BusinessMagazin

Tag: analiza

  • Analiză: Statele Unite înfrâng Rusia în Ucraina cu mărunţiş / O cursă a înarmării împotriva Occidentului ar falimenta economia rusă şi ar putea duce la căderea lui Vladimir Putin

    Cu toate acestea, din numeroase puncte de vedere, atunci când este privit din perspectiva beneficiilor, sprijinul SUA şi al Occidentului pentru Ucraina este o investiţie incredibil de rentabilă. 

    În total, administraţia Biden a primit aprobarea Congresului pentru un ajutor de 40 de miliarde de dolari pentru Ucraina în anul 2022 şi a solicitat o sumă suplimentară de 37,7 miliarde de dolari pentru 2022. Mai mult de jumătate din acest ajutor a fost alocat pentru apărare, informează CEPA.

    Asistenţa reprezintă doar 5,6% din totalul cheltuielilor de apărare ale SUA

    Aceste sume nu înseamnă prea mult în comparaţie cu un buget total al SUA pentru apărare de 715 miliarde de dolari pentru anul 2022. Asistenţa reprezintă 5,6% din totalul cheltuielilor de apărare ale SUA. Dar Rusia este un adversar principal al SUA, un rival de prim rang, nu prea departe de China, principalul său adversar strategic. În termeni geopolitici, acest război oferă o ocazie excelentă pentru SUA de a eroda şi degrada capacitatea de apărare convenţională a Rusiei, fără bocanci pe teren şi cu un risc mic pentru vieţile americanilor. 

    Forţele armate ucrainene au ucis sau rănit peste 100.000 de soldaţi ruşi, au fost confirmate aproape 8.000 de pierderi de vehicule blindate, inclusiv mii de tancuri, piese de artilerie, sute de avioane şi numeroase nave militare. Cheltuirea de către SUA a 5,6% din bugetul său de apărare pentru a distruge aproape jumătate din capacitatea militară convenţională a Rusiei pare o investiţie absolut incredibilă.

    În cazul unei împărţiri a bugetului de apărare al SUA în funcţie de ameninţările cu care se confruntă, Rusia ar fi poate de ordinul a 100-150 de miliarde de dolari în ceea ce priveşte cheltuielile în raport cu ameninţarea. Deci, cheltuirea a doar 40 de miliarde de dolari pe an erodează o valoare a ameninţării de 100-150 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă o rentabilitate de două-trei ori. 

    Armata SUA ar putea dori în mod rezonabil ca Rusia să continue să desfăşoare forţe militare pe care Ucraina să le distrugă

    Între timp, înlocuirea echipamentelor distruse şi continuarea noii curse a înarmării pe care a declanşat-o acum cu Occidentul vor sfârşi cu siguranţă prin a falimenta economia rusă; mai ales o economie supusă sancţiunilor occidentale agresive. Cum poate spera Rusia să câştige o cursă a înarmării când PIB-ul combinat al Occidentului este de 40 de trilioane de dolari, iar cheltuielile sale de apărare, care se ridică la 2% din PIB, totalizează cu mult peste 1 trilion de dolari, dacă se ia în considerare contribuţia disproporţionată a SUA la apărare? PIB-ul total al Rusiei este de numai 1,8 trilioane de dolari. Vladimir Putin va trebui să redirecţioneze cheltuielile de la consum către apărare, riscând tulburări sociale şi politice pe termen mediu şi un pericol real şi în curând prezent pentru regimul său. Asistenţa occidentală pentru Ucraina ar putea însemna un chilipir dacă ar duce la schimbarea regimului de la Moscova.

    În al doilea rând, războiul a servit la distrugerea mitului că tehnologia militară rusă este cumva comparabilă cu cea a SUA şi a Occidentului.

  • Ambiţiile Volkswagen şi Mercedes privind maşinile electrice se lovesc de necazuri

    Intenţia industriei auto germane de a prelua coroana vehiculelor electrice de la Tesla a deviat de la cursul stabilit în această săptămân, în urm unor eşecuri pentru Volkswagen şi Mercedes-Benz.

    VW intenţionează să amâne cu cel puţin doi ani proiectul său cheie Trinity, nava amiral a vehiculelor electrice, din cauza unor defecţiuni software, potrivit unei persoane familiare cu situaţia, punând sub semnul întrebării ambiţioasa lansare de 52 de miliarde de euro a vehiculelor electrice, prezentată ca fiind cea mai mare din industrie. De asemenea, Mercedes a redus preţurile pentru emblematica EQS EV în China cu aproximativ 33.000 de dolari, după ce a judecat greşit piaţa.

    Aceste evoluţii reprezintă un semnal de alarmă pentru industria care investeşte fonduri fără precedent în această tranziţie cu termene ambiţioase. În timp ce constructorii auto din întreaga lume se confruntă cu renunţarea la motoarele cu combustie, miza este cea mai mare pentru producătorii germani, obişnuiţi să obţină partea leului din tehnologie de ultimă oră şi ornamente luxoase.

    “Constructorii auto germani au anunţat obiective îndrăzneţe de electrificare şi susţin că sunt în fruntea tranziţiei, dar încă nu le îndeplinesc”, a declarat Michael Dean de la Bloomberg Intelligence. “Mai au încă un drum lung de parcurs”.

    După ani de încercări eşuate de a depăşi Tesla şi în condiţiile în care firmele chinezeşti îşi pregătesc propriile mişcări, constructorii auto germani au schimbat vitezele pentru a câştiga cursa EV, renunţând să mai facă schimbări graduale la maşinile lor cu motor cu combustie, care au dominat timp de decenii.

    BMW, Mercedes şi VW investesc peste 100 de miliarde de euro în dezvoltarea unei infrastructuri complet noi de platforme, fabrici de baterii şi software pentru a oferi o nouă generaţie de vehicule electrice. Speranţa este că acestea vor conduce la autonomie, la noi surse de venit şi vor elimina rivalii.

    “Din punct de vedere hardware, nu aş avea nicio îndoială că pot face maşini superbe”, a declarat Axel Schmidt, şeful diviziei auto la firma de consultanţă în management Accenture. “Dar complexitatea şi calitatea necesare pentru software pot fi stăpânite de un producător de hardware vechi de 120 de ani? Nu sunt atât de sigur”.

    Ultimele evoluţii arată modul în care VW Group reevaluează strategiile stabilite de fostul director general Herbert Diess, care a fost înlocuit în septembrie cu Oliver Blume, şeful Porsche, după o serie de eşecuri.

    Pentru Mercedes, luptele cu modelul său electric de top în China reprezintă o evoluţie delicată, deoarece intenţionează să treacă la vehicule exclusiv electrice acolo unde este posibil până în 2030, schimbându-şi în acelaşi timp portofoliul pe segmentul superior.

    La VW, efectele ar putea fi, de asemenea, de mare anvergură. În cazul în care se confirmă întârzierea proiectului maşinii cu baterii Trinity dincolo de termenul iniţial de 2026, constructorul auto ar putea renunţa, de asemenea, la planurile pentru o fabrică de 2 miliarde de euro în Germania. De asemenea, ar însemna că marca VW pierde o şansă de a reduce decalajul tehnologic faţă de Tesla, în special în ceea ce priveşte caracteristicile de conducere automată.

    Întârzierea proiectului Trinity provine din dificultăţile de la unitatea de dezvoltare de software a VW, Cariad. Filiala a fost afectată de întreruperi şi management defectuos, care a amânat deja lansarea Audi Artemis – răspunsul de lux al companiei la Tesla – cu trei ani, până în 2027.

    “Blume reevaluează în mod clar întreaga strategie privind vehiculele electrice cu baterii şi software-ul şi, prin urmare, 2026 ar fi cel mai devreme când VW ar putea provoca Tesla – cu avertismentul unor întârzieri suplimentare ale platformei şi software-ului”, a declarat Dean.

    În urma întârzierii Trinity, Volkswagen ar putea fi forţat să investească mai mult în platforma MEB, care a stat la baza seriei sale de vehicule electrice ID. Aceste maşini au fost pline de probleme software, inclusiv frânarea bruscă din cauza unui sistem de detectare a traficului defect şi blocarea afişajului.

    Cariad se va concentra acum asupra finalizării unei noi arhitecturi software pentru modelele premium de la Porsche şi Audi şi varenunţa la o platformă pentru mai multe mărci, care trebuia să consolideze proiectul Trinity şi să ofere capacităţi de autoconducere.

    “Cu siguranţă, se pare că germanii se împiedică puţin în ultima vreme”, a declarat Matthias Schmidt, analist al industriei auto din Berlin. “Perfecţionismul inerent ar putea fi cel mai mare duşman al lor şi ar putea, probabil, să-i încetinească în mediul rapid al vehiculelor electrice.”

  • În următorul deceniu economia se va concentra la nivel regional – economist

    Liderii companiilor vor fi cei care creează poveşti, vom avea un lidership care se învârte în jurul cuvintelor, capacităţii de a inspira, a explica şi de a oferi sens, spune Kjell Nordström, scriitor, economist, profesor la Institutul de Afaceri Internaţionale la Stockholm School of Economics, într-un interviu pentru Ziarul Financiar.

    Nordström este în prezent profesor la Institutul de Afaceri Internaţionale (IIB) de la Stockholm School of Economics din Suedia. El este scriitor şi cunoscut ca unul dintre cei mai importanţi cercetători ai întreprinderilor multinaţionale şi a pieţei globale. În trecut, a fost consilier pentru mai multe corporaţii importante.

    „Probabil că vom vedea o schimbare în ceea ce priveşte leadershipul companiilor. Dacă ne uităm la liderii afacerilor din urmă cu 100 de ani, toţi aveau experienţă în domeniul militar sau juridic. Acum 80 de ani au început să vină din urmă inginerii şi să dispară militarii şi avocaţii. Şi apoi au venit inginerii, cu studii tehnice şi sofisticaţi. Puţin mai târziu, în Europa, au venit la putere liderii care lucrau de obicei în economie sau în departamentul de contabilitate sau ceva de genul acesta, cei care au un MBA, experienţă în afaceri au început să devină lideri ai afacerilor, oameni specializaţi în marketing şi inginerie. Ei vorbeau o altă limbă şi arătau diferit, se comportat diferit. Acum nu cred că este sfârşitul acestei istorii, cred că este începutul următorului pas. Vom vedea acum lideri care sunt mai mult povestitori, care sunt capabili să spună de ce suntem aici, ce vom face continuare”, a spus Kjell Nordström pentru ZF.

    Drept exemplu el vorbeşte despre Elon Musk, despre care crede că se pot spune multe lucruri, dar ceea ce face este, practic, să creeze poveşti despre libertatea de exprimare şi Twitter.

    „El face altceva, spune o poveste, motivează oamenii să i se alăture, de la bănci la politicieni, la angajaţi. El nu vorbeşte doar cu cei care înţeleg, ci vorbeşte cu toată lumea. Vom vedea mai mulţi dintre aceşti povestitori, cei care au această capacitate de a folosi cuvintele pentru a conduce, a motiva, a inspira şi a crea un pic de dramă pentru că asta atrage atenţia şi oferă ceva care sună aproape banal: un pic de sens. În principiu, vom trece de la ceea ce aş numi leadership tehnic, care a devenit un tip de leadership de afaceri, la ceva care se învârte în jurul cuvintelor, capacitatea de a inspira, explica şi oferi sens.”

    Când vine vorba despre evoluţia businessurilor, a economiilor din întreaga lume, el subliniază două lucruri, iar unul dintre ele este că astăzi avem o criză a gazelor naturale şi a energiei în Europa, în special în Germania, care are 100 de milioane de oameni, aproape un sfert din Uniunea Europeană.

    „Ei sunt extrem de dependenţi de gazul din Rusia. Ştim cu toţii că acest lucru pune o presiune enormă asupra economiei şi industriei germane. Peste şapte ani, poate că vom trimite Moscovei o scrisoare de mulţumire pentru că ne-a făcut să accelerăm procesul de transformare a industriei noastre şi ne-a făcut independenţi din punct de vedere energetic şi am că am început să facem aceşti paşi brutali. Paşii pe care va trebui să îi facem pentru a scăpa de dependenţa de combustibili fosili, de gaze, de Rusia, de Iran, de Libia şi de multe alte dintre aceste state pe care nu vrem să le susţinem cu bani vor fi foarte grei. Se vorbeşte despre asta de 20 de ani, poate chiar 40. Acum trebuie să o facem nu pentru că vrem, ci pentru că trebuie. Acesta ar fi primul lucru.”

    Regionalizarea va conduce la creştere în România, în Europa, în ţările baltice şi pe mulţi dintre membrii Uniunii Europene. Pentru că acum avem nevoie de uniunea noastră. Acum ne vom folosi de Uniunea Europeană şi acum vom investi în uniunea noastră într-un mod complet diferit. Înainte de această perioadă aveam acea idee că trebuie să mergem la nivel global, trebuie să fim în Myanmar, în Pakistan, în Tadjikistan. Astăzi ar trebui să ne concentrăm asupra operaţiunilor regionale europene. Vom vedea din ce în ce mai mult această logică. Deci, în viitorul apropiat, va fi creştere în cadrul Uniunii şi va fi în special în regiunile cu investiţii insuficiente din Uniunea Europeană

    Al doilea aspect pe care economistul îl subliniază este cel al regionalizării modului de a face afaceri în anii ce vor urma.

    „În al doilea rând, regionalizarea va conduce la creştere în România, în Europa, în ţările baltice şi pe mulţi dintre membrii Uniunii Europene. Pentru că acum avem nevoie de uniunea noastră. Acum ne vom folosi de Uniunea Europeană şi acum vom investi în uniunea noastră într-un mod complet diferit. Înainte de această perioadă aveam acea idee că trebuie să mergem la nivel global, trebuie să fim în Myanmar, în Pakistan, în Tadjikistan. Astăzi ar trebui să ne concentrăm asupra operaţiunilor regionale europene. Vom vedea din ce în ce mai mult această logică. Deci, în viitorul apropiat, va fi creştere în cadrul Uniunii şi va fi în special în regiunile cu investiţii insuficiente din UE”, detaliază Kjell Nordström.

    Astfel, există oportunităţi cu siguranţă oportunităţi de creştere pentru România în această perioadă, oportunităţi care vor veni într-un context de regionalizare a modului de a face afaceri, de a alege partenerii de business sau furnizorii.

    „Acum este momentul să o faceţi, pentru că toată lumea va căuta parteneri. Poate fi în industria auto, unde ştiu că aveţi o mulţime de companii active care sunt competitive la nivel internaţional. Vom găsi parteneri aici, nu în Indonezia, este prea riscant. Toată lumea a văzut riscul cu lanţul de aprovizionare din cealaltă parte a globului. Cred că, teoretic, ştiam cu toţii că este un risc, dar am simţit că a fost ca un experiment în timpul crizei COVID şi mai târziu cu războiul.“

    „ Am simţit cât de sensibili eram de fapt şi cât de sensibilă era o companie mare precum IKEA, de exemplu, care avea trei fabrici uriaşe de producţie în Rusia. Ei vor căuta o oportunitate de aprovizionare în cadrul Uniunii Europene, ceea ce, desigur, este doar un mic exemplu de modul în care regionalizarea este o veste bună pentru Uniune, pentru România şi multe alte părţi ale UE”, crede Nordström.

    În ceea ce priveşte industriile care vor avea oportunităţi de creştere în această perioadă, economistul vorbeşte despre automotive, în IT sau industriile care se dezvoltă pe baza competenţelor lingvistice.

    „Este vorba de orice industrie bazată pe ştiinţă. România este competitivă unde se bazează pe ştiinţă sau, ca în acest caz, pe competenţe lingvistice, pe IT. Eram în Ucraina cu o lună înainte de război şi vizitam micul lor Silicon Valley pe care îl aveau la Kiev, care este un loc fantastic, o veche fabrică de motociclete care este transformată într-un centru de IT, un mediu cu firme foarte dinamice, foarte apropiate unele de altele, sute de mici şi mari jucători. Eu au avut o educaţie bazată pe ştiinţele naturii, fizică, matematică care a fost o bază pentru acest lucru. Cunoştinţele lingvistice nu sunt la fel de bune în Ucraina cum sunt în România, dar totuşi au reuşit să facă acest lucru. Acest lucru arată că unele dintre industriile moderne sunt ceea ce noi în comerţul meu numim <<footloose>>, nu au o casă în mod naturală. Ele ar putea fi centrate aici, sau în Ucraina, dar ar putea fi şi la Stockholm.”

    Outsourcingul este un caz evident de industrie pe care Kjell Nordström o numeşte „footloose”, adică una care se poate muta oriunde, oricând.

    „Aceste industrii au existat întotdeauna şi vor continua să existe. Marea schimbare este că acum vom merge la nivel regional, ceea ce înseamnă că vom căuta oportunităţi aici, mai aproape de locul în care trăim, lucrăm şi de unde venim.”

  • În următorul deceniu economia se va concentra la nivel regional – economist

    Liderii companiilor vor fi cei care creează poveşti, vom avea un lidership care se învârte în jurul cuvintelor, capacităţii de a inspira, a explica şi de a oferi sens, spune Kjell Nordström, scriitor, economist, profesor la Institutul de Afaceri Internaţionale la Stockholm School of Economics, într-un interviu pentru Ziarul Financiar.

    Nordström este în prezent profesor la Institutul de Afaceri Internaţionale (IIB) de la Stockholm School of Economics din Suedia. El este scriitor şi cunoscut ca unul dintre cei mai importanţi cercetători ai întreprinderilor multinaţionale şi a pieţei globale. În trecut, a fost consilier pentru mai multe corporaţii importante.

    „Probabil că vom vedea o schimbare în ceea ce priveşte leadershipul companiilor. Dacă ne uităm la liderii afacerilor din urmă cu 100 de ani, toţi aveau experienţă în domeniul militar sau juridic. Acum 80 de ani au început să vină din urmă inginerii şi să dispară militarii şi avocaţii. Şi apoi au venit inginerii, cu studii tehnice şi sofisticaţi. Puţin mai târziu, în Europa, au venit la putere liderii care lucrau de obicei în economie sau în departamentul de contabilitate sau ceva de genul acesta, cei care au un MBA, experienţă în afaceri au început să devină lideri ai afacerilor, oameni specializaţi în marketing şi inginerie. Ei vorbeau o altă limbă şi arătau diferit, se comportat diferit. Acum nu cred că este sfârşitul acestei istorii, cred că este începutul următorului pas. Vom vedea acum lideri care sunt mai mult povestitori, care sunt capabili să spună de ce suntem aici, ce vom face continuare”, a spus Kjell Nordström pentru ZF.

    Drept exemplu el vorbeşte despre Elon Musk, despre care crede că se pot spune multe lucruri, dar ceea ce face este, practic, să creeze poveşti despre libertatea de exprimare şi Twitter.

    „El face altceva, spune o poveste, motivează oamenii să i se alăture, de la bănci la politicieni, la angajaţi. El nu vorbeşte doar cu cei care înţeleg, ci vorbeşte cu toată lumea. Vom vedea mai mulţi dintre aceşti povestitori, cei care au această capacitate de a folosi cuvintele pentru a conduce, a motiva, a inspira şi a crea un pic de dramă pentru că asta atrage atenţia şi oferă ceva care sună aproape banal: un pic de sens. În principiu, vom trece de la ceea ce aş numi leadership tehnic, care a devenit un tip de leadership de afaceri, la ceva care se învârte în jurul cuvintelor, capacitatea de a inspira, explica şi oferi sens.”

    Când vine vorba despre evoluţia businessurilor, a economiilor din întreaga lume, el subliniază două lucruri, iar unul dintre ele este că astăzi avem o criză a gazelor naturale şi a energiei în Europa, în special în Germania, care are 100 de milioane de oameni, aproape un sfert din Uniunea Europeană.

    „Ei sunt extrem de dependenţi de gazul din Rusia. Ştim cu toţii că acest lucru pune o presiune enormă asupra economiei şi industriei germane. Peste şapte ani, poate că vom trimite Moscovei o scrisoare de mulţumire pentru că ne-a făcut să accelerăm procesul de transformare a industriei noastre şi ne-a făcut independenţi din punct de vedere energetic şi am că am început să facem aceşti paşi brutali. Paşii pe care va trebui să îi facem pentru a scăpa de dependenţa de combustibili fosili, de gaze, de Rusia, de Iran, de Libia şi de multe alte dintre aceste state pe care nu vrem să le susţinem cu bani vor fi foarte grei. Se vorbeşte despre asta de 20 de ani, poate chiar 40. Acum trebuie să o facem nu pentru că vrem, ci pentru că trebuie. Acesta ar fi primul lucru.”

    Regionalizarea va conduce la creştere în România, în Europa, în ţările baltice şi pe mulţi dintre membrii Uniunii Europene. Pentru că acum avem nevoie de uniunea noastră. Acum ne vom folosi de Uniunea Europeană şi acum vom investi în uniunea noastră într-un mod complet diferit. Înainte de această perioadă aveam acea idee că trebuie să mergem la nivel global, trebuie să fim în Myanmar, în Pakistan, în Tadjikistan. Astăzi ar trebui să ne concentrăm asupra operaţiunilor regionale europene. Vom vedea din ce în ce mai mult această logică. Deci, în viitorul apropiat, va fi creştere în cadrul Uniunii şi va fi în special în regiunile cu investiţii insuficiente din Uniunea Europeană

    Al doilea aspect pe care economistul îl subliniază este cel al regionalizării modului de a face afaceri în anii ce vor urma.

    „În al doilea rând, regionalizarea va conduce la creştere în România, în Europa, în ţările baltice şi pe mulţi dintre membrii Uniunii Europene. Pentru că acum avem nevoie de uniunea noastră. Acum ne vom folosi de Uniunea Europeană şi acum vom investi în uniunea noastră într-un mod complet diferit. Înainte de această perioadă aveam acea idee că trebuie să mergem la nivel global, trebuie să fim în Myanmar, în Pakistan, în Tadjikistan. Astăzi ar trebui să ne concentrăm asupra operaţiunilor regionale europene. Vom vedea din ce în ce mai mult această logică. Deci, în viitorul apropiat, va fi creştere în cadrul Uniunii şi va fi în special în regiunile cu investiţii insuficiente din UE”, detaliază Kjell Nordström.

    Astfel, există oportunităţi cu siguranţă oportunităţi de creştere pentru România în această perioadă, oportunităţi care vor veni într-un context de regionalizare a modului de a face afaceri, de a alege partenerii de business sau furnizorii.

    „Acum este momentul să o faceţi, pentru că toată lumea va căuta parteneri. Poate fi în industria auto, unde ştiu că aveţi o mulţime de companii active care sunt competitive la nivel internaţional. Vom găsi parteneri aici, nu în Indonezia, este prea riscant. Toată lumea a văzut riscul cu lanţul de aprovizionare din cealaltă parte a globului. Cred că, teoretic, ştiam cu toţii că este un risc, dar am simţit că a fost ca un experiment în timpul crizei COVID şi mai târziu cu războiul.“

    „ Am simţit cât de sensibili eram de fapt şi cât de sensibilă era o companie mare precum IKEA, de exemplu, care avea trei fabrici uriaşe de producţie în Rusia. Ei vor căuta o oportunitate de aprovizionare în cadrul Uniunii Europene, ceea ce, desigur, este doar un mic exemplu de modul în care regionalizarea este o veste bună pentru Uniune, pentru România şi multe alte părţi ale UE”, crede Nordström.

    În ceea ce priveşte industriile care vor avea oportunităţi de creştere în această perioadă, economistul vorbeşte despre automotive, în IT sau industriile care se dezvoltă pe baza competenţelor lingvistice.

    „Este vorba de orice industrie bazată pe ştiinţă. România este competitivă unde se bazează pe ştiinţă sau, ca în acest caz, pe competenţe lingvistice, pe IT. Eram în Ucraina cu o lună înainte de război şi vizitam micul lor Silicon Valley pe care îl aveau la Kiev, care este un loc fantastic, o veche fabrică de motociclete care este transformată într-un centru de IT, un mediu cu firme foarte dinamice, foarte apropiate unele de altele, sute de mici şi mari jucători. Eu au avut o educaţie bazată pe ştiinţele naturii, fizică, matematică care a fost o bază pentru acest lucru. Cunoştinţele lingvistice nu sunt la fel de bune în Ucraina cum sunt în România, dar totuşi au reuşit să facă acest lucru. Acest lucru arată că unele dintre industriile moderne sunt ceea ce noi în comerţul meu numim <<footloose>>, nu au o casă în mod naturală. Ele ar putea fi centrate aici, sau în Ucraina, dar ar putea fi şi la Stockholm.”

    Outsourcingul este un caz evident de industrie pe care Kjell Nordström o numeşte „footloose”, adică una care se poate muta oriunde, oricând.

    „Aceste industrii au existat întotdeauna şi vor continua să existe. Marea schimbare este că acum vom merge la nivel regional, ceea ce înseamnă că vom căuta oportunităţi aici, mai aproape de locul în care trăim, lucrăm şi de unde venim.”

  • XTB: Au apus vremurile de glorie ale lui Musk? Preluarea Twitter, un pericol pentru acţiunile Tesla

    Vremurile în care fanii înfocaţi ai Tesla puteau justifica aproape orice nivel al evaluării de piaţă au apus. Conducerea simultană a mai multor companii, printre care Tesla şi Twitter, pune presiune asupra celui mai bogat om al planetei, Elon Musk, iar tensiunile se răsfrâng pe burse, arată XTB. 

    Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB România, scrie că ultimele 5 sesiuni au adus scăderi de 15,9% pentru Tesla, în continuarea trendului descendent care a definit anul în curs, iar sesiunea de miercuri, 9 noiembrie, a culminat cu pierderi de 7,17%.

    Investitorii au fost „inspiraţi” de vânzările de acţiuni ale companiei chiar de către Elon Musk, care a vândut 19,5 mil. de acţiuni, în valoare de 3,95 mld. de dolari, în doar 3 sesiuni, vineri, luni şi marţi, în ciuda asigurărilor anterioare furnizate de către CEO-ul companiei.

    E drept, contextul de piaţă de miercuri a fost unul deosebit de volatil: numărătoarea voturilor pentru alegerile intermediare din SUA, scăderi acute pe piaţa de criptomonede, cu risc de faliment pentru o bursă foarte cunoscută, FTX, şi creşterea cazurilor de covid în China.

    Totuşi, valoarea de piaţă a acţiunilor Tesla a coborât cu 55% anul acesta, aducând pierderi investitorilor, şi a comprimat, în acelaşi timp, averea lui Elon Musk sub 200 de mld. de dolari.

    De la peste 1 trilion de dolari anul trecut, compania valora aprox. 556 mld. dolari miercuri.

    Musk rămâne, însă, cel mai bogat om din lume. Totuşi, chiar şi pentru deţinătorul prestigiosului titlu, timpul este o resursă limitată.

    Dacă acum câţiva ani algoritmul era setat clar, 2 zile pe săptămână la SpaceX şi trei zile la Tesla, acum, conducerea unor companii atât de diverse, precum Tesla, SpaceX, Neuralink,The Boring Company şi de curând Twitter, poate să ţină nu doar de abilităţi apropiate de nivelul „magic” al multi-tasking-ului, dar de o focalizare reală pe doar unele dintre proiectele companiilor din listă.

    Şi nu e vorba doar de liderul lor. Concret, inginerii Tesla au fost rugaţi să verifice codul-sursă al Twitter. Potrivit unor informaţii preluate de către Bloomberg, chiar şi angajaţii din divizii specializate, având legătură, între altele, cu proiecte unde timpul de livrare a fost deja depăşit, precum condusul autonom, au fost alocaţi proiectului Twitter, în afara companiei-mamă şi fără beneficii directe pentru aceasta.

    În plus, managementul Twitter e diferit de cel al unei corporaţii industriale, platforma fiind în centrul unor dispute complexe referitoare la libera exprimare, moderarea conţinutului sau pur şi simplu modul de a o aduce pe o traiectorie financiară sustenabilă.

    E de înţeles de ce acţionarii au privit cu rezerve situaţia recentă. Doar de pe 28 octombrie, de când a fost finalizată preluarea Twitter, acţiunile Tesla au pierdut 22,3%.

    Şi dacă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, mai apare problema unui potenţial conflict de interese.

    Din poziţia de „cârmaci” al Twitter, Musk este chemat să se asigure că vocile prezente pe platformă respectă regulile privind lipsa imixtiunilor externe.

    Pe de altă parte, din poziţia de acţionar şi CEO al Tesla, care deţine în China cea mai productivă fabrică a sa, are un interes economic major în menţinerea unor relaţii bune cu liderii chinezi.

    În conferinţa de presă de după alegeri, preşedintele SUA a fost întrebat dacă îl consideră pe Elon Musk un pericol la adresa securităţii naţionale.

    Răspunsul lui Joe Biden a fost că, fără a sugera că Musk ar face vreun lucru nepotrivit, cooperarea şi/sau legăturile sale cu alte ţări „merită analizate”.

    Relaţiile dintre Casa Albă şi Musk nu sunt dintre cele mai calde, CEO-ul Tesla fiind transparent în criticile sale la adresa democraţilor şi în privinţa sprijinului său pentru republicani. Totuşi, o astfel de investigaţie ar însemna un stres în plus aplicat rezervelor de timp şi atenţie ale lui Musk.

    Direcţia din care bate vântul s-a schimbat pentru Tesla, iar vremurile în care fanii săi înfocaţi puteau justifica aproape orice nivel al evaluării de piaţă par foarte îndepărtate.

    Volatilitatea se poate menţine foarte ridicată, fără a exclude riscuri de sesiuni cu scăderi pronunţate şi, ocazional, reveniri puternice.

    Pentru moment, domină îngrijorarea că, într-o perioadă plină de riscuri la adresa companiei, atât la nivel macro, cât şi specifice industriei, din partea concurenţei şi anchetelor în derulare, Tesla nu are parte de susţinerea pe care ar dori-o acţionarii: atenţia nefragmentată şi timpul vectorului său de management, este concluzia analistului XTB România.

     

  • Cât costă un kilometru de autostradă în România? Estimările constructorilor pleacă de la 5 mil. Euro

    ♦ Costurile diferă în funcţie de zona în care se află autostrada, de relief, de terasamentele diferite date de soluri diferite, de existenţa sau nu a tunelurilor, a pasajelor. 

    ♦ La toate acestea se adaugă şi fluctuaţiile de preţ la materia primă şi la transport.

    Cât costă să construieşti un kilometru de autostradă în România? O întrebare al cărei răspuns ar putea elucida, uneori, opiniile referitoare la bugetele alocate proiectelor de infrastructură. În general, companiile de construcţii evită să înainteze cifre exacte referitoare la costurile pe care le presupune un kilometru de autostradă, motivând că situaţia din teren suportă numeroase necunoscute. În mod cert, costurile diferă în funcţie de zona în care se află autostrada, de relief, de terasamentele diferite date de soluri diferite, de existenţa sau nu a tunelurilor, a pasajelor. La toate acestea se adaugă şi fluctuaţiile de preţ la materia primă şi la transport. Fără o estimare însă, chiar şi grosieră, un român nu îşi va putea da niciodată seama dacă investiţiile direcţionate de stat către infrastructură reflectă cheltuielile reale şi sunt conforme cu nevoile.

    „De exemplu, între Buzău şi Focşani, aproximativ 100 de kilometri se vor realiza cu 1 miliard de euro, ceea ce înseamnă 10 milioane de euro pe kilometru. Între Piteşti şi Sibiu însă, costul este de trei ori mai mare pe kilometru“, spune Cristian Erbaşu, proprietarul companiei Construcţii Erbaşu.

    În linii mari, spun unii constructori, făcând o estimare, preţul poate varia foarte mult, de la 5 la aproape 30 de milioane de euro pentru un singur kilometru.

    „Un kilometru de autostradă în România costă aproximativ 4,5-5 milioane de euro în zona de câmpie, 7-8 milioane de euro în zona de deal, 25-28 de milioane de euro în zona montană. Valoarea unei lucrări este compusă din următoarele: materialele de construcţii (între 50 şi 55%), manopera (5-15%), utilaje şi transport (15-25%), costuri indirecte (5-15%), profit (2-5%)“, spune Marius Marta, directorul executiv al companiei de construcţii Drum Asfalt din judeţul Bihor.

    Compania lucrează în prezent la mai multe proiecte, dintre care cele mai importante sunt centura ocolitoare a oraşului Aleşd din judeţul Bihor (75 de milioane de lei), un campus şcolar în Oradea (investiţie de 77 de milioane de lei) şi centura ocolitoare din Beiuş, tot din judeţul Bihor (269 de milioane de lei).

    Drum Asfalt a avut, de altfel, oferta desemnată câştigătoare de CNAIR pentru construirea lotului dintre Pietroasele şi Buzău, parte a autostrăzii 7, care va face legătura între Ploieşti şi Paşcani. Tronsonul are o lungime de 14 kilometri şi o valoare estimată de 1,2 miliarde de lei. Potrivit site-ului CNAIR, până la expirarea termenului legal de contestare au fost depuse trei con­testaţii referitoare la câştigătorul de­semnat pentru acest lot, iar ulterior s-a dispus reevaluarea ofertei.

    Până acum, au fost atribuite contractele pentru construirea a şase din cele şapte loturi care compun bucata de autostradă dintre Ploieşti şi Focşani, urmând ca şi restul de şapte loturi, dintre care şase între Focşani şi Paşcani, să-şi găsească fiecare constructorii în perioada următoare.

    „Obiectivul asumat pentru anul acesta este ca până pe 31 decembrie să fie semnate toate contractele pentru Autostrada Moldovei. Este un proiect aşteptat de foarte mult timp de către români“, spunea în vară premierul Nicolae Ciucă.

    La rândul lor, reprezentanţii Companiei Naţionale de Admi­nistrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) spun că estimarea costurilor pentru construirea unei autostrăzi se realizează pentru fiecare obiectiv de investiţii individual, aşa că nu pot fi prezentate cifre exacte.

    Printre variabilele din teren, CNAIR menţionează relieful, tere­nul, terasamentele rutiere, structura rutieră, lucrările hidrotehnice şi multe altele.

    „De asemenea, precizăm că analiza costului este dependentă de contextul economic existent în perioada implementării proiectului de construcţie a autostrăzii, respec­tiv preţul materialelor de construcţii, preţul manoperei, costurile de expropriere etc., ceea ce influenţează nivelul de relevanţă în ceea ce priveşte transmiterea acestor informaţii“, au spus repre­zentanţii CNAIR la solicitarea ZF.

    Primul metru de autostradă din Moldova a fost construit în mod simbolic de antreprenorul Ştefan Mandachi, cel care deţine reţeaua de restaurante Spartan.

    Iniţiativa lui a fost o formă de a atrage atenţia asupra nevoii de infrastructură din acea zonă a ţării. La acel moment, el spunea că, pentru a construi acel metru de autostradă, costurile au ajuns la 4.500 de euro.

    Prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, România şi-a asumat că va realiza peste 400 de kilometri de autostradă în următorii cinci ani. Totuşi, până acum, în perioada 2015-2019, aşadar tot în decurs de cinci ani, au fost daţi în folosinţă mai puţin de 210 kilometri de drum rapid în România, aşa că scepticismul cu privire la cei aproape 450 de kilometri promişi până în 2026 este justificat. Între 2010 şi 2020, ritmul mediu de construcţie de autostrăzi a fost de 31 de kilometri pe an.

     

    Ce s-a semnat

    Contractele atribuite până acum de CNAIR pentru loturile care vor face parte din Autostrada Moldovei (Ploieşti – Paşcani):

    ► Dumbrava – Mizil (21 km): construit de Impresa Pizzarotti şi Retter ProjectManagement; valoare de 1,46 mld. lei fără TVA; finalizare prevăzută în aprilie 2024

    ► Mizil – Pietroasele (28,4 km): construit de Coni şi Trace Group Hold PLC; valoare de 1,25 mld. lei fără TVA; finalizare prevăzută în aprilie 2024

    ► Pietroasele – Buzău (13,9 km): N/A (oferta câştigătoare a fost cea depusă de Drum Asfalt, însă se află acum în reevaluare); valoare de 1,2 mld. lei; finalizare estimată pentru aprilie 2024

    ► Buzău – Vadu Paşii (4,6 km): SA&PE Construct – Spedition UMB – Tehnostrade; valoare de 689,3 mil. lei fără TVA; finalizare prevăzută în 2024

    ► Vadu Paşii – Râmnicu Sărat (30,8 km): SA&PE Construct – Spedition UMB – Tehnostrade – Intertranscom Impex; valoare de 1,31 mld. lei fără TVA; finalizare prevăzută în 2024

    ► Râmnicu Sărat – Mândreşti Munteni (36,1 km): SA&PE Construct – Spedition UMB – Tehnostrade – Intertranscom Impex; valoare de 1,46 mld. lei; finalizare prevăzută în 2024

    ► Mândreşti Munteni – Focşani Nord (10,9 km): SA&PE Construct – Spedition UMB – Tehnostrade; valoare de 763,7 mil. lei fără TVA; finalizare prevăzută în 2024

    Surse: anunţuri CNAIR

     

    Cristian Erbaşu, proprietarul Construcţii Erbaşu: De exemplu, între Buzău şi Focşani aproximativ 100 de kilometri se vor realiza cu 1 miliard de euro, ceea ce înseamnă 10 milioane de euro pe kilometru. Între Piteşti şi Sibiu însă, costul este de trei ori mai mare pe kilometru.

     

    Preţul kilometrului de autostradă

    ► În zona de câmpie: 4,5 – 5 mil. euro

    ► În zona de deal: 7 – 8 mil. euro

    ► În zona montană: 25 – 28 mil. euro

    Sursa: Drum Asfalt

     

     

     

     

     

  • Peak oil, punctul de la care cererea globală de petrol începe să scadă, pe cale de a fi atins

    Aceasta a şi fost intenţia, iar instituţiile de prognoză văd venind din nou preţurile astronomice ale ţiţe­iu­lui care la începutul anului păreau imposibile.

    Ar fi o nouă lovitură pentru consumatorii din SUA şi mai ales din Europa care, pe lângă o criză de energie, se confruntă şi cu scumpiri nemaivăzute de generaţii, ceea ce ar conveni Moscovei în războiul ei economic cu Occi­dentul. Cei mai mulţi analişti văd în decizia OPEC, un grup de state exportatoare de ţiţei care acţionează ca un cartel, un atac în bătălia pentru controlul pieţei globale a petrolului.

    Însă ar putea fi şi un gest făcut din dispe­rare pentru că se vorbeşte din nou de peak oil, punctul de la care cererea pentru petrol glo­ba­lă începe să scadă ireversibil. Cu alte cuvin­te, producătorii de petrol se grăbesc să se îm­bete cât mai au timp pentru că petrecerea este pe sfârşite. Iar costurile sunt suportate de con­sumatorii din celelalte părţi ale lumii.

    Deoarece gazele şi ţiţeiul Rusiei au ajuns arme de război economic, petrolul altora este din nou la mare căutare, iar Arabia Saudită, liderul OPEC, este unul din cei mai mari fur­ni­zori ai pie­ţei globale. Preţu­rile ţiţe­iu­lui Brent, refe­rin­ţa inter­na­ţională, au sărit de la nici 70 de do­lari pe baril la a­proa­pe 130 de dolari în mar­tie pentru a se retrage încet la 84 de dolari în septembrie.

    Anticiparea deciziei OPEC de a reduce producţia şi restrânge astfel oferta, cu argumentul că vrea să stabilizeze preţurile, a împins cotaţiile la peste 95 de dolari pe baril la finalul săptămânii trecute. În aceste condiţii, banca americană Morgan Stanley estimează că preţurile îşi vor croi drum spre 100 de dolari pe baril mai rapid decât se credea anterior.

    Analiştii de la Goldman Sachs văd pe­trolul la 110 dolari pe baril în chiar trimestrul acesta şi la 115 dolari pe baril în trimestrul vii­tor. Petrolul mai scump înseamnă carbu­ranţi mai scumpi care, dacă nu sunt subvenţionaţi de stat, vor adânci criza costului vieţii din Europa. Dacă sunt mărite subvenţiile, acestea vor umfla datoriile unor guverne şi aşa cu finanţarea la limită.

    Unele ţări consumatoare au in­strumente prin care pot con­trola piaţa, cum ar fi folosirea de petrol din rezerve. Guver­nul SUA a procedat aşa. A­na­liştii spun că pentru a ţine piaţa lichidă şi Agenţia Inter­naţională a Energiei şi-ar pu­tea accesa rezervele. De aseme­nea, cele mai industrializate economii ale lumii şi UE au pus la punct un plan pentru a plafona preţurile petrolului pe care-l cumpără de la Rusia, scopul lor fiind slăbirea forţei financiare a Moscovei în contextul războiului acesteia contra Ucrainei.

    Arabia Saudită are o agendă geopolitică şi economică proprie, fiind dependentă de ve­niturile din petrol, dar visând şi la dominaţia regională. În mod normal, regatul tinde să aibă relaţii de înţelegere cu SUA, furnizor de securitate, însă în actualul război pentru piaţa petrolului s-a aliat vădit cu Rusia. O explicaţie ar fi că Arabia Saudită se teme că Occidentul va folosi în viitor şi contra ei pactul de pla­fonare a preţurilor petrolului. Conducătorii saudiţi sunt conştienţi că petrolul nu va fi la nesfârşit sângele economiei globale, aşa cum este în prezent. De aceea au şi un plan de diversificare economică. Deutsche Welle scrie de staţiuni de schi în mijlocul deşertului.

    Este o schimbare care costă şi timp şi bani. În prezent, 80% din veniturile din exporturi ale Arabiei Saudite vin din vânzarea petrolului, iar banii din ţiţei reprezintă 40% din PIB.

    Este o vulnerabilitate enormă dacă lumii îi trece pofta de petrol. În ritmul actual de producţie, rezervele de petrol s-ar epuiza peste 60 de ani. Brookings Institute a calculat în 2020 că veniturile din petrol ale saudiţilor ar începe să scadă din cauza reducerii cererii în 2040, poate chiar mai devreme. Cele mai multe instituţii de prognoză plasează punctul de peak oil în acea perioadă. BP a pariat îndrăzneţ pe 2020, an de pandemie şi când febra electromobilităţii s-a intensificat, şi a pierdut. Dar poate că pariul nu a fost un eşec total pentru că şi alte organizaţii şi chiar companii petroliere văd peak oil în acest deceniu. Un comentator de la Bloomberg, David Fickling, crede că recesiunea mondială pe care o văd venind pieţele globale ale acţiunilor şi obligaţiunilor poate fi lovitura de graţie dată cererii pentru petrol. Aceste calcule nu convin exportatorilor de ţiţei. Criza de energie provocată de Rusia deturnează către gaze naturale, petrol şi cărbune resurse financiare importante necesare revoluţiei electromobilităţii, inamicul modelului ei economic. Însă revoluţia electrică nu moare. SUA tocmai au demarat primele operaţiuni miniere de producţie de cobalt după 30 de ani de îngheţ. Cobaltul este un metal esenţial în procesul de fabricare a bateriilor pentru vehicule electrice.

  • Un orizont închis sau un viitor strălucit: Cum se vor schimba vieţile oamenilor în anii care urmează. Cinci idei care vor remodela capitalismul secolului viitor

    Harvard Business Review sărbătoreşte împlinirea a 100 de ani de la naştere cu o carte care ilustrează cele mai influente şi inovatoare articole ale revistei alături de o serie de diagrame şi articole online, scrie The Washington Post.

    HBR a fost înfiinţată la 14 ani după naşterea Harvard Business School pentru a oferi disciplinei încipiente a afacerilor un pic de putere academică. Noua disciplină s-a confruntat cu multe batjocori din partea instituţiei care conducea Harvard în acele vremuri pentru lipsa de rigoare academică. Wallace Brett Donham, decanul HBS din 1919 până în 1942, a sperat că revizuirea va aborda una dintre aceste plângeri prin lansarea unei „teorii a afacerilor” bazată pe cercetări riguroase şi capabilă să-i înveţe business pe tinerii cu o judecată sănătoasă. Fără o astfel de teorie, a scris el în numărul inaugural, afacerile ar fi „nesistematice, întâmplătoare şi pentru mulţi bărbaţi un pariu patetic”.

    Creaţia lui Donham a depăşit cele mai îndrăzneţe vise ale oricui. Articolele HBR au lansat idei de management de miliarde de dolari, care au schimbat industrii întregi. O revistă care a fost descrisă cândva de unul dintre editorii săi ca fiind scrisă de oameni care nu pot scrie pentru oameni care nu ştiu să citească este acum o biblie a Americii corporative.

    Cu ocazia aniversării primului secol de existenţă, revista a lansat cinci idei care vor remodela capitalismul secolului viitor:

     

    1. Revenirea unei economii de război

    Invadarea Ucrainei de către Vladimir Putin a inaugurat o nouă eră în afaceri, nu doar pentru că a forţat economia să răspundă la agresiunea imediată a Rusiei, ci şi pentru că a încurajat-o să se concentreze mai mult asupra ambiţiilor geostrategice ale Chinei. Preşedintele Xi Jinping va fi încurajat şi mai mult în ambiţiile sale dacă, aşa cum este de aşteptat, va fi numit preşedinte pe viaţă în Congresul Naţional al Partidului Comunist Chinez, încrâncenând cursa pentru resurse dintre Occident şi China.

    Guvernele îşi vor modifica tacticile economice, pe măsură ce vor fi nevoite să se adapteze la o lume nouă, în care cheltuielile militare sunt un motor din ce în ce mai puternic al economiei globale în lumina potenţialului conflict care ameninţă planeta. Un număr tot mai mare de întreprinderi nou-înfiinţate îşi vor muta atenţia de la bunuri de larg consum la bunuri militare. Într-adevăr, pe termen lung, un complex militar-digital va înlocui probabil vechiul complex militar-industrial. Companiile de orice tip, indiferent dacă fac sau nu parte oficial din complexul digital-industrial, îşi vor consolida departamentele de risc politic pentru a acorda mai multă atenţie riscurilor militare şi strategice. 

     

    2. Revoluţia tehnologică a roboţilor

    În primul rând, maşinile au înlocuit munca lucrătorilor agricoli. Apoi a celor industriali. Acum tehnologia riscă să înlocuiască sarcinile lucrătorilor din domeniul cunoaşterii. Marea temă a relaţiilor de muncă din restul secolului actual este că maşinile inteligente vor face pentru intelectuali ceea ce au făcut anterior pentru oamenii muncilor manuale – distrugându-le locurile de muncă, suprimându-le salariile, distrugându-le psihicul şi, în general, conducându-i la marginiea societăţii

    Tehno-optimiştilor le place să dea o întorsătură pozitivă marşului maşinilor. Lucrătorii din domeniul cunoaşterii vor deveni mai productivi lucrând cu maşini, mai degrabă decât împotriva lor, au spus ei; maşinile s-ar opri la cele mai sofisticate locuri de muncă lăsând astfel fiinţele umane să facă ceea ce fac cel mai bine, în timp ce munca heavy va fi preluată de de computere, un scenariu care nu poate părea decât mincinos.

    Maşinile inteligente au trecut deja de la joburi care implică procesarea datelor (compilarea declaraţiilor fiscale, citirea diagramelor medicale sau căutarea stocurilor cu cea mai bună valoare) la joburi care în mod tradiţional şi logic necesită „atingerea umană”. Aparatele pot produce rapoarte de ştiri redate prin voci umane sintetice. IBM Corp. şi Colegiul de Medicină Baylor au dezvoltat un sistem numit KnIT („kit de instrumente de integrare a cunoştinţelor”) care scanează literatura medicală şi generează noi ipoteze pentru problemele de cercetare. Software-ul depăşeşte în mod regulat oamenii în ceea ce priveşte analiza şi determinarea cauzelor şi soluţiilor în justiţie, de la litigiile simple până la hotărârile de referinţă ale Curţii Supreme.

     

    3. Creşterea fondului fiduciar de un trilion de dolari

    În următorul deceniu, vom vedea naşterea unui nou tip de prototip economic: Fonduri fiduciare de un trilion de dolari care sunt destinate să moştenească averi mai mari decât PIB-urile ţărilor mici sau evaluările bursiere ale marilor companii.

    Aceste fonduri de trilioane de dolari sunt produsul a două tendinţe. Prima este perpetuarea unor averi uriaşe care sunt comparabile cu cele ale lui Rockefeller sau Carnegie. A doua este o campanie concertată de dreapta, în special în Statele Unite, pentru reducerea sau chiar abolirea impozitului pe moştenire (pe care conservatorii l-au renumit în mod strălucit „taxa pe moarte”). „Numai proştii plătesc impozit pe proprietate”, a declarat cu mândrie unul dintre consilierii economici ai lui Donald Trump, Gary Cohn, despre o taxă care, timp de 35 de ani după 1941, a fost de 77%. În următorii 25 de ani, aproximativ jumătate din cele 72 de miliarde de dolari care vor fi transmise de la o generaţie la alta vor proveni din partea celor mai bogate mai bogate 1,5% familii ale statului.

     

    4. Următoarea frontieră a avantajului competitiv: genetica

    Occidentul a rămas crispat în privinţa exploatării potenţialului ştiinţei genetice de la ororile Holocaustului. Este posibil ca acest lucru să se schimbe în următoarele decenii – într-adevăr, ştiinţa genetică poate fi în următorii 40 de ani ceea ce a fost informatica în ultimele 4 decenii.

    Există o mulţime de motive pentru asta. Genetica a avansat într-un ritm uimitor de la secvenţierea genomului uman, nu doar ca ştiinţă abstractă, ci ca un set complex de tehnologii. Neliniştea generată de amintirile anilor 1940 se estompează odată cu trecerea naturală a timpului. Screeningul genetic pentru anomalii este acum obişnuit şi uneori este urmat de întreruperea sarcinii. Moda de a-ţi îmbunătăţi corpul cu părţi generate de computer se răspândeşte din subculturile universităţilor în societatea mai largă. Ceea ce va înclina cu adevărat balanţa, însă, va fi China, care a tolerat deja avortul selectiv a milioane de fetuşi de sex feminin şi unde cercetătorii au stârnit controverse prin editarea genomului unui embrion uman. În ciuda condamnării oficiale ulterioare a acelei lucrări, China va fi cu siguranţă tentată să exploateze posibilităţile militare şi, probabil, comerciale ale ştiinţei genetice.

     

    5. Noul drum spre iobăgie

    Cea mai importanta trăsătură de caracter a societăţilor de piaţă este libertatea: libertatea de a schimba roadele muncii noastre pe piaţă cu bunuri şi libertatea de a ne exprima opiniile pe piaţa ideilor. Cu toate acestea, există un risc tot mai mare ca să ne pierdem libertăţile nu numai în faţa unei noi generaţii de cenzori intelectuali, ci şi a observatorilor care ne monitorizează fiecare mişcare. Friedrich A. Hayek a avertizat că drumul către iobăgie a fost pavat de stat – şi cu siguranţă guvernul chinez a condus calea către distopia în cauză prin construirea celei mai elaborate societăţi de supraveghere din lume. Dar marele profesionist al pieţei libere nu a reuşit să ţină seama de oportunismul sectorului privat. Giganţii internetului se îngraşă absorbind informaţii despre obiceiurile noastre de cheltuieli, vânzându-le apoi mai departe, conform intereselor proprii. Corporaţiile au folosit din ce în ce mai mult programe spion de diferite tipuri pentru a-şi monitoriza lucrătorii din ce în ce mai îndeaproape şi a-i sancţiona dacă îşi întrerupeau productivitatea.

    Dacă drumul spre iad este pavat cu bune intenţii, drumul spre iobăgie este pavat cu facilităţi minore. Consumatorii şi-au dorit „serviciile gratuite” de supraveghere pe care Google şi colegii săi capitalişti le-au oferit (zâmbitori, asemenea unor oportunişi cu lama sub palton), cedându-le de bună voie dreptul de a le spiona vieţile. Muncitorii doreau confortul de a putea lucra de acasă, fapt care a permis angajatorilor să le monitorizeze productivitatea de la distanţă.

  • Eludarea sancţiunilor impuse Rusiei poate aduce indivizi pe lista neagră a Comisiei Europene

    Ca răspuns la situaţia din Ucraina, Comisia Europeană a elaborat o serie de restricţii asupra importurilor şi exporturilor de bunuri de origine rusă. Companiile europene nu mai pot exporta/importa anumite bunuri către/din Rusia, iar companiile ruseşti nu mai pot vinde anumite bunuri pe piaţa din UE. De exemplu, petrolul şi produsele petroliere conexe, cărbunele, oţelul, lemnul, băuturile alcoolice de origine rusă sunt interzise să fie importate în Uniunea Europeană.

    În condiţii bine stabilite, comerţul cu anumite bunuri (de exemplu, produse alimentare, medicamente sau anumite semifabricate) este încă permis între cele două teritorii, însă importatorii şi exportatorii tot trebuie să fie atenţi de la cine achiziţionează sau cui vând astfel de produse.

    Motivul principal de îngrijorare este că restricţiile nu se opresc doar la nivel de produs, ci se extind şi asupra entităţilor care comercializează respectivele mărfuri şi a persoanelor care controlează în mod direct sau indirect aceste companii.

    Comisia Europeană atrage atenţia că în perioada următoare va intensifica eforturile şi măsurile împotriva încercărilor de eludare a acestor sancţiuni, dat fiind numărul mare de astfel de cazuri din ultimul timp. Mai precis, cei care încearcă să eludeze sancţiunile (atât ca indivizi, cât şi ca entităţi) vor fi puşi pe lista neagră de sancţiuni care vor fi făcute publice. De exemplu, persoanele care achiziţionează bunuri ruseşti supuse restricţiilor, dar care sunt transportate din alte teritorii/ţări în Uniunea Europeană riscă să ajungă pe lista neagră. În oglindă, persoanele care exportă mărfuri din UE prin alte teritorii, cu intenţia de a facilita importul ulterior al acestora în Rusia de către companii supuse restricţiilor riscă aceleaşi sancţiuni.

    Pentru a se asigura că nu ajung pe lista neagră, este recomandat ca importatorii sau exportatorii europeni să verifice în avans dacă partenerii comerciali sunt sau nu supuşi sancţiunilor (de exemplu, prin activităţi de due-dilligence), precum şi dacă dovezile de origine aferente mărfurilor sunt corect întocmite.

    În România, nerespectarea sancţiunilor internaţionale se pedepseşte cu amendă de la 10.000 de lei, la 30.000 de lei, precum şi cu confiscarea bunurilor. De asemenea, autorităţile de control pot aplica şi sancţiuni complementare, cum ar fi suspendarea activităţii companiei pe o perioadă între 1-6 luni.

    În concluzie, pentru a evita amenzile şi aplicarea de sancţiuni nedorite, importatorii şi exportatorii trebuie să realizeze o verificare mult mai atentă şi continuă a partenerilor comerciali şi a dovezilor de origine ce stau la baza tranzacţiilor (cui vindem, de la cine cumpărăm, ce origine au bunurile). Atât activităţile de verificare a partenerilor comerciali cu ajutorul tehnologiei, cât şi corecta utilizare a instrumentelor prevăzute de legislaţia vamală (de exemplu, Informaţiile de Origine Obligatorii, efectuarea calculelor de origine în sistem black-box, pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, verificarea încadrării tarifare a produselor) reprezintă instrumente cheie care pot reduce semnificativ riscul de aplicare a sancţiunilor. Experţii EY pot pune la dispoziţie astfel de instrumente de control şi monitorizare hibridă a sancţiunilor şi a conexiunilor dintre diverse entităţi susceptibile de a încerca eludarea diverselor sancţiuni internaţionale.

  • Contextul economic incert şi creşterea preţurilor readuc joburile din străinătate în atenţie

    Deşi primele opţiuni ale acestora rămân de departe locurile de muncă din România şi cele care pot fi făcute remote, ofertele din străinătate se reconfigurează într-o zonă de interes din ce în ce mai clară. „Au fost doi ani în care românii au privit cu reţinere ideea de a lucra în altă ţară. Fie pentru că, în primă fază, în context pandemic, li s-a părut mai sigur să rămână aici, fie pentru că, ulterior, piaţa muncii de la noi şi-a revenit în mod spectaculos şi au avut suficiente opţiuni şi în România. Acum, însă, contextul economic incert, inflaţia, creşterea preţurilor îi fac pe candidaţi să se uite cu interes crescut către ofertele de muncă din afară”, spune Bogdan Badea, CEO eJobs România.

    În funcţie de nivelul de experienţă, categoriile mid level (2-5 ani de experienţă) şi entry level (maximum 2 ani de experienţă) aplică cel mai mult la joburile postate de angajatorii străini. Urmează cei foarte tineri, fără niciun fel de experienţă, în timp ce doar 20% dintre aplicări aparţin specialiştilor cu nivel de senioritate şi managerilor. „În ceea ce-i priveşte pe specialişti, vedem tot mai multe situaţii în care aplică şi se angajează într-o companie de peste hotare, însă lucrează remote şi rămân, astfel, în România. IT-iştii, spre exemplu, specialiştii în marketing sau în digital marketing sunt, poate, cel mai frecvent întâlnite astfel de cazuri în ultima perioadă”, explică Bogdan Badea.

    Germania este ţara aleasă de cei mai mulţi (o treime) dintre cei care vor să plece la muncă în străinătate. Urmează Olanda, Franţa, Belgia şi Marea Britanie, în timp ce destinaţiile care ani la rând au dominat alegerile românilor atunci când venea vorba de emigrare, respectiv Spania şi Italia, sunt detronate de ţări precum Irlanda, Austria, Danemarca sau Norvegia. Nou intrate în clasament sunt Emiratele Arabe Unite.

    Domeniile către care merge cel mai mare număr de aplicări sunt transport / logistică / import – export, retail, producţie, turism, industria alimentară, construcţii, servicii şi agricultură. Nu există o oglindire fidelă în domeniile pentru care companiile din străinătate caută cei mai mulţi candidaţi, în condiţiile în care cele mai multe joburi postate de aceştia pe eJobs.ro sunt în construcţii, producţie, transport, energie, industria navală şi aeronautică, auto, industria alimentară şi servicii. „Salariul şi condiţiile de viaţă mai bune sunt principalele argumente pe care le au cei care vor să emigreze, fie şi pentru o perioadă limitată de timp. Cei care pleacă ajung să câştige şi de 3-4 ori mai mult decât în România, pe joburi şi în domenii similare”, mai spune Bogdan Badea.

    Dincolo de experienţa pe care trebuie să o aibă într-un anumit domeniu, angajatorii caută cu precădere absolvenţi cu studii superioare şi muncitori calificaţi. În ceea ce priveşte limbile străine pe care trebuie să le stăpânească, cel mai des menţionate în anunţurile de angajare sunt engleza, germana, finlandeza, franceza şi spaniola.

    32.000 de joburi sunt, în acest moment, active pe eJobs.ro. Dintre acestea, aproape 3.000 se adresează candidaţilor care vor să lucreze în altă ţară decât România.