“Când aveam 23 de ani ocupam funcţia de sales manager la un hotel butique din Washington DC. Lucram pentru un tip foarte neplăcut, să-i zicem Toby”, începe Denise povestea.
“Avea un obicei prost să ne spună tot timpul că nu ne merităm slujblele şi că el este responsabil pentru succesul nostru. Voiam să-mi dau demisia, dar amânam momentul tot timpul. Într-o zi Toby a crezut că l-am trădat. El era căsătorit, dar avea o aventură cu vicepreşedinta departamentului de vânzări. Mai mult, patronul o plăcea şi el pe ea aşa că s-a înfuriat când a aflat că Toby are o relaţie cu ea. Bineînţeles, Toby a crezut că eu l-am pârât. Nu eram eu vinovată. Toby nu m-a întrebat, în schimb a aruncat cu capsatorul înspre mine şi era aproape să mă lovească în cap.
Am fugit din încăpere direct spre parc. Acolo am văzut o femeie fără adăpost care mi-a zâmbit. Un zâmbet ştirb. La momentul acela m-am gândit că femeia asta are o viaţă mai bună ca mine, ea nu este nevoită să lucreze cu Toby. Ea are libertatea pe care eu nu o am. Nu m-am gândit că eu măcar am un apartament şi că nu trăiesc pe străzi. Atunci mi-am dat seama că mi-am permis să devin victima unui om nebun. Mi-am dat demisia. Nu aveam economii, o slujbă sau vreun plan. Dar eram liberă”, mărturiseşte Denise Restauri.
“Ce am învăţat este că atunci când îi permiţi unei persoane să-ţi ia stima de sine îi dai şi puterea ta de a fi liber. Când lucrurile sunt rele – plan personal sau profesional, trebuie să mergi mai departe azi, să nu amâni lucrurile. Comportamentul abuziv nu este numai acela când cineva te agresează fizic (când cineva aruncă cu un capsator spre tine). Înainte a face asta Toby mă abuza verbal şi emoţional. Au existat semne de avertizare, dar nu le-am acordat atenţie pentru că asta însemna că ar fi trebuit să-l înfrunt”, încheie confesiunea Denise Restauri.
Regulamentul privind măsuri edilitar- gospodăreşti, administrarea fondului locativ public şi privat şi alte măsuri pentru asigurarea ordinii şi curăţeniei în municipiul Buzău a fost postat pe site-ul Primăriei şi urmează să fie supus votului Consiliului Local, în octombrie.
Regulamentul a fost făcut pentru ”instaurarea unui climat de bună convieţuire în municipiu”.
Oamenii vor fi obligaţi, de exemplu, să nu mai scuture covoare sau să nu întindă rufele, la uscat, în balcoanele deschise sau în afara lor.
“Să nu amplaseze bătătoare de covoare în jurul imobilelor de locuit, să nu scuture covoare, să nu usuce rufe pe împrejmuire şi pe echipamentele amplasate în spaţiile de joacă (…) să nu întindă rufele spălate la uscat în balcoane deschise, pe suport în afara balcoanelor sau în jurul imobilelor de locuit”, se arată în regulament.
De asemenea, locuitorii sunt obligaţi să asigure periodic curăţarea faţadelor locuinţelor şi a altor construcţii amplasate la frontul străzii, tencuirea şi zugrăvirea periodică a acestora, înlocuirea jgheaburilor şi burlanelor degradate.
Regizor, scenarist şi producător, Luc Besson are în spate o carieră de peste un sfert de secol. El este proprietarul companiei EuropaCorp, prin intermediul căreia a produs peste 50 de filme. Besson a început să scrie poveşti din plictiseală – se spune că a terminat primele versiuni ale scenariilor pentru Al cincilea element şi Marele albastru pe când era adolescent. Criticii îl identifică pe Besson drept o figură centrală a mişcării Cinéma du look (stil extrem de specific şi de vizual prezent în cinematografia anilor ’80 – începutul anilor ’90). Metroul, Marele albastru şi Nikita sunt considerate exemple ale acestei şcoli stilistice, care preferă stilul substanţei şi spectacolul poveştii.
Din păcate, ultimele filme din cariera lui Luc Besson, exceptând poate producţia Lucy, nu au mai avut strălucirea filmelor pe care regizorul francez le semna în anii ’90; Valerian şi oraşul celor o mie de planete nu reprezintă o excepţie.
Este un film care merită laude pentru imaginile spectaculoase şi efectele vizuale impecabile, dar care suferă în mod evident atunci când vine vorba de poveste, personaje sau logică. Mai ales logică.
Valerian şi oraşul celor o mie de planete are secvenţe atât de exagerate, încât te întrebi dacă regizorul nu şi-a dorit pur şi simplu să facă o demonstraţie de forţă în ceea ce priveşte efectele speciale. Sigur, acelaşi lucru s-ar fi putut spune şi despre Avatar, dar acolo parcă a existat dorinţa de a avea o poveste axată pe câteva personaje, cu un început şi un final bine definite. în cazul filmului regizat de Besson, cadrul general este populat de prea multe apariţii care nu sunt definitorii pentru deznodământ şi care mai mult încurcă lucrurile.
Dar haideţi să detaliem puţin: protagoniştii sunt doi agenţi ai unei federaţii interstelare, Valerian (Dane DeHaan) şi Laureline (Cara Delevingne), care petrec mare parte a filmului încercând să dea de urma comandantului unei nave. Comandantul în cauză, interpretat de Clive Owen, îşi dezvăluie încă de la început latura sinistră – astfel încât misiunea celor doi pare din start atât periculoasă şi oarecum lipsită de sens.
În distribuţie o veţi regăsi şi pe Rihanna – e drept, doar pentru câteva minute – ca o dansatoare la bară care îşi poate schimba forma. Nu am înţeles foarte bine rostul, dar probabil că numele Rihannei pe poster a mai adus câţiva nefericiţi în sala de cinema.
Nu cred că greşesc când spun că Besson a ajuns la un punct al carierei în care îşi cunoaşte destul de bine propriile limite; francezul e dispus să renunţe la construcţia unei poveşti sau la suspans şi preferă să defileze cu efectele speciale. Acest lucru pare să îi iasă; întrebarea este, desigur, ce va mai putea face atunci când bugetul filmului nu-i va mai permite să ascundă defectele în spatele CGI-ului.
NOTA: 6/10
Atunci când Edgar Torras a început să aducă turişti în Barcelona, localnicii i-au mulţumit. 17 ani mai târziu, localnicii au dat cu ouă în turiştii aduşi de Torras şi autorităţile i-au modificat ruta, pe care obişnuia să meargă, pentru a nu suprapopula centrul istoric, scrie Bloomberg.
Unii spanioli devin din ce în ce mai ostili cu turiştii pe care-i văd mai degrabă ca o povară decât ca un boom economic. Luna trecută, tineri mascaţi au atacat un autobuz cu turişti pe care au scris “turismul ucide cartierele”, iar în staţiunea San Sebastian au avut loc proteste împotriva turiştilor.
Spania este a treia cea mai vizitată ţară din lume de către turişti, după Franţa şi SUA, iar 13% din slujbele din Spania sunt legate de turism. Numărul vizitatorilor străini va creşte cu 12% ajungând la un record de 84 de milioane în 2017, potrivit analiştilor CaixaBanka SA.
“Dacă te duci într-un din cartierele Barcelonei afectate vei înţelege nemulţumirea oamenilor. Ne-am complăcut în această situaţie ani de zile, iar acum modelul este greu de schimbat”, spune Jordi Alberich, director general al Cercle dEconomia.
Primarul oraşului a restricţionat tururile pe Segway în centrul istoric, a interzis deschiderea de hoteluri noi în centrul oraşului.
Barcelona nu este singurul oraş în care localnicii s-au săturat de turişti. Aceeaşi situaţie este întâlnită şi în Veneţia, unde autorităţile i-au în considerare restricţionarea numărului de turişti care vizitează centrul istoric. În Veneţia, oraş cu o populaţie de 55,000 de rezidenţi, 2000 de oameni au protestat împotriva chiriilor mari ce sunt ridicate de numărul tot mai mare de turişti, impotriva vaselor de croazieră şi a poluării cauzate de turişti.
Atunci când Edgar Torras a început să aducă turişti în Barcelona, localnicii i-au mulţumit. 17 ani mai târziu, localnicii au dat cu ouă în turiştii aduşi de Torras şi autorităţile i-au modificat ruta, pe care obişnuia să meargă, pentru a nu suprapopula centrul istoric, scrie Bloomberg.
Unii spanioli devin din ce în ce mai ostili cu turiştii pe care-i văd mai degrabă ca o povară decât ca un boom economic. Luna trecută, tineri mascaţi au atacat un autobuz cu turişti pe care au scris “turismul ucide cartierele”, iar în staţiunea San Sebastian au avut loc proteste împotriva turiştilor.
Spania este a treia cea mai vizitată ţară din lume de către turişti, după Franţa şi SUA, iar 13% din slujbele din Spania sunt legate de turism. Numărul vizitatorilor străini va creşte cu 12% ajungând la un record de 84 de milioane în 2017, potrivit analiştilor CaixaBanka SA.
“Dacă te duci într-un din cartierele Barcelonei afectate vei înţelege nemulţumirea oamenilor. Ne-am complăcut în această situaţie ani de zile, iar acum modelul este greu de schimbat”, spune Jordi Alberich, director general al Cercle dEconomia.
Primarul oraşului a restricţionat tururile pe Segway în centrul istoric, a interzis deschiderea de hoteluri noi în centrul oraşului.
Barcelona nu este singurul oraş în care localnicii s-au săturat de turişti. Aceeaşi situaţie este întâlnită şi în Veneţia, unde autorităţile i-au în considerare restricţionarea numărului de turişti care vizitează centrul istoric. În Veneţia, oraş cu o populaţie de 55,000 de rezidenţi, 2000 de oameni au protestat împotriva chiriilor mari ce sunt ridicate de numărul tot mai mare de turişti, impotriva vaselor de croazieră şi a poluării cauzate de turişti.
Cel mai nou caz este cel al centurii ocolitoare de la Mihăileşti, Giurgiu. Proiectul a demarat în 2011 când a fost organizată prima licitaţie, însă la acea vreme constructorul nici măcar nu a venit pe şantier pentru a construi ce promisese. La 6 ani de la prima tentativă de a construi drumul de 3 km noul constructor, a demarat lucrările cu doar câteva săptămâni înainte de expirarea deadlineului – iulie 2017, moment în care s-au descoperit arbori din specia nuc, „vinovaţii” de întârzierea lucrărilor.
Avocata Whitney Ferrell s-a gândit că mulţi oameni ar putea fi convinşi să sorteze atenţi gunoaiele pe care le aruncă dacă ar avea la dispoziţie coşuri arătoase şi a pus astfel pe picioare proiectul RE.BIN, cu ajutorul unei campanii de crowdfunding pe Kickstarter.
Coşurile RE.BIN arată ca nişte sacoşe de hârtie pentru cumpărături, dar sunt realizate din plastic reciclat şi pot fi amplasate oriunde în casă, la vedere sau ascunse.
Ralphy Dominguez câştiga mai mult de 1 milion de dolari pe an în perioada în care conducea una dintre cele mai puternice operaţiuni ilegale cu droguri din New England. După ce a fost prins şi a petrecut câţiva ani în închisoare, s-a reinventat şi a devenit un antreprenor legitim. El conduce acum producătorul neworkez de accesorii din piele Pen&Pistol, potrivit unui articol pulicat de entrepreneur.com.
Dominguez a făcut un curs de pielărie în perioada în care se afla în spatele gratiilor. A găsit acest meşteşug drept terapeutic, astfel că a decis să folosească ce a învăţat şi după eliberarea sa.
Organizaţia Refoundry din Brooklyn, axată pe ajutarea foştilor condamnaţi, l-a ajutat şi pe el să îşi pornească propria afacere învăţându-l să folosească în atelierul său materiale care urmau să fie aruncate, în realizarea obiectelor sale de design.
Compania lui Dominguez foloseşte şi în prezent astfel de materiale – fie că vorbim de pielea de la canapelele sau genţile vechi, precum şi resturile de piele de la producători care ar arunca aceste materiale. Accesoriile realizate de fostul puşcăriaş se vând pe site-ul Pen & Pistol cu preţuri cuprinse între 30 şi 75 de dolari.
Dominguez îşi vinde însă obiectele şi în pieţe din New York, dar şi în Lazaro SoHo, un butic de lux din Manhattan.
Ralphy Dominguez câştiga mai mult de 1 milion de dolari pe an în perioada în care conducea una dintre cele mai puternice operaţiuni ilegale cu droguri din New England. După ce a fost prins şi a petrecut câţiva ani în închisoare, s-a reinventat şi a devenit un antreprenor legitim. El conduce acum producătorul neworkez de accesorii din piele Pen&Pistol, potrivit unui articol pulicat de entrepreneur.com.
Dominguez a făcut un curs de pielărie în perioada în care se afla în spatele gratiilor. A găsit acest meşteşug drept terapeutic, astfel că a decis să folosească ce a învăţat şi după eliberarea sa.
Organizaţia Refoundry din Brooklyn, axată pe ajutarea foştilor condamnaţi, l-a ajutat şi pe el să îşi pornească propria afacere învăţându-l să folosească în atelierul său materiale care urmau să fie aruncate, în realizarea obiectelor sale de design.
Compania lui Dominguez foloseşte şi în prezent astfel de materiale – fie că vorbim de pielea de la canapelele sau genţile vechi, precum şi resturile de piele de la producători care ar arunca aceste materiale. Accesoriile realizate de fostul puşcăriaş se vând pe site-ul Pen & Pistol cu preţuri cuprinse între 30 şi 75 de dolari.
Dominguez îşi vinde însă obiectele şi în pieţe din New York, dar şi în Lazaro SoHo, un butic de lux din Manhattan.