Tag: actiuni

  • Şeful Twitter împarte angajaţilor o treime din acţiunile proprii la companie, în valoare de 200 milioane de dolari

    Anunţul are loc la mai puţin de două săptămâni după ce compania a concediat 336 de angajaţi, respectiv 8% din forţa de muncă totală, pentru a se concentra pe serviciile principale.

    Acţiunile Twitter au scăzut joi cu aproape 0,5%, încheind şedinţa la 29,16 dolari pe unitate, ceea ce înseamnă că titlurile la care renunţă Dorsey, reprezentând 1% din companie, valorează circa 198 de milioane de dolari.

    Gestul făcut de Dorsey nu se întâmplă foarte des în lumea corporatistă.

    Presa a relatat în vară că, într-un gest rar întâlnit, directorul general al companiei HealthStream, Bobby Frist, a cedat acţiuni în valoare de 1,5 milioane de dolari în favoarea a circa 600 de angajaţi.

    Investitorii de pe Wall Street şi-au pierdut o parte din încrederea în Twitter, ale cărei acţiuni au scăzut cu 18% în acest an.

    La începutul acestei săptămâni, Morgan Stanley a redus recomandarea pentru titlurile Twitter la nivelul de vânzare, din cauza îngrijorării legale de ritmul de creştere a numărului de utilizatori.

    Dorsey, care a devenit în mod oficial director general în octombrie, a îngrijorat investitorii în vară, cu rezultate sub aşteptări în trimestrul al doilea şi comentarii că este nemulţumit de creşterea numărului de utilizatori.

    Twitter va raporta rezultatele pentru trimestrul al treilea săptămâna viitoare.

  • Cum a reuşit această femeie să câştige 45 de milioane de dolari într-o singură zi. Ce afacere de success a încheiat

    Oprah Winfrey a făcut în jur de 45 de milioane de dolari la bursă doar prin simplu fapt că a declarat că a cumpărat acţiuni la Weight Watchers Internationl, scrie Hollywood Reporter.

    Winfrey a cumpărat 10% dintre acţiunile Weight Watchers, plătind 6.79 de dolari pe acţiune, iar la finalul zilei  preţul unei acţiuni s-a dublat, ajungând la 13.92 de dolari.

    Astfel valoarea investiţiei lui Oprah de 43 de milioane de dolari s-a dublat la 88 de milioane de dolari. De asemenea, Winfrey are opţiunea de a mai cumpăra încă 5% din acţiuni.

    Winfrey a declarat că se va alătura consiliului de administraţie al Weight Watchers şi va acţiona în calitate de consilier al companiei, companie care a fost fondată într-un subsol din New York în 1963.

    Averea lui Oprah Winfrey este estimată la 3 miliarde de dolari.

  • Săptămâna marilor tranzacţii

    Probabil cele mai importante tranzacţii ale anului s-au încheiat săptămâna trecută. Dacă în privinţa SAB Miller – InBev discuţiile şi ofertele sunt oficiale şi durează de câteva luni, anunţul Dell că va prelua EMC a fost neaşteptat şi a generat multe semne de întrebare.

    AMERICA: Compania de stocare a datelor EMC Corp a acceptat săptămâna trecută o ofertă de preluare din partea Dell în valoare de 67 miliarde de dolari, au anunţat lunea trecută Michael Dell şi directorul general al EMC, Joe Tucci. „Creăm o companie cu o forţă incredibilă. Este vorba de a aduce împreună tehnologii complementare şi de a ajuta clienţii să răspundă provocărilor şi oportunităţilor create de viitorul digital“, a declarat cu ocazia anunţului Michael Dell, preşedinte şi director general al Dell, la CNBC. Acţionarii EMC vor primi circa 33,15 dolari pe acţiune în numerar şi un tip de acţiuni evaluate în funcţie de valoarea participaţiei de control deţinute de EMC la VMware, care va rămâne independentă şi tranzacţionată public, se arată într-un comunicat al companiilor.

    Combinaţia dintre Dell şi EMC va crea cea mai mare companie privată integrată din tehnologie. Compania va deveni automat lider într-un sector extrem de atractiv şi vânat de toate companiile de tehnologie de pe planetă, piaţa de tehnologie a informaţiei, estimată la 2 trilioane de dolari. Tranzacţia aduce laolaltă două branduri puternice din industrie, cu poziţii strategice în pieţele de servere, storage, virtualizare şi PC-uri, dar aduce laolaltă şi abilităîi şi experienţă în transformare digital[, centre de date, infrastructură convergentă, piaţă de mobile şi securitate. 

    Achiziţia EMC va ajuta aşadar Dell să îşi diversifice operaţiunile dincolo de piaţa PC-urilor aflată în stagnare şi îi va da dimensiunea necesară să atace piaţa de administrare şi stocare a datelor, mult mai profitabilă. Dacă va fi finalizată, tranzacţia ar fi a doua preluare majoră efectuată de Michael Dell, unul dintre pionierii industriei PC, în numai doi ani. Michael Dell a cumpărat integral compania Dell în urmă cu doi ani, pentru 25 de miliarde de dolari, cu scopul de a câştiga timp pentru restructurarea acesteia şi de a îi redesena strategia de viitor.

    Tranzacţia este cea mai mare din domeniul său de până acum şi este considerată o piatră de hotar pentru strategia lui Michael Dell, care nu a mai văzut de unde şi cum ar putea creşte compania sa. Achiziţia EMC a făcut însă mai mulţi specialişti să se întrebe dacă Dell va mai produce laptopuri peste cinci ani.

    Întrebarea, deşi pare nelalocul ei, este plauzibilă deoarece tranzacţia presupune un pariu ambiţios pe mai multe fronturi. Michael Dell este la a doua mare tranzacţie în doi ani şi, odată cu achiziţia EMC, achiziţionează şi o datorie imensă, deoarece cea mai mare parte a banilor pentru tranzacţie, în jur de 40 de miliarde de dolari, va proveni dintr-un împrumut care este negociat acum. Tranzacţia transformă Dell într-o corporaţie imensă într-o perioadă când toată lumea insist[ că e mai simplu şi mai sigur să fii mic. Mai multe companii din tehnologie au anunţat în ultimul timp că iau în calcul să desprindă diviziile în companii de sine stătătoare, care să se raporteze independent la piaţă şi la propriul bilanţ. Hewlett-Packard, de exemplu, îşi separă entitatea de servicii pentru companii de cea pentru piaţa casnică. eBay desprinde plăţile PayPal din core businessul său de comerţ online. Chiar şi EMC a fost criticată de investitori pentru ceea ce ei numesc ”federaţia EMC”, dat fiind că în companie creşteau independent divizii de la content management până la data storage.

    Michael Dell şi Joe Tucci, fondatorul EMC, consideră însă că un model de business one stop shop va atrage clienţii tocmai prin complexitatea serviciului pe care îl oferă.

    EUROPA: Boardul SABMiller a acceptat săptămâna trecută principalii termeni ai ofertei de preluare din partea Anheuser-Busch InBev (AB InBev), care evaluează compania la 68 de miliarde lire sterline (104,5 miliarde dolari), creând condiţiile pentru fuziunea celor mai mari producători de bere din lume. După mai multe săptămâni de oscilări, boardul SAB Miller a acceptat să recomande în unanimitate acţionarilor propunerea prin care AB InBev va plăti 44 de lire pentru fiecare acţiune a producătorului de bere cu sediul central la Londra, relatează MarketWatch.

    Preţul este cu 44% mai mare faţă de cotaţia înregistrată de titlurile SAB Miller pe 14 septembrie, înainte de apariţia informaţiilor despre posibila tranzacţie. Pentru 41% din acţiunile SAB Miller, AB InBev, cel mai mare producător de bere din lume, oferă o alternativă parţial în acţiuni, respectiv o combinaţie de acţiuni şi numerar care se transpune într-un preţ mai mic, de 39,03 lire pe unitate.
    Propunerea revizuită şi acceptată este a cincea făcută de AB InBev pentru SABMiller în ultimele săptămâni şi vine după ce producătorul belgian de bere a anunţat luni că este pregătit să ofere acţionarilor SABMiller 43,5 lire pe acţiune în numerar şi o alternativă parţial în acţiuni de 38,88 lire, din care rezulta un preţ combinat de 67,4 miliarde de lire. SABMiller a respins primele trei oferte, afirmând că subevaluează semnificativ compania.

    Cei mai mari doi acţionari ai SABMiller, Altria Group şi familia Santo Domingo, care deţin cumulat o participaţie de 41% la grup, au avut iniţial poziţii diferite. Altria a anunţat în urmă cu două săptămână că oferta AB InBev, dar familia Santo Domingo a susţinut decizia boardului de a respinge propunerea.

    Fuziunea va alătura branduri precum Budweiser, Corona şi Stella Artois cu Pilsener Urquell, Grolsch şi Peroni, iar grupul nou format ar deţine o prezenţă majoră în SUA, China, Europa, Africa şi America Latină. Împreună, AB InBev şi SABMiller comercializează peste 30% din volumul de bere la nivel global.

     

    Cele mai mari tranzacţii din ultimii 25 de ani

  • Tânărul care a revitalizat brandul Pegas şi-a vândut afacerea CEO-ului eMAG

    Network One Distribution (NOD), cel mai mare distribuitor de echipamente IT&C de pe piaţa locală, cu afaceri de 930 mil. lei anul trecut, a preluat pachetul majoritar de acţiuni al producătorului local de biciclete Pegas şi va investi într-o primă etapă 3 mil. euro în companie pentru dezvoltarea şi extinderea gamei de produse, cu obiectivul ca peste trei ani vânzările să fie de 25.000 de unităţi pe an, de zece ori mai mari decât cele estimate pentru 2015, potrivit ZF. Astfel, NOD a preluat un pachet de 51,67% din acţiunile Atelierele Pegas.  

    NOD, care a avut un profit net de 10 mil. lei la afaceri de 930 mil. lei în 2014, este deţinută integral de Iulian Stanciu, ucare deţine şi reteilarul electroIT Flanco şi un pachet de acţiuni la eMag, unde ocupă poziţia de CEO.

    Atelierele Pegas au avut anul trecut  afaceri de un milion de lei şi o marjă de profit de 3%. Într-un interviu acordat anul trecut Business Magazin, Andrei Botescu declara că printre planurile sale se realizează producţia de componente în România, dublarea vânzărilor şi exportul brandului renăscut.

     “Am deschis discuţii avansate pentru internalizarea a cât mai multe componente din producţie în România şi suntem în stransă legătura cu un proiect de investiţie care urmeaza să dea drumul la prima facilitate de producţie de componente şi accesorii pentru biciclete şi echipament sportiv din ţara noastră în următorii trei ani”, spunea atunci Andrei Botescu, fondatorul Atelierelor Pegas. Bicicletele realizate de Atelierele Pegas sunt asamblate în România, însă componentele sunt importate, printre obiectivele lui Botescu fiind şi crearea unei unităţi de producţie ale acestora pe piaţa locală.

    “Am primit o comanda fermă de ordinul zecilor de mii de biciclete pentru care am şi realizat un design dedicat, dar ne-am blocat la partea de finanţare, pentru că ne lovim din ce în ce mai des de politica multinaţionalelor de a plăti la 60-120 de zile după ce au recepţionat marfa, iar noi avem nevoie de avansuri consistente cu cel puţin 4-6 luni înainte pentru a da drumul la producţia unor volume consistente”, descria Andrei Botescu dificultăţile întâlnire în încercarea de a-şi atinge obiectivele.  Reticenţele investitorilor nu i-au împiedicat pe reprezentanţii Atelierelor Pegas să lucreze la creşterea cererii potenţiale: numărul fanilor de pe pagina Pegas a crescut de la 30 000 în 2012 la peste 167.000 în prezent.  

    Într-un alt interviu acordat Business Magazin în 2012, Andrei Botescu povestea cum i-a venit ideea afacerii Atelierele Pegas: a vrut să îşi cumpere o bicicletă ieftină, după ce i s-au furat mai multe biciclete scumpe. A sunat la fabrica Pegas din Zărneşti şi cineva i-a spus că nu se mai produc de ani buni. Aşa s-a născut ideea unei afaceri cu biciclete Pegas, pe care Andrei Botescu a vrut să o pună în practică încă din 2008. După numeroase încercări, Atelierele Pegas au ajuns să producă două modele.

    Atelierele Pegas reprezintă mai mult decât un proiect, sunt visul american adaptat în România: visul românesc – “nişte băieţi pasionaţi pornesc o afacere şi la un moment dat au succes”, spunea antreprenorul Andrei Botescu. “Mai sunt câteva cazuri izolate în IT, dar proiecte de afaceri direct din stradă numai în America se întâmplă, numai în ţările mai dezvoltate”, spunea iniţiatorul proiectului dezvoltat în clădirea Ciclop de pe bulevardul bucureştean Magheru.

     

  • Axel Springer a cumpărat 88% din acţiunile Business Insider pentru 343 milioane dolari

    Compania Axel Springer şi-a mărit pachetul de acţiuni deţinut la Business Insider de la 9% la 97% în urma unei tranzacţii de 343 milioane de dolari, potrivit Quartz.

    Mişcarea vine în urma încercării din luna august de a achiziţiona pachetul majoritar de la Financial Times; Axel Springer a pierdut atunci în faţa celor de la Nikkei, care au plătit 1.3 miliarde dolari pentru FT.

    Axel Springer, publisher din Germania, a mai investit în companii digitale precum Mic sau Ozy. Henry Blodget, fondatorul Business Insider, s-a arătat extrem de încântat de cei de la Springer: “Acesta este un proiect pentru multe zeci de ani. Speranţa noastră este că ne vom menţine în top mult timp.”

    Topul celor mai valoroase companii media din lume este condus de Vice (evaluat la 2,5 miliarde dolari), New York Times (1,9 miliarde dolari) şi The Economist (1,5 miliarde dolari). Business Insider este estimată la 442 milioane dolari.

  • Acţionar în umbră: Unul dintre cei mai IMPORTANŢI bancheri români are acţiuni de 8 mil. lei la cel mai mare dezvoltator imobiliar de pe piaţă

    La cel mai recent preţ din piaţă, de 51,8 lei pentru o acţiune NEPI, pachetul deţinut de bancher valorează 8,8 milioane de lei (2 mil. euro). Acţiunile sunt deţinute indirect prin intermediul Garsol Limited.

  • Un investitor al Volkswagen a pierdut aproape 6 miliarde de dolari în 10 zile

    Fondul de investiţii Qatar investment Authority, al noualea cel mai mare fond de stat din lume, era un investor important pentru Volkswagen, însă odată cu scandalul emisiilor, fondul ar fi pierdut 4,8 miliarde de dolari, potrivit lui Charles Stein, Bloomberg.

    Qatar Investment Authority ar mai fi pierdut 1.1 miliarde de dolari datorită faptului că acţiunile  Glencore au atins un nou minim istoric ieri. Declinul puternic înregistrat ieri, când acţiunile Glencore au pierdut la un moment dat 31%, a plasat valoarea acţiunilor companiei cu aproximativ 47% sub preţul pe care investitorii l-au plătit cu numai câteva săptămâni în urmă în cadrul ofertei de acţiuni.

    Fondul deţine 13% din acţiunile preferenţiale ale VW şi 17% dintre acţiunile ordinare.

     

  • Măcel pe bursă pentru VW. Coşmarul nu se mai termină. Acţiunile s-au prăbuşit cu 20% într-o singură zi, iar compania pierde ZECI de miliarde de euro

    Volkswagen intenţionează să aloce 6,5 miliarde de euro în trimestrul trei pentru acoperirea costurilor remedierii neregulilor legate de emisiile poluante ale motoarelor diesel instalate pe 11 milioane de vehicule la nivel mondial, în condiţiile în care scandalul declanşat în SUA se extinde.

    “Volkswagen lucrează la viteză maximă să clarifice neregulile referitoare la soft-ul utilizat la motoarele diesel”, potrivit unui comunicat al grupului, care va ajusta în mod corespunzător estimările de profit pentru 2015, transmite Bloomberg..

  • Apple a răscumpărat acţiuni de 10 miliarde dolari în trimestrul al doilea şi este pe primul loc în lume

    “Valoarea în dolari a răscumpărărilor de acţiuni a scăzut cu 6,9% faţă de primul trimestru, la 134,4 miliarde de dolari, în timp ce în termeni anuali declinul a fost de 0,4%”, a declarat Andrew Birstingl, analist la FactSet, într-un raport trimestrial.

    În ultimele 12 luni, răscumpărările de titluri efectuate de companii au totalizat 555,5 miliarde de dolari, nivel aproape neschimbat faţă de primul trimestru.

    Grupul farmaceutic Pfizer, care a efectuat răscumpărări în mod constant în ultimii ani, a cumpărat titluri proprii în valoare de doar 2,8 miliarde de dolari în trimestrul al doilea, comparativ cu 6,1 miliarde de dolari în primul trimestru.

    Verizon Communications a redus la rîndul său achiziţiile de titluri proprii, cu 3,4 miliarde de dolari, comparativ cu primele trei luni ale anului.

    ”Un alt factor care a influenţat declinul răscumpărărilor de acţiuni este participarea mai scăzută la astfel de programe. Numărul companiilor care au răscumpărat acţiuni a scăzut de la 390 în primul trimestru la 378 în trimestrul al doilea”, a scris Birstingl.

    Numărul companiilor care cumpără titluri proprii este totuşi mai mare decât media de 357 de companii înregistrată de la sfârşitul recesiunii, în iulie 2009.

    Pentru al 12-lea trimestru consecutiv, cele mai active companii în aceste operaţiuni au fost cele din industria IT, acestea cheltuind în total 35,9 miliarde de dolari în intervalul aprilie-iunie. Astfel, patru din 10 răscumpărări de titluri au fost făcute de companii din sectorul tehnologiei, în frunte cu Apple, care a cumpărat cu 18,2% mai multe acţiuni proprii decât în primul trimestru.

  • CEZ: Al doilea deceniu românesc

    „Din vânat virtual, am devenit vânători.“ „Noi nu acţionăm ca un rechin în mare, ci ca un banc de peşti.“ „Nu cred în responsabilităţi colective.“ „Vom fi aici şi în următorii zece ani. Dacă este o piaţă în regiune care va avea succes, aceasta este România.“

    Primul citat reprezintă strategia, al doilea organizarea, al treilea regula de management, al patrulea planul pe termen lung. Limpezimea militărească a regulilor de mai sus anulează sfaturile din miile de cărţi de economie şi constituie reţeta uneia dintre cele mai importante privatizări din energia românească: preluarea fostei Electrica Oltenia de către cehii de la CEZ. De atunci au trecut zece ani. Ce vor aduce următorii zece?

    În toamna lui 2005, statul transfera controlul asupra încă uneia din distribuţiile sale de energie. Electrica Oltenia era la acel moment distribuţia cu cel mai mare număr de consumatori legaţi la firele sale, circa 1,3 – 1,4 milioane de clienţi. Câştigătorul procesului a fost compania cehă CEZ, care a plătit circa 47 de milioane de euro pentru 25% din acţiunile companiei, operaţiune urmată de o majorare de capital de 104 milioane de euro, prin care a devenit acţionar majoritar.

    Dincolo de importanţa strategică a obiectivului la care statul a renunţat, această privatizare continuă să fie o lecţie pentru felul cum România a înţeles să-şi joace atuurile din energie.

    Alături de privatizarea Petrom, compania vândută în 2004 către OMV, grup petrolier în spatele căruia să află statul austriac, vânzarea Electrica Oltenia către cehii de la CEZ, o altă companie de stat, arată foarte bine cum, cu un careu de aşi, poţi să pierzi locul la masa energiei regionale.

    În loc să-şi pună piesă peste piesă, statul român a început să vândă bucăţi din zestre, iar în cazul energiei electrice a început cu cea mai profitabilă parte, distribuţia. Acesta este practic locul în care se fac banii şi se ajunge la consumatorul final. Strategia statului din acel moment era de a atrage în primă fază o serie de investitori, pe care mai apoi să îi implice şi în producţia de energie, acolo unde erau necesare fonduri masive pentru modernizări şi pentru construcţia de noi unităţi. Din strategia creionată de stat la începutul anilor 2000, statul a reuşit doar să vândă ceea ce genera cash sigur, reglementat, şi a rămas cu un parc de producţie care plânge după investiţii, dar la care nu se mai uită nimeni.

    În acest timp, în Cehia, tot o companie energetică de stat, CEZ, nu mai avea loc între graniţele proprii. Dar cehii nu avuseseră nevoie să apeleze la organismele internaţionale, care veneau cu reguli peste reguli privind funcţionarea marilor monopoluri din energie. Statul ceh a înţeles că este important ca CEZ să rămână integrată şi să aibă totul de la minele de cărbuni până la termocentrale, la firele care duc energia în case sau la forţa de vânzare. În România s-a spart totul, iar acum cărbunii concurează cu energia hidro şi Nuclearelectruca nu ştie dacă să investească în deschiderea unei noi mine de uraniu, deşi în câţiva ani ar putea foarte bine să importe materia primă pentru reactoarele de la Cernavodă.

    „La momentul când CEZ a luat decizia de a face achiziţia în România, eu eram şeful diviziei internaţionale. Construiam modelul pentru achiziţiile internaţionale şi eram responsabil de integrarea ţintelor preluate. Atunci strategia CEZ era destul de clară. Ne doream să fim lideri în regiune prin acţiuni proiectate pe termen lung“, spune acum Martin Zmelik, care de aproape un an ocupă funcţia de director general al CEZ România. Intrarea pe piaţa locală nu era primul pas pe care CEZ îl făcea în regiune: la finalul lui 2004 mai cumpărase trei companii de distribuţie a energiei în Bulgaria. În toamna lui 2005, CEZ intra oficial şi în România după preluarea controlului asupra Electrica Oltenia.

    „La acel moment, CEZ era deja un business consolidat, eram puternici la noi acasă, dar eram şi o companie listată cu investitori care ne cereau să punem pe masă o strategie de creştere. Pieţele se deschideau, iar noi credeam că putem să ne extindem regional pornind de la un mix format din experienţa proprie a grupului alături de cultura locală. Dintr-un vânat virtual, CEZ a devenit un vânător. Totul ţine de strategie şi de modul cum îşi stabileşti priorităţile. Noi aveam chiar de la acel moment un management dual, ne purtam ca o companie de piaţă.“

    De ce două state care activează în aceeaşi regiune ajung totuşi la concluzii atât de diferite în ceea ce priveşte dezvoltarea pe termen lung într-un domeniu strategic ca energia?

    „Cred că România era într-o etapă în care-şi dorea să aducă aici investitori. Asta se dorea la acel moment, iar uneori asfel de experienţe sunt necesare. Noi ne-am concentrat pe achiziţia de distribuţii pentru că este competenţa noastră de bază.“

    După achiziţie, Zmelik a rămas în biroul din Praga al CEZ, primul manager trimis de cehi la Bucureşti fiind Jan Veskrna, cel care avea să stea până anul trecut (timp de trei mandate) la vârful operaţiunilor CEZ din România. Dar contactul cu piaţa exista oricum.

    „Imediat după achiziţie, supervizam modul cum se derulau lucrurile, dar din biroul din Praga. Când am venit am găsit o companie împărţită în 7 firme cu dispunere teritorială. Electrica Oltenia era o companie descentralizată, iar activităţile de distribuţie şi de furnizare nu erau încă separate. La acel moment lucrau 3.000 de oameni. Ca tehnologie standardele erau jos, dar firma avea un mare potenţial. Tot sectorul a intrat într-o schimbare odată cu venirea investitorilor privaţi, dar şi a reglementărilor europene.“

    Cert este că în perioada 2004-2005 s-au făcut cele mai importante privatizări din România. Petrom a fost vândut cu tot cu rezervele sale de petrol şi gaze către OMV într-un proces care şi azi generează controverse. În 2005 italienii de la Enel au fost primii care au spart gheaţa în domeniul energiei electrice, luând la pachet distribuţiile din Banat şi Dobrogea. Au venit apoi nemţii de la E.ON care au luat fosta Electrica Moldova, dar care şi-au completat portofoliul şi cu fostul Distrigaz Nord. Cealaltă jumătate din distribuţia de gaze avea să intre în portofoliul francezilor de la Gaz de France.