BusinessMagazin

Tag: copii

  • Copiii instituţionalizaţi de mici sunt mai agresivi în adolescenţă şi dezvoltă probleme psihiatrice

    Studiul Bucharest Early Intervention Project (BEIP), început în anul 2000 de trei cercetători americani, analizează efectele instituţionalizării asupra dezvoltării creierului şi comportamentului copiilor prin comparaţie cu copii care nu au fost instituţionalizaţi sau care au fost plasaţi în asistenţă maternală.

    Cei trei profesori americani – Nathan Fox, de la University of Maryland, Charles Nelson, de la Harvard University şi Charles Zeanah, de la Tulane University – şi Institutul pentru Dezvoltarea Copilului au prezentat marţi, la Bucureşti, rezultatele obţinute până acum din primul studiu randomizat pe copii români abandonaţi încă de la naştere şi crescuţi în instituţiile din Bucureşti.

    Profesorul Charles Nelson a declarat că, în urma studiului, s-a observat în primul rând că aceşti copii au un coeficient de inteligenţă (IQ) redus.

    “Cei mai mulţi oameni au 100, ei au 60-70, au creiere mai mici şi au dificultăţi în a forma relaţii cu alte persoane, dar am descoperit şi copii cu ADHD”, a spus profesorul american.

    Întrebat dacă instituţionalizarea cauzează şi probleme de sănătate, Nelson a precizat că deocamdată nu se ştie acest lucru, însă vor monitoriza şi acest aspect.

    “Când au parte de îngrijire de calitate, am observat că le creşte IQ-ul şi pot relaţiona mai bine, dar asta este valabil pentru copiii care sunt scoşi din instituţii până la doi ani. Dacă îi ducem în familii, trebuie să facem asta până în doi ani. Ideal este să fie într-o familie permanentă, nu de plasament, lor le lipseşte sentimentul de siguranţa. Mulţi au mers dintr-o formă de protecţie în alta, unii au revenit în familia naturală şi de acolo înapoi în instituţii, iar aceştia au şi cele mai multe probleme”, a spus cercetătorul de la Harvard.

    Întrebat ce ar trebui să se facă pentru a evita astfel de probleme, el a explicat că soluţia este ca ei să fie scoşi din instituţii şi să meargă în familie şi, de asemenea, ar trebui dezvoltate programe de prevenire a abandonului de copii.

    “Trebuie să se lucreze cu femeile însărcinate pentru prevenirea abandonului de copii. De asemenea, în rândul copiilor din instituţii sunt necesare măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor din aceste instituţii. Acum, situaţia este mai bună decât în urmă cu 15 ani, dar încă mai este loc de îmbunătăţiri”, a spus profesorul Charles Nelson.

    El a precizat că, la începutul studiului, au început să fie monitorizaţi 136 de copii instituţionalizaţi, iar acum mai sunt 120.

    “O să mai fim aici încă cinci ani, pentru a finaliza studiul, însă va trebuie să vedem şi cum fac aceşti copii tranziţia către viaţa adultă, deci vorbim practic de 10 ani în total”, a adăugat cercetătorul.

    Întrebat dacă acest studiu dăunează imaginii României, Nelson a răspuns: “Nu este o imagine proastă pentru România, pentru că astfel de copii neglijaţi sau aflaţi în instituţii se găsesc în toată lumea, inclusiv în SUA”.

    În acest context, directorul executiv al Institutului pentru Dezvoltarea Copilului (IDC), Bogdan Simion, a precizat că cei trei cercetători americani au început să fie contactaţi şi de alte ţări, printre care şi Japonia, care doresc ca studiul de la Bucureşti să fie replicat.

    “Studiul demonstrează efectele instituţionalizării asupra copilului şi acum am ajuns cu studiul la 14 ani, şi constatăm că efectele sunt dezastruoase din toate punctele de vedere. Cea mai gravă observaţie este cea care demonstrează că un copil instituţionalizat are o reducere a masei de substanţă cenuşie din creier, responsabilă cu formarea cortexului, dar şi a substanţei albe. Asta înseamnă că orice fel de stagiu mai lung al copilului într-o instituţie va duce la dificultăţi enorme de integrare mai târziu în societate, că IQ-ul copiilor este mai mic din cauză de instituţionalizare, că emoţiile sunt mai reduse, la fel şi ataşamentul, că agresivitatea este mai mare, că memoria de scurtă şi medie durată are afectări. Deci se constată afectări în toate domeniile cerebrale majore”, a explicat Bogdan Simion.

    Directorul IDC a subliniat că aceşti copii se vor integra mult mai dificil în societate, problemele de acest fel fiind deja majore în adolescenţă.

    “Acum sunt la adolescenţă şi adolescenţa face şi mai dificilă integrarea lor. Şi nu doar că o face mai dificilă, dar îmi relevă dezvoltări de psihopatoligie, respectiv încep să aibă probleme psihiatrice, lucru destul de grav şi care trage un semnal de alarmă statului care protejează copii în instituţii că acestea sunt nocive. (…) În cazul problemelor psihiatrice care apar, tulburările de comportament sunt cele mai frecvente, tulburările de atenţie, ADHD-ul este prezent şi e foarte grav şi, în unele cazuri, apar şi începuturi de psihoză, dar sunt câteva cazuri. Deci sunt probleme psihiatrice, nu probleme psihologice care necesită consiliere, ci afecţiuni psihiatrice care necesită tratament şi care arată că integrarea va fi mai mult decât deficitară. În momentul în care copilul ajunge într-o familie şi stagiul copilului în instituţie este mai mic, atunci afecţiunile sunt mai mici”, a mai spus Bogdan Simion.

    Întrebat ce anume le cauzează aceste probleme, Bogdan Simion a explicat că este vorba, în primul rând, de lipsa familiei în viaţa lor.

    “Studiul arată, de exemplu, că anumite lucruri se normalizează în momentul în care copiii trec dintr-o instituţie într-o familie de asistenţi maternali, într-o familie de plasament, naturală sau adoptivă. Mai exact, substanţa albă creşte în volum. Deci există o parte reversibilă, dar substanţa cenuşie rămâne la acelaşi nivel, ceea ce înseamnă că legăturile în creier se fac mai bine şi atunci adaptabilitatea este mai mare. Dar sunt probleme care nu vor putea fi rezolvate niciodată, pentru că reversibilitatea este imposibilă”, a mai spus directorul executiv de la IDC.

    În cercetare au fost cuprinşi 136 de copii instituţionalizaţi, jumătate dintre ei din centre şi jumătate fiind daţi în asistenţă maternală, precum şi 72 de copii din comunitate, care nu au fost niciodată instituţionalizaţi.

  • Evenimentul de caritate Halloween Charity Ball a adunat 267.000 de euro pentru înscrierea copiilor săraci la grădiniţă. Steven van Groningen a fost unul dintre cei mai generoşi donatori

    În cadrul evenimentului Halloween Charity Ball organizat anul acesta, 55.000 de euro au fost donaţi, cei mai generoşi donatori fiind Steven van Groningen, CEO Raiffeisen Bank, familia Celebidachi şi alţi doi donatori, care au dorit să rămână anonimi. La această sumă s-au adăugat şi banii strânşi prin plata unui cost de participare de câte 340 de euro de fiecare dintre cele 500 de persoane prezente la eveniment. 

    Organizat la Palatul Parlamentului încă din 2005, evenimentul, lansat de Asociaţia OvidiuRo, reprezintă prima şi cea mai mare iniţiativă de tip „fundraising“ în România. „Încercăm să oferim tuturor o seară minunată, cu distracţie şi dans, dar în acelaşi timp ne dorim sprijinul celor prezenţi acolo în demersul de a oferi fiecărui copil sărac acces la programe de educaţie preşcolară a declarat Leslie Hawke, cofondatoarea Asociaţiei OvidiuRo. Fondată în urmă cu un deceniu de Leslie Hawke, alături de profesoara Maria Gheorghiu, asociaţia are ca scop facilitarea accesului copiilor din medii defavorizate la educaţie încă din perioada preşcolară, astfel încât şansele lor de a studia şi a găsi un loc de muncă să crească ulterior. Principalul mijloc prin care se realizează acest obiectiv  este programul „Fiecare copil în grădiniţă“, lansat în urmă cu patru ani şi care are drept principală măsură acordarea familiilor din medii sărace a unor tichete sociale în valoare de 50 de lei, dacă îşi duc copiii la grădiniţă în fiecare zi.

    Banii obţinuţi la evenimentul Halloween Charity Ball reprezintă o contribuţie importantă pentru bugetul organizaţiei în 2015, an în care programul lansat de Asociaţie va sprijini 2200 de copii. Carrefour, Fundaţia Carrefour, Raiffeisen Bank, Cargill, KMG International (fostul Rompetrol Grup), GSK, Athenee Palace Hilton Bucharest, AEF, Dedeman, Lidl sunt cei mai importanţi donatori în activitatea de zece ani a organizaţiei. În cadrul evenimentului, compania  KMG International (fostul Rompetrol Grup) a primit un premiu pentru cei 10 ani de susţinere a activităţilor organizaţiei OvidiuRo, iar compania românească Dedeman, care susţine programul Fiecare Copil în Grădiniţă de ani buni şi care în acest an şi-a mărit susţinerea financiară, a primit premiul “Cel mai noi investitor major. ”

    „În rândul donatorilor nu predomină companiile multinaţionale, există o varietate de companii care ne sprijină, preşedinţii de companii şi directorii generali înţeleg cât de important este să educi generaţia următoare”, explică Leslie Hawke, cofondatoarea Asociaţiei OvidiuRo despre implicarea reprezentanţilor mediului de afaceri în sprijinirea programului lansat de Asociaţie.

      „Programul Fiecare Copil în Grădiniţă este un model de bună practică în domeniul educaţiei preşcolare, care ar trebui extins la nivel naţional. Următoarea rundă de programe finanţate din fonduri europene ar trebui să includă educaţia preşcolară, urmând modelul deja pus în practică de Asociaţia OvidiuRo, prin care autorităţi publice locale, profesori şi părinţi, lucrează împreună în beneficiul copiilor”, a declarat Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, care a participat la eveniment alături de fiica sa.

    Judeţul Cluj reprezintă singurul în care autorităţile locale sprijină financiar iniţiativa Asociaţiei, dar, potrivit reprezentanţilor acesteia, programul urmează să fie sprijinit şi de autorităţile locale ale judeţelor Dâmboviţa, Braşov şi Dolj. Obiectivul principal al Asociaţiei OvidiuRo este să transforme programul Fiecare Copil în Grădiniţă în unul naţional.

     

  • Investiţia în educaţia timpurie, cea mai bună intervenţie antisărăcie

    „Oamenii de afaceri înţeleg instinctiv de ce vrem să îi educăm pe copiii săraci, acest lucru fiind legat de viitorul economic al României“, explică Leslie Hawke semnalele pozitive pe care le-a primit din partea mediului de afaceri autohton, în ce priveşte iniţiativele Asociaţiei OvidiuRo. Fondată în urmă cu un deceniu de Leslie Hawke, alături de profesoara Maria Gheorghiu, asociaţia are ca scop facilitarea accesului copiilor din medii defavorizate la educaţie încă din perioada preşcolară, astfel încât şansele lor de a studia şi a găsi un loc de muncă să crească ulterior.

    „Experienţa ne-a demonstrat într-un mod concret ceea ce au relevat studiile internaţionale: investiţia în educaţie timpurie are cea mai mare rată de recuperare, în comparaţie cu oricare altă intervenţie antisărăcie“, explică Leslie Hawke raţiunea asociaţiei. Principalul mijloc prin care se realizează această investiţie este programul „Fiecare copil în grădiniţă“, lansat în urmă cu patru ani şi care are drept principală măsură acordarea familiilor din medii sărace a unor tichete sociale în valoare de 50 de lei, dacă îşi duc copiii la grădiniţă în fiecare zi.

    „Primesc aceste stimulente pentru că încercăm să răsplătim comportamentele proeducaţie. Oamenii trăiesc, în majoritatea cazurilor, în condiţii grele, la marginea satelor sau în zone izolate. Copiii trebuie să parcurgă un drum lung către grădiniţă şi de cele mai multe ori nu au încălţăminte şi nici haine de iarnă potrivite pentru a merge pe jos. E un efort considerabil pentru părinţi să străbată acest drum pe jos, cu un copil de trei ani, până la grădiniţa din sat. Noi le oferim acest mic stimulent pentru ca ei să facă acest drum zilnic“, explică Hawke. Până în prezent, au reuşit să aducă astfel la grădiniţă 2.500 de copii din mai multe judeţe, cu o medie de prezentare zilnică de 81%.

    Obiectivul pe termen lung al asociaţiei este ca programul să fie finanţat la nivel naţional, din fonduri publice, pentru asigurarea unei forţe de muncă educate, care să umple golul din ce în ce mai mare dintre clasa săracă şi cea a bogaţilor din România. Până la atingerea acestui ţel, Asociaţia OvidiuRo oferă tichetele bazându-se pe finanţarea din partea mediului de afaceri autohton. Asociaţia colaborează cu investitori majori care contribuie constant la finanţarea programului, iar evenimentele de tip fund raising create sunt, de asemenea, un bun prilej pentru atragerea de noi donatori şi investitori.

    Reprezentanţii asociaţiei au condus de altfel prima iniţiativă de tip „fundraising“ în România, odată cu organizarea celui mai mare eveniment de strângere de fonduri din Bucureşti, Halloween Charity Ball. Acesta a strâns, încă de la prima ediţie, din 2005, 500 de invitaţi. „Încercăm să oferim tuturor o seară minunată, cu distracţie şi dans, dar în acelaşi timp ne dorim sprijinul celor prezenţi acolo în demersul de a oferi fiecărui copil sărac acces la programe de educaţie preşcolară.

    Combinăm distracţia cu un mesaj foarte serios, lucru nu tocmai uşor de realizat“, explică Hawke. Dacă la primele două ediţii petrecerile au fost legate strict de Halloween, evenimentele următoare au avut tematici diverse: anii ’20, un charity ball internaţional, „Ţară, ţară, vrem eroi!“ – în care invitaţii se costumau în eroii lor preferaţi –, anii ‘50. Balul din acest an va avea ca tematică „Magia Filmului“ şi, ca element de noutate, în cadrul acestuia Irina Margareta Nistor va primi un premiu pentru întreaga activitate. La fel ca în anii anteriori, banii strânşi în cadrul evenimentului vor fi direcţionaţi înspre educarea preşcolară.
     

  • Turul Faptelor Bune: 2.450 de kilometri pe bicicletă pentru copiii defavorizaţi

    Cătălin Vătămănelu a străbatut în total 2.450 de kilometri pe bicicletă pentru a promova integritatea individuală, solidaritatea colectivă şi sportul în rândul celor peste 300 de români cu care s-a întâlnit şi a celor care au aflat despre demersul lui. Acesta a reuşit să strângă peste 11.000 de lei, sumă pe care o va investi în achiziţionarea a 10 echipamente şi 10 cursuri de ciclism pentru copiii defavorizaţi din centre sociale din Iaşi.

    “Turul Faptelor Bune a fost un demers ambiţios. Sunt încântat că am pornit această iniţiativă şi că am reuşit să termin cursa cu suişuri şi coborâşuri pe bicicletă, având oportunitatea unei experienţe extraordinare care m-a dus pe drumuri neştiute, către oameni minunaţi, dornici să se implice în comunitate. Obiectivul nostru comun, de a face o bucurie copiilor defavorizaţi, care doar visează la propria bicicletă, mi-a oferit curaj şi determinare să finalizez turul şi, mai mult, să-mi doresc să-l repet ori de câte ori voi avea ocazia”, a declarat Cătălin Vătămănelu, manager regional Provident în Iaşi.

    Traseul străbătut de Cătălin pe bicicletă a fost alcătuit din 18 oraşe: Botoşani, Suceava, Bistriţa, Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Timişoara, Drobeta-Turnu Severin, Slatina, Craiova, Piteşti, Bucureşti, Constanţa, Tulcea, Galaţi, Brăila, Bacău şi Iaşi. Pe parcursul turului, Cătălin a organizat întâlniri în comunităţile locale din fiecare oraş cu angajaţii şi agenţii Provident. Pe parcursul Turului Faptelor Bune, Cătălin a parcus în medie 190 de kilometri pe zi, petrecând aproximativ 10 ore pe bicicletă.

    De-a lungul celor două săptămâni, persoanele interesate să vadă unde s-a aflat Cătălin Vătămănelu şi care este traseul parcurs, au avut posibilitatea să consulte o hartă digitală care include fotografii şi înregistrări video realizate de el cu membrii comunităţilor din oraşele deja traversate.

    Turul Faptelor Bune a fost organizat cu sprijinul companiei de credite de consum Provident Financial România şi în parteneriat cu Fundaţia Comunitară Iaşi şi Bike Mania Iaşi. Donaţiile sunt încă deschise, persoanele care doresc să se alăture cauzei sociale susţinute de Cătălin Vătămănelu pot dona în continuare pe site-ul Fundaţiei Comunitare Iaşi.

    Cătălin Vătămănelu are 36 de ani şi este unul dintre managerii de operaţiuni al companiei de credite de consum Provident Financial România, fiind responsabil de partea de nord-est a ţării. Cătălin are 36 de ani, este căsătorit şi are un băieţel de 3 ani.

    Cătălin s-a implicat în numeroase acţiuni sociale organizate în comunitatea ieşeană, dintre care cea mai cunoscută este Swimathon unde, trei ani consecutiv, a strâns donaţii importante pentru copiii din centre sociale. De exemplu, în ediţia din 2014, echipa condusă de Cătălin a înotat cele mai multe ture de bazin, respectiv 69, şi a strâns cea mai mare sumă din donaţii, peste 13.000 de lei, pentru proiectul Căsuţa dintre Coline.

  • Shakira va lua o pauză muzicală de un an, pentru a se concentra asupra copiilor săi

    De asemenea, Shakira, care este însărcinată în cinci luni, a declarat că iubitul şi tatăl copiilor ei, Gerard Pique, este un părinte implicat, în ciuda programului încărcat pe care îl are ca fotbalist la echipa FC Barcelona.

    La evenimentul de lansare a celui de-al cincilea parfum al său, “Rock!”, Shakira a declarat pentru revista Hello: “El este foarte implicat în creşterea fiului său, este întotdeauna acolo pentru el şi acesta este un mare avantaj pentru mine şi nu-mi pot imagina lucrurile altfel”.

    Părinţii cântăreţei, Nidia şi William, au confirmat recent că Shakira şi Pique vor avea încă un fiu.

    “Suntem foarte fericiţi. Va avea tot un băieţel – un partener de joacă pentru Milan”, au declarat Nidia şi William.

    Deşi cunosc deja sexul viitorului bebeluş, părinţii artistei columbiene spun că fiica lor şi Gerard Pique nu au ales deocamdată un nume pentru acesta.

    Cântăreaţa sud-americană a confirmat la sfârşitul lunii august că este din nou însărcinată, într-un interviu acordat pentru ediţia spaniolă a revistei Cosmopolitan şi, apoi, pe contul ei de Twitter: “Da, aşteptăm venirea pe lume a celui de-al doilea copil al nostru! Vă mulţumesc tuturor pentru urările voastre de bine”.

    Cântăreaţa, în vârstă de 37 de ani, declarase anterior că i-ar plăcea să îşi întemeieze o familie numeroasă cu Gerard Pique, în vârstă de 27 de ani, spunând că visul ei este de a avea suficient de mulţi copii pentru a alcătui o echipă de fotbal.

    Shakira şi Gerard Pique s-au cunoscut în timpul Cupei Mondiale din 2010, care a avut loc în Africa de Sud. Cei doi formează oficial un cuplu din 2011, iar fiul lor Milan s-a născut pe 22 ianuarie 2013.

  • În 2006 vă povesteam de generaţia care tocmai se forma: generaţia multitasking. Acum, înconjuraţi de tehnologie, să faci mai multe lucruri deodată este o obişnuinţă.

    Astăzi, tehnologia a devenit o parte esenţială a vieţii de zi cu zi. Fără calculator nu mai putem îndeplini aproape nicio sarcină, iar conceptul de multitasking a devenit mai curând o cerinţă decât un avantaj.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2006

    Tema si-o scriu in Word, ascultand in acelasi timp muzica in Winamp, stand de vorba pe Yahoo Messenger, aruncand la televizor cate-o privire intre doua SMS-uri si cateva mail-uri. BUSINESS Magazin va prezinta “Generatia Multitasking” – o generatie alcatuita din tineri a caror trasatura dominanta e expunerea masiva la tehnologie. Obiceiurile lor si felul lor de a lucra vor remodela si organizatiile in care vor fi angajati, si politicile de marketing ale celor care-i vor dori drept clienti.

    Tema si-o scriu in Word, ascultand in acelasi timp muzica in Winamp, stand de vorba pe Yahoo Messenger, aruncand la televizor cate-o privire intre doua SMS-uri si cateva mail-uri. BUSINESS Magazin va prezinta “Generatia Multitasking” –  o generatie alcatuita din tineri a caror trasatura dominanta e expunerea masiva la tehnologie. Obiceiurile lor si felul lor de a lucra vor remodela si organizatiile in care vor fi angajati, si politicile de marketing ale celor care-i vor dori drept clienti.

    „De obicei, in timp ce imi fac temele ascult muzica, vorbesc pe messenger si uneori joc Counter (Counter Strike – n.r.)“, povesteste un elev de 17 ani in clasa a XI-a la Colegiul German Goethe din Bucuresti, Alexandru Vladoi. Povesteste, dar nu in cadrul unui interviu fata in fata, ci pe e-mail. „Uite, de exemplu exact in acest moment scriu e-mailul, vorbesc pe messenger cu o amica si ii povestesc ceva, ascult si ma uit ocazional la televizor, la PROMOTOR, si am muzica pe laptop“, adauga. E obisnuit sa faca toate aceste lucruri simultan – un fel de a doua natura. Si nu numai acasa, in fata computerului, face Alexandru atatea lucruri deodata. „Probabil cel mai des intalnit este mersul pe strada cu casti in urechi si dand mesaje! (a nu se face pe trecerea de pietoni, din experienta :D)“, mai scrie el in mesajul sau.

    Nici tema, nici titlul acestui articol nu sunt originale – termenul de „Generatia Multitasking“ (sau „Generatia M“), care va fi fara indoiala folosit la un moment dat si in dictionare ori carti, a fost definit pe larg in primavara intr-un articol din revista americana „Time“ in care erau prezentate si cateva studii pe marginea felului in care expunerea la tehnologie schimba comportamentul si modul de a gandi al tinerilor.

    Intr-o definitie riguroasa, „multitasking“ e un termen strict legat de lumea computerelor: e vorba de faptul de a executa mai multe activitati in acelasi timp („task“ inseamna sarcina). Mai precis, de efortul pe care procesorul (un fel de „creier al computerului) il face pentru a sustine rularea, in paralel, a mai multor aplicatii – de exemplu programul de e-mail, cel de ascultat muzica si cel de messenger de pe computerul de pe care Alexandru Vladoi, de la Colegiul German, le avea deschise in timp ce scria in mesajul catre BUSINESS Magazin.

    A alatura deci termenii „generatie“ si „multitasking“ nu e nefiresc: comportamentul cetatenilor epocii digitale se modeleaza dupa cel al procesorului, pentru ca activitatea lor se invarte in jurul computerului si se adapteaza la posibilitatile acestuia. Alexandru e doar unul dintre cetatenii epocii digitale. Cei mai multi adolescenti isi fac astazi lectiile ascultand muzica in format MP3 si conversand pe messenger, constata Viorel Lupu, medic primar psihiatru si conferentiar la Universitatea de Medicina si Farmacie din Cluj-Napoca. Conf. Viorel Lupu mai crede ca se poate vorbi despre o noua generatie, una care are un comportament puternic tehnologizat. „Copiii au acces la noile tehnologii inca de la 1-2 ani. Am intalnit copii care se jucau bine pe computer la trei ani si altii care manipulau abil telecomanda TV de la doi ani“.

    Nevoia copiilor de comunicare si de independenta ii face sa se inconjoare de gadgeturi. In licee exceptiile sunt elevii care nu au telefon mobil, nu cei care au unul. Numarul copiilor si adolescentilor care au computer acasa creste accelerat – o demonstreaza vanzarile retailerilor.

    Obiceiul tot mai raspandit de a-ti lua muzica la tine, pe strada, e dovedit de cresterea vanzarilor de playerele digitale portabile. Si daca de prezenta unor astfel de gadgeturi depinde apartenenta – sau nu – la Generatia Multitasking, inseamna ca in delimitarea acesteia varsta poate fi considerata mai putin relevanta – un sef de departament de 30-35 de ani care lucreaza in Word, trimite mail-uri, asculta muzica si face sedinte cu subordonatii pe messenger in decursul aceluiasi sfert de ora poate foarte bine fi incadrat in Generatia Multitasking alaturi de elevii care tocmai au dat capacitatea.

    Singura diferenta ar fi ca in vreme ce in viata sefului de departament de mai sus gadgeturile au intrat tarziu si pe rand, odata cu maturizarea acestuia, in cea a lui Alexandru Vladoi sunt ca apa curenta ori curentul electric: o zi fara ele e de neconceput. „Ma trezesc, ma reped in telefon si automat in radio (ceasul desteptator), la scoala folosesc mp3 playerul de la telefon sau mp3 playerul normal (daca il am la mine). Cand avem un proiect sau o prezentare de multe ori venim cu un DVD player (care e si si JPG player) si facem prezentarea cu ajutorul proiectorului“, povesteste el. Iar asta e doar prima parte a zilei. „Ajung acasa, acolo deschid PC-ul inainte sa ma duc la masa si il las deschis pana la 12-1 noaptea. In acest timp mai folosesc si TV-ul, si pana acum vreo trei luni si un Palm pe post de agenda (care acum nu mai functioneaza, dar telefonul mobil i-a cam luat locul fara probleme). In casa folosesc si proiectorul pe post de televizor, cand e un meci mai interesant sau pentru a viziona un film de pe PC“.

    Si Alexandru e doar unul dintre adolescentii de clasa a XI-a a caror viata e intesata, de la trezire pana la culcare, de tehnologie. „Deschid PC-ul cand ajung acasa si il las deschis pana cand ma duc la culcare. Stau pe net si pe messenger“, spune Catalina Ionescu. In schimb, Irina Galupa prefera televizorul. „Ma uit la TV pana cand vine mama si mi-l inchide. Combin de obicei lectiile cu muzica sau TV-ul. In general nu ma deranjeaza cand ma concentrez“. La randul lui, Corneliu Bodea are drept gadget preferat PC-ul. „Stau cel mai mult timp la calculator, in general citesc site-urile ziarelor“.

    Iar accesul la tehnologie pe o astfel de scara sterge pe zi ce trece diferentele dintre adolescentii din Romania si cei din SUA, una dintre cele mai tehnologizate tari, desi rata de penetrare a PC-urilor sau a Internetului e diferita: trei sferturi dintre scolarii americani au acces la Internet, in timp ce in Romania doar un sfert din intreaga populatie are acest privilegiu. Dar tinerii sunt modelati in mod asemanator de tehnologia din jurul lor, indiferent de cultura in care cresc, spun specialistii. Iar efectele – si cele bune, si cele secundare – sunt cam aceleasi. Studiile asupra Generatiei M, practic inexistente in Romania, sunt abia la inceput si in tari unde accesul la tehnologie s-a democratizat. Iar cel mai bun exemplu sunt tot americanii. Un studiu facut anul trecut de Kaiser Family Foundation pe un esantion de tineri intre 8 si 18 ani a demonstrat ca tinerii nu petrec mai mult timp zilnic conectati la gadgeturi decat in anii trecuti (media a ramas constanta la 6,5 ore, in conditiile in care psihologii avertizeaza ca n-ar trebui sa depaseasca doua ore), dar ca ei „inghesuie“ in acest interval mai multa tehnologie, fiind expusi in mod direct pentru echivalentul a 8,5 ore. Explicatia „supraconsumului“ este chiar multitasking-ul intre diverse canale media, care sunt consumate in paralel: asculta muzica in timp ce vorbesc pe messenger, vorbesc la telefon in timp ce se joaca pe PC si tot asa.

    Capacitatea oamenilor de a se ocupa de mai multe lucruri in acelasi timp nu e o mutatie de ultima ora – e, de fapt, la fel de veche ca si omenirea. Mama isi leagana copilul in timp ce ii canta si il hraneste. Soferul poate sa conduca fara probleme in timp ce asculta muzica la radio. Insa poti face in acelasi timp bine sarcini din aceeasi categorie fara ca vreo una dintre ele sa fie executata mai slab? Poti sa scrii si sa conversezi pe messenger simultan la fel de bine ca atunci cand faci astfel de lucruri pe rand? Este „microprocesorul uman“, creierul, conceput pentru o asemenea performanta? „Creierul nu face multitasking. Putem face doua lucruri deodata, dar nu sa ne si concentram la ele, ceea ce este diferit“, spune Carmen Musat, psihoterapeut la Centrul de sanatate Bonsai Med.

    Ca si in cazul procesorului computerului, simultaneitatea e doar aparenta. Creierul, ca si procesorul, isi imparte atentia intre diferitele sarcini si executa doar cate una la un anumit moment dat. Insa rapiditatea cu care se muta de la o activitate la alta, inainte si inapoi, creeaza aparenta faptului ca toate sarcinile sunt executate in acelasi timp.

    Creierul uman e totusi capabil sa execute mai multe activitati deodata, cu conditia ca ele sa fie de fapt implementarea unor decizii luate anterior, explica specialistii in psihologie. Soferul poate sa conduca si sa asculte stirile doar daca si-a facut in minte dinainte traseul. Daca ajunge la o intersectie care nu a fost inclusa in traseu, creierul sau are nevoie de cel putin cateva fractiuni de secunda pentru a descoperi drumul corect, interval in care nu mai poate procesa ceea ce se aude la radio.

    In ultimii ani insa, fie ca asta se intampla sub presiunea timpului sau a avalansei de informatii, oamenii par sa-si fi dezvoltat capacitati noi: nu numai ca se ocupa de tot mai multe lucruri deodata, dar au aerul ca se si pot concentra pe fiecare dintre ele. E cazul celor din Generatia Multitasking, care s-au obisnuit sa execute simultan diverse activitati ce presupun si un efort mental, nu doar automatisme – precum sofatul.

    „Exista foarte multe informatii care ne inconjoara, iar multitasking-ul este o reactie de adaptare, o incercare de a procesa aceste informatii“, crede psihoterapeutul Carmen Musat. Indiferent care ar fi originea reala a fenomenului, membrii Generatiei M au deja in spate cativa ani buni de experienta. „Nu imi dau seama daca ar fi mai eficient sa ma ocup de un singur lucru la un moment dat“, spune Alexandru Vladoi de la Colegiul German Goethe. „Fac asta de cand aveam 6-7 ani, cand ascultam muzica, aveam TV-ul deschis si faceam teme. Si culmea, daca dupa aceea mama ma intreba ce-am vazut la TV ii puteam povesti tot“. O eventuala schimbare a obiceiurilor pare destul de improbabila: „Banuiesc ca m-am obisnuit sa fac mai multe chestii deodata. Cred ca si daca as face un singur lucru nu i-as acorda mai mult timp sau mai multa atentie. Nu stiu cum este mai eficient, in raport timp-calitate, probabil depinde de zi si de puterea de concentrare“. Pe de alta parte, Irina Galupa, 17 ani, eleva tot la Colegiul German, constata ca „atunci cand fac mai multe chestii deodata sunt mai superficiala pe toate planurile, decat daca le-as face pe rand“.

    Superficialitatea e doar unul dintre riscurile la care se expun cei care isi propun sa atinga mai multe obiective in aproximativ acelasi timp, spun specialistii. Un altul, in mod surprinzator, poate fi timpul pierdut. Irina, de exemplu, spune ca atunci cand se ocupa de mai multe lucruri odata are senzatia ca face economie de timp. Acesta e insa doar un mit, spune psihoterapeutul Carmen Musat. „Studiile arata ca atunci cand faci doua lucruri de-odata, se poate intampla ca timpul sa se dubleze in comparatie cu cel care ar fi necesar pentru rezolvarea celor doua sarcini pe rand“.

    Ce spune insa stiinta? Ca in creier exista anumite zone care se ocupa de diverse functii. De exemplu, lobul temporal este responsabil pentru vorbire, lobul occipital pentru miscare, alta zona se ocupa de mimica. „Daca activezi mai multe zone simultan raspunsul nu mai poate fi la fel de bun“, explica dr. Bogdana Tudorache, medic primar psihiatru si presedinte al Ligii Romane pentru Sanatate Mintala. „E anormal si obositor, apare bulversarea, apoi epuizarea si stresul“.

    Multitaskingul presupune fortarea creierului sa faca ceva ce nu este obisnuit, observa si Carmen Musat. „Cand vrei sa faci mai multe lucruri de-odata, efectul negativ e ca nu te poti concentra, iar eficienta scade pentru fiecare. Mai degraba scanezi informatia decat sa te concentrezi asupra ei“.

    Un alt simptom al Generatiei Multitasking pare a fi deficitul de atentie, o afectiune care intra in categoria tulburarilor psihice, spune Tudorache. Apare mai ales la copii si adolescenti si inmultirea cazurilor de acest tip in SUA a fost de fapt una dintre cauzele care i-a determinat pe specialistii americani sa inceapa studii aprofundate asupra a ceea ce acum poarta numele de Generatia M.

    Alte probleme care apar la pacientii suprasolicitati: tulburari de comportament (nervozitate), tulburari de memorie (mai ales memoria pe termen scurt) si, inevitabil, cresterea stresului, din cauza faptului ca oamenii simt ca nu pot pastra controlul asupra cantitatii enorme de informatie pe care incearca sa o administreze (valabil mai ales pentru angajatii din companii, care sunt de multe ori obligati sa faca multitasking si adesea sa munceasca peste program).

    La adolescenti, specialistii constata ca se poate vorbi si despre o alta noutate in comportament: tendinta de a evita situatiile in care stimulii lipsesc. Tinerii au din ce in ce mai putine momente in care stau pur si simplu, fara sa faca nimic. „A-ti pune ordine in ganduri“ devine deci o expresie fara echivalent in realitatea zilnica – fie nu mai ai timp pentru asta pentru ca esti in permanenta conectat, fie ti se pare inutil ori straniu – ca rezultat al unei dependente, poate neconstientizate, de tehnologie.

    „Ei experimenteaza un fel de dependenta de stimuli, tocmai datorita suprastimularii. Le e greu sa se relaxeze, sa se deconecteze“, explica psihoterapeutul Carmen Musat. Iar excesul de stimuli poate fi si factor de declansare al depresiei, este de parere Adina Bitfoi, doctor rezident psihiatru la Spitalul de Psihiatrie Alexandru Obregia. „Substratul depresiei consta in scaderea cantitatii de neuromediatori (substante chimice care contribuie la realizarea sinapselor intre neuroni – n.r.). Una din ipotezele actuale este ca suprastimularea sta la baza acestui proces“. De altfel, depresia este in prezent a doua boala a lumii ca numar de cazuri, dupa afectiunile cardiovasculare, si se estimeaza ca va trece pe primul loc in 10-15 ani. „Depresia a avut o ascensiune fulminanta in ultimele doua-trei decenii“, spune Bitfoi.

    Posibile solutii? La fiecare patru ore de efort intelectual se recomanda un sfert de ora de pauza. La fel, este bine ca activitatile sa fie alternate pentru a permite odihna activa a creierului. „Se poate recomanda si cate o zi anti-stres, de exemplu in week-end, in care sa faci doar ce iti place“, recomanda dr. Tudorache. Americanii au mai observat si ca tinerii, tot mai absorbiti de gadgeturile lor, nu mai comunica la fel de mult cu familia, in special cu parintii. Acelasi studiu al Kaiser Family a demonstrat ca adolescentii nu mai stau sa priveasca o emisiune la televizor impreuna cu familia sau cu prietenii. Un sfert (24%) dintre cei chestionati au spus ca sunt conectati „majoritatea timpului“ si la alt mediu de comunicare in timp ce se uita la televizor, 28% mai fac si altceva in timp ce citesc, 33% in timp ce asculta muzica.

    Care ar fi, totusi, avantajele apartenentei la Generatia M? Cel mai evident este ca, atunci cand vor deveni angajati, adolescentii nu vor avea probleme in manuirea tehnologiei. „Toate mijloacele media sunt pentru ei extrem de uzuale“, observa Musat. Asa ca, foarte probabil, mentiunea „abilitati in lucrul cu calculatorul“ va disparea cu totul din anunturile de angajare.

    De altfel, in business este mare nevoie de toata tehnologia cu care jongleaza adolescentii, spune si profesorul german Frank Breuer, consultant in orientare scolara si profesionala la Colegiul German Goethe. „Business-ul devine din ce in ce mai virtual, se folosesc in mod uzual instrumente precum videoconferinta sau e-mailul. Este efectul direct al globalizarii si al dezvoltarii tehnologiei“. Breuer, in calitate de observator atat al sistemului scolar german, cat si al celui romanesc, este la curent cu multe din problemele de compatibilitate dintre Generatia M si scoala. Faptul ca tinerii au acces la atatea informatii online duce la inmultirea situatiilor cand ei copiaza de pe Internet si nu mai muncesc pe cont propriu, spune Breuer.

    „S-ar putea spune ca accesul la tehnologie favorizeaza aparitia superficialitatii“, explica el, facand o analogie cu lumea computerelor. Daca pe PC se lucra acum 20 de ani mult mai incet, cu doar 2-3 programe deschise in acelasi timp, astazi copiii au computere mult mai rapide si pot lucra cu 10-20 de aplicatii simultan. „Tot mai multi reusesc sa proceseze mai multa informatie dar, bineinteles, la un nivel mai de baza, ating subiectele numai la suprafata“. Face o alta analogie pentru a explica: in ziua de azi avem produse de masa, de calitate indoielnica, pentru uz pe termen scurt. „La fel este perceputa si educatia si la fel sunt utilizate si mijloacele de comunicare: ca avand scopuri efemere“. Pentru comparatie, cei care s-au dezvoltat inainte de explozia tehnologiei pot fi asemanati „cu mestesugarii, care lucrau manual si faceau produse mai putine, dar de calitate mai buna“, spune Breuer.

    Ce solutii poate avea un profesor in aceasta situatie? „Ca profesor trebuie sa le ceri sa-si prezinte propria opinie. Chiar daca unii ignora acest lucru si prefera doar sa reproduca informatia luata din alte parti, majoritatea reusesc totusi sa se raporteze la subiectul respectiv si sa-l analizeze“.

    Pe de alta parte, profesorii sunt, probabil, o categorie de oameni care nu s-au bucurat prea mult la inventarea telefonului mobil. „Elevii din clasa mea sunt dependenti de telefonul mobil“, observa Breuer, care spune ca „rata de penetrare“ la clasele sale (a XI-a si a XII-a) este de 100%. „Pentru ei este ceva neobisnuit sa nu aiba telefon mobil“. Desi oficial nu au voie sa foloseasca telefonul in timpul orelor, aparatele sunt solicitate destul de mult atat la ore cat si in afara lor.

    „Il folosesc pentru apeluri scurte, sa faca poze, videoclipuri, ca player muzical“. Echipamentele electronice fac parte si din viata copiilor. Dan Mitrut, invatator la Liceul cu Program Sportiv Bacau, spune despre elevii sai de clasa a III-a ca „sunt preocupati de gadgeturi. In afara de telefon, care a devenit un accesoriu comun chiar de la clasa I, sunt preocupati de computer si de joculete electronice“. Carmen Musat spune chiar ca a observat mai multe probleme de atentie si concentrare la copiii de 7-8 ani decat la liceeni. „Nu se pot linisti la clasa, iar asta am observat ca li se intampla mai ales celor care au acces mai mult timp la calculator“.

    Pentru a limita efectele negative, parintii trebuie sa impuna unele reguli de utilizare a gadgeturilor, spun specialistii. „In principal, trebuie stabilit cat timp poate un copil petrece in fata computerului ca divertisment“, adica in afara timpului pe care il petrece eventual la PC facandu-si temele, spune Musat. Insa cum ramane cu argumentul des intalnit la copii „dar de ce pe X il lasa mai mult“ la computer?

    „Presiunea grupului poate sa nu devina o problema daca parintele stie sa-i explice copilului motivele“, crede ea. „Cel mai important este ca limitarea timpului petrecut la PC sau la televizor sa nu fie perceputa ca o pedeapsa“, mai spune ea, amintind si faptul ca unul din principiile de baza ale educatiei spune ca pentru fiecare „nu“ copilului trebuie sa i se ofere trei de „da“, adica pentru fiecare interdictie sa i se spuna ca are voie sa faca alte trei lucruri. „Din pacate, de multe ori parintii doar impun limitari“.

    Se vorbeste mult si despre faptul ca tehnologia poate sa contribuie la adancirea problemelor de comunicare intre parinti si copii. „Multi adolescenti care sunt neglijati de parinti prefera sa faca un «switch» si sa inlocuiasca stimulii emotionali cu cei informationali“, explica Musat. „Au la dispozitie tehnologia si apeleaza la ea“, chiar daca in mod natural copiii nu resping niciodata comunicarea cu parintii. Acest lucru se intampla doar daca parintii fac diverse greseli, de exemplu nu le acorda destula atentie.

    „Natural nu resping, dar invata sa respinga pentru ca oamenii in general sunt destul de inteligenti ca sa nu-si doreasca ceva ce nu pot sa aiba“. Insa tehnologia in sine nu poate fi invinuita pentru ciocnirile intre generatii. Rezultatele pozitive ale folosirii functiilor de comunicare ale tehnologiei actuale „depind de intelegerea lor corecta mai intai de catre adulti, apoi de educatia pe care le-o dau copiilor in acest sens“, este de parere invatatorul Dan Mitrut. Iar Carmen Musat este convinsa ca nimic nu s-a schimbat, in fond, cand vine vorba de problemele intre generatii. „Comunicarea intre copii si parinti este la fel ca acum zece ani“.

    Ceea ce se schimba, totusi, la procesul de comunicare, este ca modul de realizare a contactelor devine tot mai virtual. „Suntem cam asociali“, admite de pilda Alexandru Vladoi, „pur si simplu pentru ca ne petrecem mult timp in fata computerului si nu mai raman multe ocazii sa relationam direct“.

    Ce are aparte messengerul fata de o conversatie fata in fata este deja un fapt dezbatut suficient. Ii incurajeaza pe timizi, este mai usor sa spui lucruri pe care direct nu indraznesti sa le spui. Dar oamenii nu stiu, sau uita usor, unele amanunte. „Cand le spun pacientilor ca mesajul verbal are o pondere de doar 7% din actul de comunicare raman uneori foarte surprinsi“, povesteste Carmen Musat, care este de parere ca o conversatie prin messenger poate deveni extrem de usor frustranta pentru interlocutori. „Tu scrii, celalalt nu raspunde, poate a plecat din fata computerului pentru cateva momente, dar cand se intoarce tu deja te-ai enervat si asta afecteaza discutia“. Ca sa nu mai vorbim de problemele cu care orice utilizator de messenger s-a intalnit: interpretari gresite, explicatii lungi si inutile. „Toate astea ingreuneaza de fapt comunicarea“.

    Este drept insa ca Generatia M nu are prea multe motive sa se planga. Pana la urma, comunicarea virtuala este doar o optiune. Fiecare alege pentru el si oricum nimeni, nici macar psihologii, nu contesta avantajele de a avea la indemana mijloacele electronice de comunicare instantanee. Ceea ce ramane de aflat, ca obiect de studiu pentru cercetatori, este daca toate aceste schimbari prin care trec adolescentii de astazi vor produce sau nu modificari structurale ale felului in care gandim, socializam si muncim. „Este de studiat daca in viitor creierul va fi intr-adevar capabil de multitasking“, spune Carmen Musat. „Exista oameni care, atunci cand li se arata desene cu doua imagini ce pot fi vazute doar pe rand, in functie de punctul asupra caruia se concentreaza, sunt capabili sa vada ambele imagini simultan“, da ea un exemplu despre ceea ce ar putea constitui un semn al dezvoltarii creierului uman peste limitele actuale.

    Cum se va modifica comportamentul tinerilor atunci cand ei vor deveni angajati? Nici aici nu exista studii, nici macar in tari avansate tehnologic, insa se pot face unele presupuneri. De la indemanarea in utilizarea tehnologiei si pana la faptul ca vor avea probabil nevoie de pauze mai dese, nefiind obisnuiti sa se concentreze o perioada lunga de timp pe un singur lucru, este cert ca „vor avea un profil diferit fata de angajatii de azi“, spune Carmen Musat. Ce-ar trebui sa faca angajatorii, pentru a se pregati de schimbare? O propunere vine de la dr. Bogdana Tudorache. „Testele la selectie vor deveni din ce in ce mai importante, pentru ca trebuie descoperiti acei candidati care nu au probleme majore de atentie si memorie, care pot sa faca fata ritmului de lucru, adica sa nu intre usor in panica, sa administreze informatia si sa poata sa coordoneze echipe“.

    Oricum, motive pentru pastrarea optimismului exista. Dincolo de polemici cu privire la eficienta si riscuri, Generatia M ofera indivizi care fac, cu aceleasi resurse, mult mai mult decat in trecut. In fond, studiile arata ca oamenii folosesc astazi doar foarte putin din capacitatile creierului, undeva intre 2% si 5%. Nesemnificativ in comparatie cu pretentiile pe care tinerii le au atunci cer de la computer mai mult decat le poate oferi microprocesorul. Iar cand acesta intra in blocaj, fie dau resemnati un restart, fie il inlocuiesc cu unul mai puternic.

  • În 2006 vă povesteam de generaţia care tocmai se forma: generaţia multitasking. Acum, înconjuraţi de tehnologie, să faci mai multe lucruri deodată este o obişnuinţă.

    Astăzi, tehnologia a devenit o parte esenţială a vieţii de zi cu zi. Fără calculator nu mai putem îndeplini aproape nicio sarcină, iar conceptul de multitasking a devenit mai curând o cerinţă decât un avantaj.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2006

    Tema si-o scriu in Word, ascultand in acelasi timp muzica in Winamp, stand de vorba pe Yahoo Messenger, aruncand la televizor cate-o privire intre doua SMS-uri si cateva mail-uri. BUSINESS Magazin va prezinta “Generatia Multitasking” – o generatie alcatuita din tineri a caror trasatura dominanta e expunerea masiva la tehnologie. Obiceiurile lor si felul lor de a lucra vor remodela si organizatiile in care vor fi angajati, si politicile de marketing ale celor care-i vor dori drept clienti.

    Tema si-o scriu in Word, ascultand in acelasi timp muzica in Winamp, stand de vorba pe Yahoo Messenger, aruncand la televizor cate-o privire intre doua SMS-uri si cateva mail-uri. BUSINESS Magazin va prezinta “Generatia Multitasking” –  o generatie alcatuita din tineri a caror trasatura dominanta e expunerea masiva la tehnologie. Obiceiurile lor si felul lor de a lucra vor remodela si organizatiile in care vor fi angajati, si politicile de marketing ale celor care-i vor dori drept clienti.

    „De obicei, in timp ce imi fac temele ascult muzica, vorbesc pe messenger si uneori joc Counter (Counter Strike – n.r.)“, povesteste un elev de 17 ani in clasa a XI-a la Colegiul German Goethe din Bucuresti, Alexandru Vladoi. Povesteste, dar nu in cadrul unui interviu fata in fata, ci pe e-mail. „Uite, de exemplu exact in acest moment scriu e-mailul, vorbesc pe messenger cu o amica si ii povestesc ceva, ascult si ma uit ocazional la televizor, la PROMOTOR, si am muzica pe laptop“, adauga. E obisnuit sa faca toate aceste lucruri simultan – un fel de a doua natura. Si nu numai acasa, in fata computerului, face Alexandru atatea lucruri deodata. „Probabil cel mai des intalnit este mersul pe strada cu casti in urechi si dand mesaje! (a nu se face pe trecerea de pietoni, din experienta :D)“, mai scrie el in mesajul sau.

    Nici tema, nici titlul acestui articol nu sunt originale – termenul de „Generatia Multitasking“ (sau „Generatia M“), care va fi fara indoiala folosit la un moment dat si in dictionare ori carti, a fost definit pe larg in primavara intr-un articol din revista americana „Time“ in care erau prezentate si cateva studii pe marginea felului in care expunerea la tehnologie schimba comportamentul si modul de a gandi al tinerilor.

    Intr-o definitie riguroasa, „multitasking“ e un termen strict legat de lumea computerelor: e vorba de faptul de a executa mai multe activitati in acelasi timp („task“ inseamna sarcina). Mai precis, de efortul pe care procesorul (un fel de „creier al computerului) il face pentru a sustine rularea, in paralel, a mai multor aplicatii – de exemplu programul de e-mail, cel de ascultat muzica si cel de messenger de pe computerul de pe care Alexandru Vladoi, de la Colegiul German, le avea deschise in timp ce scria in mesajul catre BUSINESS Magazin.

    A alatura deci termenii „generatie“ si „multitasking“ nu e nefiresc: comportamentul cetatenilor epocii digitale se modeleaza dupa cel al procesorului, pentru ca activitatea lor se invarte in jurul computerului si se adapteaza la posibilitatile acestuia. Alexandru e doar unul dintre cetatenii epocii digitale. Cei mai multi adolescenti isi fac astazi lectiile ascultand muzica in format MP3 si conversand pe messenger, constata Viorel Lupu, medic primar psihiatru si conferentiar la Universitatea de Medicina si Farmacie din Cluj-Napoca. Conf. Viorel Lupu mai crede ca se poate vorbi despre o noua generatie, una care are un comportament puternic tehnologizat. „Copiii au acces la noile tehnologii inca de la 1-2 ani. Am intalnit copii care se jucau bine pe computer la trei ani si altii care manipulau abil telecomanda TV de la doi ani“.

    Nevoia copiilor de comunicare si de independenta ii face sa se inconjoare de gadgeturi. In licee exceptiile sunt elevii care nu au telefon mobil, nu cei care au unul. Numarul copiilor si adolescentilor care au computer acasa creste accelerat – o demonstreaza vanzarile retailerilor.

    Obiceiul tot mai raspandit de a-ti lua muzica la tine, pe strada, e dovedit de cresterea vanzarilor de playerele digitale portabile. Si daca de prezenta unor astfel de gadgeturi depinde apartenenta – sau nu – la Generatia Multitasking, inseamna ca in delimitarea acesteia varsta poate fi considerata mai putin relevanta – un sef de departament de 30-35 de ani care lucreaza in Word, trimite mail-uri, asculta muzica si face sedinte cu subordonatii pe messenger in decursul aceluiasi sfert de ora poate foarte bine fi incadrat in Generatia Multitasking alaturi de elevii care tocmai au dat capacitatea.

    Singura diferenta ar fi ca in vreme ce in viata sefului de departament de mai sus gadgeturile au intrat tarziu si pe rand, odata cu maturizarea acestuia, in cea a lui Alexandru Vladoi sunt ca apa curenta ori curentul electric: o zi fara ele e de neconceput. „Ma trezesc, ma reped in telefon si automat in radio (ceasul desteptator), la scoala folosesc mp3 playerul de la telefon sau mp3 playerul normal (daca il am la mine). Cand avem un proiect sau o prezentare de multe ori venim cu un DVD player (care e si si JPG player) si facem prezentarea cu ajutorul proiectorului“, povesteste el. Iar asta e doar prima parte a zilei. „Ajung acasa, acolo deschid PC-ul inainte sa ma duc la masa si il las deschis pana la 12-1 noaptea. In acest timp mai folosesc si TV-ul, si pana acum vreo trei luni si un Palm pe post de agenda (care acum nu mai functioneaza, dar telefonul mobil i-a cam luat locul fara probleme). In casa folosesc si proiectorul pe post de televizor, cand e un meci mai interesant sau pentru a viziona un film de pe PC“.

    Si Alexandru e doar unul dintre adolescentii de clasa a XI-a a caror viata e intesata, de la trezire pana la culcare, de tehnologie. „Deschid PC-ul cand ajung acasa si il las deschis pana cand ma duc la culcare. Stau pe net si pe messenger“, spune Catalina Ionescu. In schimb, Irina Galupa prefera televizorul. „Ma uit la TV pana cand vine mama si mi-l inchide. Combin de obicei lectiile cu muzica sau TV-ul. In general nu ma deranjeaza cand ma concentrez“. La randul lui, Corneliu Bodea are drept gadget preferat PC-ul. „Stau cel mai mult timp la calculator, in general citesc site-urile ziarelor“.

    Iar accesul la tehnologie pe o astfel de scara sterge pe zi ce trece diferentele dintre adolescentii din Romania si cei din SUA, una dintre cele mai tehnologizate tari, desi rata de penetrare a PC-urilor sau a Internetului e diferita: trei sferturi dintre scolarii americani au acces la Internet, in timp ce in Romania doar un sfert din intreaga populatie are acest privilegiu. Dar tinerii sunt modelati in mod asemanator de tehnologia din jurul lor, indiferent de cultura in care cresc, spun specialistii. Iar efectele – si cele bune, si cele secundare – sunt cam aceleasi. Studiile asupra Generatiei M, practic inexistente in Romania, sunt abia la inceput si in tari unde accesul la tehnologie s-a democratizat. Iar cel mai bun exemplu sunt tot americanii. Un studiu facut anul trecut de Kaiser Family Foundation pe un esantion de tineri intre 8 si 18 ani a demonstrat ca tinerii nu petrec mai mult timp zilnic conectati la gadgeturi decat in anii trecuti (media a ramas constanta la 6,5 ore, in conditiile in care psihologii avertizeaza ca n-ar trebui sa depaseasca doua ore), dar ca ei „inghesuie“ in acest interval mai multa tehnologie, fiind expusi in mod direct pentru echivalentul a 8,5 ore. Explicatia „supraconsumului“ este chiar multitasking-ul intre diverse canale media, care sunt consumate in paralel: asculta muzica in timp ce vorbesc pe messenger, vorbesc la telefon in timp ce se joaca pe PC si tot asa.

    Capacitatea oamenilor de a se ocupa de mai multe lucruri in acelasi timp nu e o mutatie de ultima ora – e, de fapt, la fel de veche ca si omenirea. Mama isi leagana copilul in timp ce ii canta si il hraneste. Soferul poate sa conduca fara probleme in timp ce asculta muzica la radio. Insa poti face in acelasi timp bine sarcini din aceeasi categorie fara ca vreo una dintre ele sa fie executata mai slab? Poti sa scrii si sa conversezi pe messenger simultan la fel de bine ca atunci cand faci astfel de lucruri pe rand? Este „microprocesorul uman“, creierul, conceput pentru o asemenea performanta? „Creierul nu face multitasking. Putem face doua lucruri deodata, dar nu sa ne si concentram la ele, ceea ce este diferit“, spune Carmen Musat, psihoterapeut la Centrul de sanatate Bonsai Med.

    Ca si in cazul procesorului computerului, simultaneitatea e doar aparenta. Creierul, ca si procesorul, isi imparte atentia intre diferitele sarcini si executa doar cate una la un anumit moment dat. Insa rapiditatea cu care se muta de la o activitate la alta, inainte si inapoi, creeaza aparenta faptului ca toate sarcinile sunt executate in acelasi timp.

    Creierul uman e totusi capabil sa execute mai multe activitati deodata, cu conditia ca ele sa fie de fapt implementarea unor decizii luate anterior, explica specialistii in psihologie. Soferul poate sa conduca si sa asculte stirile doar daca si-a facut in minte dinainte traseul. Daca ajunge la o intersectie care nu a fost inclusa in traseu, creierul sau are nevoie de cel putin cateva fractiuni de secunda pentru a descoperi drumul corect, interval in care nu mai poate procesa ceea ce se aude la radio.

    In ultimii ani insa, fie ca asta se intampla sub presiunea timpului sau a avalansei de informatii, oamenii par sa-si fi dezvoltat capacitati noi: nu numai ca se ocupa de tot mai multe lucruri deodata, dar au aerul ca se si pot concentra pe fiecare dintre ele. E cazul celor din Generatia Multitasking, care s-au obisnuit sa execute simultan diverse activitati ce presupun si un efort mental, nu doar automatisme – precum sofatul.

    „Exista foarte multe informatii care ne inconjoara, iar multitasking-ul este o reactie de adaptare, o incercare de a procesa aceste informatii“, crede psihoterapeutul Carmen Musat. Indiferent care ar fi originea reala a fenomenului, membrii Generatiei M au deja in spate cativa ani buni de experienta. „Nu imi dau seama daca ar fi mai eficient sa ma ocup de un singur lucru la un moment dat“, spune Alexandru Vladoi de la Colegiul German Goethe. „Fac asta de cand aveam 6-7 ani, cand ascultam muzica, aveam TV-ul deschis si faceam teme. Si culmea, daca dupa aceea mama ma intreba ce-am vazut la TV ii puteam povesti tot“. O eventuala schimbare a obiceiurilor pare destul de improbabila: „Banuiesc ca m-am obisnuit sa fac mai multe chestii deodata. Cred ca si daca as face un singur lucru nu i-as acorda mai mult timp sau mai multa atentie. Nu stiu cum este mai eficient, in raport timp-calitate, probabil depinde de zi si de puterea de concentrare“. Pe de alta parte, Irina Galupa, 17 ani, eleva tot la Colegiul German, constata ca „atunci cand fac mai multe chestii deodata sunt mai superficiala pe toate planurile, decat daca le-as face pe rand“.

    Superficialitatea e doar unul dintre riscurile la care se expun cei care isi propun sa atinga mai multe obiective in aproximativ acelasi timp, spun specialistii. Un altul, in mod surprinzator, poate fi timpul pierdut. Irina, de exemplu, spune ca atunci cand se ocupa de mai multe lucruri odata are senzatia ca face economie de timp. Acesta e insa doar un mit, spune psihoterapeutul Carmen Musat. „Studiile arata ca atunci cand faci doua lucruri de-odata, se poate intampla ca timpul sa se dubleze in comparatie cu cel care ar fi necesar pentru rezolvarea celor doua sarcini pe rand“.

    Ce spune insa stiinta? Ca in creier exista anumite zone care se ocupa de diverse functii. De exemplu, lobul temporal este responsabil pentru vorbire, lobul occipital pentru miscare, alta zona se ocupa de mimica. „Daca activezi mai multe zone simultan raspunsul nu mai poate fi la fel de bun“, explica dr. Bogdana Tudorache, medic primar psihiatru si presedinte al Ligii Romane pentru Sanatate Mintala. „E anormal si obositor, apare bulversarea, apoi epuizarea si stresul“.

    Multitaskingul presupune fortarea creierului sa faca ceva ce nu este obisnuit, observa si Carmen Musat. „Cand vrei sa faci mai multe lucruri de-odata, efectul negativ e ca nu te poti concentra, iar eficienta scade pentru fiecare. Mai degraba scanezi informatia decat sa te concentrezi asupra ei“.

    Un alt simptom al Generatiei Multitasking pare a fi deficitul de atentie, o afectiune care intra in categoria tulburarilor psihice, spune Tudorache. Apare mai ales la copii si adolescenti si inmultirea cazurilor de acest tip in SUA a fost de fapt una dintre cauzele care i-a determinat pe specialistii americani sa inceapa studii aprofundate asupra a ceea ce acum poarta numele de Generatia M.

    Alte probleme care apar la pacientii suprasolicitati: tulburari de comportament (nervozitate), tulburari de memorie (mai ales memoria pe termen scurt) si, inevitabil, cresterea stresului, din cauza faptului ca oamenii simt ca nu pot pastra controlul asupra cantitatii enorme de informatie pe care incearca sa o administreze (valabil mai ales pentru angajatii din companii, care sunt de multe ori obligati sa faca multitasking si adesea sa munceasca peste program).

    La adolescenti, specialistii constata ca se poate vorbi si despre o alta noutate in comportament: tendinta de a evita situatiile in care stimulii lipsesc. Tinerii au din ce in ce mai putine momente in care stau pur si simplu, fara sa faca nimic. „A-ti pune ordine in ganduri“ devine deci o expresie fara echivalent in realitatea zilnica – fie nu mai ai timp pentru asta pentru ca esti in permanenta conectat, fie ti se pare inutil ori straniu – ca rezultat al unei dependente, poate neconstientizate, de tehnologie.

    „Ei experimenteaza un fel de dependenta de stimuli, tocmai datorita suprastimularii. Le e greu sa se relaxeze, sa se deconecteze“, explica psihoterapeutul Carmen Musat. Iar excesul de stimuli poate fi si factor de declansare al depresiei, este de parere Adina Bitfoi, doctor rezident psihiatru la Spitalul de Psihiatrie Alexandru Obregia. „Substratul depresiei consta in scaderea cantitatii de neuromediatori (substante chimice care contribuie la realizarea sinapselor intre neuroni – n.r.). Una din ipotezele actuale este ca suprastimularea sta la baza acestui proces“. De altfel, depresia este in prezent a doua boala a lumii ca numar de cazuri, dupa afectiunile cardiovasculare, si se estimeaza ca va trece pe primul loc in 10-15 ani. „Depresia a avut o ascensiune fulminanta in ultimele doua-trei decenii“, spune Bitfoi.

    Posibile solutii? La fiecare patru ore de efort intelectual se recomanda un sfert de ora de pauza. La fel, este bine ca activitatile sa fie alternate pentru a permite odihna activa a creierului. „Se poate recomanda si cate o zi anti-stres, de exemplu in week-end, in care sa faci doar ce iti place“, recomanda dr. Tudorache. Americanii au mai observat si ca tinerii, tot mai absorbiti de gadgeturile lor, nu mai comunica la fel de mult cu familia, in special cu parintii. Acelasi studiu al Kaiser Family a demonstrat ca adolescentii nu mai stau sa priveasca o emisiune la televizor impreuna cu familia sau cu prietenii. Un sfert (24%) dintre cei chestionati au spus ca sunt conectati „majoritatea timpului“ si la alt mediu de comunicare in timp ce se uita la televizor, 28% mai fac si altceva in timp ce citesc, 33% in timp ce asculta muzica.

    Care ar fi, totusi, avantajele apartenentei la Generatia M? Cel mai evident este ca, atunci cand vor deveni angajati, adolescentii nu vor avea probleme in manuirea tehnologiei. „Toate mijloacele media sunt pentru ei extrem de uzuale“, observa Musat. Asa ca, foarte probabil, mentiunea „abilitati in lucrul cu calculatorul“ va disparea cu totul din anunturile de angajare.

    De altfel, in business este mare nevoie de toata tehnologia cu care jongleaza adolescentii, spune si profesorul german Frank Breuer, consultant in orientare scolara si profesionala la Colegiul German Goethe. „Business-ul devine din ce in ce mai virtual, se folosesc in mod uzual instrumente precum videoconferinta sau e-mailul. Este efectul direct al globalizarii si al dezvoltarii tehnologiei“. Breuer, in calitate de observator atat al sistemului scolar german, cat si al celui romanesc, este la curent cu multe din problemele de compatibilitate dintre Generatia M si scoala. Faptul ca tinerii au acces la atatea informatii online duce la inmultirea situatiilor cand ei copiaza de pe Internet si nu mai muncesc pe cont propriu, spune Breuer.

    „S-ar putea spune ca accesul la tehnologie favorizeaza aparitia superficialitatii“, explica el, facand o analogie cu lumea computerelor. Daca pe PC se lucra acum 20 de ani mult mai incet, cu doar 2-3 programe deschise in acelasi timp, astazi copiii au computere mult mai rapide si pot lucra cu 10-20 de aplicatii simultan. „Tot mai multi reusesc sa proceseze mai multa informatie dar, bineinteles, la un nivel mai de baza, ating subiectele numai la suprafata“. Face o alta analogie pentru a explica: in ziua de azi avem produse de masa, de calitate indoielnica, pentru uz pe termen scurt. „La fel este perceputa si educatia si la fel sunt utilizate si mijloacele de comunicare: ca avand scopuri efemere“. Pentru comparatie, cei care s-au dezvoltat inainte de explozia tehnologiei pot fi asemanati „cu mestesugarii, care lucrau manual si faceau produse mai putine, dar de calitate mai buna“, spune Breuer.

    Ce solutii poate avea un profesor in aceasta situatie? „Ca profesor trebuie sa le ceri sa-si prezinte propria opinie. Chiar daca unii ignora acest lucru si prefera doar sa reproduca informatia luata din alte parti, majoritatea reusesc totusi sa se raporteze la subiectul respectiv si sa-l analizeze“.

    Pe de alta parte, profesorii sunt, probabil, o categorie de oameni care nu s-au bucurat prea mult la inventarea telefonului mobil. „Elevii din clasa mea sunt dependenti de telefonul mobil“, observa Breuer, care spune ca „rata de penetrare“ la clasele sale (a XI-a si a XII-a) este de 100%. „Pentru ei este ceva neobisnuit sa nu aiba telefon mobil“. Desi oficial nu au voie sa foloseasca telefonul in timpul orelor, aparatele sunt solicitate destul de mult atat la ore cat si in afara lor.

    „Il folosesc pentru apeluri scurte, sa faca poze, videoclipuri, ca player muzical“. Echipamentele electronice fac parte si din viata copiilor. Dan Mitrut, invatator la Liceul cu Program Sportiv Bacau, spune despre elevii sai de clasa a III-a ca „sunt preocupati de gadgeturi. In afara de telefon, care a devenit un accesoriu comun chiar de la clasa I, sunt preocupati de computer si de joculete electronice“. Carmen Musat spune chiar ca a observat mai multe probleme de atentie si concentrare la copiii de 7-8 ani decat la liceeni. „Nu se pot linisti la clasa, iar asta am observat ca li se intampla mai ales celor care au acces mai mult timp la calculator“.

    Pentru a limita efectele negative, parintii trebuie sa impuna unele reguli de utilizare a gadgeturilor, spun specialistii. „In principal, trebuie stabilit cat timp poate un copil petrece in fata computerului ca divertisment“, adica in afara timpului pe care il petrece eventual la PC facandu-si temele, spune Musat. Insa cum ramane cu argumentul des intalnit la copii „dar de ce pe X il lasa mai mult“ la computer?

    „Presiunea grupului poate sa nu devina o problema daca parintele stie sa-i explice copilului motivele“, crede ea. „Cel mai important este ca limitarea timpului petrecut la PC sau la televizor sa nu fie perceputa ca o pedeapsa“, mai spune ea, amintind si faptul ca unul din principiile de baza ale educatiei spune ca pentru fiecare „nu“ copilului trebuie sa i se ofere trei de „da“, adica pentru fiecare interdictie sa i se spuna ca are voie sa faca alte trei lucruri. „Din pacate, de multe ori parintii doar impun limitari“.

    Se vorbeste mult si despre faptul ca tehnologia poate sa contribuie la adancirea problemelor de comunicare intre parinti si copii. „Multi adolescenti care sunt neglijati de parinti prefera sa faca un «switch» si sa inlocuiasca stimulii emotionali cu cei informationali“, explica Musat. „Au la dispozitie tehnologia si apeleaza la ea“, chiar daca in mod natural copiii nu resping niciodata comunicarea cu parintii. Acest lucru se intampla doar daca parintii fac diverse greseli, de exemplu nu le acorda destula atentie.

    „Natural nu resping, dar invata sa respinga pentru ca oamenii in general sunt destul de inteligenti ca sa nu-si doreasca ceva ce nu pot sa aiba“. Insa tehnologia in sine nu poate fi invinuita pentru ciocnirile intre generatii. Rezultatele pozitive ale folosirii functiilor de comunicare ale tehnologiei actuale „depind de intelegerea lor corecta mai intai de catre adulti, apoi de educatia pe care le-o dau copiilor in acest sens“, este de parere invatatorul Dan Mitrut. Iar Carmen Musat este convinsa ca nimic nu s-a schimbat, in fond, cand vine vorba de problemele intre generatii. „Comunicarea intre copii si parinti este la fel ca acum zece ani“.

    Ceea ce se schimba, totusi, la procesul de comunicare, este ca modul de realizare a contactelor devine tot mai virtual. „Suntem cam asociali“, admite de pilda Alexandru Vladoi, „pur si simplu pentru ca ne petrecem mult timp in fata computerului si nu mai raman multe ocazii sa relationam direct“.

    Ce are aparte messengerul fata de o conversatie fata in fata este deja un fapt dezbatut suficient. Ii incurajeaza pe timizi, este mai usor sa spui lucruri pe care direct nu indraznesti sa le spui. Dar oamenii nu stiu, sau uita usor, unele amanunte. „Cand le spun pacientilor ca mesajul verbal are o pondere de doar 7% din actul de comunicare raman uneori foarte surprinsi“, povesteste Carmen Musat, care este de parere ca o conversatie prin messenger poate deveni extrem de usor frustranta pentru interlocutori. „Tu scrii, celalalt nu raspunde, poate a plecat din fata computerului pentru cateva momente, dar cand se intoarce tu deja te-ai enervat si asta afecteaza discutia“. Ca sa nu mai vorbim de problemele cu care orice utilizator de messenger s-a intalnit: interpretari gresite, explicatii lungi si inutile. „Toate astea ingreuneaza de fapt comunicarea“.

    Este drept insa ca Generatia M nu are prea multe motive sa se planga. Pana la urma, comunicarea virtuala este doar o optiune. Fiecare alege pentru el si oricum nimeni, nici macar psihologii, nu contesta avantajele de a avea la indemana mijloacele electronice de comunicare instantanee. Ceea ce ramane de aflat, ca obiect de studiu pentru cercetatori, este daca toate aceste schimbari prin care trec adolescentii de astazi vor produce sau nu modificari structurale ale felului in care gandim, socializam si muncim. „Este de studiat daca in viitor creierul va fi intr-adevar capabil de multitasking“, spune Carmen Musat. „Exista oameni care, atunci cand li se arata desene cu doua imagini ce pot fi vazute doar pe rand, in functie de punctul asupra caruia se concentreaza, sunt capabili sa vada ambele imagini simultan“, da ea un exemplu despre ceea ce ar putea constitui un semn al dezvoltarii creierului uman peste limitele actuale.

    Cum se va modifica comportamentul tinerilor atunci cand ei vor deveni angajati? Nici aici nu exista studii, nici macar in tari avansate tehnologic, insa se pot face unele presupuneri. De la indemanarea in utilizarea tehnologiei si pana la faptul ca vor avea probabil nevoie de pauze mai dese, nefiind obisnuiti sa se concentreze o perioada lunga de timp pe un singur lucru, este cert ca „vor avea un profil diferit fata de angajatii de azi“, spune Carmen Musat. Ce-ar trebui sa faca angajatorii, pentru a se pregati de schimbare? O propunere vine de la dr. Bogdana Tudorache. „Testele la selectie vor deveni din ce in ce mai importante, pentru ca trebuie descoperiti acei candidati care nu au probleme majore de atentie si memorie, care pot sa faca fata ritmului de lucru, adica sa nu intre usor in panica, sa administreze informatia si sa poata sa coordoneze echipe“.

    Oricum, motive pentru pastrarea optimismului exista. Dincolo de polemici cu privire la eficienta si riscuri, Generatia M ofera indivizi care fac, cu aceleasi resurse, mult mai mult decat in trecut. In fond, studiile arata ca oamenii folosesc astazi doar foarte putin din capacitatile creierului, undeva intre 2% si 5%. Nesemnificativ in comparatie cu pretentiile pe care tinerii le au atunci cer de la computer mai mult decat le poate oferi microprocesorul. Iar cand acesta intra in blocaj, fie dau resemnati un restart, fie il inlocuiesc cu unul mai puternic.

  • Dragoş Dinu, noul şef al afacerilor lui Ţiriac: Copiii aceştia, născuţi cu tableta în mână, vor fi cu totul altfel

    “Este interesant să schimbi industriile şi să foloseşti modelele specifice uneia în cea în care tocmai ai intrat; diferenţele sunt doar aparente, substanţa este aceeaşi. Când ai businessuri care sunt la interfaţa cu clientul, totul se aseamănă“, spune Dragoş Dinu, numit de aproximativ o lună CEO al Ţiriac Holdings, cu afaceri anuale cumulate de circa 500 de milioane de euro. Anterior, poziţia a fost ocupată vreme de circa un an de Leonard Leca.

    „Clienţii sunt aceiaşi, doar ocaziile de cumpărare sunt diferite. Uneori sunt doar ocazii de prospectare, nu de cumpărare şi «jocul» este să-ţi aduci clientul din zona de prospectare la cumpărare.“ Dinu spune că vede în piaţă o uşoară creştere a apetitului de consum iar în presă apare tot mai rar cuvântul „criză“. Este de părere că în nicio piaţă nu poate exista creştere exponenţială la nesfârşit, dar nici scădere continuă, cum nu există nici perpetuum mobile. Pe de altă parte, completează el, încrederea consumatorilor nu se restabileşte peste noapte, probabil că e nevoie de ani buni. Însă mediul economic nu-l poate ignora pe cel politic, completează CEO-ul Ţiriac Holdings. „Deopotrivă la nivel local şi global vedem influenţe. Când se bucură industria de armament celelalte stau şi se uită.“

    Dincolo de asemănările dintre experienţele lui Dragoş Dinu (cele mai importante fiind 14 ani la conducerea A&D Pharma şi circa un an la Domo) şi grupul de firme pe care îl conduce acum, există şi diferenţe. Anterior a lucrat ani de zile să crească o marcă, „iar aici am venit pe un teren unde brandul există deja şi este foarte puternic“. Sentimentul este diferit, povesteşte el: „A te ridica la nivelul reputaţiei este o provocare şi acesta a fost primul sentiment, de la prima întâlnire“, referindu-se la prima întrevedere cu Ion Ţiriac, despre care spune că nu-l cunoscuse anterior. Iar despre recrutare nu are nicio poveste, „pentru că nici eu şi nici domnul Ţiriac nu suntem oameni care să întârzie în luarea deciziilor, suntem destul de direcţi. Ca întotdeauna, totul începe cu un telefon. N-a fost un proces lung, ci unul normal, cu o serie de discuţii“.

    Dinu spune că îşi doreşte ca grupul să crească mai repede decât piaţa. Îşi doreşte ca afacerile să fie proiectate pe termen lung, iar despre planuri şi „new business“ poate povesti mai multe după procesul de bugetare din această toamnă, care va începe în curând. „Pentru mine, un manager, când se trezeşte dimineaţa, trebuie să uite ziua de azi, să se gândească la cea de mâine şi la ce urmează. Ăsta e rolul şi ăsta e mersul lucrurilor. Trebuie să proiectezi mereu businessul peste un an, doi, şapte.“ Acelaşi manager trebuie să se gândească şi la ce vrea consumatorul, iar Dinu face referire la revoluţia Apple, companie care a ştiut înaintea altora ce aşteaptă consumatorul. „De la asta trebuie să plecăm şi aici: ce vrea consumatorul de la orice companie sau serviciu din Ţiriac Holdings, în 2016, 2017, 2020. Şi totul pleacă de la profilul consumatorilor, iar copiii aceştia născuţi cu tableta în mână vor fi cu totul altfel.“ Pentru că viitorii consumatori sunt mult mai informaţi, iar accesul la informaţie schimbă totul; a schimbat lumea arabă, tot nordul Africii, exemplifică Dinu, într-o jumătate de an.

    „Este un business foarte divers şi cele mai mari divizii sunt cele de auto şi de imobiliare. Scopul este să performăm mai bine decât piaţa. Nu mă aştept ca vreo linie de business să nu crească în 2015, fără să spun vorbe mari, dacă nu se întâmplă ceva în zona politică.“ Pentru anul în curs se aşteaptă la o creştere marginală, cel mai probabil single digit, faţă de rezultatele anului trecut, când volumul total al afacerilor s-a plasat la 500 de milioane de euro, conform informaţiilor anterioare. „Diversitatea de firme din grup înseamnă foarte mult timp alocat. I-am cunoscut pe cei din managementul companiilor şi sper să ajungem să ne înţelegem foarte repede, dacă se poate din priviri.“ În prima sa zi în birourile din Şoseaua Nordului, lângă parcul Herăstrău, a făcut un tur complet; „evident că nu i-am reţinut pe toţi şi i-am rugat apoi să-mi amintească cine sunt“.
    Dinu lucrează în mod direct cu circa 30 de oameni din cele peste 15 firme active din grup şi spune că mai are încă multe de asimilat despre organizaţie şi oameni. Anterior, Dinu a fost până spre sfârşitul anului trecut CEO al retailerului electro-IT Domo, cu afaceri de 132 de milioane de euro în 2013. În perioada 1994 – 2008 a lucrat în cadrul A&D Pharma, ultimii şase ani în poziţia de CEO.  Aproape întreaga sa carieră a fost construită în companii antreprenoriale. „Culmea este că eu mă simt cel mai bine într-un mediu antreprenorial şi de-a lungul vieţii cele mai multe propuneri au venit dinspre multinaţionale.“ Soţia sa este antreprenoare, iar despre încercările de afaceri ale familiei Dinu spune că unele au reuşit, altele nu. Nu s-a gândit niciodată să renunţe la carieră, „în primul rând pentru că soţia mea este cea care se ocupă şi am convenit că nu are sens să ne călcăm pe picioare; este bine să venim acasă cu subiecte de discuţie diferite“.

  • Udrea a început campania de împărţire a ghiozdanelor cu abecedare şi rechizite

    Udrea a arătat că a preferat să facă acest gest în loc de o lansare la Sala Platului a candidaturii sale la prezidenţiale care ar fi costat 20.000 de euro.

    “Am luat această decizie pentru că anul acesta copiii s-au dus la şcoală şi nu au găsit abecedare pe bănci. Pentru un copil de clasa I este de neînţeles că domnul Ponta nu a reuşit să rezolve această problemă a abecedarelor. În loc de o lansare a candidaturii mele făcută într-un mod fastuos în care aduceam oameni, am decis să fac acest gest pentru familiile cu copii şi cu posibilităţi materiale reduse”, a precizat Elena Udrea.

    Ea a precizat, după împărţirea ghiozdanelor, că această acţiune va continua în ţară.

    Udrea a menţionat că, duminică, PMP va organiza un marş de protest la adresa Guvernului, care se va desfăşura de la Sala Palatului la Guvern. Ea a menţionat că preşedintele Traian Băsescu nu a fost invitat să participe la acest marş.

    Candidatul PMP la Preşedinţie, Elena Udrea, spunea şi joi că nu vrea ca lansarea candidaturii ei să semene cu cea a lui Victor Ponta şi că a decis organizarea, duminică, a unui marş împotriva proastei guvernări, precizând că au fost cumpărate ghiozdane şi abecedare, care vor fi date “în toată ţara”.

  • Udrea a început campania de împărţire a ghiozdanelor cu abecedare şi rechizite

    Udrea a arătat că a preferat să facă acest gest în loc de o lansare la Sala Platului a candidaturii sale la prezidenţiale care ar fi costat 20.000 de euro.

    “Am luat această decizie pentru că anul acesta copiii s-au dus la şcoală şi nu au găsit abecedare pe bănci. Pentru un copil de clasa I este de neînţeles că domnul Ponta nu a reuşit să rezolve această problemă a abecedarelor. În loc de o lansare a candidaturii mele făcută într-un mod fastuos în care aduceam oameni, am decis să fac acest gest pentru familiile cu copii şi cu posibilităţi materiale reduse”, a precizat Elena Udrea.

    Ea a precizat, după împărţirea ghiozdanelor, că această acţiune va continua în ţară.

    Udrea a menţionat că, duminică, PMP va organiza un marş de protest la adresa Guvernului, care se va desfăşura de la Sala Palatului la Guvern. Ea a menţionat că preşedintele Traian Băsescu nu a fost invitat să participe la acest marş.

    Candidatul PMP la Preşedinţie, Elena Udrea, spunea şi joi că nu vrea ca lansarea candidaturii ei să semene cu cea a lui Victor Ponta şi că a decis organizarea, duminică, a unui marş împotriva proastei guvernări, precizând că au fost cumpărate ghiozdane şi abecedare, care vor fi date “în toată ţara”.