BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • „Am ajuns să muncesc mai mult pentru angajaţi decât pentru mine”

    Articolul de astăzi porneşte de la o discuţie cu un antreprenor român, adică un patron care are un business de servicii care se învârte în jur de 1 milion de euro pe an şi care, după 15-20 de ani de capitalism, a ajuns astăzi la o concluzie destul de ironică: „Am ajuns să muncesc astăzi mai mult pentru angajaţi decât pentru mine”. Parcă lucrurile nu trebuiau să fie aşa, ci invers. Adică patronul trebuia să-i „exploateze” pe angajaţi şi nu invers, cel puţin aşa spunea Marx. Această opinie/părere am întâlnit-o la mai mulţi antreprenori, mai mari sau mai mici.

    Pe măsură ce anii trec, pe măsură ce se schimbă generaţiile, pe măsură ce se schimbă societatea, în rău sau în bine, depinde pe cine întrebi, apar din ce în ce mai multe probleme: contractele nu se mai câştigă aşa de uşor, modelele de business se schimbă într-un ritm mult mai rapid şi poţi să ajungi să nu mai ţii pasul cu aceste schimbări, mai ales în domeniul tehnologic, oamenii sunt diferiţi şi cea mai mare problemă este legată de angajaţi, cel puţin în domeniul serviciilor. Există o presiune constantă pentru creşterea salariilor, iar cine pleacă peste noapte nu mai poate fi înlocuit atât de uşor, deci patronul trebuie să muncească în locul lui, să acopere ceea ce făcea el, cel puţin până găseşte pe altcineva, care de obicei costă mai scump.

    Dar mai mult decât atât, cei angajaţi să se ocupe de clienţi, de vânzări, de contracte, să caute şi să aducă contracte, adică ce scrie în fişa postului şi pentru care cer bani tot mai mulţi, nu fac nimic din toate acestea. Dacă pierde un client, adică dacă se pierd bani, răspunsul este că „clientul e prost, nu înţelege” şi că oricum se săturase să fie la cheremul clienţilor! Dar clientul este cel care te plăteşte, de la el îţi iei tu salariul! Pe angajat nu îl interesează acest lucru şi se întoarce la telefonul mobil să se plângă peste tot că ce naşpa este la firmă, că patronilor nu le mai ajung banii şi că aşa nu se mai poate, că demisionează.

    Mulţi angajaţi fac confuzia între cifră de afaceri şi profit, nu ştiu ce înseamnă cash-flow, adică încasarea facturilor şi impactul pe bilanţul companiei, când se uită la o cifră de afaceri de 1 milion de euro cred că patronul câştigă atât şi că face bani pe seama lor. Orice discuţie pentru a discuta cum funcţionează businessul unei companii nu are sens, niciun angajat nu îl crede pe patron când îi spune că trebuie să vină cu bani de acasă, adică cu cash pentru a plăti salariile, pentru că un client nu a plătit factura la timp şi că trebuie să alergi după el ca să îţi încasezi banii. Nici modelul în care un patron ar împărţi profitul dintr-un contract cu cei care lucrează la el nu funcţionează, pentru că angajaţii nu cred că banii câştigaţi sunt atât de puţini şi că poţi să îi încasezi după luni şi chiar ani.

    Foarte mulţi angajaţi, cel puţin din servicii, dacă au 1.500 euro pe lună sunt foarte mulţumiţi, mai ales dacă sunt tineri, doar cu câţiva ani de experienţă şi cu toată viaţa înainte. „Nu are sens să te stresezi pentru bani, pentru clienţi, care oricum sunt proşti”, când poţi să mergi în city breakuri cu 300-400 de euro. De partea cealaltă, a fi patron, a ţine un business a devenit un coşmar, iar dacă nu eşti atent, poţi să pierzi peste noapte clienţi, contracte, iar afacerea construită în ani să se ducă de râpă. A angaja un CEO, un director operaţional, chiar şi a-i da un pachet de acţiuni nu este o certitudine că lucrurile vor merge bine, este o loterie. Nici patronii nu mai sunt tineri şi dacă ar vrea să vândă firma nu ar avea cui, cel puţin în servicii, acolo unde totul depinde de oameni şi de câteva contracte. Aşa că patronii nu au ce să facă, trebuie să muncească mai mult pentru angajaţi decât pentru ei, asta dacă nu vor să fie ei angajaţi!   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Povestea omului care a luat o mâncare tradiţională, făcută de bunicile noastre, şi a transformat-o într-o afacere modernă şi profitabilă

    Cristian Sturzu este nutriţionist dietetician, are de patru ani un cabinet propriu de profil în Iaşi, iar de curând şi-a dus pasiunea pentru nutriţie şi în lumea gastronomiei, creând un brand de dulceţuri în linie cu principiile pe care le promovează la cabinet. Sunt produse fără zahăr şi fără aditivi alimentari, astfel încât pofticioşii să nu se simtă prea vinovaţi atunci când cad pradă tentaţiilor.

    Producem în fabrica de la Târgu Ocna şi vindem în magazinul nostru online şi în câteva băcănii din Iaşi, la preţuri cuprinse între 25 şi 32 de lei”, spune Cristian Sturzu.

    Anul 2021 a fost unul dedicat probelor, un an în care a testat reţete, a căutat furnizori de materie primă şi ambalaje. Anul 2022 este primul an în care brandul este oficial prezent în piaţă, iar în această perioadă se lucrează la etichetarea a şase tipuri de zacuscă şi tocană de legume cu care antreprenorul vrea să extindă portofoliul. Scopul este să ducă brandul în şi mai multe băcănii din Iaşi, dar şi din restul ţării.

    „Acest business s-a născut din pasiunea pentru alimentaţia sănătoasă şi echilibrată, observând din ce în ce mai des în rândul pacienţilor mei adicţia către gustul dulce. M-am gândit să creez un produs pe care oricare dintre noi îl consumă într-o mai mică sau mai mare cantitate, un produs care să fie tradiţional, să nu conţină aditivi alimentari, dar să-şi păstreze gustul de dulceaţă a bunicii sau a mătuşii.”

    A creat astfel un produs care poate fi consumat de cei cu restricţii alimentare, de persoanele care urmează un plan alimentar de pierdere în greutate sau de cele care, din motive personale, au ales să nu consume zahăr. Dulceţurile DeGust sunt sterilizate prin metoda tradiţio­nală în bain-marie, dozate, ambalate şi etichetate manual. Materia primă vine de la producătorii locali din zona Moldovei.

    DeGust reuneşte trei game de preparate: DeDulce, cu dulceţuri şi gemuri fără zahăr adăugat, DePoftă – zacuscă de vinete, zacuscă de vinete picantă sau cu ulei de măsline, zacuscă de hribi, zacuscă de ghebe şi tocană de legume, şi secţiunea DeSete – cu sucuri naturale din fructe.

    „Ca dezvoltare a businessului, dorim să punem la punct aceste trei categorii, dintre care DeSete încă nu este spre vânzare. În scurt timp, vom adăuga o nouă categorie de produse gourmet – vor fi dulceţuri din asocieri de fructe cu mirodenii, precum cireşe cu cardamom şi vinars, caise cu mentă, pere cu cafea, iar pentru anul viitor vrem să aducem pe piaţă o secţiune de produse pentru copii – dulceţuri, gemuri şi sucuri naturale.”

    În scurt timp, brandul îşi va face intrarea şi pe platforma eMag, dar şi pe alte platforme de comerţ, iar Cristian Sturzu îşi doreşte să ajungă cu produsele în cât mai multe băcănii şi la târguri.

    În această perioadă, DeGust vinde, prin comenzile primite în magazinul online, 200-300 de borcane de dulceaţă lunar, la care se adaugă produsele pe care le livrează spre băcănii şi care ajung să genereze vânzări medii de 12.000 de lei lunar. Banii sunt constant reinvestiţi pentru noile produse.   

    Cristian Sturzu, fondator DeGust: „În scurt timp, vom adăuga o nouă categorie de produse gourmet – vor fi dulceţuri din asocieri de fructe cu mirodenii, precum cireşe cu cardamom şi vinars, caise cu mentă, pere cu cafea, iar pentru anul viitor vrem să aducem pe piaţă o secţiune de produse pentru copii – dulceţuri, gemuri şi sucuri naturale.“

  • Cum să câştigi milioane de euro din vânzarea de mici în România. Reţeta succesului o oferă un sat cu doar 500 de oameni din ţara noastră

    Undeva aproape de jumătatea distanţei dintre Râmnicu Vâlcea şi Piteşti, pe aglomeratul drum E81, care leagă estul de vestul ţării, se află micuţa localitate Deduleşti, care, în mod normal, ar fi fost perfectă pentru a fi trecută cu vederea, la fel ca multe dintre vecinele sale precum Aldeşti, Drăganu-Olteni sau Linţeşti. Şi totuşi, acest sat de nici 500 de locuitori s-a transformat într-un loc de pelerinaj pentru români datorită unui produs devenit deja emblematic la nivel naţional – micul.

    De-a lungul a trei decenii, pe parcursul a două generaţii, „imperiul” micilor de la Deduleşti a fost construit cărămidă cu cărămidă, mic cu mic, astfel că astăzi nouă firme fac afaceri de 12 milioane de lei din acest produs care a devenit motiv obligatoriu de popas pe Valea Oltului. Deşi toată lumea îi ştie gustul şi mirosul, Business MAGAZIN a vrut să afle şi povestea micului de la Deduleşti şi reţeta succesului lui.

    „Am petrecut anul nou în Maramureş. La dus, pe drum, am făcut vreo 10 ore, cu tot cu popasul de la Deduleşti. La întors, am ajuns în Bucureşti în doar opt ore, deşi am oprit iar la Deduleşti pentru mici. Doar că era noaptea şi am mâncat rapid, pentru că acolo lucrurile se întâmplă la foc continuu”, îmi povestea recent Cristi, un prieten care, la fel ca mulţi alţii, a transformat localitatea argeşeană în loc obligatoriu de popas cu ocazia oricărei călătorii în zonă. Micii de la Deduleşti nu mai au nevoie de nicio prezentare.

    Deşi nu a devenit încă un produs înregistrat şi protejat la nivelul UE, aşa cum e cazul salamului de Sibiu sau al magiunului de prune de Topoloveni, micul de la Deduleşti are pe plan local o notorietate similară cu a acestor produse. Francezii au şampania, spaniolii au jamonul, austriecii au şniţelul vienez, iar românii au micul. Dar nu oricare, de Deduleşti. Notorietatea localităţii din judeţul Argeş e atât de mare, încât denumirea „mic de Deduleşti” e acum folosită şi în alte zone din ţară, chiar pe Transfăgărăşan, în creierii munţilor. Similar însă, şi salamul de Sibiu se produce astăzi şi în alte zone decât în centrul ţării. Dar revenind la micii de la Deduleşti, deşi toată lumea îi cunoaşte, puţini sunt cei care le ştiu povestea. Cum au devenit ei emblematici? În timp, în aproape 30 de ani. De altfel, unele dintre afacerile din zonă sunt deja la cea de-a doua generaţie. Dar reţeta a rămas aceeaşi.

    Între primele 3 cele mai aglomerate drumuri din România este E81, zona Valea Oltului, acolo unde se află restaurantele de la Deduleşti

    „Părinţii mei au pornit businessul de la Deduleşti în 1994, după ce tatăl meu lucrase anterior în industria cărnii. Aşa i-a venit ideea de a dezvolta o afacere de vânzare de mici. Când am venit noi în zonă, mai existau două terase, dar acestea aveau mici de dimensiuni mai reduse, noi am fost primii care au mizat pe mici de 80-90 de grame, cât au şi astăzi de altfel. Încă de la început şi până astăzi, noi ne-am păstrat aceeaşi reţetă cu condimente tradiţionale”, povesteşte Constantin Sibiceanu, singurul acţionar al companiei SC Sibiceanu Junior SRL, fondată în 1994 de părinţii săi. Firma are afaceri de 1,7 mil. lei în 2021 (cele mai recente date publice disponibile), aproape duble faţă de 2020. Avansul vine şi în contextul în care în 2020, primul an de pandemie, industria HoReCa a avut câteva luni în care n-a funcţionat, plus alte luni de restricţii.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Un an cu un „vibe” bun

    „Va fi un an extraordinar”, „cel mai bun an al României de până acum”, „vom intra în Schengen”, „vom vedea mai mulţi kilometri de autostradă”, „va scădea inflaţia”, „da, educaţia e la pământ”, „nici sistemul medical nu stă bine deloc” – sunt doar câteva dintre ideile dezbătute în cadrul cât se poate de informal de prietenii de familie, un amestec eclectic de antreprenori, corporatişti, medici, angajaţi în mediul privat (ne lipseşte doar perspectiva angajatului la stat). Adaug şi că veniturile sunt variate, pentru completarea „profilului”. Discuţiile dintre şi cu ei sunt o sursă de inspiraţie pentru mine. Dincolo de problemele personale se cristalizează o aşteptare plină de încredere şi speranţă în mai bine legată de acest an.

    Perspectiva informală, pulsul oamenilor dintr-o bulă, e completată însă de opiniile reprezentanţilor mediului de afaceri care au răspuns solicitărilor noastre de a face un scurt bilanţ pentru 2023 şi a prezenta aşteptările lor pentru 2024, deopotrivă pentru companiile pe care le reprezintă dar şi pentru piaţă în general. Suma acestor păreri dă cu plus, deopotrivă la bilanţ dar şi legate de viitor. În anul ce a început „ar putea scădea dobânda cheie a BNR, inflaţia s-ar putea reduce, volumele de credite şi depozite ar urma să crească, sursele de venituri să se diversifice”, „vom continua să performăm mai bine decât restul Europei şi să recuperăm din decalajele de dezvoltare”, „în următorii ani, sistemul medical se va adapta la pacientul viitorului, caracterizat printr-o vârstă înaintată, informare crescută şi mobilitate sporită”, „investiţii în restaurante noi, cu concepte interesante, demarate de antreprenori experimentaţi alături de persoane pasionate de gătit şi cu talent”, „piaţa spaţiilor industriale va continua să crească foarte puternic”. Acestea sunt doar câteva dintre aşteptările liderilor din diverse industrii. Paharul nu este nici pe departe plin, dar contează din ce unghi îl privim şi, în egală măsură, cu ce îl comparăm. „Au şi ei problemele lor”, spunea în cadrul unui eveniment Meet the CEO Tatian Diaconu, pe atunci şeful Immochan România, devenit ulterior Ceetrus, despre francezi. Trăise şi lucrase ani buni din cariera sa pe piaţa franceză şi are perspectiva românului expat. Da, în alte ţări se câştigă mai mulţi bani, altele au sisteme medicale şi de învăţământ mai performante. Sunt plusuri peste tot, dar adeseori pierdem din vedere minusurile. Poate eforturile, poate clima, poate siguranţa, poate cultura sau cine mai ştie ce. Cred că trebuie să comparăm România de azi cu cea de ieri, cu cea de acum 10 sau 20 de ani. Toate cifrele arată o poză economică mai bună, chiar dacă acest lucru nu este resimţit în rândul marii mase de oameni. Şi atenţie! Aici joacă un rol important percepţia, perspectiva personală. Ceea ce mă duce inclusiv cu gândul la un studiu care a făcut foarte mare vâlvă la sfârşitul anului trecut şi care m-a făcut şi pe mine să sar din papuci. Anume: unu din doi români crede că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România, conform unui sondaj INSCOP realizat pentru News.ro. Şi mai rău de atât, procentul care au această părere este de 48,1%, în creştere faţă 2013 (45,5%). După ce m-am înflăcărat puternic şi aş fi putut înşira pagini cu contra argumente bune de servit celor care cred aşa ceva, am ajuns la o concluzie. Asta o poate spune doar cine nu a trăit în acea perioadă şi nu îşi aduce aminte de frică, umilinţe, frig, foame, nedreptăţi. Pe-atunci eram cu toţii o masă cenuşie şi amorfă. Poate de asta unora le este dor, să fie şi alţii la fel de rău ca şi ei. Pe principiul caprei vecinului.

    Tinerii care nu au trăit în comunism şi au o părere idealizată despre ei înseamnă că nu au citit suficient. (Nu îi blamez nicidecum, mă consider o persoană bine informată şi uşor informabilă şi una dintre cele mai recente experienţe şocante este că te poţi intoxica cu… banane! Altfel spus, consumul excesiv de banane poate dăuna GRAV sănătăţii. Nu, nu este o glumă.)

    Simplul fapt că în prezent personaje ca Şoşoacă pot emite elucubraţii sinistre şi belicoase în liberă voie este dovada supremă de libertate de exprimare – un drept fundamental, ceea mă face să mă înclin în faţa României prezente. E adevărat, urmează un an superelectoral, după cum spune unul dintre executivii de top în cadrul materialului de copertă, ceea ce înseamnă alegeri în România şi în alte ţări care pot influenţa geopolitica la nivel mondial. De fapt, acesta este subiectul care ridică cele mai mari semne de întrebare legate de evoluţia economică a ţării în ansamblul ei – mai cu seamă alegerile pe plan local. Şi în registrul mai informal, personal, adeseori se iscă întrebarea „Da’ eu cu cine votez?”, ceea ce îmi aminteşte de cetăţeanul turmentat din piesa „O scrisoare pierdută”. 2024 promite să fie interesant, parcă aud pe cineva la cazino: „Să jucăm”.

    Să aveţi un an minunat, plin de reuşite!

  • 3500 de cititori decid prioritatea nr.1 a României în 2024

    Hofi: Sondajul pe care l-am pregătit pentru tine, începând de săptămâna trecută. Nu o să alegem prioritatea pentru România a lui Ciolacu, neapărat. Te-am lăsat pe tine să alegi priorităţile României, să decizi tu şi te-am pus să votezi între următoarele 5. Dar unii au votat creşterea economică de peste 5% prin alocarea resurselor financiare rezultate din tăierea cu 20% a numărului bugetarilor şi alocarea fondurilor europene către antreprenori, operatori privaţi şi către proiecte româneşti.

    Adrian Sârbu: Avem această situaţie cu blatul între partide care fac după obiceiul lor, pâş-pâş cu pătura în cap, până au ajuns unde vor. După aia ne dictează şi ne spun cum reformează aparatul bugetar de la 1,3 milioane la 1,5 milioane. Şi cum scădem deficitul de la 5,7 la 15,7.

    Hofi: Creşte şi populaţia României

    Adrian Sârbu: Normal, şi noi trebuie să dăm mai mult de 30% din PIB la buget pentru că e normal. Bugetarii, partidele, nomenclatura de partid şi toate rudele lor, cumetrii, cuscrii, trebuie să crească şi ei în avere. Au copii. Copiilor ălora le trebuie un job de consilier la Guvern. Au nepoţi, au fini. Oamenii ăştia nu trebuie să trăiască şi ei? Adică noi de ce suntem aşa de răi şi tot timpul ne legăm de bugetarii ăştia?

    Nemo: Am pus această ţintă de 5% creştere economică. Cum ajungem la ea?

    Adrian Sârbu E realizabilă. Dar ca să ajungem acolo, Nemo, trebuie să facem paşii ăştia, fiecare de capul nostru, aşa cum în viaţă am făcut paşi siguri.

    Hofi: Pas cu pas.

    Adrian Sârbu: Ne-a mai ţinut mama, tata şi uite aşa din de-a buşilea ne-am dus în picioare. Şi comunitatea asta de business o să înţeleagă, nu are încotro, că prezenţa ei în câmpul puterii este obligatorie, nu este facultativă, nu este tolerată, atâta timp, cât tu, 5 milioane de oameni, ai antreprenori, lideri, manageri, investitori şi în spate ai familii care consumă. 5,7 milioane de consumatori, dacă îi înmulţeşti cu 1,5 sunt 15 milioane de consumatori în ţara asta. Consumatori. Dacă tu nu ai să înţelegi… eu nu condiţionez asta. Fiecare înţelege tot mai mult. Pe de o parte, că trebuie să intre în câmpul politic. Clasa politică a pus mâna din ce în ce mai mult pe puterea economică a ţării pentru că a acaparat pe banii care vin pentru investiţii şi a luat decizii pe economic, pe business care nu-i aparţin. Astăzi, din fericire, sectorul privat românesc, potenţialul lui, e puternic, că m-ai întrebat cum face 5%. Simplu. Cum face orice Elon Musk, orice Serghei Brin, orice General Motors, orice General Electric.

    Hofi: Poate fi România salvată de o altă clasă, clasa antreprenorilor?

    Adrian Sârbu: România va fi salvată de toţi românii. Asta e opinia mea. Da?

    Hofi: Greu.

    Adrian Sârbu: De toţi românii. Pentru asta, românii trebuie să facă un singur lucru. Să-şi regăsească leadershipul şi selfconfidence-ul în fiecare din ei, să-şi respecte liderii, să nu-i băşcălească, să nu-i miştocărească, să-i susţină şi să nu mai tolereze. Românii, din nefericire, sunt foarte toleranţi cu frauda, cu impostura, cu infracţiunea.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax- ZF-Aleph News

    Decide tu prioritatea numărul 1 a României în 2024 şi următorii 5 ani

    1. Creşterea economică de peste 5% prin alocarea resurselor financiare rezultate din tăierea cu 20% a numărului bugetarilor şi alocarea fondurilor europene către antreprenori, operatori privaţi şi către proiecte româneşti – 42%
    2. Revenirea la modelul real de democraţie liberală, putere-opoziţie, prin renunţarea la democrativă şi creşterea controlului cetăţeanului asupra acţiunilor Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui-18%
    3. Schimbarea mentalităţii românilor din pierzători în câştigători, capabili să-şi promoveze identitatea culturală în România şi în Europa – 17%
    4. Adoptarea accelerată şi largă a tehnologiilor digitale, a inteligenţei artificiale în economie, administraţie, în educaţie în vederea transformării României într-o societate învăţată şi verde – 14%
    5. Ridicarea capacităţii de apărare a României prin investiţii în tehnologii moderne şi resurse umane, în condiţiile extinderii războiului regional -9%

     

  • Produsele româneşti, la export. Eco Fruct Total, din judeţul Cluj, trimite anual sute de tone de ciuperci şi fructe de pădure, culese din Carpaţi, în Austria, Olanda, Franţa, Germania şi Italia

    ♦ Ioan Gabrian, acţionar: Am încercat să vindem în anumite magazine mari, am fost la câteva întâlniri, dar nu s-a legat nimic. Ne-am dori să rămână ce e mai bun în ţară, dar nu suntem ajutaţi să pătrundem în piaţa românească.

    Eco Fruct Total, o companie din inima Transilvaniei, vrea să-şi valorifice ciupercile şi fructele de pădure adunate din Carpaţi în piaţa românească, în loc să trimită anual sute de tone în vestul Europei. Însă, în ciuda eforturilor depuse de antreprenorii de la Cluj, produsele nu au ajuns pe rafturile marilor magazine din ţară, deşi au bătut la uşa retailerilor şi chiar au mers la mai multe întâlniri cu aceştia.

    „Am încercat să vindem în anumite magazine mari, am fost la câteva întâlniri cu retailerii, dar nu s-a legat nimic, aşa că am continuat să vindem pe piaţa externă, în Austria, Franţa, Germania, Olanda şi Italia. Noi ne-am dori să rămână ce e mai bun în ţară, dar nu suntem ajutaţi să pătrundem în piaţa românească cu produsele“, a spus pentru ZF Ioan Gabrian, acţionar (50%) al companiei Eco Fruct Total, care îşi desfăşoară activitatea în localitatea Vânători din judeţul Cluj.

    Compania a fost înfiinţată în urmă cu zece ani şi are o cifră de afaceri de aproape 1 milion de euro, astfel că antreprenorul spune că nu s-ar fi pus problema capitalui.

    Mai mult, nici cantitatea nu reprezintă o provocare, deoarece au capacitatea de a asigura volume mai mari, conform cerinţelor comercianţilor, şi chiar ar putea realiza o procesare primară.

    „De exemplu, avem 100 de tone de afine în fiecare an, aşa că nu s-ar fi pus problema de cantitate, iar pe lângă faptul că le putem da proaspete, avem şi capacitate de procesare. Apoi avem şi merişoare, mure, ciuperci şi plante medicinale, e o gamă largă. În plus, avem o grămadă de certificări pentru produsele noastre de la Institutul de Cercetări Biologice, de la Academia Română, de la Agenţia Pentru Protecţia Mediului, pentru care plătim an de an şi tot nu putem să vindem pe piaţa românească“, susţine antreprenorul.

    Compania culege din Carpaţi, dar achiziţionează şi de la persoane fizice, ciuperci precum hribi de pădure, gălbiori, bureţi de rouă, bureţi de spin, crăiţe, trompeta piticulu, bureţi ţepoşi, zbârciog, râşcovi sau trufe, cât şi fructe de pădure, precum afine, merişoare, zmeură, mure, măceşe, cireşe amare de pădure, fructe de soc, coacăze sau frăguţe. De asemenea, are în portofoliu şi fructe de cultură şi de livadă, cum ar fi nuci sau alune, potrivit datelor de pe propriul site.

    Ciupercile şi fructele de pădure sunt comercializaţi în stare proaspătă, congelate, deshidratate şi conservate şi ajung în Austria, Bulgaria, Franţa, Germania, Italia, Lituania, Polonia, Spania, Slovacia, Ungaria şi Elveţia. „Din dorinţa de a evolua şi a ne diversifica gama de produse, ne-am propus ca pe viitor să ne îndreptăm atenţia şi spre piaţa romănească oferind cetăţenilor produse obţinute din ciuperci şi fructe de pădure precum siropuri, dulceţuri şi ciuperci conservate în sos tomat şi ulei de măsline“, scrie pe site-ul companiei.

    De curând, Ioan Gabrian a spus că au început să lucreze cu ROA Cluj sau Roade Online din Ardeal, un grup care reuneşte mai mulţi producători agroalimentari, mici sau medii, din Cluj şi împrejurimi, care livrează produsele direct clienţilor, pe baza unor comenzi făcute anterior, în câteva puncte în Cluj şi în localităţile din jur.

    „ROA Cluj este un proiect bun, pentru că suntem strânşi mai mulţi producători şi vindem în Cluj-Napoca fructe proaspete, uscate sau congelate, în funcţie de comenzile clienţilor. Abia am început să vindem pe piaţa internă, pentru că până acum nu am fost deloc băgaţi în seamă“, a precizat Gabrian.

  • Cine este constănţeanca ce a ajuns una dintre cele mai bogate femei din America, cu o avere de peste 1 miliard de dolari

    În urmă cu ceva timp scriam despre Anastasia Soare, cea mai bogată şi prima româncă cu o avere de 1 miliard de dolari. Ea îşi menţine şi în 2019 locul 21 pe care îl ocupă în topul publicaţiei internaţionale Forbes al celor mai bogate antreprenoare din Statele Unite, cu o avere de 1,2 miliarde de dolari, conducând un business cu vânzări anuale de 375 de milioane de dolari. Construit în doar două decenii, imperiul său din industria cosmeticelor este evaluat astăzi la 3 miliarde de dolari, iar printre clientele sale se numără nume grele de la Hollywood. 

    „În 1989 m-am mutat în SUA cu fiica mea. Nu vorbeam deloc engleză şi îmi era foarte dor de familie. Primele şase luni au fost incredibil de grele. Atunci mi-am găsit de lucru ca estetician în Beverly Hills”, îşi aminteşte antreprenoarea Anastasiei Soare începutul „visului american” trăit pe propria piele, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

    „Mogul în industria cosmeticii”, „American Success Story”, „Cea mai nouă miliardară din industria americană a frumuseţii” sau, cel mai des, „Regina Sprâncenelor” sunt doar câteva dintre apelativele sub care se regăseşte povestea româncei în titlurile presei internaţionale.

    De la publicaţiile de lifestyle însă, unde numele acesteia era cel mai des întâlnit iniţial, balanţa titlurilor de ziar înclină, de anul trecut, înspre cele economice şi de business, după ce fondul american de investiţii cu capital de risc Texas Pacific Group (TPG) şi-a dat votul de încredere în Anastasia Beverly Hills. Fondul a anunţat achiziţia unui procent minoritar din companie; reprezentanţii celor două părţi nu au dat detalii despre valoarea tranzacţiei, însă specialiştii citaţi în presa internaţională vorbesc despre o sumă care ar ridica valoarea companiei la în jur de 3 miliarde de dolari, în timp ce averea antreprenoarei este evaluată la 1 miliard de dolari.

    Ca urmare a acestor rezultate, Anastasia Soare s-a numărat anul trecut printre noile intrate în clasamentul internaţional Forbes al celor mai bogate femei antreprenor din lume care şi-au construit singure averile, direct pe poziţia 21. Alături de ea, pe aceeaşi poziţie se află nume precum Sara Blakely, fondatoarea companiei de lenjerie Spanx, cu vânzări estimate la 400 de milioane de dolari, Carolyn Rafaelian, fondator şi CEO al companiei de bijuterii Alex and Ani, cu venituri anuale de circa 411 de milioane de dolari potrivit owler.com, şi Neerja Sethi, cofondator al companiei de consultanţă şi outsourcing din IT Syntel, cu venituri anuale de peste 900 de milioane de dolari (cumpărată anul trecut de firma franţuzească de IT Atos SE într-o tranzacţie de circa 3,4 miliarde de dolari).

    Nume cunoscute precum al fashion designerului Vera Wang (poziţia 34, avere de 630 mil. dolari), ale cântăreţelor Madonna (poziţia 36, avere de 590 mil. dolari) sau Celine Dion (poziţia 46, avere de 439 mil. dolari) se află mult mai jos în clasament. Anastasia Soare este totodată şi una dintre cele 14 antreprenoare imigrante cu cele mai mari averi din Statele Unite.

    Compania pe care a fondat-o a evoluat de la un salon de înfrumuseţare închiriat la o reţea de saloane răspândite în toată lumea, precum şi la o linie de cosmetice distribuite în peste 3.000 de magazine anul trecut. În prezent, compania este prezentă în 25 de ţări, cu sute de angajaţi în întreaga lume. Cele mai recente pieţe pe care businessul şi-a extins activitatea sunt Spania, Italia şi Polonia. În România, brandul Anastasia Beverly Hills a fost adus în sistem de franciză de către Andreea Altay şi deţine patru saloane în cadrul cărora se vând şi produsele brandului.

    Primul salon a fost deschis în 2010, la parterul hotelului Radisson, un an mai târziu a urmat salonul din Băneasa Shopping City, în 2014 a fost deschisă unitatea din Dorobanţi, iar în urmă cu trei ani businessul s-a extins şi în afara Capitalei, odată cu deschiderea din City Park Mall Constanţa, oraşul de origine al antreprenoarei. Potrivit celor mai recente date publicate pe site-ul Ministerului de finanţe, franciza a înregistrat în 2016 venituri de aproximativ 4,44 milioane de lei.

    Reţeta românească pentru visul american
    Antreprenoarea povesteşte că, în timp ce lucra ca estetician, în cadrul salonului unde s-a angajat când a ajuns în Statele Unite, a observat o lacună în piaţă: mai exact, a realizat că nimeni nu acorda suficientă atenţie sprâncenelor. „Atunci când petreci suficient de mult timp privind chipuri, realizezi că sprâncenele au o putere de a transforma foarte mare. Astfel, am început să ofer conturarea sprâncenelor ca serviciu separat. Am fost inspirată de Raportul de Aur, un concept despre care am învăţat în detaliu la şcoala de artă. Mi-am dat seama că sprâncenele ar trebui conturate şi personalizate în funcţie de structura osoasă a fiecărei persoane. Astfel, am dezvoltat o formulă care punea în practică acest Raport de aur.

    Pe măsură ce a crescut cererea pentru acest serviciu, am făcut trecerea de la o cameră închiriată într-un salon la propriul meu salon”, îşi continuă ea povestea. („Raportul de aur”, „Proporţia de aur”, notată cu litera grecească Φ, este primul număr iraţional descoperit din istorie. El este aproximativ egal cu 1,618, n.red.) În timp ce mulţi artişti şi arhitecţi şi-au proporţionat lucrările conform acestui raport celebru, considerând că acesta conferă lucrărilor o estetică plăcută, Anastasia Soare a folosit în mod intuitiv principiul în domeniul frumuseţii. Ea povesteşte că încă din perioada copilăriei, în Constanţa, era preocupată de acest concept. „În copilărie am petrecut mult timp în atelierul mamei mele. În acele momente am înţeles pentru prima dată conceptul de proporţie şi am realizat că unghiuri diferite sau ajustări în diferite locuri, pentru diverse tipuri de corp, pot înfrumuseţa instant”, îşi aminteşte ea în interviul acordat Business MAGAZIN.
    În 1997, şi-a deschis propriul salon, iar trei ani mai târziu a creat o categorie de produse cosmetice total nouă – cele pentru sprâncene, care s-a desprins din tehnica ei proprie de pensat. Ulterior, gama de produse cosmetice s-a extins pentru ochi, faţă şi categorii de produse pentru buze. Compania foloseşte social media pentru a-şi dezvolta comunitatea de clienţi – fiind în prezent cel mai urmărit brand din industria cosmeticelor de pe Instagram.

    Într-un interviu anterior acordat publicaţiei internaţionale Forbes, povesteşte că viaţa în România, în perioada regimului comunist, în anii ’70-’80, era greu de suportat: „Existau o mulţime de reguli în care eu nu credeam, ştiam că nu voi putea niciodată ca femeie să fac ceva, să arăt că pot să fac o mulţime de lucruri, aşa că am vrut să fiu liberă, să am acea libertate de gândire, să fiu relevantă şi să pot să aduc o diferenţă în vieţile oamenilor. Nu ştiam dacă voi reuşi sau nu, dar am vrut să încerc. A fost singurul motiv pentru care mi-am dorit atât de mult să vin aici, să schimb ceva. Nu mi-a fost teamă că voi fi respinsă”.

    Ea îşi aminteşte şi că, după ce a ajuns în Statele Unite un alt român a ajutat-o să găsească primul loc de muncă. Potrivit ei, provocările nu lipsesc din calea înfiinţării unui business ca imigrant, însă ea a avut parte de susţinerea oamenilor care au fost dispuşi să îşi asume diverse riscuri alături de ea şi care au fost, în cele mai multe cazuri, alţi imigranţi.

    „Când am ajuns în SUA un alt român m-a ajutat să obţin prima slujbă. Mi-am închiriat şi primul spaţiu de lucru, dar şi salonul tot de la imigranţi. Iar managerul de bancă de la Wells Fargo era un mexican care m-a ajutat să iau un credit în anii ’90, când nu era deloc simplu”, descrie ea începuturile afacerii. De altfel, ea spune că în amintirea acelei perioade şi a încrederii pe care oamenii i-au acordat-o, a pornit Anastasia Brighter Horizon Foundation, prin care le oferă tinerilor fără susţinere din familie posibilitatea de participare gratuită la cursuri de cosmetică şi de a avea un început bun în carierele lor. De asemenea, spune că şi-a propus să sprijine şi alţi români imigranţi, aşa că din echipa sa fac parte mai mulţi angajaţi români, pe care îi descrie ca fiind „oameni foarte muncitori”.

    Când vine vorba despre angajaţi, antreprenoarea spune că „îmi plac oamenii care sunt dispuşi să facă acel pas în plus, care vor trece peste ceea ce se aşteaptă de la ei, pentru că îşi doresc să exceleze. Îmi plac oamenii întreprinzători”.
    Anastasia Soare adaugă că cea mai mare realizare din cariera ei este aceea de a-i fi oferit fiicei sale un scop, ceva de care să fie cu adevărat pasionată: Claudia Soare îi este alături în business, fiind preşedintele companiei şi, potrivit presei internaţionale, cea care a generat boomul vânzărilor companiei, după promovarea brandului în social media.

    Peste hotare, antreprenoarei îi lipseşte cel mai mult familia, care a rămas, în continuare, în România. Spune că în ţară locul său preferat este oraşul natal, Constanţa. Nu îi lipsesc niciodată din bagaj produsele de makeup şi cele pentru păr, iar mâncărurile sale favorite sunt mămăliga şi mititeii.
    În ceea ce priveşte agenda ei zilnică, o descrie într-un singur cuvânt: „ocupată”, iar destinaţia sa preferată este „oriunde are de lucru”.
    Când vine vorba despre tinerii antreprenori, Anastasia Soare spune că „fiecare este diferit şi fiecare va avea un drum propriu. Ne dorim cu toţii să reuşim şi să ne depăşim fricile. Sfatul meu este să nu renunţe niciodată! Să înţeleagă că drumul către succes este dificil şi să meargă mereu înainte”. Apoi adaugă şi alte câteva principii după care s-a ghidat în afaceri: succesul înseamnă să iubeşti ceea ce faci atât de mult încât să nu simţi că munceşti; să înveţe din fiecare greşeală pe care o fac – „Un lucru de care sunt foarte mândră este că nu fac niciodată aceeaşi greşeală de două ori” – şi conchide cu: „Drumul către succes este dificil şi trebuie să meargă mereu înainte”. 

    „Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră faptul că ocupaţi poziţia 21 în topul celor mai bogate antreprenoare care şi-au construit singure averea în Statele Unite?”, am întrebat-o pe Anastasia Soare. A răspuns, simplu: „Sunt extrem de mândră de acest lucru”. Totuşi, spune că va fi cu adevărat mulţumită doar atunci când „fiecare femeie din lume va avea un Brow Wiz” (unul dintre produsele cheie ale brandului – n.red.). 

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

     

  • Despre curaj, încredere şi nevoia de rezistenţă, cu antreprenorii din clubul „Afaceri de la zero”

    „Afacerea mea este prea mică, sunt la început de drum, nu cred că ar fi de interes pentru cititori să-mi afle povestea, aşteptăm să mai creştem.” Este sinteza a zeci de răspunsuri primite în cursul anului 2023 de la micii antreprenori pe care Ziarul Financiar, prin proiectul Afaceri de la zero, îi vânează pentru a le afla backgroundul, parcursul, planurile, dorinţele. Parcă mai mult ca niciodată, încrederea este la cote mici şi, în vremuri complicate şi incerte, mulţi preferă să rămână în propria carapace, temători ca nu cumva ceva neprevăzut să le schimbe planurile.

    Şi totuşi, cei care sparg barierele temerilor demonstrează că totuşi se poate să faci business în România, chiar şi cu toate greutăţile care vin la pachet.

    „Ne dorim să demonstrăm că am clădit o întreprindere funcţională, de succes. Acesta este primul pas înspre care ne canalizăm acum toată energia”, spunea, la începutul anului, în studioul Afaceri de la zero, Mihaela Pop, o tânără care şi-a completat studiile în Drept cu Zizzou, un business cu bijuterie din ceramică şi obiecte vestimentare, pornit cu o finanţare europeană de 84.000 de euro.

    Cu toată energia îndreptată spre consolidarea afacerii, ea a ajuns ca, la finalul anului, să fie prezentă la târguri dedicate antreprenori la început de drum şi să-şi formeze o clientelă bogată formată din clienţii magazinelor care promovează branduri autohtone.

    Anul 2024 le-a pus piedici chiar şi marilor afaceri, aşa că despre startupuri nici nu încape îndoială că au fost trecute pe sub furcile caudine când vine vorba de taxare, raportare, legislaţie şi birocraţie. Dacă unii şi-au pierdut încrederea în aceste condiţii, alţii şi-au consolidat-o. Au luat în calcul că nu tot timpul statul le este partener şi şi-au conturat planurile în consecinţă.

    „Vrem să accesăm fonduri nerambursabile, iar dacă nu vom reuşi, vrem să apelăm la un credit bancar, cel puţin pentru o parte din sumă”, spunea Raluca Bratan, o tânără pasionată de sport, care a pornit în Cluj-Napoca businessul BodyMoveFit, pe care l-a extins cu un al doilea studio de sport în cursul acestui an. Şi pentru că acest concept a câştigat deja mulţi adepţi, Raluca Bratan s-a gândit să-l şi francizeze.

    Nici colaborările cu companii nu sunt tot timpul uşoare, feedbackul nefiind totdeauna pozitiv. Mădălin Pop produce lădiţe din lemn într-un atelier din Braşov şi, deşi are o capacitate de producţie de 200 de lădiţe pe zi, ritmul zilnic de lucru nu duce la atingerea acestui prag. În general, media este de cinci-zece comenzi zilnic, constând în una sau mai multe lădiţe fiecare.

    „Lădiţele noastre sunt prezente şi în reţeaua Mega Image, în zona de fructe şi legume, prin intermediul unui client al nostru, cu brandul Durbane urbane. Avem şi un produs listat în Selgros, însă nu cu brandul nostru. Următorul pas este listarea produselor noastre într-o reţea mai mare de magazine, dar e destul de greu să ajungi acolo. Cred că listarea într-un magazin de bricolaj ar fi benefică pentru noi, ne-ar oferi predictibilitate”, spunea Mădălin Pop, fondatorul Durbane urbane, în această vară, invitat pentru a doua oară la Afaceri de la zero.

    În final, resursele care alimentează energia pentru a face business vin însă din atitudine şi încredere.

    „Curiozitatea şi pasiunea ne-au îndrumat spre această afacere, ne doream foarte mult un business în domeniul vinului. Este ca un al doilea job pentru noi”, spunea, în primăvară, Aurelia Nica, unul dintre fondatorii winebarului WineDrops din centrul Bucureştiului, un loc favorizat de traficul pietonal de pe Calea Victoriei.

     

  • Tabloul modificărilor fiscale valabile din ianuarie: e-Factura devine obligatorie pentru 1,2 milioane de firme, un antreprenor poate deţine o singură microîntreprindere, TVA-ul creşte de la 9% la 19% pentru accesul la festivaluri, iar impozitarea pentru tichetele de masă se dublează

    Modificările aduse la nivelul microîntreprinderilor şi eliminarea posibilităţii de optimizare fiscală în cazul antreprenorilor care deţin participaţii la mai multe microîntreprinderi, dublarea taxării pentru tichetele de masă oferite angajaţilor, creşterea TVA de la 9 la 19% pentru unele activităţi din turism (inclusiv accesul la festivaluri), dar şi obligativitatea înrolării în sistemul RO e-Factura sunt doar o parte dintre schimbările pe care firmele încă încearcă să le proceseze şi să le implementeze, arată o analiză a firmei de consultanţă fiscală, audit şi contabilitate Crowe România.

    ”Anul 2024 aduce schimbări de fiscalitate importante în toate sectoarele de activitate, iar managerii şi antreprenorii au fost nevoiţi să lucreze, în ultimele două luni, cu mai multe scenarii de business. Deciziile liderilor de business au fost diverse: de la eliminarea unor beneficii pentru angajaţi şi înlocuirea lor cu altele mai avantajoase până la creşteri de preţuri menite să acopere majorările de taxe sau găsirea unor soluţii pentru noile investiţii necesare pentru digitalizarea relaţiei cu autorităţile”, spune Mitel Spătaru, Tax Partner în cadrul Crowe România.

    El apreciază că în cazul microîntreprinderilor situaţia este mai dificilă şi deciziile se iau mai greu, iar acest lucru se reflectă şi în statisticile privind aderarea la sistemul RO e-Factura, la care s-au înrolat până acum doar 11% din totalul celor 1,2 milioane de firme din România.

    ”Noile investiţii sunt primele care au de suferit în urma unei astfel de avalanşe de modificări fiscale, iar rezultatul lipsei de predictibilitate se va vedea în bilanţurile companiilor din 2024”, adaugă Mitel Spătaru.

    Potrivit Crowe România, cele mai importante modificări fiscale cu impact în mediul de afaceri care intră în vigoare de la 1 ianuarie 2024 şi care au fost reglementate prin două acte normative publicate în Monitorul Oficial în octombrie, respectiv decembrie 2023, sunt:

    1) Un acţionar/ asociat poate deţine peste 25% din valoarea acţiunilor/ părţilor sociale doar la o singură microîntreprindere. Până acum, limita era de deţinere a peste 25% din acţiuni/părţi sociale la 3 microîntreprinderi. Dacă un antreprenor are, în 2024, peste 25% acţiuni/ părţi sociale din mai multe microîntreprinderi, trebuie să decidă până la 31 martie la care dintre firme să aplice sistemul de impozitare specific microîntreprinderilor.

    2) S-a introdus o condiţie suplimentară pentru a fi microîntreprindere: depunerea situaţiilor financiare în termenul legal, respectiv până la 31 martie 2024. Aceasta se adaugă unor modificări fiscale anterioare aduse regimului microîntreprinderilor, respectiv impozitarea, începând cu 2024, cu 1% din venituri pentru cele cu încasări de 60.000 de euro/ an (5.000 de euro pe lună) şi cu 3% pentru cele cu încasări de peste 60.000 de euro/an (până la 500.000 de euro/ an) sau care activează în anumite sectoare (IT, HoReCa, unele activităţi juridice, asistenţă medicală sau stomatologie etc.).

    3) Sistemul RO e-Factura, prin care facturile emise de către o firmă ajung în acelaşi timp şi la autorităţile statului, dar şi la firma/ instituţia care trebuie să plătească acele facturi,  devine obligatoriu pentru majoritatea firmelor din România (cu câteva excepţii). În prima etapă a aplicării RO e-Factura, respectiv în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2024, firmele au obligaţia să raporteze în sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura toate facturile emise în relaţia cu alte companii şi în relaţia cu instituţiile publice. Ulterior, de la 1 iulie 2024, pentru firme devine obligatoriu să factureze direct prin RO e-Factura, altfel vor primi contravenţii. Un ghid care detaliază ce trebuie să facă antreprenorii şi managerii de companii pentru a se înrola în acest sistem menit să combată evaziunea fiscală a fost pus la dispoziţie de Ministerul Finanţelor.

    4) Cota de TVA creşte de la 5% la 19% pentru următoarele activităţi: utilizarea facilităţilor sportive, transporturile turistice (cu vehicule istorice, transport pe cablu, cu tracţiune animală, cu ambarcaţiuni turistice), livrarea alimentelor bio-eco, montane şi accesul la bâlciuri, parcuri de distracţii. De asemenea, creşte TVA-ul de la 5 la 9% pentru livrarea de panouri fotovoltaice şi restul categoriei de bunuri pentru generarea energiei verzi.

    5) Laptele praf pentru nou-născuţi, sugari şi copii de vârstă mică se adaugă pe lista alimentelor cu zahăr adăugat care vor avea în continuare un TVA de 9%, pe lângă cozonac şi biscuiţi. Pentru celelalte produse cu zahăr adăugat, TVA-ul creşte la cota standard de 19%  (faţă de 9%, până în prezent).

    6) Băncile datorează, pe lângă impozitul pe profit, un impozit suplimentar în procent de 2% din cifra de afaceri. Cota suplimentară de 2% se aplică în perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2025, iar de la 1 ianuarie 2026 va scădea la 1%.

    7) Freelancerii care obţin venituri din activităţi independente, determinate în sistem real, nu mai pot avea cheltuieli de sponsorizare care să fie deductibile. De asemenea, aceştia îşi pot deconta cheltuielile cu abonamentele de sport în limita a 100 de euro pe an (faţă de 400 de euro/an, cât era până în prezent).

    8) Firmele care susţin educaţia timpurie a copiilor angajaţilor pot oferi până la 1.500 de lei/ lună ca beneficiu pentru fiecare copil al angajaţilor, sumă menită să acopere taxele aferente creşei/ grădiniţei copilului. Această sumă este deductibilă pentru angajator, deci nu se va mai plăti impozit pe profit pentru ea.

    9) Tichetele de masă şi voucherele de vacanţă nu vor mai fi scutite de CASS – contribuţia la sănătate – şi vor fi impozitate astfel cu 10%. Impozitarea totală pentru aceste beneficii ajunge astfel la 20%. Totodată, Ministerul Muncii a anunţat că din februarie 2024 valoarea maximă a unui tichet de masă creşte cu 14%, de la 35 de lei în prezent la 40 de lei.

    10) Suma de 200 de lei/lună din salariile angajaţilor români rămâne neimpozabilă şi în 2024. Aceasta nu se va include în baza lunară de calcul a contribuţiilor sociale. Această facilitate este în vigoare de la 1 ianuarie 2023.

     


     

     

  • Povestea tinerilor care şi-au deschis o firmă unde vând unul dintre cele mai vechi alimente din lume

    Pe Alexandra şi Andrei Mureşan îi pasionează designul, dar au apetit şi pentru experienţele culinare. Ea este designer full time, cu o experienţă de opt ani în domeniu, iar el se ocupă cu modelare şi randări 3D. Anii petrecuţi în faţa monitoarelor i-au făcut să caute noi preocupări, unele care să-i ţină departe de lumea digitală şi mai aproape de satisfacţia creării unui lucru de la zero, manual. Este începutul poveştii Roi Honey Goods.

    Prima idee a fost să se joace cu mierea crudă din stupina familiei. În toamna lui 2022, au creat şi testat mai multe reţete, care au ajuns apoi la prieteni, pentru degustare. „Reacţiile au fost pozitive, aşa că la începutul anului 2023 am hotărât ca vrem să trecem la următorul pas. Anul acesta am reuşit să finalizăm şi să perfecţionăm produsele, să ne deschidem firma şi să lansăm magazinul online, roihoneygoods.com, unde clienţii pot să achiziţioneze produsele noastre, dar pot şi să găsească reţete simple şi sănătoase pe care să le încerce acasă”, povestesc cei doi tineri antreprenori.

    În ultimele luni, au încheiat şi câteva parteneriate cu alte afaceri care au aceeaşi pasiune pentru produse fabricate manual, dar şi generatoare de profit. „Deseori, atunci când oamenii aleg să consume miere, o cumpără din supermarketuri, acolo unde găsim de cele mai multe ori miere importată, iar şansele ca aceasta să fie contrafăcută, potrivit unui studiu făcut de EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară) sunt de 50%.

    Cu brandul Roi, încercăm să facem mierea mai atractivă şi mai vizibilă pentru un public care nu are contact direct cu lumea apicultorilor, nu participă la târguri tradiţionale şi nu frecventează pieţe unde găseşti în general genul acesta de produse, la calitate superioară.” Roi Honey Goods este un brand prezent şi activ în mediul online, acolo fiind publicul pe care îl ţintesc Alexandra şi Andrei Mureşan. Este vorba despre clienţi cu vârste între 25 şi 45 de ani, oameni care apreciază produsele locale şi cumpără produse alimentare cu atenţie, nu compulsiv. „Am înţeles ce înseamnă o strategie de brand şi ce înseamnă să te poziţionezi în piaţă, dar în acelaşi timp am învăţat şi că nu e nevoie mereu de investiţii mari şi un buget nelimitat pentru a face acest lucru bine.” Până acum, investiţia celor doi antreprenori este de circa 10.000 de euro, banii fiind alocaţi pentru branding, materie primă, utilaje, ambalaje şi magazinul online.

    Totul se întâmplă în satul Dezmir din judeţul Cluj, unde iau naştere cele două „colecţii” de produse: pe de o parte, sunt diferite sortimente de miere crudă (de salcâm, de rapiţă, polifloră şi de tei), iar pe de de altă parte sunt cremele tartinabile din miere crudă în combinaţie cu diferite ingrediente precum nucă, fistic, migdale, cacao sau scorţişoară. „Mierea noastră este extrasă manual, este naturală şi nu conţine conservanţi sau zahăr adăugat. Vindem în principal online, prin magazinul roihoneygoods.com, dar produsele noastre se pot găsi şi în magazine sau cafenele de specialitate din ţară.

    Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.” Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată. Totul, în timp ce jonglează şi cu provocările de natură legislativă cu care vine, inevitabil, înfiinţarea unei firme. „Cele mai mari provocări pe care le-am întâmpinat până acum au ţinut în principal de procesele birocratice şi contactul cu statul.

    Ni se pare că este destul de dificil să fii antreprenor în România, deoarece calci pe un teren instabil şi e greu să-ţi faci planuri pe termen mediu şi lung.” Pe lângă acestea, tot ceea ce ţine de logistică, ambalaje, producţie aduce obstacole în plus, care le pun mintea la treabă, dar, spun Alexandra şi Andrei, asta scoate cele mai bune idei la iveală, aşa că încearcă să se şi bucure de procesul creşterii.

     

    Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.

    Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată.