BusinessMagazin

Tag: capital

  • România îşi majorează capitalul deţinut la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

    Valoarea majorării generale de capital este de 82.273.070 dolari SUA (682 acţiuni cu o valoare unitară de 120.635 dolari SUA), din care 20% capital subscris şi vărsat, respectiv 16.454.614 dolari SUA. Astfel, valoarea totală a capitalului subscris şi vărsat de România este de 21.246.236,20 dolari SUA.

    Subscrierea numărului de acţiuni alocate României prin cele două majorări de capital este favorabilă consolidării poziţiei României în cadrul structurii de acţionariat a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, puterea de vot a României urmând a se menţine la 0,31%. În aceste condiţii, ţara noastră îşi va păstra puterea de reprezentare în cadrul Constituentei din care face parte, plasându-se astfel pe cea de-a treia poziţie ca putere de vot.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Este oficial: Grecii renunţă la controlul capitalului după patru ani. Când are loc schimbarea

    Grecia ridică oficial toate limitările şi restricţiile rămase cu privire la libera circulaţie a capitalului în afara ţării, după patru ani de restricţii, ceea ce semnalizează o revenire la normalitate pentru economia ţării, potrivit Bloomberg.

    Controlul de capital „este un subiect ce ţine de trecut”, spune premierul Kyriakos Mitsotakis în faţa legiuitorilor adunaţi luni în Atena, după ce a anunţat miutarea. Restricţiile vor fi ridicate oficial de la 1 septembrie.

    Controlul de capital şi restricţiile au fost impuse pentru prima dată în iunie 2015, după ce fostul premier Alexis Tsipras a ajuns la un conflict cu creditorii, după ce a anunţat un referendum care i-a speriat pe greci şi i-a trimis să facă cozi în faţa bancomatelor.

    Ridicarea completă a restricţiilor este un semn de cooperare cu banca centrală a ţării şi cu autorităţile europene, spune Christos Staikouras, ministrul de Finanţe.

    Mutarea ar trebui să ajute la îmbunătăţirea rating-ului ţării şi să arate că sistemul bancar se stabilizează, susţine Staikouras.

     

  • Cine este Andrei Văcaru, tânărul care a intermediat tranzacţia complexului comercial Militari Shopping Center

    Andrei Văcaru are o experienţă de 14 ani pe piaţa imobiliară din România, fiind promovat ca şef al departamentului de capital markets al JLL România în august 2018, funcţie din care conduce o echipă de trei persoane, fiind responsabil cu securizarea de noi mandate şi cu execuţia tranzacţiilor imobiliare. Departamentul pe care îl conduce oferă servicii de consultanţă pentru vânzări şi achiziţii de proiecte şi portofolii de active imobiliare comerciale, precum şi pentru finanţări în domeniul imobiliar, vânzarea Militari  Shopping Center fiind cea mai importantă tranzacţie încheiată anul trecut de departamentul pe care îl conduce.
    Cel mai recent moment-cheie din cariera lui Andrei Văcaru este închiderea tranzacţiei The Office Cluj-Napoca, „cel mai valoros proiect de birouri tranzacţionat vreodată în afara Bucureştiului”. Alte momente importante, pe lângă „interacţiunile cu oameni interesanţi şi foarte greu accesibili în alte contexte”, au fost cel în care, la sfârşitul lui 2017, a reprezentat compania Elbit, fostul proprietar al Radisson, în prima vânzare a unui complex hotelier din Bucureşti într-o tranzacţie instituţională, dar şi vânzarea Promenada Mall Bucureşti, unul dintre primele proiecte în care a fost implicat în echipa de capital markets a JLL România. „De asemenea, aş menţiona contribuţia mea la închirierea AFI Palace Cotroceni.”
    Andrei Văcaru este absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti şi al Midsweden University din Sundsvall, Suedia. Cea mai mare reuşită a sa spune că este faptul că a contribuit la crearea unui mediu de lucru în care îi face plăcere să se ducă în fiecare zi.

    Profilul lui Andrei Văcaru a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.

  • Datele personale de la 106 milioane de persoane din SUA şi Canada, furate. Presupusul hacker, o femeie, arestat

    Presupusul hacker, o femeie, a fost arestat luni. Potrivit Capital One, datele includeau nume, adrese şi numere de telefon ale persoanelor care au solicitat carduri de credit.

    Atacatorul nu a avut acces la datele cardurilor de credit, spune compania.

    Capital One este un emitent major de carduri de credit în SUA.

    Firma a declarat că atacul a afectat aproximativ 100 de milioane de persoane din SUA şi 6 milioane de persoane în Canada. Aproximativ 140.000 de numere de securitate socială şi 80.000 de numere de cont bancar au fost compromise în SUA.

    În Canada, aproximativ un milion de numere de asigurări sociale aparţinând clienţilor de carduri de credit Capital One au fost, de asemenea, compromise.

    Atacul a fost identificat pe 19 iulie. Capital One a spus că hackerul a exploatat o vulnerabilitate a configuraţiei infrastructurii companiei.

    CITITI MAI MULT PE MEDIAFAX.RO.

  • Corporaţiile americane preiau frâiele inovaţiei: Microsoft şi Dell caută următoarea inovaţie din câmpul muncii printre startup-urile de Inteligenţă Artificială

    În timp ce sindicatele, corporaţiile şi guvernele lumii dezbat efectele pe care Inteligenţa Artificială, machine learning-ul şi automatizarea le vor avea asupra viitorului pieţei muncii, investitorii cu capital identifică cele mai promiţătoare startup-uri în care să investească pentru a schimba cursul acestei schimbări.

    Potrivit CNBC, printre aceşti investitori se numără fondul de investiţii al Microsoft, M12, şi Dell Technologies Capital. Ambele ţintesc să capitalizeze progresul umanităţii şi se concentrează pe startup-uri pe care le pot mentora cu propria expertiză şi propriul know-how.

    „Scopul nostru este să captăm inovaţia. Trebuie să căutăm în ecosistemul antreprenorial extern. Este foarte important să facem asta ţinând cont că ritmul în care se dezvoltă tehnologia este uimitor”, notează Scott Darling, preşedintele Dell Technologies Capital, care spune că Michael Dell se uită pe fiecare investiţie realizată de fond.

    Aşa cum explică Darling, randamentul investiţiei în astfel de startup-uri este atât de mare încât banii care se îndreaptă spre acest sector sunt din ce în ce mai mulţi.

    În cazul Dell Technologies, fondul a investit peste 600 milioane dolari în 100 de proiecte în ultimii şase ani. Dintre acestea, Dell a realizat 40 de exituri şi cinci listări la bursă, cu o valoare totală de piaţă de peste 50 miliarde dolari – printre acestea numărându-se proiecte precum Docusign, Cylance, Mongo şi Zscaler.

    Şi în cazul fondului M12 al gigantului Microsoft ecuaţia este aceeaşi. Compania caută startup-uri în care poate investi pentru potenţialul pe care îl au acestea prin inovaţie.

    „Inovaţia nu se limitează la graniţele corporaţiei noastre. Este un moment incredibil pentru a vedea cum Inteligenţa Artificială transformă locurile de muncă. Deja vedem tehnologiile distribuite din ce în ce mai mult, şi din ce în ce mai diversificate”, spune Nagraj Kashyap, vicepreşedinte şi global head al fondului M12 – un fond de investiţii care se concentrează pe software enterprise, Inteligenţă Artificială, securitate cibernetică şi cloud computing.

    Companiile de dimensiunea Microsoft sau Dell au avantajul de a putea luat astfel de proiecte la început de drum, şi pe lângă capital, le pot integra în reţeaua lor de dezvoltare, vânzări şi distribuţie.

    De exemplu, Microsoft a intrat în parteneriat cu startup-ul de educaţie GO1.com după ce M12 a condus o serie B de investiţii de 30 milioane de dolari în una iunie a anului trecut. Startup-ul australian care a trecut prin acceleratorul Y Combinator este supranumit „Netflixul trainingurilor”.

    GO1.com oferă un serviciu pe bază de subscripţie în sistem software as a service care se poate plia pe orice software de resurse umane, permiţând departamentelor de HR să aibă acces la 50.000 de cursuri de training în diverse limbi.

    Afacerile GO1.com au crescut cu 300% de la un an la altul, potrivit lui Chris Eigeleand, cofondator şi director operaţional al companiei. Produsul a fost introdus în pachetele Microsoft alături de alte software-uri pentru resurse umane, ceea ce a ajutat startup-ul cu o vechime de doar patru ani să ajungă la 1,5 milioane de cursanţi şi peste 1.500 de clienţi în toată lumea.

     

     

  • Scenariul economic de coşmar care se conturează în faţa Turcia va arunca ţara într-o criză de nivelul Venezuelei

    Preşedintele Recep Tayyip Erdogan riscă să împingă Turcia spre un colaps economic iminent, similar cu cel din ţările latine conduse autoritar de populişti, potrivit gigantului britanic de investiţii Ashmore Group, citat de Bloomberg.

    În timp ce Turcia are o economie mai diversificată decât Venezuela, care depinde de petrol, ţara condusă de Erdogan urmează aceeaşi reţetă de politici economice riscante care o vor ruina, notează managerul britanic de active cu un portofoliu de 85 miliarde dolari.

    Controlul capitalului, naţionalizarea şi alte politici care împiedică sectorul privat să îşi apere dreptul la proprietate în contextul în care condiţiile macroeconomice se deteriorează par a fi următorii paşi spre care se îndreaptă Turcia dacă va continua în direcţia actuală, consideră Jan Dehn, şeful cercetării în cadrul Ashmore.

    Raportul a venit după ce preşedintele turc Erdogan a răvăşit pieţele săptămâna aceasta, îndepărtându-ş pe guverntorul Murat Cetinkaya de la banca centrală.

    „Problema este că revenirea la politici bune va avea din start cu cost politic ridicat. Cu cât amână mai mult, cu atât mai mare costul, de aceea politicienii care pornesc pe această cale îşi schimbă doar foarte rar cursul şi ajung aproape întotdeauna în criză”, adaugă Dehn.

    Oficialii din Turcia au spus de mai multe ori că nu au planuri de a impune controlul capitalului şi spun că aderă la principiile pieţei libere.

    În continuare, Dehn crede că politicile economie proaste vor începe să îşi ceară costul politic. În locul unor decizii pentru a repara problemele structurale din economie, guvernul va decide să atace simptomele problemei, precum inflaţia, încetinirea creşterii economice, o monedă slabă şi încetinirea investiţilor. Între timp, adevăratele probleme rămân ignorate şi se înrăutăţesc.

    Printre problemele care se vor înrăutăţi se numără politici monetare proaste, intervenţionism ridicat, dobânzi scăzute şi relaţii externe gestionate slab. Guvernul va încerca să învinovăţească alte grupuri în loc să îşi asume greşelile, pentru că funcţionează din punct de vedere politic, însă această abordare îi îngrijorează şi mai mult mai investitori şi pe oamenii de afaceri, consideră şeful echipei de cercetare.

    În contextul în care perspectivele continuă să se deterioreze, Dehn crede că investitorii şi businessurile vor începe să ia măsuri pentru a-şi proteja averile, ceea ce va rezulta în exituri de capital şi scăderea investiţiilor. Apoi, guvernul va începe să învinovăţească sectorul privat pentru performanţa economică slabă a ţării, luând măsuri pentru a-i împiedica să-şi scoată banii din ţară, urmând controlul de capital şi naţionalizarea. Pentru a încheia caracterizarea drumului pe care a intrat Turcia, Ashmore conchide că astfel se ajunge la lipsa de finanţare, lipsa creşterii economice, lipsa perspectivelor pozitive şi începutul crizei.

     

  • Povestea antreprenorului care a făcut milioane transformând biserici în cluburi

    Andrew Pervis Scott s-a născut pe 13 ianuarie 1979 în Portsmouth, pe coasta de sud a Angliei.  El a urmat cursurile colegiului St. John din Southsea. Pasionat de rugby şi boxeor amator, el a avut primul job la vârsta de 16 ani, în 1995, ca bodyguard la un club de noapte din Portsmouth.

    Pe când avea 18 ani el a moştenit 5.000 de lire sterline (aprox. 5.500 de euro) de la bunica sa, aşa că a decis să cumpere o casă aflată într-un stadiu avansat de degradare, pe care a recondiţionat-o şi a revândut-o pentru un preţ mai bun. Curând, el a început să cumpere mai multe case pe care le renova şi le vindea din nou, investind ulterior şi în hoteluri, baruri şi saloane de coafură. Ambiţia antreprenorului de a câştiga bani a preluat-o de la unchiul său, care deţinea mai multe magazine de dulciuri. Până la 25 de ani vânduse deja 250 de proprietăţi şi făcuse primul million, deţinând şapte hoteluri pe Coasta de Sud a Marii Britanii.

    Totul părea să meargă perfect, însă în 2008 viaţa fără griji a lui Scott s-a transformat într-un coşmar. Odată cu instalarea crizei financiare mondiale, businessul său a intrat în declin. Cu toate că, în urmă cu doar câţiva ani, băncile nu conteneau cu oferte pentru împrumuturi, în acel moment nimeni nu mai era dispus să îi amâne creditele, aşa că antreprenorul, refuzând să declare falimentul, a pierdut peste 6 milioane de euro. Dar cum de obicei niciun necaz nu vine singur, asta nu a fost tot. În timpul unei vizite în SUA, unde ajunsese navigând propriul iaht peste Atlantic, el a fost lovit de un taxi, în urma accidentului ambele picioare şi toate degetele de la mâini fiindu-i rupte. Accidentul s-a produs în Wahington, într-o dimineaţă, dar Scott şi-a asumat toată vina deoarece, potrivit lui, în loc să fie atent la trafic, mergea cu privirea în telefon, verificându-şi mailurile. Cu toate acestea, în drum spre spital, cea mai mare grijă a sa nu erau leziunile suferite, ci businessul aflat în pragul colapsului, lăsat în urmă în Marea Britanie.

    Iniţial, Scott a intrat într-o depresie cruntă, însă curând a găsit curajul de a-şi lua viaţa şi afacerile de la capăt. Obişnuia să se încurajeze pe sine, spunându-şi că aşa cum a clădit un business în trecut, de la zero, o putea face din nou. Aşa a şi făcut. Imobilizat la pat timp de trei luni, el a fost nevoit în cele din urmă să se întoarcă însă la lucru, nemaiavând niciun venit. Cu toate că a încercat să reia activitatea în imobiliare, nu a găsit pe nimeni dispus să îi acorde un împrumut, aşa că s-a angajat ca portar, lucrând în paralele şi în construcţii. În cele din urmă, un prieten i-a împrumutat nişte bani, care l-au ajutat să transforme o biserică şi un fost cinema în cluburi de noapte. Ambele locaţii au avut succes, ceea ce i-a permis antreprenorului să îşi reia vechiul business, urmărind în permanenţă noi oportunităţi de afaceri. Aşa a apărut, în cele din urmă, compania REL Capital

    Astăzi, compania sa cu sediul în Londra deţine un portofoliu larg de proprietăţi, de la pub-uri şi lanţuri de baruri la firme de transport, companii de recrutare, precum şi un business care aprovizionează festivalurile de muzică cu consumabile, înregistrând venituri anuale de circa de 33 de milioane de euro. Averea antreprenorului se ridică la peste 27 de milioane de euro. În ciuda averii uriaşe şi a faptului că, în prezent, businessul său este mult mai mare decât în 2008, Andy a ales acum un stil de viaţă mult mai modest, renunţând la automobilele de lux şi preferând, de pildă, să conducă un scuter sau să meargă pe jos.

     

  • Câţi angajaţi există în România. În Capitală, mai mult de 50% dintre locuitori sunt salariaţi

    În total la nivelul ţării la finele lui 2018 existau 5,138 milioane angajaţi, care reprezintă 26,3% dintre locuitori.
     
    Deşi toate judeţele au înregistrat creşteri ale numărului de salariaţi în 2018, din punct de vedere geografic, decalajele se menţin sau chiar cresc, judeţe cu puţini salariaţi precum Vaslui, Caraş-Severin, Botoşani, Vâlcea sau Gorj înregistrând rate de creştere a numărului de salariaţi sub media naţională de 3,9%, notează autorii studiului.
     
    Diferenţele dintre judeţele din Sud, Sud-Est, Sud-Vest şi Nord-Est pe de o parte şi restul ţării pe de altă parte rămân foarte pronunţate, în multe dintre primele salariaţii reprezentând sub 20% din totalul populaţiei, în timp ce în capitală numărul salariaţilor depăşeşte 50% din numărul de locuitori. Desigur, navetismul distorsionează aceste cifre într-o oarecare măsură — spre exemplu, mulţi locuitori din Giurgiu lucrează în Ilfov sau Bucureşti — însă diferenţele sunt enorme şi situaţia rămâne foarte proastă în multe părţi ale ţării.
     

  • Care sunt cele mai mari companii antreprenoriale din România

    Viitorul României va avea înfăţişarea pe care noi o gândim şi o creionăm astăzi. Nu trebuie să-l privim ca pe o necunoscută, ci ca pe un rod al viziunii şi faptelor noastre de azi”, spunea Dragoş Pavăl, fondator al Dedeman Bacău, cea mai mare companie antreprenorială din România, într-un mesaj transmis României la 1 decembrie 2018.

    Viziunea şi investiţiile fraţilor Adrian şi Dragoş Pavăl au transformat reţeaua de magazine Dedeman din Bacău în cel mai mare business antreprenorial din România după cifra de afaceri, într-un angajator care a creat peste 10.000 de locuri de muncă într-una dintre cele mai profitabile zece afaceri din economia românească.

    Dedeman Bacău, reţeaua de magazine de bricolaj controlată de Adrian şi Dragoş Pavăl, este cel mai mare business antreprenorial din România, cu afaceri de 7,2 mld. lei în 2018, în creştere cu 14% faţă de anul precedent, cu un profit net de peste 1 mld. lei şi 10.000 de angajaţi. Dedeman conduce detaşat de mai mulţi ani în topul celor mai mari afaceri dezvoltate de antreprenori, iar în 2018 a devenit şi primul business antreprenorial care raportează un câştig net de 1 mld. lei. Pe locul secund în topul companiilor antreprenoriale a urcat în 2018 Fildas Trading, compania de distribuţie de medicamente a grupului Fildas-Catena, dezvoltat de Anca Vlad. Fildas, cu afaceri de 3,6 mld. lei în 2018 (creştere de 36%) ia faţă retailerului electro-IT Altex (Dan Ostahie) şi a companiei telecom RCS&RDS (Zoltan Teszari).

    Mai mult, farmaciile Catena, al căror business nu este însă consolidat pe o singură entitate fiscală, au trecut în 2018 de pragul de 4 mld. lei cifră de afaceri, potrivit datelor din anuarul Cei mai mari jucători din economie, realizat de Ziarul Financiar. Clasamentul nu include însă businessul Catena, care pe o singură firmă nu intră în top 20 afaceri antreprenoriale.

    Iulian Stanciu este singurul antreprenor cu două companii în top 20, ambele cu afaceri de peste un miliard de lei. Network One Distribution, din distribuţia IT&C, a avut în 2018 o cifră de afaceri de 1,2 mld. lei, iar reţeaua de magazine Flanco a spart şi ea pragul cu vânzări de 1 mld. lei, în creştere cu 9% faţă de 2017.

    Oltchim cu activele bune din industria chimică preluate de Ştefan Vuza, producătorul de mobilă Aramis Invest din Baia Mare (Vladimir Iacob şi Marius Şelescu) şi producătorul de băuturi răcoritoare şi bere Romaqua (Octavian Creţu, Nicolae Palfi) sunt singurele trei companii cu activităţi de producţie prezente în topul celor mai mari firme antreprenoriale din România.

    Treisprezece companii din top 20 au activităţi de comerţ.

    Cel mai mare salt realizat de o companie antreprenorială de top îi aparţine constructorului Bog’Art, controlat de Raul Doicescu. Compania de construcţii a raportat în 2018 o cifră de afaceri de 926 mil. lei, în creştere cu 90% faţă de 2017, rezultat cu care intră pentru prima dată între cele mai mari 20 de firme deţinute de antreprenori. Sunt trei companii nou intrate în 2018, respectiv Bog’Art, Romaqua Group şi Macromex.

    Clasamentul celor mai mari afaceri antreprenoriale include pentru prima dată în 2018 15 entităţi fiscale cu vânzări de cel puţin un miliard de lei, faţă de numai 12 în urmă cu un an, iar în 2019 numărul companiilor care ajung la acest nivel s-ar putea apropia de 20.

    Anca Vlad, proprietara distribuitorului de medicamente Fildas şi a reţelei de farmacii Catena, a creat firma cu numărul 800 în primii ani de capitalism din România, iar astăzi grupul pe care îl controlează rulează afaceri cumulate de 7,7 miliarde de lei.
    Munca a început-o încă din timpul liceului, când lucra într-un laborator de chimie, înlocuindu-i pe laboranţii care plecau în concediu, iar apoi „ca orice ASE-ist care vrea un bănuţ, a lucrat ca şi ghid la mare. Tot în timpul facultăţii a început să facă şi traduceri pentru Camera de Comerţ, specializându-se pe prospecte medicale şi medicamente. Acela a fost primul contact cu industria de medicamente, domeniu în care avea să-şi dezvolte mai târziu afacerile. După ce a terminat facultatea a primit repartiţia în Bucureşti, la actualul producător de mobilă Silvarom. A lucrat apoi ca reprezentant naţional pentru compania Beecham (ulterior GSK), iar apoi a trecut la businessul propriu. În 1993 a pus bazele Fildas Trading, în 1999 a apărut şi Catena, astăzi lider detaşat pe piaţa de retail farmaceutic din România. „Eu am ţinut foarte mult să avem sediul în România, să fim firmă românească”, povestea Anca Vlad într-un interviu acordat ZF în numărul aniversar – „20 de ani de capitalism.”

    Matematica bricolajului. Dragoş Pavăl, acţionar al Dedeman Bacău alături de fratele său Adrian Pavăl

    Adrian şi Dragoş Pavăl sunt doi matematicieni care au intrat în afaceri în 1992 cu un magazin de 16 metri pătraţi, iar în prezent deţin cea mai mare companie antreprenorială din România după cifra de afaceri. Au pornit de la zero în primii ani după revoluţie şi au avut nevoie de zece ani pentru a ajunge la formatul actual al reţelei Dedeman – magazine cu o suprafaţă medie de vânzare de peste 8.000 de metri pătraţi şi zeci de mii de articole listate.

    „În Austria am văzut primul magazin mare de bricolaj, în anul 1995, şi mi-am spus că într-o zi vom ajunge şi noi acolo”, povestea Dragoş Pavăl pentru ZF. Trecerea la un format mare de magazine s-a realizat abia în 2002, când fraţii Pavăl au accesat pentru prima dată un credit de peste un milion de euro de la o bancă străină, ABN Amro.

    De atunci au mers doar înainte, chiar şi în anii de criză, când marii investitori puneau pe hold proiectele din România, când piaţa pe care activau se contracta cu 25%. Iar pariul lor este câştigător.

    Dedeman Bacău este lider pe piaţa de bricolaj, are o reţea de 49 de magazine, peste 10.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 7,2 mld. lei (peste 1,5 mld. euro) în 2018, cu un profit net de un miliard de lei. Fraţii Pavăl nu s-au oprit însă aici, iar în ultimii ani şi-au extins aria de activitate, în producţie, energie, şi în sectorul imobiliar. Dedeman este acţionar în Cemacon (materiale de construcţie), Conpet (transportator de ţiţei prin conducte), Electrica, Transelectri-ca (energie) şi Alro (producţie de aluminiu).

    În 2018 acţionarii Dedeman au cumpărat proiectul de birouri The Bridge din Bucureşti, iar în mai 2019 şi-a extins portofoliul imobiliar prin achiziţia proiectului The Office din Cluj-Napoca. În primăvara acestui an au intrat pe piaţa de logistică cu un parteneriat într-un proiect în Chitila.

    Tot în această primăvară, Adrian şi Dragoş Pavăl au creat fondul de investiţii Equiliant Capital, orientat spre investiţii în firme mici şi mijlocii (IMM-uri), care îşi propune ca într-un interval de 3-5 ani să investească aproximativ 60 de milioane de euro în circa 8-10 firme.

    Un televizor. Milioane de televizoare. Dan Ostahie, fondator al Altex

    Dan Ostahie şi-a început cariera de antreprenor în 1991, după terminarea facultăţii, importând televizoare second-hand din Elveţia, o activitate despre care spunea anterior că era „sport naţional pentru că televizoarele color nu existau, iar cele de la noi erau foarte scumpe.” A început cu 10.000 de dolari, împrumutaţi de la bancă şi pentru care a pus gaj casa părinţilor, şi de acolo a construit o companie cu afaceri de 3,5 mld. lei şi peste 3.000 de angajaţi. Etapele cruciale în dezvoltarea Altex au avut loc în 1996 şi 2009. Primul hop a fost marcat de inflaţia galopantă şi de creşterea dobânzilor la 140%, iar al doilea a fost provocat de criza financiară care a lovit puternic în piaţa de electro-IT, un sector care abia în 2016 a reuşit să revină la valoarea de 2,5 mld. euro atinsă înainte de criză.

    În ciuda crizei şi a unei pieţe în suferinţă, Dan Ostahie a fost o prezenţă constantă în ultimii ani în topul celor mai mari companii antreprenoriale raportat la cifra de afaceri, iar brandurile create de el în zona de retail – Altex şi Media Galaxy – rămân printre cele mai puternice mărci construite în capitalism.

    Un top de 40 de miliarde de lei

    Notă: topul include doar entităţi fiscale aşa cum sunt ele înregistrate la Registrul Comerţului şi nu ia în calcul grupuri de firme dacă bilanţul lor nu este consolidat pe o singură companie. Clasamentul ia în calcul doar companiile şi nu include bănci sau companii de asigurări
    Sursa: Registrul Comerţului. Topul include companiile al căror bilanţ a ajuns la Registrul Comerţului până În
    15 iunie 2019 în baza unui acord cu Ministerul Finanţelor
    *nu era în top 20

    Cele mai mari 20 de companii antreprenoriale din România au avut în 2018 o cifră de afaceri cumulată de 40 de miliarde de lei, în creştere cu 15% faţă de 2017. Top 20 numără 50.000 de salariaţi şi un profit net de 1,6 mld. lei. Clasamentul ia în calcul doar entităţile fiscale aşa cum apar la Registrul Comerţului, şi nu grupuri de firme sau rezultate consolidate anunţate de companiile listate.

    Top 20 cele mai mari companii antreprenoriale în 2018 (clasament realizat după cifra de afaceri pe entităţi fiscale)
    Care sunt cele mai mari firme controlate de antreprenori români după cifra de afaceri din 2018 şi cum arată bilanţurile lor financiare în ultimii trei ani.
     

  • Care sunt provocările din noua eră a bankingului european

    Wim Mijs, CEO al Federaţiei Bancare Europene, atenţionează că una dintre provocările sistemului bancar european este legată de aplicarea noilor reguli suplimentare Basel IV, care ar putea determina creşterea cerinţelor de capital cu circa 20% în cazul băncilor europene, ceea ce poate duce la o reducere semnificativă a finanţărilor disponibile pentru economiile europene.
    În condiţiile în care Europa a decis să implementeze aceste standarde pentru toate băncile din toate ţările, unul dintre subiectele discutate este ca ultima versiune a noilor reguli să nu aibă un impact semnificativ asupra băncilor, ceea ce este adevărat în cazul SUA, în timp ce în Europa se estimează o creştere a cerinţelor de capital cu până la 20% pentru băncile europene, a explicat şeful Federaţiei Bancare Europene.
    Wim Mijs a fost prezent la Bucureşti în luna mai, cu ocazia derulării în capitala României a şedinţelor consiliului director şi comitetului executiv ale Federaţiei Bancare Europene, organizate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB), în contextul deţinerii de către România a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.
    El a amintit că una dintre marile diferenţe dintre SUA şi Europa este că în Europa economiile sunt finanţate în proporţie majoritară de bănci, în timp ce în SUA pieţele de capital sunt principalul finanţator.


    „Orice efect semnificativ al cerinţelor de capital are un impact direct asupra economiilor şi, de asemenea, asupra nivelului de trai al cetăţenilor europeni”, a spus Wim Mijs, susţinând că se analizează variante tehnice pentru a minimiza impactul regulilor Basel IV asupra economiei europene, păstrând în acelaşi timp un sistem bancar stabil.
    De o resetare ar avea nevoie şi Uniunea Pieţelor de Capital, care ar trebui să integreze pieţele de capital din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Referindu-se la piaţa de capital europeană, şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că este încă fragmentată, iar până acum uniunea pieţelor de capital nu a adus ceea ce era de aşteptat, Europa având nevoie de pieţe de capital mai integrate şi mai lichide.
    „Încă vedem o piaţă de capital fragmentată. Suntem o federaţie europeană a băncilor, deci suntem un susţinător al integrării europene, dar vedem că, de exemplu, uniunea pieţelor de capital nu ne-a adus încă ceea ce trebuia. În Europa avem nevoie de pieţe de capital mai integrate şi mai lichide. Acest lucru nu este numai în beneficiul companiilor, ci şi pentru bănci – pentru a avea lichiditatea potrivită şi capitalul adecvat pentru a îndeplini obligaţiile pe care băncile le au, trebuie accesate şi pieţele de capital.”
    Tot legat de fragmentare la nivelul Uniunii Europene, Wim Mijs a adus în discuţie tendinţa unor guverne europene de a taxa suplimentar sistemele bancare, tendinţă îngrijorătoare, având în vedere că proiectarea unor taxe specifice asupra sectorului financiar duce la distorsiuni între ţările europene şi reprezintă o soluţie pe termen scurt care duce la fragmentare şi la scăderea competitivităţii sectorului bancar în România şi în Europa.
    „Un lucru care ne îngrijorează este tendinţa unor guverne naţionale de a proiecta taxe care vizează sistemele bancare şi, în principiu, propriile economii. Acest lucru este foarte îngrijorător în special pentru că duce la distorsiuni între ţările europene. Cred că băncile ar trebui să plătească taxe obişnuite, ca toate companiile. Dar, a proiecta taxe specifice care vizează sectorul financiar în sine este o soluţie pe termen scurt. Aceasta duce la fragmentare şi la scăderea competitivităţii sectorului bancar în România, în Europa. În calitate de Federaţie Bancară Europeană am scris Guvernului României exact pentru aceste motive. Am înţeles că au existat modificări ale legii pentru a limita efectele acesteia. Dar, în principiu, suntem interesaţi de problema fragmentării şi de oprirea folosirii capitalului.“
    Federaţia Bancară Europeană a avertizat într-o scrisoare transmisă guvernului asupra riscurilor majore pe care le implică Ordonanţa 114/2018 pentru sistemul bancar din România.
    Taxa bancară, puternic contestată de bancheri, a fost modificată în România la trei luni după apariţia proiectului iniţial, iar conform noii OUG 19/2019 care modifică OUG 114/2018, băncile mari, cu o cotă de piaţă de peste 1%, urmează să plătească o taxă pe active anuală de 0,4%, nivel de trei ori mai scăzut faţă de procentul iniţial, estimat la 1,2%/an. Iar în cazul băncilor mai mici cota de taxare a fost ajustată la 0,2%. Taxa bancară a fost decuplată de indicele pieţei interbancare ROBOR. Impactul anual al noii taxe bancare coboară la circa 870 mil. lei, faţă de estimarea pe varianta iniţială, de peste 5 mld. lei.


    Uniunea bancară, încotro?
    Dacă în privinţa uniunii pieţelor de capital la nivel european evoluţia nu este conform aşteptărilor, în ceea ce priveşte uniunea bancară şeful Federaţiei Bancare Europene se declară optimist şi spune că el crede în acest proiect. „Sunt optimist şi cred foarte mult în uniunea bancară. De la bun început, Federaţia Bancară Europeană a sprijinit toţi pilonii uniunii bancare. Dacă vă uitaţi la supraveghere, există o uniune monetară în zona euro. Dacă există o uniune monetară, trebuie să existe şi un supraveghetor. Trebuie să spun că sunt un puternic susţinător al Mecanismului Unic de Supraveghere şi al modului în care a fost creat. Nu cred că în altă parte a lumii sunt capabili să creeze un supervizor credibil în patru ani şi jumătate. Aşa cum este normal,  între bănci şi supraveghetori, uneori avem dezacorduri, dar există respect reciproc şi cred că ceea ce s-a realizat la Frankfurt este un supraveghetor serios. Pe de altă parte, există Mecanismul Unic de Rezoluţie – o parte importantă care trebuie susţinută, de asemenea, şi de guvernele locale. Şi apoi, cel de-al treilea pilon este schema de garantare colectivă europeană, pentru care mai este nevoie de timp. Există dezbateri între ţări – când este reducerea riscurilor suficientă pentru a împărţi povara şi când este suficientă împărţirea poverii pentru a ajuta la reducerea riscurilor. Este un proces politic.”
    Şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că încă mai există politicieni locali care spun că băncile sunt în cele din urmă salvate de guvernele locale, dar a explicat că acest lucru nu este adevărat deoarece Mecanismul Unic de Rezoluţie, împreună cu adecvarea capitalului, ar trebui să fie una dintre garanţii.
    În ceea ce priveşte cetăţenii europeni, aceştia au garanţia de siguranţă, pentru că este vorba despre modul în care este organizată finanţarea. „Ceea ce trebuie să ştie un cetăţean este cât de mare este garanţia mea şi cât timp ar dura dacă s-ar întâmpla ceva până să-mi recuperez banii depozitaţi la bancă. Şi limita de sumă este de 100.000 de euro, cu o limită de timp de 30 de zile. Cred că uniunea bancară este foarte importantă şi cred că trebuie să se dezvolte în continuare şi o susţin foarte mult.”
    Referindu-se la implicaţiile uniunii bancare asupra unei ţări ca România, care nu este în zona euro, şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că deciziile luate la nivelul zonei euro au efecte şi asupra politicii de supraveghere în România.
    „Ei bine, dacă sunteţi în afara zonei euro, şi mă întrebaţi ca pe un bancher cu experienţă, atunci în condiţiile în care sunteţi în Uniunea Europeană şi aveţi un supraveghetor mare aproape, atunci există, desigur, un efect. Nu există nicio îndoială că deciziile luate în zona euro au un efect şi asupra politicii de supraveghere din ţara dumneavoastră.”
    Wim Mijs apreciază că ar fi bine ca autorităţile bancare locale să înveţe din bunele practici aplicate la nivelul zonei euro, dar să nu transpună şi cerinţele de raportare aduse de uniunea bancară, care sunt exagerat de mari.
    „Despre ceea ce îmi fac griji – şi cred că pentru o ţară ca România este important – este că volumul de cerinţe de raportare pe care le aduce noua uniune bancară este exagerat de mare. Şi Mecanismul Unic de Supraveghere recunoaşte acest lucru şi se încearcă soluţionarea. Vă pot spune că pentru un sector bancar mai mic, cerinţele de raportare sunt prea multe. Deci, este bine să învăţaţi din bunele practici, dar să nu copiaţi cerinţele de raportare, pentru că veţi avea nevoie de proporţionalitate, deoarece una dintre problemele cu care ne confruntăm este că sistemul a fost conceput pentru băncile mai mari, iar băncile mai mici nu se pot ocupa de toate cerinţele de raportare. Din nou, acest lucru este recunoscut de Mecanismul Unic de Supraveghere şi încercăm să rezolvăm. Dar, aş spune că dacă vă întrebaţi ce ar trebui să facă România şi care ar fi efectul asupra României, aş spune să copiaţi bunele practici, însă să lăsaţi cerinţele de raportare acolo unde sunt până când va fi soluţionată problema.”
    Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS) se referă la sistemul de supraveghere bancară din Europa şi este format din Banca Centrală Europeană şi autorităţile naţionale de supraveghere din ţările participante. MUS este unul dintre cei doi piloni ai uniunii bancare din cadrul UE, alături de Mecanismul Unic de Rezoluţie.
    În ceea ce priveşte consolidarea sistemului bancar european, Wim Mijs a amintit că supraveghetorii europeni cer o consolidare a bankingului, însă uneori chiar ei sunt obstacolele în calea acestui proces, existând trei motive.
    Un prim motiv este reducerea costului capitalului, deci motivul de a fuziona transfrontalier ar fi costul capitalului. Însă, după criză, dar şi în contextul apariţiei uniunii bancare există reguli care imobilizează capitalul, astfel că fuziunea nu devine o operaţiune atractivă.
    În al doilea rând, industria bancară trece printr-o transformare uriaşă, mutându-se dinspre modelul orientat spre sucursale către o bancă mai digitală, după dorinţa clienţilor, pentru că nimeni nu mai vrea să meargă la bancă, ci clienţii vor să aibă banca pe telefonul lor”.
    „Astfel, în acest cadru uriaş de schimbări, în care trebuie să implementeze noi reguli de capital pe de o parte şi să-şi schimbe complet modelul de afaceri, într-un mediu de dobânzi scăzute, nu doriţi să fuzionaţi deoarece orice fuziune a două mari bănci europene înseamnă că te concentrezi pe proces mulţi ani. Acest lucru este inevitabil. Este ca o căsătorie şi tu eşti complet concentrat. Şi nimeni nu îşi poate permite timpul să analizeze în interior timp de trei ani.”
    În al treilea rând, procesul de consolidare a bankingului european revine tot la supraveghetori şi la autorităţile de reglementare, susţine şeful Federaţiei Bancare Europene. Astfel, dacă există două bănci europene mari care fuzionează, dintr-odată intră într-o altă ligă, putând deveni o instituţie bancară de importanţă sistemică, ceea ce duce imediat la schimbarea cerinţei de capital, în concordanţă cu noua ligă în care joacă. În aceste condiţii, Wim Mijs revine la primul argument, susţinând că va creşte costul capitalului, astfel că motivaţia pentru fuziune dispare.
    În aceste condiţii, concluzia şefului Federaţiei Bancare Europene este că procesul de consolidare în banking (respectiv fuziunile şi preluările) se va produce, dar la nivel local, în pieţele fragmentate, înaintea fuziunilor transfrontaliere, la nivel european.

    Fintech-urile – competitori sau stimulent pentru inovare în banking?
    În ultimii ani, băncile au început să fie concurate şi de entităţi nonbancare, respectiv fintech-uri.
    Şeful Federaţiei Bancare Europene se declară „relaxat” în privinţa fintech-urilor, susţinând că nu le vede ca pe un pericol pentru bănci, ci ca pe un stimulent pentru inovare.
    „Sunt atât de relaxat în privinţa fintech-urilor. Există aceste start-up-uri tinere. Ele sunt geniale, analizează lanţul valoric al unei bănci şi selectează  o parte şi o optimizează, vin cu o soluţie genială la care o bancă probabil că nu se va putea gândi. Deci, aceste start-up-uri fintech sunt fantastice şi au ajutat foarte mult industria bancară. Provocarea lor a creat pentru sistemul bancar un nou impuls pentru inovare, chiar dacă băncile sunt întotdeauna ancorate în inovaţie, nu în ultimul rând pentru că aşa cer clienţii. Clienţii sunt obişnuiţi să obţină totul, ori de câte ori doresc, ceea ce înseamnă că totul trebuie să le fie oferit ACUM. Nu numai în industria noastră, ci în fiecare industrie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru plăţi. Deci, aceste start-up-uri fintech nu sunt niciun pericol, deoarece ele au nevoie de ceva ce băncile au: în primul rând bani de investiţii şi în al doilea rând scala, dimensiunea – angajaţi, clienţi. Deci, ceea ce am văzut în ultimii doi ani, după provocările iniţiale, este că în prezent toate băncile cooperează cu fintech-uri. Ele au succes destul de mare în această cooperare, aşa că trebuie să spun că iubesc foarte mult aceste fintech-uri. Îmi place stilul lor şi ceea ce au făcut.”
    Însă, Wim Mijs aminteşte că nu există doar start-up-uri fintech, ci şi corporaţii mari gen Google sau Facebook care au mulţi bani şi au multe date ale clienţilor, au ca afacere “date despre clienţi” şi s-ar impune să respecte şi ele anumite reguli de supraveghere, să opereze în condiţii de concurenţă echitabile cu băncile. Au atât de mulţi bani, sunt incredibil de bogate, încât, dacă vor, ar putea să cumpere mâine o bancă cu banii lor.”
    Marile platforme online gen Google şi Facebook sau în România operatorii de telefonie mobilă au intrat în zona serviciilor bancare, a serviciilor de plăţi.
    Modelul de afaceri al unor companii gen Google sau Facebook se bazează pe date, nu urmăreşte doar să faciliteze simple operaţiuni de plăţi; astfel de corporaţii vor să ştie aspecte legate de preferinţele clientului, de comportamentul lui, a explicat Wim Mijs. „Legat de aceşti competitori, solicităm condiţii de concurenţă echitabile, solicităm aceleaşi reguli, aceeaşi supraveghere. Cu GDPR. Solicităm să fie clar ceea ce fac astfel de companii cu datele despre clienţi. Deci fintech-urile sunt corporaţii fantastice, care au ca model de afaceri «data mining», dar dacă clientul ştie ce semnează. Când aţi citit ultima oară condiţiile generale ale Apple când aţi actualizat iPhone-ul? Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Google Play – atunci când spui da în Google Play, oferi multe date. Eu fac acelaşi lucru. Dar, dacă folosiţi o aplicaţie prietenoasă de plată, atunci trebuie să citiţi condiţiile.”

    Ce este Federaţia Bancară Europeană

    • Federaţia Bancară Europeană reprezintă interesele sectorului bancar european, reunind asociaţii bancare naţionale din 32 de ţări din Europa, inclusiv România, care reprezintă împreună circa 3.500 de bănci, inclusiv cele mai mari bănci comerciale.
    • În luna mai din acest an s-au derulat la Bucureşti şedinţele consiliului director şi ale comitetului executiv ale Federaţiei Bancare Europene, organizate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB), în contextul deţinerii de către România a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.
    • Boardul Federaţiei Bancare Europene l-a ales pe Jean-Pierre Mustier, CEO al grupului UniCredit, ca preşedinte, el urmând să-şi preia mandatul de la 1 iulie, pentru o perioadă de doi ani. Mustier îl înlocuieşte la conducerea organizaţiei pe Frédéric Oudéa, CEO al Société Générale, al cărui mandat expiră la sfârşitul lunii iunie.
    • Federaţia Bancară Europeană susţine finalizarea uniunii bancare şi resetarea proiectului uniunii pieţelor de capital, continuarea transformării digitale în sectorul bancar, precum şi un cadru legislativ mai eficient şi coerent în lupta împotriva spălării banilor şi criminalităţii financiare.
    • Boardul Federaţiei Bancare Europene a atras atenţia asupra potenţialelor efecte negative ale noilor reguli Basel IV care vor determina creşterea semnificativă a cerinţelor de capital pentru băncile europene, ceea ce poate duce la reducerea drastică a fondurilor disponibile pentru creditarea economiei.