Bianca Andreescu (Canada; 15 WTA) a dat o adevărată lovitură după ce s-a impus la ultimul Mare Şlem al anului, US Open.
După victoria destul de uşoară în faţa, poate, celei mai mari sportive din istoria tenisului feminin, Serena Williams (SUA; 8 WTA), ea şi-a asigurat un cec în valoare de peste 3.8 milioane de dolari. Astfel, la capitolul câştiguri pe 2019, Bianca Andreescu ajunge la un total de 6 milioane de dolari. Ca o comparaţie, Simona Halep a câştigat 5 milioane de dolari în 2019.
Comparativ cu anul trecut, când 207 instituţii de învăţământ din judeţ nu aveau toalete, anul acesta numărul şcolilor cu toalete în curte a ajuns la 157.
„În momentul acesta, numărul unităţilor de învăţământ cu grupuri sanitare exterioare este în scădere. Comparativ cu anul trecut, când erau 207, acum vorbim de 157 unităţi, iar din acestea 124 sunt prinse în proiecte de finanţare pentru amenajarea grupurilor sanitare în interiorul clădirilor. Majoritatea unităţilor de învăţământ din judeţ sunt incluse în diferite programe de finanţare pentru reabilitare. Celelalte 33 de unităţi din cele 157 care nu sunt prinse pe diferite programe de lucrări au efective mici de copii şi care cel mai probabil se vor închide în perioada următoare, elevii urmând să fie relocaţi”, a declarat prefectul judeţului Botoşani, Dan Şlincu.
Allianz-Ţiriac a lansat un nou produs de asigurare a proprietăţii şi bunurilor – My Home – destinat exclusiv persoanelor fizice şi structurat sub forma a trei pachete de asigurare construite progresiv: Confort, Extra şi Max. Conţinutul pachetelor şi preţul acestora urmează să fie corelate cu nevoile de protecţie şi cu bugetul proprietarilor de locuinţe.
Indiferent de pachetul ales, clienţii vor beneficia de acoperirea privind răspunderea civilă legală, valabilă pentru proprietar şi membrii familiei aflaţi în îngrijire, atât pentru evenimente produse în interiorul locuinţei asigurate, cât şi în exteriorul acesteia, având două limite de despăgubire, 10.000 de euro, respectiv 50.000 de euro, potrivit informaţiilor transmise de asigurător.
Răzvan Cuc a declarat la Ministerul Transporturilor că nu există niciu fel de motive de ordin administrativ care ar genera amânarea termenului de construncţie a celor 100 de kilometri de autostradă pe care şi i-a asumat. Însă în cazul în care acest lucru se va întâmpla, ministrul asigură că va lua măsuri împotriva constructorilor, în niciun caz nu va demisiona.
„Este doar o problemă de mobilizare. Iar dacă lucrurile nu vor evolua aşa cum trebuie, cu siguranţă, nu aştept să îmi menţin promisiuni deşarte şi voi lua măsuri aşa cum trebuie cu constructorii. În momentul de faţă aceşti 100 de kilometri sunt tangibili ca şi target pentru a fi daţi în trafic, nu recepţia finală în acest an”, a afirmat Cuc.
James Park, de naţionalitate coreeană, a terminat un liceu prestigious, şi anume Şcoala Universitară din Cleveland, Ohio. A studiat informatica la Universitatea Harvard, dar a renunţat, dezvoltând ulterior abilităţi în administrarea afacerilor.
În 2007, alături de Eric Friedman, James Park a pus bazele companiei Fitbit. Ideea i-a venit după ce a experimentat modul în care platforma de jocuri Nintendo Wii combina senzorii cu partea de software. Park, care se afla într-o formă fizică slabă, dorea să creeze un dispozitiv intuitiv care să se situeze, ca preţ, între pedometrele de 25 de dolari vândute la farmacii şi ceasurile sportive mai scumpe. Iniţial, el a strâns 400.000 de dolari de la familie şi prieteni, dar a suferit unele probleme timpurii, deoarece niciunul dintre fondatori nu a avut multă experienţă în ceea ce priveşte hardware-ul sau producţia. Încă de la început, Park a crezut că produsele cu capabilităţi de detectare a mişcării vor juca un rol semnificativ în viitorul tehnologiei de consum. Când Park şi Friedman s-au întâlnit pentru prima dată cu potenţiali investitori, tot ce aveau era o placă de circuit şi o cutie din lemn. Finanţarea şi producţia erau cele două principale obstacole cărora compania nou-înfiinţată trebuia să le facă faţă.
În 2011, vânzările Fitbit au început să crească, deoarece tot mai mulţi utilizatori îşi înregistrau în mod curent activităţile fizice zilnice. Pentru a educa consumatorii despre această tehnologie nouă, compania a folosit tactici de marketing agresive pentru a-şi prezenta produsele; mai exact, Park şi Friedman au cheltuit 112 milioane de dolari pe activităţi de marketing. În prima zi de listare pe Bursa de Valori din New York (NYSE), acţiunile au crescut cu aproape 50%, ridicând oferta iniţială de la 20 de dolari la puţin sub 30 de dolari. Acest lucru a dus acţionarul principal al companiei, James Park, la o capitalizare în valoare de 600 de milioane de dolari.
Ca dovadă a abordării sale inovatoare de a combina stilul, fitnessul şi tehnologia, Fitbit a colaborat recent cu marca de lux Tory Burch pentru a lansa o linie de brăţări, încercând astfel să atragă clienţi dintr-un nou segment demografic.
Compania, care a devenit publică în iunie 2015, a vândut până acum peste 30 de milioane de brăţări colorate şi clipsuri. Astfel, valoarea netă estimată a lui James Park era de 87,6 milioane de dolari la data de 15 martie 2019. James Park deţine peste 33.000 de produse Fitbit, în valoare de aproximativ 700.000 de dolari, iar în ultimii patru ani a vândut unui fond de investiţii acţiuni în valoare de peste 83 milioane de dolari. În plus, el câştigă 3.624.300 de dolari pe an ca preşedinte al consiliului de administraţie şi director executiv la Fitbit.
Compania lansată de Vlad Tenev şi Baiju Bhatt anunţa, în vara anului trecut, lansarea unui cont curent şi a unui cont de economii, fără a preciza însă că demersurile nu sunt reglementate legal. Robinhood le-a spus clienţilor că fiecare cont va oferi o dobândă de 3% şi va avea asigurare, însă nimeni nu a verificat dacă acest lucru este adevărat.
Business Insider a vorbit cu 10 foşti angajaţi şi contractori ai Robinhood, care au acceptat să vorbească doar sub anonimat, fiindu-le teamă de eventualele consecinţe. Aceştia au descris compania drept un loc de muncă în care Bhatt şi Tenev au renunţat la preocupările în legătură cu reglementarea, preferând să caute noi produse menite să atragă utilizatorii; totul a culminat cu dezastrul jenant din decembrie 2018 al lansării noului serviciu financiar pe care compania a fost forţată să îl abandoneze după asigurările false că utilizatorii vor beneficia de conturi cu asigurare, discuţii ce au declanşat o criză din partea Congresului american.
La fel ca Theranos, 23andMe şi Uber, Robinhood a încercat să perturbe o industrie foarte bine reglementată cu ajutorul unor acţiuni menite să schimbe rapid lucrurile, doar pentru a afla că regulile există pentru un motiv şi că încălcarea lor vine însoţită de consecinţe.
Cei de la Business Insider au aflat că Robinhood a fost avertizată asupra faptului că nu există reglementări pentru conturile de economii, însă reprezentanţii companiei au răspuns cu o declaraţie care susţine că această poveste ar fi „plină de inexactităţi”.
„Suntem dezamăgiţi de citarea unor afirmaţii venite din partea unor surse anonime, fără a se lua în calcul posibilitatea ca aceste surse să fie greşite. Ne mândrim cu abilitatea noastră de a ne mişca repede şi cu grijă în a construi produse de înaltă calitate menite să extindă accesul la sistemul nostru financiar”, au declarat reprezentanţii companiei.
Când, la sfârşitul anilor ’50, la Verona, în Italia, specialiştii vremii în frumuseţe introduceau vitamina H3 ca ingredient-cheie în cosmetice pentru a preveni îmbătrânirea pielii, lumea a perceput noul element-minune ca pe o adevărată revoluţie în industria trucurilor estetice. Zeci de ani mai târziu, revoluţia vine sub formă de oud, orris, ambergris sau reishi. Dacă toate aceste cuvinte vă sună a denumiri savante sau dintr-o altă lume, aflaţi că e foarte probabil ca ingredientele pe care le desemnează să se găsească exact în cosmeticele pe care le folosiţi zi de zi.
Încă din vremea Egiptului antic oamenii acordau o atenţie deosebită ritualurilor de înfrumuseţare, de parfumare şi de tratare a pielii cu diferite amestecuri olfactive, cu rol nu doar cosmetic, ci şi medicinal. De altfel, în timpul reginei Cleopatra (69-30 î. Hr.), a fost scrisă prima carte de cosmetică din istorie, transmisă ulterior generaţiilor viitoare.
Preocupările pentru identificarea secretelor care să camufleze ani şi transformări în spatele unui ten mereu proaspăt au existat dintotdeauna. Culmea este că unele astfel de trucuri au supravieţuit până astăzi. Lanolina este unul dintre exemple. Practic, este un tip de grăsime provenită de la oaie, care se procesează din lână. Folosită încă din Antichitate, lanolina se mai găseşte şi astăzi în produsele cosmetice, cum sunt cele faciale sau balsamurile de buze.
Un alt tip de grăsime frecvent regăsit în cosmetice este cea de la caşalot, un mamifer asemănător cu balena, căruia îi este specifică dezvoltarea mare a capului. Uleiul de caşalot se găseşte de altfel tocmai în capul animalului şi este un ingredient preţios, care hidratează pielea şi se topeşte în contact cu căldura acesteia.
La propunerea Ministerul Apelor şi Pădurilor, Guvernul a aprobat, în şedinţa de joi, Hotărârea pentru modificarea art. 2 alin. (3) din anexa nr. 2 la HG nr. 864/2016. privind aprobarea schemei de “Ajutor de minimis pentru asigurarea serviciilor silvice” şi a Procedurii de acordare de la bugetul de stat a costurilor serviciilor silvice pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor juridice şi fizice care nu desfăşoară activităţi economice, dacă suprafaţa proprietăţii forestiere este mai mică sau egală cu 30 de hectare.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.
Potrivit lor, noile reglementări nu influenţează modul în care operăm şi ne desfăşurăm activitatea pe piaţa din România. Aplicaţia mobilă Clever funcţionează exclusiv în colaborare cu şoferi autorizaţi, fie că sunt şoferi de taxi sau şoferi în regim rent a car.
Reprezentanţii companiei spun că sunt în discuţii constante cu Guvernul despre necesitatea reglementării transportului alternativ, ca soluţie complementară de transport şi care are nevoie de reglementare specifică.
„Am primit din nou asigurări, inclusiv din partea vicepremierului Daniel Suciu şi a ministrului Transporturilor, Răzvan Cuc, pentru faptul că aplicaţiile mobile vor continua să funcţioneze pe piaţa locală, că există în lucru un cadru legislativ dedicat lor şi până la finalizarea sa nu vor exista abuzuri la adresa şoferilor parteneri.
În acest moment, aşteptăm ca reprezentanţii Guvernului să pună în dezbatere publică proiectul de ordonanţă de urgenţă dedicat aplicaţiilor de transport alternativ din România. Clever va avea în continuare deschidere faţă de autorităţi şi un rol activ în acest proces. Dorim să oferim toate datele şi informaţiile necesare pentru dezvoltarea unui cadru legal benefic atât pentru şoferi şi stat, dar mai ales pentru pasageri.
În plus, suntem alături de toţi şoferii colaboratori Clever şi le oferim acestora sprijin total, atât juridic, cât şi financiar, în cazul unor sancţiuni abuzive. Încurajăm toţi şoferii să intre în legătură directă cu noi dacă întâmpină astfel de probleme (liniile noastre din call-center sunt disponibile non-stop telefonic la 0740.269.333 sau pe email la go@clevertaxi.com).
Sperăm ca noua reglementare să fie adoptată în cel mai scurt timp pentru a elimina orice stare de incertitudine care planează atât asupra pasagerilor, cât şi asupra şoferilor. Milioane de pasageri se bazează zilnic pe activitatea aplicaţiilor de mobilitate urbană. În acest moment, Clever înregistrează peste 4 milioane de cereri de transport lunar din partea pasagerilor.”
Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta.
Şi moartea face parte din viaţă, din business.
Iar companiile antreprenoriale româneşti nu sunt pregătite şi nu se pregătesc pentru situaţia în care fondatorii afacerilor, ai brandurilor româneşti, nu mai sunt – pleacă să facă afaceri într-o altă lume, cu speranţa că e mai bună.
Dacă nu şi-au pus lucrurile în ordine atunci când erau în putere (cine îşi face o asigurare când este sănătos sau se duce la medic fără să fie bolnav sau se duce la notar să-şi facă testamentul când soarele e pe cer?), după ei se prăbuşesc companii, urmaşii ajung în tribunale luptându-se pentru avere, iar de multe ori se trezesc chiar pe cap cu datorii sau cu probleme pe care nu ştiu să le gestioneze pentru că nu au fost implicaţi în business.
Patriciu, Adamescu, Ovidiu Popescu – Petrol Export Import, Ilie Vonica – Polisano Sibiu şi acum Bărbuţ de la AdePlast au scos la iveală faţa ascunsă a unor businessuri.
Toţi cei cinci antreprenori au făcut carieră, au creat ceva, au ajuns la businessuri de zeci, sute şi chiar miliarde de euro, cum a fost cazul lui Patriciu, într-un termen extrem de scurt, dar după dispariţia lor s-a ales praful.
A fost o cădere violentă, de sus de tot.
Poate nu sunt multe cazuri, dar au fost atât de puternice încât au rămas pe retină.
Din imperiul lui Patriciu (bancherii spun că a luat aproape un miliard de dolari din vânzarea Rompetrol/Petromidia) aproape că nu a mai rămas nimic (poate nişte clădiri de birouri).
Pe imperiul lui Dan Adamescu se bat fosta soţie şi fiul lui direct. Astra Asigurări a intrat în faliment şi deja se aşterne praful pe dosarele celei mai mari companii de asigurări din România, iar celebrul magazin Unirea se degradează în fiecare zi, sfâşiat între urmaşi.
Din Petrol Export Import, mândria industriei petroliere din perioada Ceauşescu, nu a mai rămas nimic.
Polisano Sibiu, grupul farmaceutic şi medical fondat de Ilie Vonica, încearcă diferite forme de supravieţuire pe bucăţi.
Iar în ultimul caz, la AdePlast, după moartea lui Bărbuţ, băieţii lui încearcă să recupereze compania pe care tatăl lor nu a vrut să le-o lase, după cum spun ziarele.
Toţi aceşti fondatori s-au trezit în timpul vieţii că au creat nişte businessuri mari într-o perioadă scurtă, businessuri care au ajuns să valoreze zeci, sute şi miliarde de euro.
Prea puţin şi-au pus problema succesiunii, sau dacă şi-au pus-o, nu au mai avut timp să o implementeze.
Mulţi nu au ştiut ce să facă cu banii pe care i-au câştigat pentru că nu au avut de la cine să înveţe, ei fiind prima generaţie de capitalişti în România după 1990.
După ce a încasat banii din vânzarea Rompetrol, Patriciu şi-a făcut restaurantul lui, iar achiziţia unui iaht a fost ceva normal când te caută toţi bancherii din lume să-ţi administreze banii.
Ei nu au mai avut timp şi ani să-şi implice copiii în business ca să ştie cu ce se mănâncă.
De altfel, marea majoritate a urmaşilor, cam 80%, spun că nu ar vrea să preia afacerea părinţilor lor pentru că este prea greu şi nu vor să treacă prin ce trec părinţii lor. Aşa că preferă banii şi o viaţă mai liniştită sau să se ocupe de businessuri mai mici.
Afacerile antreprenoriale româneşti sunt extrem de tinere şi nimeni nu se gândeşte la moarte, respectiv când fondatorii, cei care sunt sufletul businessurilor şi care cunosc toate dedesubturile, nu vor mai fi.
Pe de altă parte, sunt antreprenori români care, constatând că nu au urmaşi în business, decid să-şi vândă afacerile pentru a nu lăsa în urmă războaie în familie.
De asemenea, este greu să aduci manageri care să preia conducerea afacerilor şi să fie acceptaţi de cei din familie atunci când fondatorii nu mai sunt.
Nu există o reţetă de succes care să fie universal valabilă şi să asigure succesiunea unei afaceri atunci când cei care au înfiinţat-o pleacă pe lumea cealaltă.
Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta.