Desi, in general, a vorbit pe un ton optimist, seful statului a punctat ironic lispurile pe care le inregistram la capitolul servicii, din perspectiva unui turist.
Click aici pentru mai multe detalii.
Tag: servicii
-
In culisele vanzarii IP Devel
“Am putut sa gresim de-a lungul timpului si sa nu murim”, zambeste la cateva zile de la terminarea negocierilor si semnarea contractului de vanzare-cumparare Bogdan Putinica, directorul executiv si cofondatorul IP Devel, furnizor de software incorporabil in telefoane mobile, automobile, telecomenzi sau aparate foto. Compania sa, creata in anul 2000, a trecut din proprietatea Adecco, companie din top Fortune 500 si cea mai importanta companie de resurse umane din lume, in portofoliul Enea, companie suedeza ce furnizeaza atat solutii pentru companii de telecomunicatii, auto sau medicale, cat si software incorporabil (“embedded”). Tranzactia nu este importanta atat baneste, chiar daca suma implicata este de ordinul milioanelor de euro, cat pentru momentul pe care il stabileste in industria IT: s-a terminat cu pionieratul in software-ul romanesc.
Aceasta nu inseamna ca o echipa de tineri programatori nu vor mai putea crea unul sau mai multe produse care sa tenteze o mare companie, asa cum au facut Bogdan Putinica, Lucian Butnaru sau Alexandru Costin, ci faptul ca piata si modul in care este si va fi privita industria software romaneasca s-au schimbat. Concret, softistii romani au acumulat, in ultimul deceniu si jumatate, un numar de varfuri, oameni, afaceri si produse care s-au vandut cu precadere in perioada 2005-2006; in prezent avem de-a face cu o rafinare, o maturizare a companiilor, a managerilor si chiar si a actionarilor.
Greseala de care vorbeste Bogdan Putinica nu este de fapt o greseala si nu poate fi imputata nimanui: Adecco cauta, in urma cu doi ani, domenii noi de extindere, iar industria software era o tinta logica intr-o lume care nu stia inca de criza financiara sau de preturi exorbitante la materii prime. Asa ca elvetienii au cumparat IP Devel, dar au deschis si call-centere in Bulgaria sau help-desk-uri in Slovacia. Dupa doi ani, Bogdan Putinica spune ca IP Devel a ajuns la un anumit nivel de maturitate, care o face sa fie interesata de un partener tehnic in loc de unul care s-a comportat mai degraba ca un investitor strategic, pentru ca Adecco nu avut niciun fel de competenta in industria aplicatiilor software de tip “embedded” (incorporabile), desi detine o divizie de IT. Enea poate, in schimb, sa dezvolte IP Devel exact pe segmentul pe care se pricepe.
“Pentru IP Devel a insemnat foarte mult, din toate punctele de vedere, sa faca parte dintr-o companie de talia Adecco, inclusa in topul Fortune 500. Pe de-o parte a fost o foarte mare provocare, iar pe de alta parte am primit un fel de MBA international gratis pentru noi”, spune Putinica. MBA, pentru ca elvetienii au intervenit, in perioada cand au avut IP Devel, in domeniile la care se pricepeau cel mai bine – management, administrarea afacerii, recrutare, resurse umane. Adecco nu a facut altceva decat sa maturizeze gandirea de business a softistului convertit la management care este Putinica. “Am invatat ce inseamna o companie cotata la trei burse de valori care sa aiba afaceri de zeci de milioane de euro. Un pas important de maturizare este si faptul ca ajungi sa cunosti foarte bine cifrele intr-o companie si realizezi ce ar insemna o fluctuatie de un procent in cifra de afaceri, spre exemplu”, explica el. Daca din punctul de vedere al businessului, IP Devel a avut beneficii din colaborarea cu Adecco, “exitul cred ca are sens din punct de vedere financiar si pentru ei”, adauga directorul executiv al IP Devel.
Din cele 3,2 milioane de euro, 76% vor merge catre Adecco, restul revenind actionarului Bogdan Putinica. Exista insa o clauza de performanta prin care se specifica faptul ca pe o perioada de aproape patru ani, in functie de anumite obiective financiare, de crestere si de profitabilitate, actionarii vor incasa o a doua transa similara cu cea de acum. Daca rezultatele financiare depasesc asteptarile, exista sansa ca aceasta suma sa fie chiar mai mare.
Tranzactia a fost consfintita pe 18 aprilie, contractul fiind semnat cu Johan Wall, presedintele si directorul executiv al Enea, si cu Hakan Gustavson, directorul financiar al companiei suedeze, iar finalizarea efectiva (plata si transferul de proprietate) va avea loc la jumatatea lunii mai. In ierarhia Enea, lui Wall si lui Gustavson ii urmeaza directorul de operatiuni – Per Akerberg si apoi Gregory Singh, vicepresedintele diviziei de servicii a Enea si cel in fata caruia va raspunde direct Bogdan Putinica.
“Am decis sa achizitionam IP Devel din mai multe motive. Primul este decizia noastra de a ne extinde in Europa, in conditiile in care Enea nu detine operatiuni legate de servicii in aceasta zona. Practic, ne construim businessul in Europa pornind de la IP Devel”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Gregory Singh. Enea detine birouri in mai multe tari europene, Germania, Franta si Marea Britanie fiind numai cateva exemple, dar aceste birouri sunt orientate in principal pe segmentul de vanzari, pe cand dezvoltarea de aplicatii software si servicii s-a petrecut partial in Marea Britanie, dar in principal in Suedia si in SUA, in filiala din California.
-
Bancherii migreaza in consultanta
“Pana la finele anului vrem sa ajungem sa derulam contracte de circa un miliard de euro, socotind proiectele de consultanta aflate in diferite stadii de derulare”, spune intr-o discutie cu BUSINESS Magazin Dan Bunea, fost vicepresedinte al BCR si unul dintre fondatorii firmei de consultanta DTD Team Advisory. Numele firmei, DTD, este de fapt acronimul de la numele celor trei membri fondatori ai companiei: Dan Bunea, Traian Mazdrache (fost director al BCR Asigurari) si Dorin Cojocaru (care a ocupat pana de curand pozitia de director executiv de credite de retail in BCR). Cei trei spun acum ca vor sa creeze “un boutique de consultanta independent”, oferind, printre altele, servicii de consultanta de management, pentru fuziuni si achizitii, de structurare a serviciilor de investitii sau reorganizare. Lansata “mai fara tam-tam”, dupa cum spune Bunea, in urma cu doua luni, dar numai de curand promovata public, compania celor trei bancheri are deja doua sucursale in tara, la Pitesti si Ploiesti. Pana la sfarsitul anului vor sa ajunga insa la zece puncte de lucru in intreaga tara, “pentru ca nevoie de servicii de acest fel exista fara urma de dubiu”, dupa cum sustine Dorin Cojocaru. In opinia sa, o pondere semnificativa a afacerii ar trebui sa vina din proiectele de investitii si dezvoltare, in care antreprenorii romani vor incepe sa aiba nevoie de ajutor profesionist. Zona agricola si industria alimentara sunt alte domenii asupra carora “avem un focus natural”, spune Cojocaru, pentru ca, sustine el, deja deruleaza proiecte in acest domeniu. Iar serviciile de consultanta financiara, pe care isi permit sa le cumpere de la marii consultanti doar multinationalele, sunt din ce in ce mai necesare si in randul companiilor mici. In cifra de afaceri a DTD Team Advisory companiile mici – cu cifre de afaceri de pana la 2 mil. euro – ar trebui sa conteze cam jumatate, apreciaza Bunea.
Pe de alta parte sau poate tocmai datorita potentialului ridicat din aceasta zona a consultantei, piata s-a aglomerat, mai ales in ultima vreme. Alaturi de “greii” industriei, companiile din Big Four (Deloitte, Ernst & Young, KPMG si PricewaterhouseCoopers), tot mai multi bancheri cu experienta au decis sa renunte la posturile sigure din banca si sa isi incerce fortele in acest domeniu.
In urma cu mai bine de doi ani, Doru Lionachescu, fost director la Bancpost si un bancher cu peste 11 ani de experienta, crea casa de consultanta Capital Partners. Compania are deja un portofoliu important de proiecte de consultanta pentru fuziuni si achizitii, real estate si corporate finance. De exemplu, Capital Partners a fost unul dintre consultantii Eurisko in vanzarea catre americanii de la CB Richard Ellis, dar si ai Bancii Transilvania in vanzarea BT Asigurari catre Groupama. Lista bancherilor de top ce au trecut de cealalta parte a “baricadei” este insa mai lunga: dupa retragerea de la conducerea BRD, Bogdan Baltazar i-a consiliat in pregatirea ofertelor de privatizare pentru CEC si BCR pe belgienii de la Rabobank, respectiv pe portughezii de la Millennium BCP, iar Aurelian Dochia (fost director general al BRD Corporate Finance) a creat firma de consultanta Concept Business Consult.
“Dupa atatia ani petrecuti in banking, am zis ca e momentul sa incercam ceva si pe cont propriu”, explica Florin Tat, partener al companiei de consultanta Consilium Advisors. In varsta de 33 de ani, Tat a renuntat la pozitia de director al departamentului de finantari corporate din Alpha Bank, unde a lucrat mai bine de 12 ani. Alaturi de el, parteneri in firma, care a fost lansata in decembrie 2007, mai sunt alti doi bancheri, tot din echipa Alpha Bank. Bogdan Nichisoiu, in varsta de 28 de ani, a lucrat in banca elena peste cinci ani, iar Marian Urzica (39 de ani) administra din pozitia de sef al trezoreriei din Alpha Bank lichiditati de peste trei miliarde de euro.
Care este miza pentru care au renuntat la banking? “Pentru 2008 ne-am bugetat sa intermediem proiecte de 200 de milioane de euro”, spune Tat. Pentru moment piata e blocata, adauga el, “si din cauza crizei de pe pietele financiare, tranzactiile sunt putine si toata lumea e in asteptare”. Dar lucrurile se vor debloca, cel mai probabil, din a doua jumatate a lui 2008, crede Tat. Si tot atunci, se va deschide si o alta piata – la care se uita atent (sau mai degraba, pe care o asteapta inca) majoritatea consultantilor de afaceri: proiectele din fonduri europene.
Castigul dintr-un astfel de business este suficient, se pare, pentru a-i face pe multi sa renunte la cariere indelungate in sistemul bancar, acolo unde deocamdata sunt cele mai mari salarii. “Castigul tine insa mult de modul cum lucrezi”, spune Dan Bunea, explicand ca in ponderea veniturilor din proiectele complexe, peste 50% provine din onorariul de succes. Onorariu care, adauga el, este in medie de 1% din valoarea tranzactiei, “insa poate diferi foarte mult de la proiect la proiect”. Pe de alta parte, spune Florin Tat, “consultanta este un business cu marja de profit mare, care poate ajunge si la 50%, in functie de modul in care este organizata afacerea”. In cazul sau e prea devreme pentru a face astfel de calcule, adauga Tat, completand ca “abia la sfarsitul anului o sa tragem linie, o sa adunam si o sa vedem daca am facut bine cand am renuntat la banking”.
-
Noi reguli pentru utilizarea telefoanelor mobile in avioane
Mai multe amanunte pe www.mediafax.ro
-
Bulgarii au mobilul prost
Cu toate acestea, tarifele de telefonie mobila sunt cele mai mari din Uniune, desi rata de penetrare este de 123%, peste media din UE.
Romania si Bulgaria sunt singurele tari din statele membre in care un abonat nu poate sa-si pastreze numarul de telefon atunci cand trece de la o fi rma la alta (pentru Romania, introducerea portabilitatii numarului de telefon mobil este prevazuta pentru octombrie anul acesta).
In ceea ce priveste tariful mediu practicat de operatorii de telefonie fi xa pentru apelarea pe mobil, acesta este de 0,19 euro, mai bine decat dublu fata de media din Uniunea Europeana – 0,09 euro. Raportul mai arata ca Bulgaria are cea mai redusa rata de penetrare a internetului in banda larga, de doar 7,6%, in timp ce media in Uniunea Europeana este de 20%.
-
80% din romanii cu acces la internet utilizeaza serviciile Yahoo!
Click aici pentru mai multe amanunte.
-
O idee de milioane
Slide ar putea parea doar o joaca de copii in comparatie cu PayPal, afacerea care l-a adus pentru prima data in lumina reflectoarelor pe Max Levchin in 2002, la momentul vanzarii ei catre eBay pentru 1,5 miliarde de dolari (mai mult de un miliard de euro). Depinde insa de perspectiva; cea de-a doua afacere a lui Levchin este deja evaluata in prezent la peste 550 de milioane de dolari (380 de milioane de euro).
De fapt, tocmai comparatia cu PayPal a fost motivul pentru care Levchin s-a hotarat in urma cu trei ani sa infiinteze Slide, o companie online care creeaza aplicatii software pentru retelele sociale Facebook si MySpace. Antreprenorul american in varsta de 32 de ani a vrut sa-si demonstreze ca poate repeta succesul pe care l-a avut PayPal.
A pornit de la o idee destul de simpla, de a crea diferite programe utile pentru membrii retelelor sociale, cel mai popular fiind acum Slide, prin care utilizatorii pot face slideshow-uri cu fotografii si le pot pune diferite rame virtuale. Si, ca majoritatea afacerilor online din Silicon Valley, a atras de partea sa investitori care sa-l ajute sa-si dezvolte ideea. Acum, Levchin pare a fi din nou in centrul atentiei. Aflat la cea de-a patra runda de finantare, fondatorul Slide a atras de asta data atentia unor nume importante din randul investitorilor de la Wall Street. Este vorba despre fondurile Fidelity Investments si T. Rowe Price, care au platit 50 de milioane de dolari (34,3 de milioane de euro) pentru 9% din companie, aducand astfel valoarea Slide la o treime din cea a PayPal la momentul vanzarii. Banii vor fi investiti in extinderea echipei de 65 de programatori care lucreaza pentru Levchin pana la aproximativ 100 de oameni, dar si in dezvoltarea portofoliului de aplicatii software.
Valoarea Slide data de aceasta tranzactie pare insa foarte mare, mai ales in conditiile in care firma se bazeaza pe un model de business destul de nonconformist. Spre deosebire de site-uri deja populare care atrag zeci de milioane de utilizatori si care castiga bani din publicitatea accesata de acestia, aplicatiile software create de Slide nu sunt disponibile pentru descarcare de pe un site al companiei, ci pe site-urile altora, ceea ce inseamna ca veniturile companiei provin din reclamele afisate pe aceste site-uri si depind de numarul celor care folosesc aplicatiile.
Aplicatiile software in JavaScript sau Flash, de genul Slide, din categoria asa-numitelor widget-uri (practic, ferestre care pot fi plasate intr-o pagina web si care actualizeaza permanent diverse informatii de pe internet, ca prognoza meteo pentru diverse orase, ora exacta pe glob, liste cu ultimele melodii ascultate de utilizator sau chiar continutul unor bloguri intregi) au devenit populare aproape peste noapte, castigand interesul unui mare numar de utilizatori ai retelelor sociale. Pentru Facebook, de exemplu, au fost create aproape 13.000 de astfel de aplicatii diferite, pe care membrii retelei le-au descarcat de 765 de milioane de ori in computerele lor, potrivit companiei care monitorizeaza widget-urile dezvoltate pentru retele sociale si care a calculat valoarea actuala a acestor aplicatii la aproximativ 374 de milioane de dolari (258 de milioane de euro). „Widget-urile sunt evaluate exact ca site-urile, nu in functie de cati bani genereaza, ci dupa numarul de utilizatori pe care ii atrag“, explica Jia Shen, cofondatorul RockYou, companie care dezvolta astfel de aplicatii software.
La popularitatea widget-urilor a contribuit din plin Facebook, reteaua sociala a lui Mark Zuckerberg, prin lansarea de anul trecut a unui sistem care le permite programatorilor sa creeze aplicatii software destinate retelei. Initiativa a fost urmata in scurt timp si de Google, care a anuntat ca lucreaza la propriul astfel de sistem, denumit OpenSocial Applications, numai ca lansarea acestuia nu a avut loc inca.
Afacerea widget-urilor face cu ochiul nu numai antreprenorilor online – in lume existand deja in jur de 100.000 de companii care dezvolta astfel de aplicatii software -, ci si companiilor din industria online sau cele media care, pentru a putea profita de potentialul acestei nise, se pregatesc sa angajeze programatori care sa se ocupe exclusiv de crearea de widget-uri.
Anul trecut, numarul dezvoltatorilor de widget-uri care au atras finantare din partea fondurilor de investitii a fost destul de modest. In opinia lui David Weiden, partener in cadrul Khosla Ventures, este vorba doar de cateva zeci de companii, explicatia fiind aceea ca investitorii sunt mult mai prudenti decat acum 10 ani si cauta sa faca plasamente sigure. Chiar si fara finantare insa, un antreprenor care detine o companie producatoare de widget-uri se poate lauda cu castiguri deloc neglijabile din publicitate. „Un furnizor de widget-uri, care are si cativa programatori angajati, incaseaza in jur de 80.000 de dolari (peste 55.000 de euro) pe luna din publicitate“, dupa calculul lui Shen de la RockYou. Cu toate acestea, odata cu cresterea cererii incep sa apara si limitele. Companiile din domeniu se intrec pentru a produce widget-uri mai atragatoare nu numai pentru utilizatori, ci si pentru programatori. Flixter, spre exemplu, producatorul unor widget-uri pentru recenzii de filme, care pana acum au fost descarcate pe Facebook de peste 13 milioane de ori, si-a dublat numarul de angajati in ultimele doua luni, la 12 programatori. Jay Adelson, directorul executiv al Digg, spune deja ca trebuie sa caute programatori in afara Silicon Valley. „Trebuie sa angajam foarte multi si deja devine dificil, pentru ca practic trebuie sa importam oameni din alte state.“
Care ar fi insa perspectivele pentru companiile producatoare de widget-uri? O parte dintre aceste aplicatii au sansa sa se transforme pe parcurs in site-uri in toata regula, ceea ce inseamna venituri mult mai mari. Altele ar putea fi cumparate de companii media, optimistii sustinand ca 2008 va fi caracterizat de numeroase achizitii de companii din generatia web 2.0. „Cert este insa ca nu toate companiile producatoare de widget-uri vor supravietui“, preconizeaza Max Levchin.
-
Pe toti ne cheama Google
Pentru cei mai multi utilizatori de internet, Google este cel mai mare motor de cautare din lume. In spatele acestui superlativ stau insa multe alte servicii, compania putand fi asemanata cu o caracatita care si-a extins de-a lungul vremii tentaculele intr-o multime de domenii. Practic, Google are acum in jur de 117 servicii online diferite, de cautare, de publicitate, de comunicare si socializare, de statistica, de localizare in spatiu, nemaipunand la socoteala alte 11 care nu mai exista in prezent pentru ca fie nu au trecut de perioada beta, de testare pe piata, fie au fost incorporate in servicii mai complexe. Numai pentru cautare online, spre exemplu, compania ofera 35 de servicii, majoritatea fiind pagini de internet echivalente Google, dar care isi concentreaza cautarea pe un singur domeniu, cum ar fi filme, muzica, fotografii sau stiri.
Cu toate acestea, pozitia dominanta pe internet nu pare a fi suficienta pentru Google, care vrea acum sa atraga online si ceea ce de obicei se petrecea exclusiv pe computerele personale – stocarea de continut digital pe serverele Google, plecand de la documente si pana la melodii, poze, filme sau orice alt tip de fisiere, pe principiul deja cunoscut ca „the network is the computer“, adica tot ceea ce se gaseste pe un anumit hard disk poate fi mutat pe internet, spre a fi accesibil de oriunde. Despre un astfel de serviciu, la care compania ar fi inceput sa lucreze in urma cu cativa ani, se zvoneste de multa vreme, insa publicatia The Wall Street Journal a scris la finalul anului trecut, citand surse apropiate planurilor Google, ca Gdrive, cum se va numi serviciul, ar putea fi lansat in lunile urmatoare.
Conducerea Google nu a dorit sa comenteze informatia. „Capacitatea de stocare este o componenta importanta in strategia noastra de a atrage clienti catre aplicatiile online“, spune unul dintre reprezentantii companiei, refuzand insa sa vorbeasca despre alte servicii de stocare in afara de cele pe care deja le ofera, incepand cu Gmail si cu Google Docs, de lucru in retea pe baza unor documente accesibile mai multor utilizatori. „Mail-ul, continutul digital si documentele se vor muta pe internet, fiind deci mai usor de accesat si de utilizat“, spune acelasi reprezentant al Google. „Ne vom concentra pe imbunatatirea serviciilor web, in care intra si capacitatea de stocare, dar momentan nu avem niciun anunt de facut.“
Gdrive ar urma sa furnizeze un anumit spatiu de stocare gratis, iar suplimentarea lui sa se plateasca, desi nu se stie cum anume vor fi structurate costurile, avand in vedere ca noul serviciu ar urma sa functioneze ca un fel de inglobant al tuturor serviciilor de stocare oferite de Google, cu acces la documente pe baza cautarii dupa cuvinte-cheie. Pentru cei ce isi creeaza o adresa de Gmail noua, spatiul de stocare porneste de la 2,8 GB de memorie si poate depasi 5 GB, in conditiile in care capacitatea creste cu peste 25 MB in fiecare zi. Anul acesta, compania a inceput sa ofere si utilizatorilor de alte servicii posibilitatea de a cumpara spatiu de stocare in cadrul acestora. Spre exemplu, Picasa Web Albums, unde pot fi pastrate fotografii, ofera gratuit un spatiu de 1 GB, dar utilizatorii pot plati 20 de dolari pentru 6 GB in plus, 75 de dolari daca vor 25 GB, 250 de dolari pentru 100 GB si 500 de dolari pentru 250 GB. „Fiecare din aceste servicii are propria sa componenta de oferta gratuita. Dar are sens ca la un moment dat sa fie unite sub acelasi acoperis“, a declarat Jason Freidenfelds, purtator de cuvant al Google, pentru revista Popular Mechanics.
Pentru un serviciu ca Gdrive, analistii considera ca preturi precum cele de mai sus ar fi prea mari; ar fi nerentabil sa platesti 500 de dolari pentru 250 GB, cand un hard disk de patru ori mai mare va costa in 2010 in jur de 300 de dolari, potrivit estimarilor Microsoft. Avantajul unui asemenea serviciu de stocare online este insa evident mobilitatea, faptul ca accesul la continutul digital nu mai depinde de computerul unde fisierele sunt salvate si nici de echipamente portabile de stocare, ci doar de accesul la internet printr-un cont personal protejat de parola.
Dar cat de sigur ar putea fi acest sistem, pentru utilizatori care stocheaza pe Gdrive documente importante? Faptul ca exista un cont si o parola nu garanteaza siguranta informatiilor, mai ales ca pentru un hot de informatii, parola nu reprezinta o piedica prea mare. Iar avantajul mobilitatii ar putea deveni un dezavantaj in situatii in care conexiunea la internet nu functioneaza sau nu exista deloc, cum se intampla in avion, de exemplu.
Gdrive nu este prima initiativa de acest gen, principalii competitori ai Google, Microsoft si Yahoo!, avand deja in oferta si servicii de stocare online. Dar cu toate acestea, servicii precum SkyDrive, Box.net, Mozy sau Yahoo! Briefcase nu au castigat foarte multi adepti. Acesta din urma, spre exemplu, a propus un model greoi de acces la continutul digital plasat pe internet – utilizatorii trebuie sa acceseze un site si sa urmeze mai multi pasi pana ajung la documentele stocate online. Metoda pare totusi ceva mai eficienta impotriva furtului de informatii.
-
De la Crazy Frog la Juan Carlos
Mai bine de jumatate de milion de posesori de telefoane mobile din toata lumea au descarcat recent de pe internet un ton de apel in care regele Spaniei, Juan Carlos, ii spune pe un ton agasat presedintelui din Venezuela, Hugo Chavez, „De ce nu taci din gura?“. Mica disputa dintre Juan Carlos si Chavez s-a petrecut in noiembrie trecut la un summit ibero-american desfasurat in Chile, unde faptul ca venezueleanul il tot intrerupea din discurs pe premierul spaniol Zapatero l-a enervat pe rege. Iesirea lipsita de diplomatie a regelui Spaniei a fost imediat exploatata, fiind transformata intr-un ton de apel – pe fundalul melodiei traditionale spaniole „La Cucaracha“ se aude la un interval de cateva secunde intrebarea „por qué no te callas?“, in traducere „de ce nu taci din gura?“. In cateva saptamani, acest ton de apel a generat vanzari de 2,2 milioane de dolari (1,5 milioane de euro). Cum ar putea fi justificata popularitatea unui asemenea ton de apel? Pe langa faptul ca sunetele presetate de producatorii de celulare sunt considerate plictisitoare si demodate, multi dintre utilizatori privesc tonurile de apel ca o metoda de a se exprima si, in cazul de fata, de a se dovedi la curent cu un subiect de discutie actual. Este drept, o parte dintre cei care au descarcat tonul de apel denumit „De ce nu taci“ au facut-o in semn de protest fata de presedintele Venezuelei, dar majoritatea au considerat acest incident drept amuzant si absurd in acelasi timp.
Faima intamplarii e de altfel vizibila in lumea virtuala: la o cautare pe site-ul de continut video YouTube dupa fraza „por qué no te callas“ vor fi returnate in jur de 1.500 de rezultate, majoritatea legate de aceasta disputa politica, iar pe paginile retelei sociale Facebook, aceeasi fraza denumeste un grup de utilizatori. Si ar putea sa reprezinte si numele unui site, pentru ca pana nu de mult, daca tastati in browserul de internet adresa www.porquenotecallas.com, ati fi fost directionati catre site-ul de licitatii online eBay, unde numele domeniului a fost pus in vanzare pentru aproape 15.000 de dolari (10.000 de euro).
„Tonurile de apel cu tema politica, dar nu numai, sunt in ziua de azi o afacere extrem de rentabila“, constata Jonathan Arber, analist al companiei de cercetare de piata Ovum Research. Potrivit estimarilor sale, piata mondiala a tonurilor de apel a depasit 5,2 miliarde de dolari (3,5 miliarde de euro) in 2007, dar cresterile intalnite pana acum se vor mai tempera din 2009, pe masura ce muzica pe mobil va depasi in popularitate nisa de piata a tonurilor pentru telefoane.
In 2006, utilizatorii de celulare au cumparat tonuri de apel de 3,2 miliarde de dolari (in jur de 2,2 miliarde de euro), cifra echivalenta cu 10% din piata totala a muzicii, de 32,3 miliarde de dolari (22 de miliarde de euro). Comparatia nu e fara temei: Steve Mayall, angajat in cadrul companiei de cercetare a industriei muzicale Music Ally, sustine ca poate da detalii despre o persoana necunoscuta numai auzind tonul de apel pe care-l foloseste. „Eram in autobuz zilele trecute, cand un tanar de langa mine a primit un SMS. A fost de ajuns sa aud «Message from the dark side there is» (un ton de apel rostit cu vocea lui Yoda din filmul „Razboiul Stelelor“) ca sa-mi dau seama ca lucreaza in domeniul IT.“
La fel de bine, barbatii care aleg pentru telefonul mobil melodia „In Da Club“, a lui 50 Cent, e foarte probabil sa aiba o fire petrecareata. Iar femeile care aleg melodia „Big Girl (You Are Beautiful)“, interpretata de Mika, o fac foarte probabil dintr-o nesiguranta in ceea ce priveste propria persoana. „Un ton de apel spune foarte multe despre personalitatea individului, care opteaza in general pentru melodii in care se regaseste sau cu care se poate asocia“, spune Mayall.
Alegerea unui ton de apel nu e grea, mai ales ca exista pe internet o multime de site-uri care ofera topuri ale celor mai populare tonuri de apel, cele mai multe fiind in general versiuni ale unor hituri muzicale, adaptate pentru telefonul mobil. Dar primul ton de apel care a ajuns in fruntea clasamentelor britanice nu a fost nicidecum o melodie cantata de Beyonce, 50 Cent sau Red Hot Chili Peppers, ci sunetul Crazy Frog, broscuta nebuna care scotea sunete asemanatoare cu cele ale motoarelor de motociclete vechi. Povestea acestui ton de apel dateaza din 2003, cand suedezul Erik Wernquist a desenat broscuta si i-a atasat sunetul specific, pe care l-a gasit tot pe internet. Doi sau trei ani mai tarziu, tonul de apel se putea lauda cu o evolutie spectaculoasa, fiind in topul clasamentelor saptamani la rand.
Una dintre tendintele anului 2007, remarcata de mai multi analisti din industria muzicala, a fost faptul ca tonurile de apel au evoluat, comparativ cu anii trecuti, de la versiuni mai scurte ale melodiilor in voga la cantece intregi. Acestea nu sunt ascultate niciodata pana la capat, pentru ca majoritatea oamenilor raspund la telefon in mai putin de 30 de secunde, in timp ce durata melodiei depaseste de cele mai multe ori trei minute. Pe partea cealalta insa, avantajul melodiilor intregi este acela ca nu trebuie neaparat cumparate, asa cum se intampla cu tonurile de apel special create pentru telefoane. Este suficient ca posesorul de mobil sa aiba melodia pe computer, sa o transfere in memoria celularului printr-un cablu de date si sa o seteze ca ton de apel. Sau sa foloseasca tehnologia Bluetooth pentru a face transferul wireless de la un echipament la altul.
-
Pizza cu SMS
Saptamana trecuta, lantul de 6.200 de restaurante Pizza Hut a introdus in Statele Unite o noua modalitate de a comanda pizza de acasa. Cei care vor dori sa foloseasca serviciul va trebui in primul rand sa-si faca un cont pe site in care isi declara numarul de telefon mobil si stabilesc nume pentru meniurile preferate pe care ar dori sa le poata comanda, combinand produsele restaurantului. Apoi lucrurile devin foarte simple – un SMS la numarul 749HUT care sa contina numele meniului si pizza soseste la usa.
Pizza Hut nu face decat sa se conformeze astfel curentului, comenzile prin SMS devenind o practica din ce in ce mai folosita de americani, pe care restaurantele concurente o speculasera deja. Toate marile lanturi de restaurante cu pizza din Statele Unite, precum Domino’s Pizza sau Papa John’s, au deja un istoric profitabil al utilizarii acestui sistem de comenzi. „Am vrut sa asiguram o maxima accesibilitate“, spune Bernard Acoca, director al departamentului de digital marketing la Pizza Hut. „Avem un grup de consumatori care sunt foarte mari utilizatori de noi tehnologii. Isi folosesc telefonul pentru orice… Vrem sa fim acolo unde sunt si clientii“, a continuat reprezentantul american in dialog cu agentia de presa Reuters.
Asteptarile Pizza Hut de la noul sistem sunt mari. Peste cinci ani, jumatate din veniturile generate de comenzile la domiciliu ar trebui sa fie realizate de clienti care comanda prin SMS. La Papa John’s, o retea de 2.700 de restaurante cu pizza, comenzile prin mesaje scrise sunt disponibile din 2001, dar nu a fost organizata vreo campanie speciala de promovare. Chiar si asa, reprezentantii companiei spun ca acum 20% din vanzari sunt realizate prin aceasta modalitate.
„Utilizatorii internetului sunt noua speranta acum, iar mesajele text trimise de tinerii intre 14 si 25 de ani va fi urmatoarea mare descoperire pentru lanturile de restaurante cu livrari la domiciliu“, spune Chris Sternberg, purtator de cuvant la Papa John’s.
In Romania, reteaua de restaurante Pizza Hut a introdus recent conceptul PHD (pizza home delivery), dar in prezent aria de acoperire este limitata la o singura zona din Bucuresti, iar comenzile se pot face exclusiv vorbind cu operatorul la telefon. Unii ar putea prefera asa, pentru ca in Statele Unite o intrebare ramane totusi fara raspuns: in cat timp ajunge pizza?