BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Răzbunarea perfectă a unui antreprenor, după ce a fost refuzat de toate băncile. A găsit o altă metodă de finanţare şi a creat un lanţ de restaurante uriaş. Astăzi este cunoscut în toată lumea

    Deşi băncile l-au respins, Alan Yau nu s-a lăsat descurajat în visul său de a-şi deschide propria afacere, aşa că a găsit o cale să obţină finanţare pentru a porni pe calea antreprenoriatului, deschizând Wagamama, un lanţ de restaurante cunoscut astăzi în toată lumea.

    Alan Yau s-a născut pe 11 noiembrie 1962 în Sha Tau Kok Hong Kong. În 1975 familia sa a emigrat în Marea Britanie, stabilindu-se în King’s Lynn, Norfolk.

    În 1992, antreprenorul a pus bazele lanţului de restaurante cu specific asiatic Wagamama. Numele companiei are mai multe traduceri din limba japoneză, cea mai folosită fiind „copil obraznic“.

    Anterior, Yau lucrase pentru o companie din Watford, înainte de a intra în lumea antreprenoriatului alături de tatăl său, pornind un take-away cu mâncare chinezească, experienţă pe care spune că a încercat-o doar ca pe un hobby.

    În lansarea Wagamama, Yau a întâmpinat mai multe provocări, în special legate de obţinerea finanţării pentru investiţia iniţială. După ce a fost refuzat de bănci, a apelat la investitori privaţi, care au fost dispuşi să îi acorde încrederea, dar şi fondurile necesare. El s-a retras din companie în 1997, la doar 5 ani de la fondare. Într-un interviu acordat HI CHI Integrated Health Institute, antreprenorul a spus că cea mai mare greşeală a fost să aducă în companie un partener de investiţii cu capital de risc, în 1996, şi că a fost naiv acceptând condiţiile oferite, adăugând că asta a fost una dintre cele mai importante lecţii învăţate în carieră.

    În 2018, lanţul de restaurante a fost achiziţionat de The Restaurant Group într-o tranzacţie de 559 de milioane de lire sterline, după ce fusese deţinut de Duke Street Capital, care îl cumpărase pentru suma de 215 milioane de lire de la Lion Capital LLP (în portofoliul căruia trecuse pentru 103 milioane de lire, de la proprietarul iniţial, Graphite Capital).

    Prima unitate a companiei a fost închisă permanent în vara anului 2016. În urma pandemiei de COVID-19, grupul din portofoliul căreia face parte Wagamama alături de alte branduri ca Frankie & Benny’s, Chiquito, Garfunkel’s şi Filling Station a închis 250 de restaurante, închideri traduse în pierderea locului de muncă pentru aproximativ 4.500 de angajaţi.

    În prezent, Wagamama are circa 200 de locaţii răspândite la nivel internaţional. Printre celelalte businessuri pornite de Yau sau care l-au avut alături doar ca investitor, se numără restaurantele Busaba Eathai, Hakkasan, Yauatcha, Babaji, Duck and Rice, Park Chinois, dar şi brutăria Princi, deschisă în Soho. Antreprenorul spune că îşi găseşte inspiraţia pentru preparatele restaurantelor sale în călătoriile pe care le face şi susţine că pentru a avea succes în această industrie călătoritul este esenţial.

    Pentru activitatea sa din domeniu, Alan Yau a primit Ordinul Imperiului Britanic.
     

  • Un cântăreţ de pian a avut un vis: să îşi deschidă propriul dance cafe. A eşuat, dar nu a renunţat şi a fondat un business cunoscut în toată lumea, care a ajuns chiar şi la noi

     

    Cu studiile nefinalizate, fost cântăreţ de pian în barurile austriece şi cu un vis neîmplinit de a-şi deschide propriul dance café, antreprenorul Karl Wlaschek a reuşit totuşi să pună bazele unui business de miliarde: Billa, inclus astăzi în portofoliul gigantului Rewe Group.

     

    Karl Wlaschek s-a născut pe 4 august 1917 în Viena. După absolvirea liceului a studiat, timp de câteva semestre, chimia la Universitatea Tehnică din capitala austriacă. A fost însă nevoit să renunţe la studii când a fost chemat în armată; a luptat în Franţa şi Uniunea Sovietică. După sfârşitul celui de-al doilea război mondial a lucrat sub pseudonim, ca pianist, în diverse baruri din mai multe oraşe, printre care Kitzbühel şi Schlosshotel Velden. Unul dintre marile sale obiective, pe care nu a reuşit să îl realizeze din lipsă de bani, a fost acela de avea o cafenea cu ring de dans. În schimb, în 1953 a deschis o parfumerie – Margareten, unde comercializa produse de brand la preţuri reduse. Ca rezultat, în doar şapte ani a reuşit să extindă businessul la o reţea de 45 de unităţi. Motivat de acest prim succes antreprenorial, Wlaschek a hotărât să extindă acelaşi concept şi în retail, redenumind, în 1961, afacerea sub brandul Billa (traducerea numelui fiind „magazin ieftin”).

    În anii ’90 afacerea s-a extins şi în afara graniţelor, iar în 1996 antreprenorul a hotărât să vândă compania gigantului german Rewe Group, într-o tranzacţie de 1,1 miliarde de euro. Fuziunea a fost raportată către Comisia Europeană în luna iulie a aceluiaşi an, fiind aprobată o lună mai târziu.  Ulterior, Wlaschek a activat în industria imobiliară, investind în peste 100 de proprietăţi, printre care opt palate şi clădirea Bursei de Valori din Viena. Karl Wlaschek a fost căsătorit de cinci ori şi a avut doi copii, din primul şi al doilea mariaj. În decembrie 2005 el şi-a deschis şi un post de radio. În noiembrie 2005, Adolf Haslinger, fostul rector al Universităţii din Salzburg şi unul dintre cei mai vechi prieteni ai antreprenorului a publicat o biografie autorizată a acestuia: „Karl Wlaschek. O istorie a succesului”.

    Wlaschek a murit pe 31 mai 2015, la vârsta de 97 de ani, în Graz. De-a lungul carierei, a primit o serie de medalii şi recunoaşteri din partea autorităţilor vieneze. La moartea sa, antreprenorul avea o avere estimată de publicaţia internaţională Forbes la circa 4,2 miliarde de dolari. Anul trecut, Rewe Group, din portofoliul căruia Billa face parte, a înregistrat venituri de 75,3 miliarde de euro. În România, compania a fost prezentă între anii 1999 şi 2015, când reţeaua de 86 de magazine a fost achiziţionată de Carrefour într-o tranzacţie de 97 de milioane de euro.

  • Povestea incredibilă a fondatorului uneia dintre cele mai importante companii farmaceutice din Europa, executat de un partid pronazist

    Povestea lui Gedeon Richter, fondatorul gigantului farmaceutic cu acelaşi nume, este una dintre tragicele poveşti ale milioanelor de evrei executaţi în timpul celui de-al doilea război mondial. Este însă, totodată, şi povestea unui om care, în ciuda ororilor suferite, prin invenţiile sale şi activitatea din industrie a salvat, şi continuă să salveze, viaţa a milioane de oameni.

    Gedeon Richter s-a născut pe 23 septembrie 1872 în Ecséd, Ungaria, în familia unor evrei. La un an de la naşterea sa părinţii lui au murit, iar el a crescut în oraşul Gyöngyös. Începând cu 1890, antreprenorul a început să lucreze ca stagiar într-o farmacie, iar cinci ani mai târziu a absolvit facultatea de farmacie din cadrul Universităţii din Budapesta.

    Ulterior, Richter a început să călătorească şi să viziteze diverse farmacii şi companii farmaceutice din Europa, studiindu-le procesul de fabricaţie a medicamentelor. În 1901 el a cumpărat o farmacie din Budapesta, numită Eagle, unde a început să producă medicamente, punând bazele businessului de astăzi. Şase ani mai târziu a deschis prima fabrică de medicamente din Ungaria.

    În 1902 el s-a căsătorit cu Anna Winkler, alături de care a avut un fiu, László, care i-a călcat pe urme, intrând în industria farmaceutică.

    Primele produse care au adus succesul afacerii au fost un tip de aspirină şi un dezinfectant sub formă de tablete, pe care le-a patentat în 1912 şi care au jucat un rol important în primul război mondial. La începutul celui de-al doilea război mondial, compania deţinea deja o reţea de zece reprezentanţe răspândite în cinci ţări.

    În 1942, din cauza legilor antisemite, Richter a fost înlăturat din funcţia de director, iar accesul în fabrică i-a fost interzis. O vreme, a reuşit să conducă compania de la distanţă, cu ajutorul unor angajaţi de încredere. În toamna anului 1944 activitatea fabricii a încetat aproape complet, însă antreprenorul, deşi a avut şansa plece în Elveţia, nu a vrut să părăsească compania. Pentru un timp, a fost ascuns şi protejat, alături de soţia sa şi alţi o mie de evrei, de către arhitectul şi diplomatul suedez Raoul Wallenberg, cunoscut pentru faptul că a salvat în acest fel un număr important de oameni.

    În cele din urmă a fost însă prins şi ucis, în iarna anului 1944, pe 30 decembrie, fiind împuşcat şi aruncat în Dunăre de către membrii Partidului Crucii cu Săgeţi, un partid maghiar pronazist şi antisemit.

    După război, fabrica a fost reconstruită în Kőbánya, sub numele Richter Pharmaceutical Factory. O serie dintre produsele inventate de antreprenor, printre care un medicament care reglează tensiunea arterială, sunt încă folosite în medicină. Acum, în casa familiei sale funcţionează o şcoală, iar camera în care s-a născut este folosită ca sală de fitness.

    În prezent, compania este listată la Bursa de la Budapesta şi este unul dintre cei mai importanţi jucători din Europa de Est din această industrie, cu operaţiuni în peste 40 de pieţe. În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, multinaţionala a înregistrat o cifră de afaceri de 1,57 miliarde de dolari.

  • Povestea incredibilă a fondatorului uneia dintre cele mai importante companii farmaceutice din Europa, executat de un partid pronazist

    Povestea lui Gedeon Richter, fondatorul gigantului farmaceutic cu acelaşi nume, este una dintre tragicele poveşti ale milioanelor de evrei executaţi în timpul celui de-al doilea război mondial. Este însă, totodată, şi povestea unui om care, în ciuda ororilor suferite, prin invenţiile sale şi activitatea din industrie a salvat, şi continuă să salveze, viaţa a milioane de oameni.

    Gedeon Richter s-a născut pe 23 septembrie 1872 în Ecséd, Ungaria, în familia unor evrei. La un an de la naşterea sa părinţii lui au murit, iar el a crescut în oraşul Gyöngyös. Începând cu 1890, antreprenorul a început să lucreze ca stagiar într-o farmacie, iar cinci ani mai târziu a absolvit facultatea de farmacie din cadrul Universităţii din Budapesta.

    Ulterior, Richter a început să călătorească şi să viziteze diverse farmacii şi companii farmaceutice din Europa, studiindu-le procesul de fabricaţie a medicamentelor. În 1901 el a cumpărat o farmacie din Budapesta, numită Eagle, unde a început să producă medicamente, punând bazele businessului de astăzi. Şase ani mai târziu a deschis prima fabrică de medicamente din Ungaria.

    În 1902 el s-a căsătorit cu Anna Winkler, alături de care a avut un fiu, László, care i-a călcat pe urme, intrând în industria farmaceutică.

    Primele produse care au adus succesul afacerii au fost un tip de aspirină şi un dezinfectant sub formă de tablete, pe care le-a patentat în 1912 şi care au jucat un rol important în primul război mondial. La începutul celui de-al doilea război mondial, compania deţinea deja o reţea de zece reprezentanţe răspândite în cinci ţări.

    În 1942, din cauza legilor antisemite, Richter a fost înlăturat din funcţia de director, iar accesul în fabrică i-a fost interzis. O vreme, a reuşit să conducă compania de la distanţă, cu ajutorul unor angajaţi de încredere. În toamna anului 1944 activitatea fabricii a încetat aproape complet, însă antreprenorul, deşi a avut şansa plece în Elveţia, nu a vrut să părăsească compania. Pentru un timp, a fost ascuns şi protejat, alături de soţia sa şi alţi o mie de evrei, de către arhitectul şi diplomatul suedez Raoul Wallenberg, cunoscut pentru faptul că a salvat în acest fel un număr important de oameni.

    În cele din urmă a fost însă prins şi ucis, în iarna anului 1944, pe 30 decembrie, fiind împuşcat şi aruncat în Dunăre de către membrii Partidului Crucii cu Săgeţi, un partid maghiar pronazist şi antisemit.

    După război, fabrica a fost reconstruită în Kőbánya, sub numele Richter Pharmaceutical Factory. O serie dintre produsele inventate de antreprenor, printre care un medicament care reglează tensiunea arterială, sunt încă folosite în medicină. Acum, în casa familiei sale funcţionează o şcoală, iar camera în care s-a născut este folosită ca sală de fitness.

    În prezent, compania este listată la Bursa de la Budapesta şi este unul dintre cei mai importanţi jucători din Europa de Est din această industrie, cu operaţiuni în peste 40 de pieţe. În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, multinaţionala a înregistrat o cifră de afaceri de 1,57 miliarde de dolari.

  • Antreprenorul care, după ce a fost respins de bănci, a găsit propria soluţie pentru a-şi finanţa afacerea. Este acum cunoscut în toată lumea

    Deşi băncile l-au respins, Alan Yau nu s-a lăsat descurajat în visul său de a-şi deschide propria afacere, aşa că a găsit o cale să obţină finanţare pentru a porni pe calea antreprenoriatului, deschizând Wagamama, un lanţ de restaurante cunoscut astăzi în toată lumea.

    Alan Yau s-a născut pe 11 noiembrie 1962 în Sha Tau Kok Hong Kong. În 1975 familia sa a emigrat în Marea Britanie, stabilindu-se în King’s Lynn, Norfolk.

    În 1992, antreprenorul a pus bazele lanţului de restaurante cu specific asiatic Wagamama. Numele companiei are mai multe traduceri din limba japoneză, cea mai folosită fiind „copil obraznic“.

    Anterior, Yau lucrase pentru o companie din Watford, înainte de a intra în lumea antreprenoriatului alături de tatăl său, pornind un take-away cu mâncare chinezească, experienţă pe care spune că a încercat-o doar ca pe un hobby.

    În lansarea Wagamama, Yau a întâmpinat mai multe provocări, în special legate de obţinerea finanţării pentru investiţia iniţială. După ce a fost refuzat de bănci, a apelat la investitori privaţi, care au fost dispuşi să îi acorde încrederea, dar şi fondurile necesare. El s-a retras din companie în 1997, la doar 5 ani de la fondare. Într-un interviu acordat HI CHI Integrated Health Institute, antreprenorul a spus că cea mai mare greşeală a fost să aducă în companie un partener de investiţii cu capital de risc, în 1996, şi că a fost naiv acceptând condiţiile oferite, adăugând că asta a fost una dintre cele mai importante lecţii învăţate în carieră.

    În 2018, lanţul de restaurante a fost achiziţionat de The Restaurant Group într-o tranzacţie de 559 de milioane de lire sterline, după ce fusese deţinut de Duke Street Capital, care îl cumpărase pentru suma de 215 milioane de lire de la Lion Capital LLP (în portofoliul căruia trecuse pentru 103 milioane de lire, de la proprietarul iniţial, Graphite Capital).

    Prima unitate a companiei a fost închisă permanent în vara anului 2016. În urma pandemiei de COVID-19, grupul din portofoliul căreia face parte Wagamama alături de alte branduri ca Frankie & Benny’s, Chiquito, Garfunkel’s şi Filling Station a închis 250 de restaurante, închideri traduse în pierderea locului de muncă pentru aproximativ 4.500 de angajaţi.

    În prezent, Wagamama are circa 200 de locaţii răspândite la nivel internaţional. Printre celelalte businessuri pornite de Yau sau care l-au avut alături doar ca investitor, se numără restaurantele Busaba Eathai, Hakkasan, Yauatcha, Babaji, Duck and Rice, Park Chinois, dar şi brutăria Princi, deschisă în Soho. Antreprenorul spune că îşi găseşte inspiraţia pentru preparatele restaurantelor sale în călătoriile pe care le face şi susţine că pentru a avea succes în această industrie călătoritul este esenţial.

    Pentru activitatea sa din domeniu, Alan Yau a primit Ordinul Imperiului Britanic.
     

  • Povestea fondatorului companiei cu venituri de miliarde, care rivalizează cu gigantul KFC. Care a fost secretul succesului său

    Cu toţii am auzit de KFC, însă în ţara de origine a acestuia există un alt lanţ de restaurante care are drept produs de bază puiul şi este la fel de celebru printre locuitorii din SUA. Este vorba de Chick-fil-A, fondat de antreprenorul Samuel Truett Cathy în urmă cu peste şapte decenii.

    Samuel Truett Cathy s-a născut pe 14 martie 1921 în oraşul Eatonton din statul american Georgia, în familia lui Joseph Benjamin Cathy şi a soţiei sale, Lilla James. În timpul celui de-al doilea război mondial, antreprenorul a servit în armata SUA.

    În 1946, în suburbiile Atlantei, Cathy a pus bazele businessului de astăzi. Primul său restaurant s-a numit Dwarf Grill, datorită locaţiei de mici dimensiuni, care se află încă în funcţiune. Preparatul care avea să-i aducă însă succesul a fost sandvişul din piept de pui gătit sub presiune, pe care l-a lansat în 1961. La şase ani distanţă, antreprenorul a deschis şi primul restaurant sub numele Chick-fil-A, în centrul comercial Greenbriar din Atlanta. De altfel, el este socotit pionierul formatului de restaurante pe care le întâlnim în mall-uri şi centre comerciale.

    Cathy a declarat că una dintre cele mai importante fundaţii pentru parcurcursul său antreprenorial a fost cartea „Think and Grow Rich”, a lui Napoleon Hill, care l-a inspirat de-a lungul anilor de activitate. A scris, la rândul său, cinci cărţi: autobiografia „Eat Mor Chikin: Inspire More People”, o carte motivaţională – „It’s Easier to Succeed Than to Fail”, cartea de parenting „It’s Better to Build Boys Than Mend Men”, o altă lucrare în care şi-a explicat succesul în business: „Did You Do It, Truett?”, cea din urmă – „Wealth, Is It Worth It?” fiind axată pe importanţa banilor în societate.

    În 1967 antreprenorul s-a căsătorit cu Jeannette McNeill, alături de care a avut trei copii: Trudy, Don şi Dan. Cathy şi soţia sa au primit peste 150 de copii în plasament. În 1984 el a înfiinţat WinShape Center Foundation şi programul WinShape Homes, format din paisprezece case de plasament (nouă în Georgia, trei în Tennessee, una în Alabama şi una în Brazilia). Foarte credincios, Cathy s-a implicat activ în comunitatea religioasă din care făcea parte. Principiile sale teologice s-au răsfrânt şi în business: el a hotărât ca întregul lanţ de restaurante să fie închis duminica, pentru ca angajaţii să poată merge la biserică şi pentru a putea petrece mai mult timp cu familia.

    În noiembrie 2013 el s-a retras din afacere, cedându-i frâiele businessului fiului său cel mare, Dan Cathy. Antreprenorul a murit în locuinţa sa pe 8 septembrie 2014, din cauza unor complicaţii diabetice, la vârsta de 93 de ani. La moartea sa, averea antreprenorului se ridica la 6,2 miliarde de dolari.

    În prezent, Chick-fil-A este unul dintre cele mai mari lanţuri de restaurante tip fast-food din SUA. Businessul s-a extins de-a lungul timpului şi în Canada, Africa de Sud, Marea Britanie şi Puerto Rico. Compania are sediul central în College Park, Georgia. În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, businessul a înregistrat venituri de 10,5 miliarde de dolari. În prezent, compania are un portofoliu de aproape 2.700 de unităţi.

  • Povestea unui simplu tâmplar care a reuşit să construiască un imperiu de sute de milioane de dolari. Are peste 8.000 de angajaţi, iar produsele lui se vând în toată lumea

    BRANDUL FABER-CASTELL are o istorie bogată, de peste două secole şi jumătate. Fondată de un simplu tâmplar, Kaspar Faber, numele companiei a ajuns să se lege de cel al nobilimii germane, rămânând, de-a lungul anilor, un business de familie, cunoscut în toată lumea.

    Gaspar Faber s-a născut pe 31 martie 1730 în Langenzenn, Germania. După finalizarea studiilor a lucrat o vreme ca tâmplar. În 1758 s-a mutat în Stein, în apropiere de Nürnberg, unde, după scurt timp, s-a născut fiul său, Anton Wilhelm. La trei ani distanţă, în 1761, antreprenorul a deschis un mic atelier în care producea creioane, o activitate tipică pentru meseria sa în acele vremuri.

    Deoarece creioanele din grafit pur se sfărâmau şi se rupeau cu uşurinţă, în 1771 Faber a decis să producă un nou model de creion, pentru care a folosit un amestec de grafit măcinat, sulf, antimoniu (aliaj folosit în poligrafie) şi răşină. Pe timpul vieţii, businessul său a avut rezultate moderate. Faber a reuşit, totuşi, să pună bazele unei fabrici de creioane pe care strănepotul său, Johann Lothar Freiherr von Faber, a transformat-o, la mijlocul secolului XIX, într-o companie cunoscută în toată lumea, extinzând gama de produse cu o serie de instrumente de scris, desenat şi colorat.

    Antreprenorul a murit în 1784, în oraşul bavarez Stein. O stradă din cartierul Oberneuland al oraşului Bremen a fost redenumită, în 2000, Kaspar Faber, în onoarea sa. Numele Faber-Castell s-a născut când nepoata baronului Johann Lothar Freiherr von Faber, Ottilie von Faber, s-a căsătorit, în 1898, cu contele Alexander von Castell-Rüdenhausen.

    În prezent, compania este deţinută în continuare de descendenţi ai fondatorului, aflându-se la a noua generaţie, reprezentată de Contele Charles şi contesele Katharina, Sarah şi Victoria von Faber-Castell. Businessul este prezent în 22 de ţări, având agenţi de vânzări în 120 de pieţe. Are, totodată, în jur de 14 unităţi de producţie în zece ţări şi o echipă de circa 8.000 de angajaţi, dintre care peste 1.000 doar în Germania. În anul financiar 2018-2019, compania a înregistrat la nivel de grup venituri de 587,5 milioane de euro, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul oficial. Faber-Castell este şi cel mai mare producător de creioane din lume, fabricând, anual, peste 2.000 de milioane de creioane din lemn. În 1990 a fost fondată şi fundaţia Faber-Castell Akademie, dedicată instruirii profesioniştilor din domenii creative – artă, literatură, comunicare şi design.

  • Cine este antreprenorul care a pus bazele companiei Shell. A schimbat o întreagă industrie

    O călătorie avea să schimbe nu doar viaţa antreprenorului Marcus Samuel, ci şi industria petrolieră la nivel mondial. El este cel care, în urmă cu peste un secol, a pus bazele Shell, una dintre cele mai mari afaceri din lume şi compania cu cele mai mari venituri din Europa în 2020.

     

    Marcus Samuel s-a născut pe 5 noiembrie 1853 în Londra, într-o familie de evrei de origine irakiană. El a studiat în Canada şi Belgia, iar înainte de a intra în lumea afacerilor a călătorit o lungă perioadă în mai multe ţări din Asia.

    Antreprenorul a remarcat potenţialul uriaş al comerţului cu petrol în timpul unei călătorii făcute în Caucaz, în 1890, aşa că a decis să pornească propria afacere, alături de fratele său, Samuel Samuel. Un an mai târziu, el a obţinut un contract exclusiv pe nouă ani pentru a vinde kerosen în estul canalului Suez. Pentru un transport mai eficient, Samuel a comandat proiectarea şi construirea unor petroliere mai sigure, reuşind să transporte kerosen spre Singapore şi Bangkok. Petrolierul Murex a fost prima navă de acest tip care a reuşit să tranziteze canalul Suez, în 1892. Ulterior, el şi-a mărit flota cu alte zece nave. În 1985 a primit un teren concesionat la est de Borneo, unde la doi ani distanţă a avut norocul de a descoperi rezerve importante de petrol. În 1897 a pus bazele Shell Transport and Trading Company, numind-o astfel în amintirea businessului tatălui său, care fusese neguţător de scoici. Pentru ajutorul acordat unei nave de război britanice în Portul Said, antreprenorul a primit gradul de cavaler. A fost, totodată, şerif al Londrei între 1894 şi 1895, rol urmat de cel de lord primar, având o lungă carieră în viaţa civică a oraşului, alături de alte funcţii politice.

    În 1907 compania sa a decis să fuzioneze cu Royal Dutch pentru a crea holdingul  Royal Dutch Shell. Pentru contribuţia adusă în timpul Primului Război Mondial în guvernul britanic, el a fost numit primul baron Bearsted de Maidstone, ridicat ulterior la gradul de viconte. Samuel a fost căsătorit, începând cu 1881, cu Fanny Elizabeth Benjamin. Printre pasiunile sale s-a numărat echitaţia, el obişnuind să călărească în fiecare dimineaţă spre Hyde Park. Antreprenorul a murit pe 17 ianuarie 1927. În prezent, Shell este una dintre companiile din Big Oil, alături de BP, Chevron, ExxonMobil, TotalEnergies şi ConocoPhillips. Este, totodată, a cincea cea mai mare companie din lume, în funcţie de veniturile din 2020, care s-au ridicat la 180 de miliarde de dolari, şi cea mai mare din Europa. Compania are în jur de 86.000 de angajaţi şi este prezentă în 70 de ţări, cu o reţea de circa 44.000 de staţii.

  • Cine este omul care a înfiinţat IBM, una dintre cele mai mare companii din lume, cu venituri anuale de zeci de miliarde de dolari

    De numele lui Charles Ranlett Flint se leagă cel al unuia dintre cei mai mari jucători mondiali din tehnologie: IBM, o companie cu venituri anuale de zeci de miliarde de dolari, fondată de antreprenor în urmă cu peste un secol.

    Charles Ranlett Flint s-a născut pe 24 ianuarie 1850 în oraşul Thomaston din statul american Maine. După naşterea sa, familia s-a mutat în New York, unde Flint a absolvit Brooklyn Polytechnic Institute (în prezent New York University – Tandon School of Engineering). În 1871 a intrat în industria livrărilor, ca partener al companiei Gilchrest, Flint & Co.

    În 1911, el a pus bazele IBM, prin cumpărarea acţiunilor a patru companii: Tabulating Machine Company, International Time Recording Company, Computing Scale Company of America şi Bundy Manufacturing Company. În 1924, CTR a fost redenumită International Business Machines. Flint a rămas în consiliul de administraţie al IBM până în 1930, când s-a retras din business.

    Antreprenorul a fost căsătorit de două ori, cu Emma Kate Simmons şi Charlotte Reeves. Printre pasiunile sale s-au numărat: înotul – deţinând chiar, pentru o vreme, recordul mondial la viteză, vânătoarea, pescuitul, navigaţia şi aviaţia. De-a lungul timpului a fost şi consul al statelor Chile, Nicaragua şi Costa Rica, dar şi unul dintre cei şapte fondatori ai Automobile Club of America. A publicat şi o carte: Memories of an Active Life: Men, and Ships, and Sealing Wax.

    Flint a murit pe 26 februarie 1934, la Washington.

    Cel care a transformat compania într-o putere internaţională a fost însă Thomas John Watson, care a deţinut funcţiile de preşedinte şi CEO al IBM între 1914 şi 1956, sub conducerea sa businessul dublându-şi în doar 4 ani cifra de afaceri, până la 9 milioane de euro.

    Un moment important în istoria companiei a fost anul 2005, când IBM şi-a vândut divizia de calculatoare către producătorul chinez Lenovo. O altă bornă a fost atinsă în 2020, când compania a decis să se împartă în două companii publice diferite: IBM şi NewCo. La nivelul anului 2020, businessul a raportat o cifră de afaceri de 73,6 miliarde de dolari, funcţionând cu o echipă de aproape
    346.000 de angajaţi. În acelaşi an, compania a fost clasată pe poziţia 38 în topul Fortune 500. În luna aprilie a acestui an, capitalizarea de piaţă a IBM a atins valoarea de 127 de miliarde de dolari.

    În România, compania a înregistrat în 2019 o cifră de afaceri de 941 de milioane de lei, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.

  • Cum a început una dintre cele mai mari afaceri din lume şi cum a reuşit un imigrant să dezvolte un business cu 45.000 de angajaţi si unităţi deschise în toată lumea

    În timp ce mulţi antreprenori se simt intimidaţi de concurenţii puternici, cu tradiţie în piaţă, pentru Isadore Sharp, fondatorul Four Seasons, acest aspect a reprezentat doar un motiv în plus pentru a se ambiţiona şi a-şi transforma compania într-un brand de lux, cu renume internaţional.

    Isadore „Issy“ Sharp s-a născut pe 8 octombrie 1931 în Toronto, Canada, în familia unor imigranţi de origine poloneză. În copilărie, Sharp obişnuia să îşi asiste tatăl în tranzacţiile pe care acesta le făcea cu case renovate şi vândute la un preţ mai bun. În 1952 el a absolvit Ryerson Institute of Technology, cu o diplomă în tehnologie arhitecturală.

    După terminarea facultăţii a lucrat în compania tatălui său ca arhitect şi dezvoltator imobiliar, construind clădiri de apartamente şi case. Primul pas în industria ospitalităţii l-a făcut când a construit un mic motel cu 22 de camere – Motel 27 – pentru un prieten de familie, Jack Gould.

    Motivat de acest succes, în 1960 antreprenorul a fondat lanţul hotelier Four Seasons. A început afacerea cu un prim motel cu 125 de camere în Toronto, destinat în special călătoriilor de afaceri. Prima opţiune de nume pentru companie a fost The Thunderbird Inn, însă exista deja o firmă cu aceeaşi denumire.

    Sharp a luat decizia de a transforma Four Seasons într-un brand de lux odată cu extinderea în Europa, când a deschis prima unitate în   Londra, în 1970. Atunci, el şi-a propus să devină un competitor puternic al celor mai exclusiviste unităţi hoteliere din capitala britanică, precum Claridge’s şi The Connaught. În 1974, după o serie de cheltuieli excesive cu unitatea din Vancouver, compania şi-a readaptat modelul de business, renunţând la achiziţia de terenuri, limitându-se doar la zona de management al clădirilor. Pe 6 noiembrie 2006 magnatul american Bill Gates, alături de omul de afaceri saudit – prinţul Al-Waleed bin Talal, au înaintat o ofertă de 3,4 miliarde de dolari pentru a achiziţiona compania. Sharp a acceptat oferta şi a rămas preşedinte şi CEO al businessului, păstrând un pachet minoritar, de 5% din acţiuni.

    El s-a căsătorit cu iubita sa din liceu, Rosalie Wise, alături de care are patru fii: Jordan, Gregory, Anthony şi Christopher. În 2009 a lansat şi o carte, „Four Seasons: The Story of a Business Philosophy”, în paginile căreia a aşternut experienţa şi filosofia sa de business. Printre numeroasele recunoaşteri primite de-a lungul timpului se numără şi titlul de CEO of the Year, acordat de Financial Post Magazine în 1992.

    În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, compania avea un număr de 45.000 de angajaţi. Lanţul are peste 100 de unităţi în întreaga lume.