BusinessMagazin

Tag: important

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Cei mai admiraţi antreprenori şi executivi din România răspund

    “Dacă aş fi fost vreodată jurnalist, aş fi încercat mereu să prezint omul, dincolo de eticheta de CEO sau de proprietar al unei firme. Omul este foarte important. Aş încerca să scriu şi să-l încurajez să vorbească nu doar despre afacere, ci şi despre momentele lui de îndoială, despre eşecuri, despre cum a învăţat din eşecuri, despre cum ar face lucrurile diferit dacă ar fi avut mai multă informaţie într-un anumit moment, aş încerca să adâncesc foarte mult dialogul şi înţelegerea.“

    Mesajul lui Vasile Iuga, şeful PricewaterhouseCoopers România şi managing partner al PricewaterhouseCoopers pentru regiunea Europa de Sud-Est, transmis celor mai puternici executivi şi antreprenori în cadrul unei gale CEO Awards din octombrie 2013, venea în contextul unei discuţii despre eşecuri şi lucruri care ar fi putut fi făcute diferit. Iuga, premiat de Business Magazin în cadrul evenimentului, îşi reproşa că în tinereţe a iubit prea mult aviaţia – “unde am investit tot ce am avut mai bun în prima parte a vieţii“ -, deşi, spune el, ar fi trebuit să studieze dreptul, domeniu care i-ar fi asigurat cunoştinţe extrem de utile pentru cariera sa ulterioară. Iuga s-a alăturat PwC în 1991 şi în cei peste 20 de ani de carieră în domeniu a devenit unul dintre veteranii industriei de pe piaţa locală. Iniţial specializat în ingineria de aeronave, el a studiat, abia după venirea la PwC, ştiinţe economice, devenind pe rând auditor financiar, expert contabil şi evaluator. Discuţia despre lecţiile trecutului, învăţături şi lucruri care puteau fi făcute altfel este încă un subiect delicat şi puţin discutat de către reprezentanţii mediului de afaceri din România.

    Cei mai importanţi oameni din business au dat de-a lungul timpului sfaturi din experienţa lor care arată că cel mai important lucru în perioada de creştere şi dezvoltare este să faci alegerile corecte. Liliana Solomon, fost CEO al Vodafone România, spunea la prima ediţie a Meet the CEO (cea mai importantă sursă de poveşti de business) că cel mai important lucru este contextul în care se dezvoltă un tânăr: „La 18 ani ai anumite interese – la 18 mă interesa tenisul, la 25 fizica, la 30 economia. De aceea nu poate să conteze atât de mult ce ai studiat. Contează aplicabilitatea a ceea ce ştii şi ce înţelegi. Am un prieten care spune: dacă te-ai născut prost, poţi să mori prost; dacă te-ai născut deştept, poţi să mori prost. Depinde mult ce faci de-a lungul vieţii – partea intelectuală contează foarte mult: cum eşti educat, la ce şcoli mergi, în ce companii lucrezi“.

    La acelaşi eveniment, Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom, completa în acelaşi context că o mare influenţă în viitorul unui tânăr o are familia: „Mi se pare foarte important să încep cu educaţia pe care am primit-o, în cei 7 ani de acasă. Eu am crescut într-o famile de clujeni, care ne-a crescut cu nişte principii destul de rigide: responsabilitate, disciplină, să duci bine lucrurile până la capăt. Educaţia este cel mai important lucru pe care ţi-l poate da familia – sunt elemente care reprezintă datele fundamentale ale formării noastre ca personalitate şi caracter. Asta mi-a determinat cariera: ulterior am învăţat economia în România, la facultatea de profil, iar apoi am încercat să înţeleg teoria economică prin studii de drept. Dreptul m-a ajutat foarte mult să înţeleg esenţa economiei, iar apoi mi-am completat educaţia în străinătate, la London Business School, cu un curs de Corporate Finance. Din acel moment s-a conturat cariera mea“.

    Perioada 1990-2000, în care cea mai mare parte a comunităţii de business active astăzi a învăţat pe propria piele primele lecţii ale capitalismului, a fost una de studiat business de la zero, operând cu concepte abstracte precum strategii şi planuri pe termen lung sau reguli şi proceduri interne. Dintre oamenii care au învăţat printre primii business în România au fost aleşi Cei mai admiraţi CEO din România, un demers iniţiat în 2010, care a adus în faţa publicului, de-a lungul celor cinci ediţii, numele recunoscute şi confirmate chiar de către mediul de afaceri. Cei mai admiraţi sunt şi cei pe care mediul de business îi consideră demni de urmat, modele pentru domeniile lor de activitate şi lideri de la care tinerii pot învăţa. „Sfaturi pentru mine tânăr“ urmăreşte să fie o interfaţă de dialog între numele marcante din businessul românesc şi tinerii aflaţi în căutare de valori şi de repere.

    La întrebarea „Ce sfaturi mi-aş da mie însumi/însămi la vârsta de 20 de ani, având cunoştinţele şi experienţa de astăzi?“ au răspuns Florin Talpeş, proprietar al Bitdefender, Raul Ciurtin, proprietar al Albalact, Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea Ivatherm, Dan Şucu, proprietar al Mobexpert, Mihai Marcu, acţionar majoritar al MedLife, Dragoş Petrescu, CEO al Trotter Prim, Wargha Enayati, fondator al Regina Maria, Elena Cremenescu, fondatoarea mărcii de cosmetice Elmiplant, Radu Florescu, CEO Centrade Saatchi & Saatchi România, Marcel Bărbuţ, CEO AdePlast, şi Mircea Turdean, director general al Farmec.

  • Povestea lui Reed Hastings, cofondator şi CEO al Netflix

    Reed Hastings s-a născut în Boston, Massachusetts în 1960 şi trăieşte în San Francisco. După liceu, el s-a înrolat în Marina americană, iar apoi a intrat în corpurile de păstrare a păcii (Peace Corps). După ce a predat timp de doi ani matematică într-un sat din Swaziland, Hastings s-a întors în 1985 în Statele Unite. El a urmat cursurile Universităţii Stanford, obţinând o diplomă în inginerie.

    Primul job al lui Hastings a fost la Adaptive Technology, unde a dezvoltat mai multe programe de software. „Am lucrat pentru Audrey MacLean în 1990, atunci când era CEO al Adaptive. De la ea am învăţat cât de importantă e concentrarea. Am învăţat că e de preferat să faci un lucru bine, decât să faci mai multe doar ca să le termini“, povesteşte Hastings.

    În 1991, Hastings a fondat prima sa companie, Pure Software, de asemenea specializată în producerea de software. Dezvoltarea rapidă a companiei s-a dovedit  fi o provocare pentru tânărul antreprenor, care nu avea niciun fel de experienţă managerială. Studiile sale de inginer nu îl pregătiseră pentru postul de CEO, aşa că a cerut consiliului de administraţie să pună pe altcineva în locul său. „Am încercat să mă dau singur afară – de două ori“, povesteşte Hastings. „Îmi pierdeam toată încrederea în mine.“ Consiliul de administraţie a refuzat, astfel încât Hastings a fost nevoit să înveţe cum să conducă compania.

    În 1997, Hastings a vândut Pure Software şi a fondat, alături de Marc Randolph, Netflix. Compania avea ca domeniu de activitate închirierea filmelor prin poştă pentru clienţi din Statele Unite. „Ideea pentru Netflix mi-a venit atunci când am uitat să returnez o casetă la centrul de închirieri“, povesteşte omul de afaceri. „Datoram deja 40 de dolari celor de acolo, şi mi-am dat seama că există o metodă mai bună de a închiria filme. Era mult mai simplu să lucrezi pe bază de abonament, aşa cum face de exemplu o sală de forţă.“ De-a lungul timpului, Netflix a adunat o colecţie de peste 100.000 de filme şi un număr de aproape 44 de milioane de clienţi.

    După experienţa avută în cadrul Pure Software, Reed Hastings se temea de o creştere prea rapidă a Netflix. Public, scopul său era să dezvolte o companie în domeniul divertismentului. În privat, el dorea să crească o companie fără a-şi pierde spiritul antreprenorial.

    Pe măsură ce compania a crescut, managementul a început să fie remarcat pentru soluţiile inovative precum oferirea unor salarii mult peste medie sau oferirea unor bonusuri reprezentând acţiuni în cadrul companiei. Un aspect interesant este de asemenea pachetul de beneficii oferit angajaţilor cu performanţe medii sau sub medie. „Oferim compensaţii mari pentru că nu vrem ca managerii să se simtă vinovaţi atunci când trebuie să renunţe la angajaţi care nu fac faţă cerinţelor“, a declarat Hastings. Compania a devenit cunoscută şi pentru faptul că a eliminat concediile pentru angajaţi, permiţându-le acestora să îşi facă programul după cum vor.

    Reed Hastings este căsătorit şi are doi copii, iar averea sa este estimată la peste un miliard de dolari.

  • Reportaj: Oamenii care fac să meargă non-stop centrala nucleară de la Cernavodă

    Rareori, în nuclear, reuşeşti să treci de povestea tehnologiei şi să ajungi la povestea oamenilor. Când spui tehnologie nucleară, spui reactor. Ceva cu multe fire, cabluri, calculatoare. O maşinărie de multe miliarde de euro, complexă şi complicată, provocatoare. Maşinăria asta nu funcţionează per se.

    Ce se întâmplă în camera de comandă este de fapt controlul total al acestei maşinării. Cine face maşinăria să meargă strună reprezintă esenţa acestei industrii. Iar cei care o fac să meargă sunt operatorii şi instructorii. Când industria în sine îşi proiectează imaginea asupra oamenilor, te aştepţi ca oamenii să devină ei înşişi un model uman maşinizat.

    Operatorul Ovidiu Boambă are 43 de ani, dar arată de 30 şi lucrează la centrală de când a terminat facultatea. Vorbeşte relaxat şi cu multă pasiune, explică importanţa rolului său prin comparaţii obiective, reduce rigurozitatea industriei la povestea lui de viaţă. Instructorul, Dumitru Gorgan (sau Titi, cum îi spune Ovidiu), are în jur de 50 de ani. Sunt doar cinci instructori ca el în toată România şi nu mă pot abţine să nu mă gândesc câţi oameni i-au trecut prin mână şi ce sentiment trebuie să ai când ştii că prin anii ’70 aveam nevoie de experţii altor ţări care să ne înveţe meserie. Este riguros, atent în explicaţii, se asigură că ai înţeles, că totul este clar. Este prin definiţie modelul omului care îi învaţă pe alţii. Este omul din „explicaţiile“ căruia au ieşit zeci de profesionişti. Când cei doi vorbesc, linia de demarcaţie între optimismul, dorinţa şi pasiunea operatorului şi rigurozitatea, atenţia şi psihologia instructorului este clară. Primul îşi exprimă meseria, cel de-al doilea o predă. Au în comun o pasiune pe care rar am văzut-o.

    „În anul 1987 am făcut un pas important şi am decis să lucrez ca operator la CNE Cernavodă, într-un domeniu nou, complex“, spune Dumitru Gorgan. În toamna anului 1992, pleacă la pregătire în Canada şi se întoarce cu un ţel. „Atunci am fost impresionat de modul de lucru într-o centrală nucleară, de standardele de pregătire, de faptul că operatorii executau manevrele în instalaţie folosind proceduri, dar mai ales am fost impresionat de simulatorul centralei şi de pregătirea operatorilor pe simulator. Am ştiut de atunci că dacă am să ajung să fiu operator în camera de comandă, următorul pas în carieră va fi să devin instructor de simulator“, afirmă Gorgan.

    Aşa a început drumul său în industria nucleară. A început din şantier, a învăţat tot ce era de învăţat, a trecut el însuşi prin toate posturile ca să-i poată învăţa pe alţii. „Un instructor de simulator trebuie să fie un operator în camera de comandă sau dispecer şef tură cu experienţă, asta înseamnă cel puţin 15 ani de experienţă în centrală,“ spune Gorgan. 15 ani de şcoală la locul de muncă ca să-i formezi pe alţii. Continuând să comprime în câteva cuvinte ani de formare, îţi dă senzaţia de relativitate a timpului: o viaţă de om concentrată în cinci minute de explicaţii: „Când vii ca nou angajat, urmezi un program de pregătire specific poziţiei, în cazul de faţă operator nuclear. Cerinţele de pregătire sunt dinainte stabilite, pe baza unei analize detaliate a funcţiei şi a sarcinilor specifice. Pentru a deveni buni operatori este nevoie de multă muncă şi pregătire, dublate de o dorinţă puternică şi de disciplină. De exemplu, pentru a intra în programul pentru autorizare iniţială ca operator de cameră de comandă, trebuie să aibă cel puţin 5 ani experienţă în centrală, timp în care se califică pe toate poziţiile necesare ca operator în instalaţie şi camera de comandă, adică de la operator pe instalaţii exterioare până la asistent în camera de comandă.

    Oare câţi dintre noi ar continua să înveţe încă cinci ani după terminarea facultăţii doar pentru a intra în programul de autorizare iniţială ca operator în camera de comandă? Asta în condiţiile în care nu există nicio garanţie că vei ajunge operator şi nici nu merge cu jumătăţi de măsură: ori eşti foarte bun, ori te apuci de alte meserii. Câţi dintre noi ar continua să dea examene regulat după 10 ani de la terminarea facultăţii pentru a dovedi constant că fac bine ceea ce fac? „De regulă, operatorii din noile generaţii sunt nerăbdători să ajungă cât mai curând în camera de comandă, sunt avizi de informaţie şi ar vrea ca transferul de cunoştinţe de la cei mai experimentaţi către ei să se realizeze foarte rapid. Acest lucru poate fi uneori o barieră în procesul de pregătire, care necesită timp pentru acumularea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor. Ca instructori, suntem pregătiţi să identificăm din timp şi să minimizăm  pe cât posibil astfel de bariere. Nu ne permitem luxul că acestea să afecteze procesul de pregătire,“ a arătat Gorgan.

    Mă întreb şi îl întreb dacă oamenii nu se blazează în procesul de pregătire, dacă elementul de noutate există, dacă rutina zilnică nu începe să formeze ea, în paralel, iluzia acoperirii neprevăzutului. Îmi răspunde categoric, zâmbind, ca şi cum nu există lucru la care să nu se fi gândit: „Programul de pregătire şi calificare al personalului centralei se bazează pe practici internaţionale în domeniu, pe standarde şi cerinţe stabilite în documentele AIEA, WANO, INPO etc. Noutăţile în domeniu sunt atent analizate şi implementate în programele de pregătire. În plus, există un program de experienţă de exploatare care ne ajută să învăţăm din experienţa noastră şi a altora din domeniu, pentru a ne îmbunătăţi performanţele şi cunoştinţele, pentru a preveni apariţia sau recurenţa unor evenimente. Evenimente importante sunt reproduse în scenariile pe simulator pentru a ne asigura că personalul din camera de comandă le poate recunoaşte şi preveni, sau le poate gestiona. Astfel, avem numeroase oportunităţi de a introduce lucruri noi în programele de pregătire ale operatorilor, făcând sesiunile de pregătire atractive, interactive şi eficiente“, adaugă Gorgan.

    Gândesc că sunt meserii prin excelenţă creative care nu fac acest lucru, în care sfârşeşti prin a fi blazat şi plafonat. E greu de acceptat că un domeniu atât de tehnic îşi învaţă şi îşi motivează oamenii să iasă din confortul dat de siguranţă cifrelor şi datelor prin introducerea de noi cifre şi date. Dar e o realitate. Confirmată de Ovidiu Boambă. Nu pare să ştie ce este blazarea, plafonarea. Bucureştean, a venit în practică la Cernavodă acum 21 de ani, cu gândul să plece, pentru că Cernavodă nu era Bucureşti. Râde la gândul de atunci şi spune: „Astăzi mă consider dobrogean“. Studentul de atunci, absorbit de mirajul unei tehnologii de vârf, este operatorul de cameră de comandă în prezent. Între timp, au trecut 21 de ani petrecuţi în centrala nucleară. Ce te ţine şi susţine atât timp? „Pasiunea, ambiţia şi munca“, răspunde Boambă scurt.

    Îl rog să îmi povestească cei 21 de ani. Vreau să înţeleg ce l-a făcut să renunţe la un loc cald în Bucureşti pentru şantierul care era pe atunci Cernavodă. „Primul meu contact cu centrala a fost în anul III de facultate, în timpul practicii din vacanţa de vară. Unitatea 1 era în plin proces de punere în funcţiune, un şantier cu mii de oameni. Pentru mine, ca student, a fost impresionant ce am văzut. A fost suficient ca să accept provocarea de a lucra la Cernavodă“, afirmă Boambă.

    Continuă să povestească pit-stop-ul între „mândria de a fi operator“ şi „nu a fost uşor“. Îmi rezumă sintetic: „M-am angajat la Cernavodă în 1995 ca operator de teren şi în 2003 am obţinut licenţa de operator autorizat camera de comandă. A fost un proces de pregătire complex, ce a presupus parcurgerea unor etape bine definite şi un efort susţinut. Am fost operator nuclear asistent pe toate zonele: exterior, clădirea turbinei, a serviciilor, clădirea reactorului, zona de control lucrări, camera de comandă secundară, asistent operator camera de comandă principală… Nu a rămas nicio zonă neacoperită… Au urmat alte examene de selectare în programele de licenţiere ce au culminat cu examenul final susţinut în faţa CNCAN. Nu este uşor, sunt multe etape de parcurs, nu există «scurtături» ca în alte domenii, nu devii peste noapte «operator», dar satisfacţiile pe care le ai atunci când vezi rezultatele muncii tale sunt imense“, arată Boambă.

    Mă întorc la trecut, la momentul care a declanşat într-un tânăr student dorinţa de a trece de la pantoful curat de Bucureşti la cizmele pline de noroi de Cernavodă. Mi-e greu să înţeleg momentul decisiv. Ca să ajungi să îţi doreşti o astfel de schimbare majoră, motivaţia trebuie să fie uriaşă. Centrala de azi de la Cernavodă nu are nimic în comun cu şantierul de atunci. „Dacă vrei să profesezi într-un domeniu de vârf, singura alegere e specializarea în centrale nuclearo-electrice“, spune Boambă. A acceptat provocarea unui şantier pentru provocarea zilnică a unui domeniu de vârf peste ani. Şi i-a ieşit. Aproape că îi simţi curiozitatea firească de la început, experienţa acumulată, momentele în care s-a bucurat de alegerea făcută, maturitatea profesională şi, inevitabil şi recurent, la fiecare explicaţie, mândria a ceea ce face: „Am participat la evenimente unice în viaţa unei centrale, montarea unor echipamente majore, testarea acestora, toate acestea din perspectiva unui tânăr angajat. Apoi a demarat proiectul Unităţii 2, unde am participat de la început la toate operaţiunile, de data asta ca operator autorizat de cameră de comandă. Experienţa memorabilă, care vine ca o împlinire a carierei începute la Unitatea 1 ca simplu operator de teren, este atingerea criticităţii reactorului Unităţii 2 pe data de 6 mai 2007 când am fost de tură, deci la «manşa» reactorului“. Boambă conchide: „Acum să ne imaginăm că suntem nu ingineri, ci doctori care efectuează o operaţie. Avem nişte reguli stricte de urmat, avem ştiinţă în spate, experienţă şi trebuie să ne îngrijim ca totul să urmeze o traiectorie exactă, fără a pune în pericol nici viaţa pacientului, nici pe a celorlalţi. Cam aşa este şi cu securitatea nucleară. Maturizarea începe de la primul pas făcut în instalaţie, când ştii că eşti responsabil pentru manevrele executate, pentru siguranţa ta şi a colegilor, şi culminează cu momentul în care ţi se înmânează de către directorul centralei «cheile» (adică licenţa de operator autorizat) unei maşinării de peste un miliard de euro şi simţi efectiv, odată cu încrederea ce ţi se acordă, şi imensa responsabilitate ce-ţi apasă pe umeri“.

    Îl întreb dintr-o suflare: eşti operator şi acasă? „Influenţa este atât de puternică încât nici nu realizezi că foloseşti în viaţa de zi cu zi experienţa de operare. Este nevoie de remarcile uimite ale celor din jur care-ţi atrag atenţia că la identificarea unei banale etichete tu foloseşti alfabetul fonetic, că la transmiterea unui mesaj impui comunicarea pe trei căi… Ca operator înveţi că lucrurile se fac ca la carte de la bun început şi aplici din obişnuinţă aceleaşi standarde şi în viaţa de zi cu zi. Îţi formezi un mod de rezolvare a problemelor cu beneficii evidente pentru viaţa personală… Am învăţat că lucrurile trebuie făcute ca la carte de la bun început şi că nu este loc pentru a doua zi, jumătăţi de măsură ori cârpeli“, explică Boambă.

    Pe drumul de întoarcere spre Bucureşti, arunc o privire către clădirea reactoarelor. Înăuntru, într-o tură sunt 16 operatori, dar şi alţii în pregătire. Din anii ’70 şi până în prezent s-au schimbat multe în industria nucleară românească: s-au format propriile generaţii de specialişti, iar astăzi oameni ca Ovidiu Boambă şi Dumitru Gorgan fac parte din echipe internaţionale de specialişti, care îi învaţă pe alţii. Am în minte imaginea camerei de comandă a unui reactor pe care vi-o puteţi imagina aşa: carlinga unui avion multiplicată de 19 ori şi condusă simultan de 19 piloţi concentraţi într-un singur operator de cameră de comandă!

  • Club BM: Mallurile se transforma si devin mai mult decât destinaţie de shopping

    BM: Comportamentul de consum al clienţilor s-a schimbat drastic. Cum se reflectă acest lucru în planurile de dezvoltare, construcţie, administrare şi operare ale unui centru comercial nou?

    Mario Sua Kay, Sua Kay Architects: Mallurile se transformă din destinaţii de cumpărături în destinaţii de tipul „place to be“, iar acest lucru este luat în considerare încă din momentul în care se stabileşte designul unui proiect. La mall se găsesc puncte de atracţie pentru familiile cu copii mici, pentru părinţi, dar şi pentru oamenii de vârsta a treiea. Sunt de pildă malluri care au spaţii de birouri sau zone în care funcţionează spitale. Există şi centre comerciale care au zone dedicate pentru hobby-uri, unde vizitatorii îşi pot petrece timpul. Iar felul în care se schimbă centrele comerciale are efect asupra felului în care este realizată încălzirea şi iluminarea lor. Cred că şi felul în care alegem culorile pentru decoraţiuni are importanţă. De regulă arhitecţii preferă culorile neutre, care nu se demodează, dar eu sunt adeptul nuanţelor intense, puternice; am fost născut în Africa, aşa se explică pasiunea mea pentru culori.

    Centrele comerciale capătă noi valenţe în viaţa comunităţii, fiind locul în care se desfăşoară spectacole, unde elevii pot merge în grupuri organizate de şcoală, de exemplu. Zonele de food-court devin din ce în ce mai importante, fiind locul în care vizitatorii se întâlnesc, socializează, fie că mănâncă sau beau o cafea. Trebuie mereu să ne gândim la diversificare, la ce altceva mai putem oferi în plus faţă de ceea ce există deja.

    BM: Sunt diferenţe mari între centrele comerciale ridicate în urmă cu 10-15 ani şi cele care se construiesc acum?

    Mario Sua Kay, Sua Kay Architects: A existat tendinţa de a replica mallurile americane, dar acum centrele comerciale nu mai pot fi doar nişte cutii gri de metal. La designul centrului comercial Coresi din Braşov am realizat şi zone exterioare clădirii, cum ar fi de pildă terasele care vor funcţiona în sezonul cald, iar priveliştea pe care o au, spre muntele Tâmpa, este cu totul altceva faţă de alte malluri, unde zonele de luat masa sunt la interior, cu lumină articială. Cred că e important să creăm un spaţiu plăcut, în care oamenii să-şi poată petrece timpul împreună. Iar pentru că sunt un adept al coloristicii, la Coresi diferite zone vor putea fi uşor identificate cu ajutorul culorilor, iar zonele sunt largi, generoase.

    În această zonă a continentului, cele mai multe malluri se aseamănă, nu ies cu nimic în evidenţă faţă de altele. Dacă ambientul este foarte tern, poate funcţiona, să spunem, zece ani. Dar dacă faci un mall care are un caracter puternic, creezi viaţă în cadrul centrului comercial. Pentru a rupe monotonia, în cadrul mallului Coresi, pentru a descoperi interiorul centrului comercial vizitatorii nu vor merge în linie dreaptă de la un capăt la celălalt, ci va trebui să cotească, iar călătoria lor este astfel fragmentată. Aşa cum în sate sunt diferite zone de popas, în care oamenii pot sta la taifas când se întâlnesc, fie la piaţă, fie la biserică, la fel se va întâmpla şi în cadrul acestui mall de ultimă generaţie.

    BM: Când aţi început să faceţi schimbări în felul în care realizaţi designul mallurilor?

    Mario Sua Kay, Sua Kay Architects: Cred că au trecut peste 15 ani de când au început să apară schimbări în felul în care sunt concepute mallurile pe piaţa din Portugalia. Şi ca să vă faceţi o idee de diversificarea activităţilor din cadrul unui mall, într-un centru comercial Immochan din Portugalia există un birou de avocatură.

    BM: Mallul devine mai degrabă un univers decât o destinaţie de cumpărături.

    Mario Sua Kay, Sua Kay Architects: Da, şi trebuie să ne gândim şi la noile obiceiuri ale tinerei generaţii, care petrece multe ore în faţa televizorului şi a calculatorului. Or într-o oră se petrec foarte multe lucruri într-un joc pe calculator, activitatea care nu este legată de ecranul calculatorului devine plictisitoare, iar noi trebuie să găsim variante de entertainment care să ţină treaz interesul vizitatorului din centrul comercial.

    BM: Sunt şi pe plan local tendinţele similare cu ce se întâmplă pe plan mondial?

    Ali Ergün Ergen, TBE Solutions: Am avut ocazia să lucrez pe parcursul ultimilor zece ani cu oameni care au lucrat în diferite locuri din lume, iar unul dintre ei mi-a tot repetat că „orice centru comercial este un organism viu“, adică se schimbă permanent. Dar apoi am înţeles bine ce voia să spună pentru că a crescut competiţia dintre centrele comerciale, care acum se confruntă cu o presiune imensă. În urmă cu zece ani, mallul era văzut pe piaţa românească în principal ca o destinaţie de shopping şi trebuia să căutăm câteva ancore care să atragă vizitatorii. Iar pe atunci, ideea era ca la interior construcţia să fie cât mai complexă, sofisticată, astfel încât vizitatorii să nu aibă timp de răgaz, să intre în cât mai multe magazine şi să cheltuiască. Această reţetă a funcţionat la acea vreme, însă acum lucrurile se schimbă. Acum competiţia este acerbă, iar centrele comerciale trebuie să se asigure că vizitatorii le vor trece din nou pragul şi, mai important decât atât, trebuie să convingă oamenii să petreacă mai mult timp în cadrul mallului. Iar asta se poate face doar dacă mallurile găsesc variante de petrecere a timpului liber, iar ancorele nu mai sunt suficiente. Şi anumite tradiţii se schimbă. Sunt, la origine, turc, şi am remarcat o schimbare în obiceiurile turcilor. Ei obişnuiau să se întâlnească acasă, să se viziteze; acum însă, preferă să se întâlnească în oraş, adeseori la malluri, care sunt deschise o perioadă lungă din zi şi au câte ceva de interes pentru orice segment demografic. E o schimbare importantă cea pe care am remarcat-o în Turcia. Şi trebuie să luăm în considerare acest lucru atunci când vrem să construim un nou centru comercial.

  • Patronul unei firme va da înapoi banii clienţilor dacă preţul petrolului se dublează în 2015

    Un magazin specializat în vânzarea de mobilă din Houston, Statele Unite, a găsit o metodă inedită de a-şi creşte vânzările. Reprezentanţii magazinului au anunţat că vor returna toţi banii plătiţi de clienţi pentru produse dacă, în cursul acestui an, petrolul va ajunge la preţul de 85 de dolari pe baril (1,4 dolari pe litru).

    Astfel, compania se bazează pe ceea ce analiştii au anunţat, respectiv un preţ de maxim 75 de dolari pe baril. Pentru a primi banii înapoi, cumpărătorii ar avea însă nevoie de o creştere cu 70% a preţului faţă de valorile actuale.

    “Toată lumea ştie cât de important este petrolul pentru economia acestei zone”, a spus Jim McIngvale, proprietarul magazinului. “Toată lumea, de la cei din construcţii până la cei din comerţ, depindem de mersul sectorului energetic. Cu cât acest domeniu are rezultate mai bune, cu atât mai bune vor fi şi ale noastre.”

    Preţul petrolului a scăzut cu peste 50% în ultimele opt luni, iar specialiştii sunt de părere că supraoferta de pe piaţă va ţine valoarea scăzută în continuare.

    În 2014, Jim McIngvale a trebuit să returneze peste 4 milioane de dolari clienţilor, în urma unei campanii care promitea că dacă echipa locală de baseball va câţtiga campionatul, cumpărătorilor li se vor returna toate cheltuielile din magazin.

    Preţul petrolului a scăzut, marţi, sub 45 de dolari pe baril, după ce prim-ministrul şi unul dintre ei mai mari investitori din Emiratele Arabe a declarat că preţul petrolului nu va mai ajunge niciodată la 100 de dolari pe baril, scrie The Wall Street Journal, citat de Ziarul Financiar.

  • An nou, gadgeturi noi: CES 2015

    Care sunt tendinţele acestui an?

    Este timpul să ne luăm la revedere de la imaginile clasice, transmise la 1.080 de pixeli. Noile televizoare au până la 4.000 de pixeli, oferind o imagine aproape de perfecţiune. Deşi tehnologia există de ceva vreme pe piaţă, Patrick Moorhead, analist principal la Moor Insights and Strategy, consideră că 2015 este anul în care ea va deveni accesibilă publicului larg.

    Mai mulţi producători, precum Audi, BMW, Chrysler, Ford, General Motors, Mercedes, Toyota sau Volvo, au marşat pe ideea maşinilor inteligente – acele maşini care se pot conduce singure şi care vor face parte dintr-o reţea conectată de trafic. Cu ajutorul celor la Google am putut vedea ce înseamnă o maşină care se conduce singură, însă ideea unei reţele pare încă ceva desprins dintr-un science fiction.

    Ideea de conectare a elementelor prezente într-o casă, precum uşile, garajul, sistemul de securitate sau dispozitivele de redare media, nu este una noua, dar ofertele prezente pe piaţă sunt destinate unui public extrem de restrâns. Moorhead crede că şi în cazul de faţă 2015 va reprezenta anul în care produsele de acest gen vor deveni un lucru uzual într-o casă.

    Producătorii de electrocasnice s-au concentrat, în ultimii ani, asupra modalităţilor de a-şi face produsele eco-friendly şi, prin urmare, de a-şi ajuta clienţii să economisească bani. Rezultatele pot fi văzute în cadrul CES, acolo unde companiile se laudă mai puţin cu performanţele şi mai mult cu eficienţa energetică.

     Deşi nu a fost fixată încă o dată de lansare, dispozitivul de realitate virtuală al celor de la Oculus oferă speranţa că 2015 va fi un an benefic pentru conceptul de virtualitate. CEO-ul Oculus, Brendan Iribe, a declarat în noiembrie 2014 că lansarea „se află la luni depărtare, nu la ani depărtare, însă la multe luni.”

     Un domeniu ce avansează zi de zi este cel al roboticii: cei de Microsoft propun roboţi pe post de paznici, iar Amazon a început să livreze comenzi cu ajutorul dronelor. Anul acesta la CES sunt peste zece companii care includ termenul „robotics” în denumirea lor. „Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru este dezvoltarea unor roboţi care să îi poată ajuta pe cei vârstnici”, notează Patrick Moorhead. „Să le aducă mâncarea din frigider, să le aducă apă sau haine. Este mai importantă dezvoltarea unor roboţi cu acest scop decât cei din prezent, precum roboţii-aspirator.”

    Ultimele noutăţi de la CES

    HP Sprout reprezintă, pe scurt, un nou tip de PC. Este un sistem complet care include o cameră pentru scanare 3D şi un touchscreen proiectat în faţa monitorului ce înlocuieşte tastatura. Sprout este primul produs lansat din gama HP Blended Reality şi va permite mai multor utilizatori manipularea în timp real a obiectelor scanate 3D. Sprout va utiliza HP Workspace, o platformă software dezvoltată pentru acest device. Aplicaţii precum jocuri, programe pentru grafică sau pentru codare vor putea fi descărcate de pe Sprout Marketplace.

     Pentru 2015, LG a pregătit mai multe surprize celor care îşi permit televizoare scumpe: noile modele OLED, un model 4k quantum-dot şi mai multe televizoare bazate pe procesoare ten-core. Piesa de rezistenţă este însă noul EG990, un televizor UltraHD OLED de 77 de inchi care poate trece din modul flat în modul curve printr-o simplă apăsare a unui buton. EG990 vine cu ultimul sistem de operare al LG, un procesor ten-core, speakere marca Harman/Kardon şi un strat antireflexiv ce acoperă ecranul. Lansarea pe piaţă este programată pentru a doua parte a anului, iar preţul nu a fost încă dezvăluit.

     O altă noutate a celor de la LG este MusicFlow – un sistem wireless ce poate reda sunete în mai multe camere ale casei. Mai important, acest device poate fi controlat, printr-o aplicaţie, direct de pe smartphone. Compania recomandă utilizarea alături de speakerele LG aflate deja pe piaţă, dar a anunţat că lucrează la un set de boxe create exclusiv pentru MusicFlow.

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Vasile Iuga, locul al 22-lea

    Compania pe care o conduce este unul dintre cei mai puternici jucători din piaţa autohtonă de consultanţă, cu o cifră de afaceri de circa 36 milioane euro. Iniţial specializat în ingineria de aeronave, Iuga a studiat, după venirea la PwC, ştiinţe economice, devenind pe rând auditor financiar, expert contabil şi evaluator.

    Iuga a triplat afacerile din România şi a dublat numărul de angajaţi de la nivel local în doar patru ani. Înainte de a deveni country managing partner, a fost audit partner în firmă, în perioada 1997-2004. Printre proiectele importante pe care le-a bifat se numără fuziunea subsidiarelor din străinătate ale BCR, respectiv Banca Anglo-Română, Banca Franco-Română sau Frankfurt Bucharest Bank.

    Cel mai important moment al carierei a fost cel în care a fost desemnat managing partner pentru regiunea Europa de Sud-Est, având în subordine activitatea PwC din nouă ţări: România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Kosovo, Bosnia şi Herţegovina şi Republica Moldova. Totodată, el este primul român din Big 4 şef peste o regiune.

    Vasile Iuga face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Elena Cremenescu, locul al 23-lea

    Ea este acum la conducerea departamentului de cercetare-dezvoltare al Sarantis România, în condiţiile în care grupul mai are un singur alt departament de profil, în Grecia.

    Elena Cremenescu a acumulat experienţă în domeniul cercetării cosmetice înainte de revoluţie, iar ulterior a clădit, împreună cu soţul său, firma Elmi Prodfarm, numele plecând de la prenumele celor doi fondatori (Elena şi Mircea). Antreprenorii au vândut afacerea către Sarantis, în urmă cu şapte ani, într-o tranzacţie evaluată la 6,5 milioane de euro. Producţia fabricii din Berceni (Bucureşti) a fost relocată în Grecia, iar în România se vor derula în continuare activităţile de cercetare şi dezvoltare, coordonate de Elena Cremenescu.

    Ea coordonează acum o echipă de circa zece persoane şi spune că există premise pentru dezvoltarea acestui departament. Elena Cremenescu spune că o femeie lider trebuie să fie „o persoană plăcută, deschisă, decentă, fără exagerări vestimentare sau de comportament“.

    Elena Cremenescu face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Dragoş Petrescu, locul al 20-lea

    În prezent, grupul City Grill cuprinde 16 localuri, respectiv patru City Grill, şase Trattoria Buongiorno, trei City Cafe, două Hanu’ Berarilor şi Caru’ cu Bere (în ad­mi­nis­trare).

    Cele mai bune trei localuri, în funcţie de vânzări, sunt Caru’ cu Bere, Hanu’ Berarilor – Casa Oprea Soare şi City Grill Primăverii. În cele 16 localuri, grupul City Grill primeşte zilnic 9.000 de clienţi. Valoarea medie per tranzacţie diferă în funcţie de tipul de local – pentru o cafenea valoarea este de 17,5 lei, pentru City Grill este de 105 lei, iar pentru Hanu’ Berarilor şi Caru’ cu Bere ajunge la 150 de lei.

    Anul trecut, grupul a avut afaceri de 18 milioane de euro şi estimează creştere pentru 2014: „Ne aşteptăm la o creştere de 16% a cifrei de afaceri în acest an, peste estimările noastre iniţiale de 12%. Avansul vine atât din creşterea de 12% like for like, cât şi din expansiune. Faptul că 2014 a fost an electoral ne-a ajutat. Am emoţii pentru 2015, însă nu cred că vom fi afectaţi major“.

    Dragoş Petrescu a luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s în programul de aplicare pentru franciză, iar în 1999 a pus bazele, împreună cu Cătălin Mahu, ale lanţului de restaurante La Mama. Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss în 2005.

    Răsvan Radu face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Anul Telekomului. Cel mai scump rebranding din telecomunicaţii s-a luptat cu Orange, Vodafone şi ofensiva RCS&RDS

    Cei doi operatori acţionează în prezent sub acelaşi brand, Telekom România, iar clienţii pot opta pentru patru servicii de comunicare şi TV, toate pe o singură factură. Potrivit oficialilor Telekom, lansarea ofertelor integrate fix-mobil a reprezentat un efort comun al celor doi operatori şi a fost un proces amplu de integrare operaţională. Costul rebrandingului a fost estimat de Ziarul Financiar la 15 milioane de euro. Inovaţia a presupus investiţii şi expertiză pentru implementarea unor soluţii tehnice care permit o experienţă unitară pentru clienţi. Lansarea portofoliului de soluţii integrate de comunicare pe o singură factură, cu un număr unic de contact, s-a făcut în mai puţin de şase luni, ceea ce reprezintă o premieră atât pentru România, cât şi pentru Deutsche Telekom.

    De cealaltă parte, Jean-François Fallacher, şeful Orange România, vorbea în Business Magazin, într-un articol de copertă publicat în luna octombrie, despre digitalizarea României şi explozia 4G şi 4G+, unele dintre principalele proiecte ale francezilor pe piaţa locală în 2014. În prezent, tehnologia 4G oferită de Orange este disponibilă în peste 1.300 de localităţi, ceea ce reprezintă circa 48% din populaţia totală a ţării şi 78% din populaţia urbană.

    Orange a lansat tehnologia 4G în aprilie 2014, iar de atunci până în prezent sunt de două ori mai multe telefoane mobile compatibile cu tehnologia 4G în reţea – circa 400.000 de smartphone-uri 4G, iar traficul de internet mobil a crescut de 2,5 ori – peste 250 Mbps/lună. „Cred că tehnologia 4G+ este foarte importantă pentru că arată că serviciile de internet de mare viteză şi convergenţa sunt posibile şi astfel, nu doar prin linii fixe. Primul jucător care a spart bariera celor 200 Mbps pe piaţa din România a fost UPC, care a fost urmat foarte rapid de un alt jucător, iar noi acum oferim viteze de până la 300 Mbps cu o conexiune mobilă.

    Acest lucru înseamnă că în mod clar la Orange, ca şi client, poţi avea acces la servicii de telefonie mobilă şi de internet mobil de mare viteză oriunde te-ai afla. Aceasta este direcţia în care am investit în ultimul an având în minte că vom deveni un furnizor complet de servicii“, spunea Fallacher pentru Business Magazin. Executivul amintea şi de rezultatele Orange TV, platforma de televiziune cu peste 110.000 de abonaţi în prezent, adică aproximativ 5% din numărul total de clienţi ai unei platforme TV prin satelit din România.

    Rivalii de la Vodafone au schimbat directorul general în 2014, filiala locală fiind preluată în primăvară de indianul Ravinder Takkar. Britanicii au marşat puternic pe democratizarea smartphone-ului, implicând-o pe Simona Halep, cea mai în vogă sportivă a anului, în campaniile de marketing.

    Takkar a vorbit la Meet the CEO despre obiectivele sale în ceea ce a numit „ţara cu cele mai mici preţuri din Europa“ sau „cea mai competitivă piaţă de pe continent“. Vodafone a urmărit creşterea vânzărilor de smartphone-uri, mizând pe conceptul Supernet, dar a lansat în premieră în primăvară şi serviciul de transfer de bani M-Pesa. „Am transformat lumea şi modul în care oamenii funcţionează, indiferent că e vorba de oameni de afaceri sau tineri de liceu. Am făcut mai întâi asta cu serviciile de voce, iar acum o vom face cu internetul“, spune Ravinder Takkar.

    Apoi, Vodafone a lansat în toamnă VoLTE, o inovaţie care le permite utilizatorilor care deţin smartphone-uri compatibile să realizeze apeluri de voce prin reţeaua de date 4G, având acces astfel la o calitate îmbunătăţită a serviciilor de voce şi de date, conform reprezentanţilor companiei. Vittorio Colao, directorul executiv al Vodafone, vorbea în octombrie în Ziarul Financiar despre „momentul în care trebuie să ne gândim la servicii fixe şi pentru clienţii consumer din România. Echipa locală evaluează şi lansarea de servicii TV“, menţionând că piaţa de telecom din România va trece printr-o consolidare, iar Vodafone este gata să discute o fuziune sau o achiziţie.

    În fine, RCS&RDS a continuat avansul în zona serviciilor mobile lansând pe piaţă servicii la preţuri mai mici decât cele ale competitorilor şi deschizând mai multe puncte de lucru în teritoriu. În primăvară, compania semna un contract de roaming naţional cu Vodafone, al doilea jucător de pe piaţa de telefonie mobilă, pentru ca utilizatorii de cartele SIM de telefonie mobilă de la RCS&RDS să îşi poată utiliza telefonul şi în zonele în care reţeaua DigiMobil nu are acoperire. RCS&RDS a atras în reţeaua Digi peste 110.000 de numere în primele zece luni, conform datelor ANCOM, fiind compania care a atras cel mai mare număr de clienţi din alte reţele.

    Serviciile de internet şi televiziune sunt cele care au înregistrat creşteri semnificative ale numărului de utilizatori / abonamente în primul semestru al acestui an, în timp ce serviciile de telefonie au înregistrat un declin, arată o analiză ZF a datelor statistice publicate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii.