români), încă 1.300 de români îşi căutau de lucru pe site-urile de recrutare online (pe eJobs 500.000 de români îşi caută într-un an un job în afară) 3 copii până la vârsta de un an mureau (mortalitatea infantilă în România este de 1.044 de copii într-un an), iar la datoria publică se adaugă încă 130 de milioane de lei(28 de milioane de euro), bani cu care poţi să faci o şcoală, o clădire de birouri sau şase kilometri de autostradă.
Sper că preşedintele Iohannis este mulţumit de ce s-a întâmplat în Parlament pentru că el este promotorul alegerilor anticipate prin care speră ca PNL să preia puterea şi să schimbe cursul României.
Dar mai degrabă aş vrea ca în perioada de guvernare Iohannis şi PNL, aceste date de mai sus – câţi români pleacă din ţară, câţi copii mor, cât se mai adaugă la datoria publică – să se îmbunătăţească, adică să mai scadă, până acum tot au crescut.
Până una alta, guvernul PNL trăieşte din perioada de consum de pe vremea PSD-ului, iar lumea aşteaptă să vadă investiţiile promise în campanie
-
Ce cultură organizaţională poţi să creezi într-o companie, când aproape 50% din angajaţi îşi caută un alt job, iar gradul de retenţie este extrem de mic?
Este puţin probabil după aceste cursuri să se schimbe ceva în cultura companiei, nu pentru că lumea nu ar vrea, ci pentru că ar trebui să depună un efort în acest sens şi atunci lucrurile se schimbă. Conform unui sondaj făcut de eJobs, cea mai mare platformă de recrutare online din România, la începutul anului, printre clienţii ei, 44% dintre cei intervievaţi spun că doresc să schimbe jobul în 2020, 30% vor o mărire de salariu, 24% vor un job mai aproape de casă, iar 22% vor să se dezvolte profesional.
Ceea ce frapează însă este faptul că aproape jumătate din angajaţi, pentru că am putea face o extrapolare, vor să schimbe jobul, iar acest lucru este mai important decât o mărire de salariu. Când ai un grad de retenţie atât de mic iar angajaţii se gândesc mai mult cum să plece mai repede din companie, şansele de a dezvolta o cultură organizaţională sunt nule. Nu ştiu de ce oamenii cred că o cultură organizaţională poate fi implementată în companiile mari şi mijlocii, cu sute, mii şi zeci de mii de angajaţi.
Se poate vorbi de o cultură organizaţională care se creează informal, fără un PowerPoint în faţă, doar atunci când se formează o companie, când fondatorul, proprietarul, liderul încearcă să-şi adune oamenii lângă el şi să dea un obiectiv, un ţel, un scop. Atunci energia şi determinarea liderului îi fac şi pe ceilalţi să-l urmeze şi aşa se creează o anumită cultură. Când companiile încep să se mărească, când numărul de angajaţi creşte, acea cultură organizaţională începe să-şi piardă din putere: vin oameni din alte părţi, din alte companii, cu alte culturi, vin şefi noi, care la rândul lor încep să-şi aducă sau să-şi selecteze oameni după chipul şi asemănarea lor, iar totul se schimbă.
Cultura organizaţională informală, care era iubită de toată lumea, începe să fie înlocuită cu un PowerPoint, cu fraze mari care nu au acoperire în realitate, cu cifre fără suflet şi în final cu bifarea unor puncte dintr-o agendă de HR. O cultură organizaţională nu se poate crea dintr-un PowerPoint.
Multinaţionalele, care au ajuns companii globale, cu sute de mii şi milioane de angajaţi, au ca obiectiv crearea unei culturi organizaţionale care să fie adoptată de toată lumea. Iar această cultură să reziste în timp, indiferent de cine sunt liderii. Dar ce te faci când apar evenimente neprevăzute, cum a fost cazul şefului de la McDonald’s, care a avut o relaţie cu una dintre angajate fără să raporteze la HR. De altfel, cultura, dacă putem să-i spunem aşa, interzicea acest gen de relaţii.
Noul şef a decis să nu mai pună accent pe petrecerile din firmă, care aveau ca scop întărirea legăturilor dintre angajaţi, pentru ca bărbaţii să nu mai fie tentaţi să treacă peste linia de demarcaţie. Pe măsură ce companiile cresc, cultura organizaţională este înlocuită cu regulamente de ordine interioară, cu drepturi şi obligaţii, cu avantaje dar şi cu dezavantaje, cu foarte multe lucruri care sunt scrise.
O cultură organizaţională bună trebuie mai degrabă să nu fie scrisă, ci să existe pur şi simplu. Revenind la cazul din România, în care 44% dintre angajaţi vor să-şi schimbe jobul în 2020, cifra este dărâmătoare: asta înseamnă că jumătate dintre angajaţii dintr-o companie vin la job gândindu-se şi căutând un alt loc de muncă, şi asta în timpul programului. Companiile din România, indiferent că sunt româneşti sau străine, se confruntă cu această vânzoleală de angajaţi care nu ştiu încotro să apuce, ce să facă, dar ştiu sigur că vor să plece. Dacă creşterea salarială obţinută este de nerefuzat, intrarea într-o altă cultură organizaţională nu mai contează, la fel cum nici nu contează cel care va fi noul şef.
Câteodată te întrebi, citind un CV cu foarte multe schimbări de joburi, de ce alte companii angajează persoana respectivă. Pentru că ştiu că imediat ce se va instala în noua companie îşi va căuta alta. Pe de altă parte angajaţii, şi cei vechi care devin frustraţi, şi cei noi care devin prea repede nemulţumiţi, dezamăgiţi de realitatea noului job, aşteaptă ca cineva, mai ales de la HR, să le inducă o cultură organizaţională care să schimbe lucrurile, ceea ce nu se poate. PowerPointul şi consultanţii nu ţin loc de realitate. -
Produsul tradiţional românesc care i-a dat gata pe străini. Este apreciat în marile capitale europene
Produsele tradiţionale româneşti din industria alimentară sunt recunoscute şi foarte căutate deocamdată doar pe plan intern, însă treptat brânzeturile, dulciurile sau mezelurile locale ar putea să fie mult mai căutate de străini după exemplul parmezanului italienesc, al jamonului spaniol sau al brânzei franţuzeşti Camembert. Însă, cum pot deveni produsele tradiţionale româneşti un brand de ţară la export?
„Eu cred că produsele tradiţionale româneşti pot deveni un brand de ţară prin dezvoltarea culturii gastronomice locale. Gustul tezaurizează perfect istoria produselor şi tocmai de aceea trebuie să ne aplecăm cu atenţie asupra turismului gastronomic care este punctul de pornire în poziţionarea şi evident evoluţia, brandurilor de produse tradiţionale româneşti“, consideră Carmen Gavrilescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS).
Însă, în termeni de turişti străini atraşi România stă la coada Europei, dar niciun guvern nu a pus turismul pe un plan important, ceea ce a lăsat piaţa locală fără nicio strategie în nicio categorie de turism, inclusiv cel gastronomic. Practic, creşterea numărului de turişti din ultimii ani a venit prin promovarea României de către alţi turişti care au descoperit frumuseţile locale sau de românii plecaţi la muncă în străinătate. De exemplu, în 2018, România a primit doar 2,8 milioane de turişti străini, de trei ori mai puţini ca Bulgaria şi de şase ori mai puţini ca Ungaria.
Cu toate acestea, Carmen Gavrilescu spune că un rol important în dezvoltarea unui brand comun o au chiar asociaţiile de producători, atât în faţa societăţii, cât şi a consumatorilor, dar şi în faţa autorităţilor atunci când e vorba de înregistrarea şi protecţia sistemelor de calitate.
„Provocarea noastră, a asociaţiilor, este să dezvoltăm programe care să îmbunătăţească imaginea produselor şi să conştientizeze consumatorii cu privire la calitatea produselor şi a metodelor de producţie, astfel încât să crească cererea pe piaţa internă şi să încurajeze deschiderea de noi pieţe“, a mai spus Carmen Gavrilescu.
Asociaţia a fost fondată în anul 2014 şi este compusă din producătorii Agricola Bacău, Scandia Sibiu, Salsi Sinaia (parte din grupul Angst), Cris-Tim, Aldis cu fabrica din Călăraşi şi Reinert. Salamul de Sibiu este unul dintre produsele tradiţionale româneşti şi are o istorie de peste 130 de ani. Asociaţia Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS) a obţinut certificarea produsului de salam de Sibiu cu distincţia europeană a calităţii IGP (Indicaţie Geografică Protejată) în octombrie 2018.
Asociaţia a obţinut o finanţare de la Uniunea Europeană de circa 1,5 milioane de euro pentru această certificare, dar membrii au contribuit şi cu fonduri proprii. Unul dintre cei mai importanţi paşi făcuţi de România în direcţia realizării unei strategii pentru promovarea produselor alimentare româneşti este realizarea Registrului naţional al produselor tradiţionale (RNPT), conform Ordinului nr.724 din 29 iulie 2013 privind atestarea produselor tradiţionale. Atunci autorităţile au încercat să facă ordine în ceea ce priveşte produsele tradiţionale, în condiţiile în care mulţi producători fie foloseau materii prime din afara ţării pentru a realiza mezeluri sau brânzeturi, fie se foloseau denumiri cunoscute pentru produse, dar nu respectau reţetele tradiţionale.
Conform datelor de pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Regionale (MADR), sunt înregistrate peste 770 de produse tradiţionale româneşti din categorii precum dulciuri, brânzeturi, produse de panificaţie, preparate din peşte sau mezeluri. Produsele trebuie să fie alimentare, fabricate pe teritoriul naţional şi pentru care se utilizează materii prime locale, nu are în compoziţia lui aditivi alimentari, sunt realizate după o reţetă tradiţională. Totodată, produsele care vor să primească această „stampilă“ trebuie să aibă un mod de producţie şi/sau de prelucrare şi un procedeu tehnologic tradiţional şi care se distinge de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii.
De exemplu, producătorii au înregistrat produse precum Urdă Viofanny (Botoşani), Pâinea lui Cuza (Vrancea), Telemea de capră transilvăneană din Moiad (Sălaj), Poale-n brâu de Tocileni (Botoşani), Zacuscă bănăţană din vinete (Caraş-Severin) sau plăcintă întinsă de Turnu (Arad).
Pe de altă parte, mulţi producători îşi încearcă norocul la târguri internaţionale, promovarea la acest tip de evenimente fiind de multe ori susţinută din bugetul de stat. De exemplu, la târgul internaţional Anuga din Germania participă anual câţiva zeci de producători locali, mulţi dintre ei având în portofoliu produse tradiţionale.