BusinessMagazin

Tag: servicii

  • Greseala d-lui Murdoch

    Conform canoanelor jurnalistice romanesti, acest text despre new media, continut platit pe internet si viitorul presei tiparite, ar trebui deschis cu un scurt text, de vreo 300 de semne, care sa ii lamureasca pe cititori despre continut, dar care sa ii trezeasca si curiozitatea. Trebuia sa continue cu experienta unei persoane reale si cu opiniile acesteia, apoi sa extrapoleze experienta prezentata si sa o aseze intr-un context, sa analizeze diferentele intre media clasica si cea electronica, sa prezinte cat mai multe opinii ale “jucatorilor” implicati in noul si vechiul jurnalism si, eventual, sa traga si o concluzie.

    Cum trasul concluziilor implica si o doza de gandire, ziaristii lenesi sau grabiti folosesc un artificiu, de genul “ramane de vazut daca bla, bla, bla…” Tot ce am insirat pana aici trebuie sa va fi plictisit ingrozitor daca sunteti un tip atras de rapiditatea si laconismul Twitter. Daca, insa, credeti ca informatia sau mesajul poate veni in mult mai multe moduri decat stilul direct, frust, lipsit de floricele de stil, atunci puteti trece la prezentarea faptelor. Aparentul conflict intre old si new media, adica dintre presa tiparita, platita la chiosc sau abonament si cea electronica – publicatii electronice, agregatori de stiri sau bloguri, nu mai este o stire; dar atunci cand 500 de publicatii americane si europene adera la un proiect al companiei americane Journalism Online, o platforma cu plata care va permite abonatilor sa acceseze continutul site-urilor, avem o noutate suficient de puternica cat sa iste discutii in lumea larga, editoriale, analize si o sumedenie de postari.

    Pentru o presa marcata de reducerea incasarilor din publicitate anuntul celor de la Journalism Online vine in siajul celui facut recent de Rupert Murdoch, CEO al News Corp., privind extinderea sistemului de micro-plati practicat acum de site-ul Wall Street Journal la toate publicatiile din portofoliu, ziare din Marea Britanie, Statele Unite si Australia. O dimensiune a situatiei o ofera valoarea pierderilor inregistate de News Corp. in anul fiscal incheiat in iunie, de 3,4 miliarde de dolari. News Corp., care inseamna printre multe altele canalele TV Fox si Sky, tabloidele Sun si News of the World, Wall Street Journal sau revista Vogue, inregistra la finele anului fiscal 2008 un rezultat net de 5,3 mld. dolari. Demersul celor 500 si al publicatiilor mogulului Murdoch se bazeaza intr-o masura importanta pe experienta Financial Times, care isi taxeaza utilizatorii online din 2002.

    “Eram considerati niste ciudati. Am fost destul de singuri in lumea continuturilor online platite. Dar a devenit destul de clar ca doar veniturile din publicitate nu pot sustine modelul de business online. Jurnalismul de calitate trebuie platit”, spune John Ridding, CEO al Financial Times. Mediafax noteaza ca “ft.com” are 117.000 de abonati la nivel mondial, o audienta nu impresionanta, dar care mentine profitabilitatea platformei, pentru ca pretul abonamentelor este destul de ridicat, intre 300 de dolari si 700 de euro pe an, pentru editia tiparita si acces total online, in functie de regiune. Publicatia intentioneaza sa adopte si un sistem de micro-plati pentru articole, ca o alternativa la abonamente.

    “Tras” spre Romania, asa cum ne invata susinvocatele canoane jurnalistice, subiectul presa online contra cost este valabil, dar, sa fim realisti, numai la nivel teoretic. Aceasta pentru ca nici dimensiunea pietei, nici nivelul de trai si nici interesul sau calitatea publicului nu par a sustine o astfel de initiativa. Pe de alta parte, la mai multe si dureroase rasuciri ale cutitului in rana – este vorba de mentinerea crizei economice, de scaderea in continuare a veniturilor din publicitate si de reducerea vanzarilor pentru editiile tiparite ale publicatiilor, dar si odata cu multiplicarea initiativelor asemanatoare pe plan international demersul s-ar putea concretiza, totusi, si pe piata romaneasca, dispusa in general sa imite modelele straine si mai putin dispusa la initiative originale. Iar cele mai importante sunt nuantele. Continutul. Unii ii spun content. Este greu de creat, daca vrei sa lucrezi cum trebuie, daca iti respecti clientii si daca vrei sa le fie util.

  • Gratis sau cu bani? Mai ganditi-va!

    Se ia o mana de studenti carora li se prezinta doua categorii de bomboane de ciocolata –Hershey’s, probabil cea mai cunoscuta din SUA, la un pret de un cent si trufe Lindt la 15 centi. Trei sferturi din studenti aleg trufele, indiscutabil mai bune la gust. Se reia experimentul cu preturi reduse cu un cent in ambele cazuri, ceea ce face bomboanele Hershey’s gratuite. Dintr-o data, ordinea preferintelor se schimba fundamental si 69% din subiecti prefera Hershey’s.

    Acest experiment, derulat de profesorul Dan Ariely de la MIT, este unul dintre argumentele de baza ale lui Chris Anderson pentru ultima sa carte “Free: The Future of a Radical Price”. Anderson, care este editorul-sef al revistei Wired, ofera si alte exemple in favoarea produselor gratis. Pretul unui tranzistor a ajuns de la zece dolari in 1961 la 0,000015 centi, adica ceea ce Anderson numeste “prea ieftin sa mai fie masurat”. Formatii de muzica celebre precum Radiohead si-au lansat gratuit pe internet unele dintre albume, iar alte nume mai putin cunoscute tinerilor, precum grupul britanic Monty Python au cunoscut o a doua tinerete (si o crestere a vanzarilor de dvd-uri platite) dupa ce au decis sa se foloseasca de un bastion al serviciilor gratis, YouTube, unde si-au pus la dispozitie (tot gratis) intreaga arhiva. Cu alte cuvinte, Anderson trece de la un caz particular, al tehnologiilor digitale si incearca sa extrapoleze la orice altceva.

    Cel mai la indemana exemplu este cel al media, in legatura cu care Anderson spune ca “informatia vrea sa e libera, asa cum apa curge intotdeauna la vale”. Si are dreptate. La fel cum au dreptate (cu anumite limite) si cei peste 90% dintre cei care au votat saptamana trecuta pe site-ul nostru ca nu ar fi acord sa plateasca pentru informatie. Limitele de care vorbesc pleaca de la faptul ca informatia in general trebuie sa e gratis, dar nu orice informatie. Momentul cand si modul cum iti este prezentata aceasta informatie trebuie sa aiba un pret. Gasiti insa un articol pe larg despre aceasta tema in sectiunea de media a revistei din aceasta saptamana, o discutie legata de anuntul mogulului Rupert Murdoch, care va introduce accesul cu plata la toate siteurile sale, dupa modelul wsj.com. Revin insa la ideea de baza, cea a pretului zero. Imi dau seama ca exact in acest moment scriu intr-un editor online gratis – Google Documents -, prin intermediul unei conexiuni la internet Wi-Fi gratis.

    Chiar si asa, nu sunt deloc de acord cand vine vorba de extrapolarea ideei in alte domenii, precum electricitate (costul producerii energiei electrice poate ajunge zero, dar cine plateste investitiile in distributie?) sau industrie farmaceutica (producerea medicamentelor ajunge la un cost neglijabil, dar cine plateste studiile clinice de zeci si sute de milioane de euro?). Este, dupa cum spune un alt scriitor la moda – Malcom Gladwell, intr-un review al cartii lui Anderson, una dintre greselile pe care le fac in general utopistii in general – ei cred ca prin schimbarea mecanismului se schimba intregul sistem. Iar semnele de intrebare pot merge mai departe; si adeptii teoriilor conspiratiei sunt sigur ca ma vor sustine. Google imi ofera gratuit un motor de cautare, e-mail, imi permite sa editez documente online si o groaza de alte servicii fara a-mi cere bani. In schimb, reclamele sale contextualizate inseamna ca este citit ecare mail sau document al meu fara sa ma intrebe.

    M-am referit la Google, pentru ca este, probabil, cel mai bun exponent al oportunitatii de afaceri reprezentata de produsele oferite gratis, care odata lansate pe piata atrag o cerere importanta si le permit companiilor sa faca o gramada de bani “pe langa” aceste produse oferite gratis. Observati ca nu am pomenit nimic de ideea de gratis ca artifi ciu (mincinos) de marketing, cum este cazul celor care ofera internet nelimitat* (asteriscul inseamna ca “nelimitatul” este totusi limitat la un consum “rezonabil” de X gigabiti pe luna). Imi vine insa in minte un alt exemplu, ca tot este sezonul concediilor – serviciile all-inclusive. Este, daca vreti, cea mai buna dovada a pericolului reprezentat de faptul ca ideea de produse gratis (in fine, platite in avans, dar percepute ca produse gratis pana la urma) se transforma intr-un consum excesiv. Oare nu tocmai ieftinirea generalizata (reala sau doar perceputa) a produselor a determinat cele mai mari probleme ale zilelor noastre – smogul, incalzirea globala sau obezitatea?

  • Stoicoviciu, PricewaterhouseCoopers: Multi jucatori vor disparea de pe piata

    Acesta a mai precizat ca Romania a primit cu perplexitate criza, fiind din nou surpinsa nepregatita de conjunctura internationala. Stoicoviciu spune ca romanii au abilitatea de a se adapta la orice schimbare, dar nu o fructifica la maximum.

    "Un al doilea element e diversitatea. Ar fi gresit sa ne uitam la criza ca un tot unitar. Sunt sectoare care sunt foarte afectate si altele care nu au o evolutie ciclica si au fost afectate mai putin. Exista servicii care au o cerere mai redusa si altele care au cerere mai mare. Cei care vor trece peste criza vor fi cei care se vor adapta cel mai repede la conditiile existente din piata si vor tine cont si de elementul diversitate.”

    Aflati mai multe despre problemele cu care se va confrunta Romania in perioada urmatoare aici.

     

  • Preturile cresc, desi se cumpara din ce in ce mai putin. Campioana scumpirii e benzina

    Desi romanii cheltuiesc din ce în ce mai putini bani, fie pentru ca au salarii mai mici, fie pentru ca incearca sa economisească din putinul pe care il au, preturile continua sa creasca.

     

    In iunie inflatia a crescut cu 0,2% fata de luna precedenta, in principal din cauza scumpirii marfurilor nealimentare si a serviciilor, conform datelor Institutului National de Statistica (INS). Singurele produse care s-au ieftinit au fost cele alimentare.

     

    Rata anuala a inflatiei a scazut de la 5,95% la 5,86%.

     

    Aflati mai multe pe www.gandul.info.
     

  • Romprest Service, in scadere

    Romprest Service, unul din cei mai importanti jucatori de pe piata de servicii integrate, se asteapta la o scadere a cifrei de afaceri, de la 386 milioane RON in 2008, la aproximativ 320 milioane RON in 2009, in contextul aparitiei crizei la nivel mondial.

    Profitul net pentru anul 2008 a fost de 16 milioane RON, iar pentru anul 2009 se doreste un profit de aproximativ 4,1% din cifra de afaceri, adica aproximativ 13 milioane RON.

    Vicepresedintele companiei, Florin Bolchis spune ca pentru anul 2009 Romprest Service se axeaza pe trei activitati de baza salubritate, servicii integrate de tip facility management si spatii verzi. Un alt domeniu de activitate al companiei, divizia de drumuri, a fost externalizata la sfarsitul anului 2008, numindu-se in prezent Tehcon Edilitare.

    Principala activitate de salubrizare a companiei este in Sectorul 1 Bucuresti, unde s-au investit 30 milioane de euro, dintre care 16 milioane pentru utilaje si 2,5 milioane de euro pentru pubele si containere.

    Din cei 6000 de angajati ai firmei, 1600 sunt doar in sectorul 1.
    Principala problema ramane, potrivit lui Florin Bolchis, depozitarea ilegala a deseurilor pe anumite terenuri.
     

  • Premiera in imobiliare: Colliers a scazut in 2008

    Colliers International a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 17,65 milioane de euro (65 milioane de lei), in scadere de la 21,7 mil. euro in 2007. Initial, reprezentantii companiei au declarat la inceputul anului trecut ca tintesc o crestere de pana la aproximativ 29 mil. euro.

     

    "In ciuda unui an foarte greu si a dificultatilor de finantare care au afectat piata imobiliara, ma bucur ca am reusit sa incheiem anul cu rezultate foarte bune si mai mult de jumatate dintre departamente au simtit o crestere. Criza financiara globala a afectat in primul rand pietele de vanzari – rezidential, terenuri si investitii – care in 2008 au avut scaderi substantiale, in timp ce pietele de inchirieri, unde companiile gandesc strategic si pe termen lung au avut in continuare o tendinta ascendenta", a declarat Bogdan Georgescu, managing partner in cadrul Colliers International.

     

    Ponderea cea mai mare din venituri a detinut-o divizia de inchirieri spatii de birouri, care si-a consolidat pozitia de lider de piata si in 2008, atingand o cota de piata de 50% la nivelul capitalei. Cea mai mare crestere a fost inregistrata in divizia de evaluari, care a consemnat venituri cu 50% mai mari decat in 2007, urmata indeaproape de departamentul de inchirieri centre comerciale, care si-a crescut incasarile cu 31% fata de anul precedent.

     

    Cea mai mare crestere a fost inregistrata in divizia de evaluari, care a consemnat venituri cu 50% mai mari decat in 2007, urmata indeaproape de departamentul de inchirieri centre comerciale, care si-a crescut incasarile cu 31% fata de anul precedent. Cresteri semnificative au inregistrat si diviziile de inchirieri spatii industriale, consultanta si cea de inchirieri spatii de birouri.

     

    "Cred ca solutia iesirii din criza nu consta doar in reducerea costurilor, ci mai ales in intelegerea fenomenelor si oportunitatilor reale din economie. De aceea, in 2009 vom continua sa investim in educatie si dezvoltarea profesionala a tuturor oamenilor din cadrul firmei, astfel incat sa reusim sa ne consolidam pozitia de lider al pietei de consultanta imobiliara din Romania", a mai declarat Bogdan Georgescu.

     

    Colliers International este cea mai mare companie de profil de pe plan local, dupa rezultatele financiare din 2007, fiind urmata de CB Richard Ellis Eurisko, care a incheiat acelasi an cu o cifra de afaceri de 14,3 milioane de euro. Podiumul a fost completat de catre Cushman & Wakefield Activ Consulting, care a inregistrat in 2007 o cifra de afaceri de 4,5 milioane de euro.
     

  • Sfaturi la vreme de criza

     

    Doua scenarii se profileaza pentru piata de consultanta in acest an. Unul ar presupune trunchieri de bugete si o franare brusca a afacerilor, mai ales acolo unde ele au incetinit deja serios, cum se intampla in zona imobiliara. Celalalt ar putea conduce la o continuare a cresterii afacerilor gratie nevoii stringente de consultanta, in aceasta perioada, a managerilor din varii sectoare, pusi in fata unor decizii importante.
     
    Cel mai probabil va continua linia de crestere din anii precedenti in ciuda crizei, apreciaza Nicolae Iordache Iordache, managing partner al propriei firme de consultanta, ce-i poarta numele, si fost country manager al Richter Gedeon, subsidiara locala a producatorului ungar de medicamente Gedeon Richter. Iordache admite totusi ca reactia managerilor va fi foarte lenta si pe alocuri paradoxala, pentru ca nu avem in memoria noastra recenta experienta unei astfel de crize: “Ma astept ca destui manageri sa vada consultanta ca pe o cheltuiala de lux si sa o trateze ca atare”.Prin urmare, pariul este daca managerii romani vor mai apela la consultanta si in situatii dificile, asa cum au facut-o cat timp economia “a duduit”. Teoretic, daca in vremuri de crestere a economiei, consultanta “a fost si va fi o arma taioasa”, la vreme de criza ar trebui sa fie “bandajul managerilor”, spune Mihai Ghyka, fost manager general al InBev, cel care a cochetat cu ideea unui start-up in coaching alaturi de fostul sau coleg Liviu Irimia (demisionat din pozitia de director de marketing al InBev dupa trei luni de la plecarea lui Ghyka). “De regula, conducatorii multinationalelor beneficiaza oricum de corporate, in schimb managerii societatilor autohtone se regasesc singuri in mijlocul furtunii, cu decizii greu de luat, deci apelul la consultanti vine intr-un mod firesc, ca o necesitate de validare a propriilor idei”, spune Ghyka, care crede ca serviciile de consultanta, indiferent de aria de expertiza, vor avea cautare si in acest an.
     
    Proiectul de start-up al lui Ghyka si Irimia nu s-a concretizat si se afla momentan in asteptare, iar de curand Liviu Irimia a acceptat fotoliul de director general al producatorului de ape minerale Lipomin. “Faptul ca piata de consultanta ar fi prea aglomerata nu a reprezentat decat un motiv minor pentru amanarea proiectului. Ea nu va creste si nici nu cred ca va scadea in 2009, dar in perioada asta e intelept sa lasam sa mai treaca un timp; nu am renuntat de tot la idee”, spune Irimia.
     
    Un proiect care, in schimb, s-a concretizat a fost lansarea, la finele lui 2008, a NNDKP Consultanta Fiscala, companie afiliata NNDKP, liderul pietei de avocatura (dupa cifra de afaceri). “Eu si Alina (Alina Timofti, fosta colega din Ernst & Young, actualmente partener in noua companie – n.red.) suntem in acest business de peste zece ani si am vazut si vremuri bune, in ultimii ani, si mai putin bune, in 2000-2002. Din pacate, acum sesizam semnale ce ne amintesc de inceputurile anilor 2000”, spune Marius Ionescu, partener al NNDKP Consultanta Fiscala. “Anul 2009 va oferi insa posibilitatea cimentarii relatiei consultant-client. Diferenta o va face consultantul care cunoaste foarte bine businessul clientului si va reusi sa fie langa client, oferindu-i ajutor in vremuri mai putin bune.”
     
    Dupa Alina Timofti, daca e sa vorbim de o schimbare in consultanta in 2009, aceasta il va viza pe consultantul insusi, care nu trebuie sa mai astepte sa fie intrebat, ci va trebui sa vina chiar el cu solutii catre clienti. “Aici va sta succesul unei firme de consultanta, iar aceasta inseamna oameni valorosi, pentru ca vorbim despre un business ce nu poate creste fara atragerea unor resurse umane de calitate.” Urmand logica ei, putem anticipa ca anul acesta va fi unul al investitiilor in specialisti. “In mod normal, acum ar trebui investit foarte mult in resurse umane”, confirma Nicolae Iordache Iordache.
     
    De unde au venit, respectiv vor veni acesti specialisti? In ultimii ani, o serie de middle si top manageri locali au preferat sa-si parasesca pozitiile din marile corporatii, fie pentru fotolii in companii mai mici, mai dinamice, fie de cele mai multe ori pentru a deveni consultanti – financiari, fiscali sau de business. I-au atras deopotriva o mai mare independenta, mai mult dinamism in luarea deciziilor si, fireste, trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor. Puse cap la cap, argumentele acestea s-au tradus in cifre: sute de firme de consultanta (numita aici generic, in toate ariile sale de expertiza) au invadat piata, dintre care foarte multe au sau au avut pana anul trecut afaceri infloritoare. Asa a procedat si Cosmin Alexandru, fost director al GfK Romania, actualmente managing partner al Brandivia si partener in proiectul educational Erudio, care crede ca managerii intrati in consultanta in 2008 sunt cei pentru care munca intr-o corporatie a generat acumulari profesionale care, la un moment dat, au fost plafonate de posibilitatile de cariera in mediul corporatist.
     
    “Sunt oameni care simt ca au de oferit mai mult”, spune el: “Aceasta tendinta a fost incurajata si de faptul ca in 2007 si prima parte a lui 2008 au venit si s-au dezvoltat in Romania foarte multe companii, in varii domenii, care aveau nevoie de o expertiza pe care nu o puteau acoperi doar cu propriii angajati, data fiind penuria de forta de munca bine calificata si cu experienta relevanta.”
     
    Echipa de taxe de la NNDKP Consultanta Fiscala s-a format tot din oameni plecati de la o multinationala: din zece membri ai echipei, cinci au venit de la Ernst & Young: un executive director, un senior manager, doi manageri si un senior consultant. Activitatea este condusa de un consiliu al celor trei parteneri: Marius Ionescu, Alina Timofti si Ana-Maria Miron, cea care conducea si inainte practica de taxe a NNDKP. De ce ar pleca insa cineva de la o companie de talia Ernst & Young? Un motiv pentru care munca in Big Four nu mai este atat de atractiva este ca in urma reglementarilor din ultimii ani, companiile de audit nu mai pot presta si alte tipuri de servicii pentru clientii lor. Un altul e pur si simplu cel al veniturilor: spre exemplu, echipa transferata de la E&Y, fiind experimentata, superviza venituri cu mult mai mari decat cele luate in discutie acum de noua companie, insa toti membrii ei castiga mai bine aici.

  • YM, Skype, Alonia

    “L-am testat si parerea mea este ca merge bine. Ce ma incanta foarte tare este ca pot suna de pe calculator in retele fixe la tarife bune. Cunoasteti alte aplicatii de genul acesta care sa practice preturi mai mici pentru Romania?”, comenta la inceputul saptamanii trecute marius_i pe paginile unui cunoscut blog romanesc, dupa lansarea serviciului de mesagerie online si telefonie prin internet Alonia. “Mie nu-mi place. Mai au mult de lucrat la el daca vor sa fie macar o alternativa la Yahoo! Messenger”, suna un alt comentariu, scris de aLiN, legat de acelasi subiect.
     
    Desi parerile privind aparitia unui serviciu romanesc de genul Yahoo! Messenger sau Skype raman impartite, cert este ca aproape 20.000 de persoane au incercat Alonia in primele cateva zile de la lansare, pentru a-si putea face o impresie. “Reactia oamenilor a fost ca un tsunami, iar impactul lansarii a fost incredibil, judecand dupa numarul de utilizatori care au descarcat pana acum aplicatia, in conditiile in care asteptarile noastre sunt de 30.000 pentru primul an”, spune Roxana Patrascu, directorul de dezvoltare al Media Sat, compania care a dezvoltat Alonia. Media Sat, detinuta in proportie de 50% de grupul MediaPro (din care face parte si Publimedia, editorul BUSINESS Magazin) si de compania Computerland, este unul din cei mai mari operatori privati pentru servicii de comunicatii prin satelit, furnizand servicii de broadcasting prin satelit, internet, telefonie alternativa, call center si retele de calculatoare.
     
    Dezvoltarea aplicatiei (numele ii vine de la combinatia AloRomania) a inceput acum mai bine de un an, cu o echipa formata din 10 specialisti si o investitie totala de 400.000 de euro, dupa cum spune Liviu Gheorghe, directorul general al Media Sat. Rezultatul este un serviciu care poate fi folosit pentru comunicarea pe internet, utilizatorii putand comunica prin Alonia atat cu cei ce folosesc orice alt sistem de mesagerie instant (Yahoo! Messenger, Google Talk, MSN si AIM), cat si prin sistemul de telefonie prin internet, similar cu cel al popularului serviciu Skype. Concret, utilizatorii pot cumpara credit si pot folosi Alonia pe post de telefon, mai ales ca li se aloca si un numar de telefon in reteaua Media Sat, pentru a putea fi apelati pe computer din retelele de telefonie fixa sau mobila. Apelurile catre alti utilizatori Alonia sunt gratuite, insa exista si posibilitatea apelurilor in retele de telecomunicatii, pentru 1,5 eurocenti pe minut in retelele fixe nationale, intre 5,9 si 7,3 eurocenti pe minut in retelele de telefonie mobila din Romania si 2 eurocenti pe minut in anumite retele fixe internationale, precum cele din Spania, Italia, Franta, SUA sau Canada. Tarifele sunt mai mici decat cele din oferta unora dintre operatorii din Romania.
     
    “Romanii aveau nevoie de un asemenea serviciu, mai ales ca tarifele aferente Skype sau Yahoo! sunt mari”, apreciaza directorul de dezvoltare al Media Sat. Skype, spre exemplu, taxeaza consumatorii romani care vor sa apeleze un numar de telefon mobil din Romania cu 23,6 eurocenti pe minut, in timp ce un apel in retelele fixe este de aproximativ 10 eurocenti pe minut. Prin Yahoo! Messenger, tarifele sunt de 21,3, respectiv 7,8 eurocenti pe minut. Creditul care poate fi achizitionat online, plata facandu-se cu un card bancar, sau prin SMS pentru clientii Orange, este deocamdata singura sursa de venit pentru proprietarii Alonia. “Si in aceasta privinta ne-au fost depasite deja asteptarile. Ne gandeam pentru inceput la venituri de 40.000 de euro in primul an, dar am ajuns in numai trei zile la 1.400 de euro, ceea ce inseamna ca va trebui sa ne revizuim obiectivul”, spune Roxana Patrascu. In ce priveste modelul de business bazat pe publicitate, dezvoltatorii Alonia sustin ca pentru inceput acesta nu face parte din planuri. Primii pasi ar fi ca serviciul de comunicare online sa ajunga la o baza sustenabila de utilizatori, care sa aduca in mod constant venituri din telecomunicatii, poate chiar mai mari decat cele din segmentul telefoniei traditionale, atunci cand va ajunge la maturitate.
     
    “Planurile noastre imediate sunt sa dezvoltam Alonia ca serviciu integrat si sa adaugam functionalitati noi pe baza cerintelor consumatorilor”, precizeaza Liviu Gheorghe. Deocamdata, integrarea pare sa fie cuvantul cel mai important: faptul ca pe langa serviciul de mesagerie online ofera si unul de telefonie prin internet ar trebui sa permita Alonia sa se diferentieze in raport cu alte asemenea servicii, precum LuxMail sau WebContact.

  • Licitatie prin SMS

     

    Oliver Kullus (27 de ani), pro­prie­tarul companiei estone Finiton, a lansat la inceputul lunii octombrie site-ul smslicitatie.ro. Ideea sa se bazeaza pe un model deja popular inclusiv in Romania, cel al licitatiilor online, prin care consumatorii au posibilitatea sa liciteze in timp real pentru diferite echipamente electronice, diferenta fiind ca plasarea unei oferte se face prin intermediul unui mesaj trimis de pe telefonul mobil. In cadrul site-ului se desfasoara simultan intre doua si sapte licitatii, pentru fiecare dintre ele fiind mentionat pretul din magazine al produsului si pretul curent prin licitatie, care creste cu 6 bani la fiecare SMS nou trimis de consumatori, la un tarif de aproape 4,3 lei pe mesaj.
     
    “Unele produse au fost pana acum destul de profitabile, dar multe licitatii merg deocamdata destul de prost si ne aduc pierderi”, spune Alexandru Gnatiuc, reprezentantul site-ului pe piata romaneasca, explicand ca daca in momentul in care un utilizator face o oferta pentru un produs si nimeni nu mai liciteaza peste acea oferta in timpul alocat licitatiei, produsul poate fi vandut la un pret destul de mic. Spre exemplu, una dintre licitatiile incheiate pe 18 noiembrie, avand drept obiect un notebook Dell care costa in magazine 2.400 de lei, s-a incheiat la un pret de 5,1 lei. Pana in acest moment, cel mai scump produs scos la licitatie pe smslicitatie.ro a fost un televizor cu plasma in valoare de 6.000 lei, iar cel mai ieftin a fost un joc pentru calculator care a costat 100 lei, spune Gnatiuc, fara a da detalii despre sumele la care au fost finalizate respectivele licitatii. Acest serviciu, in care s-au investit initial 20.000 de euro, nu aduce profit momentan, potrivit spuselor lui Gnatiuc. “Suntem constienti ca primele trei-patru luni sunt mai dificile, dar speram ca dupa prima jumatate de an de la lansare, numarul utilizatorilor inregistrati sa depaseasca 20.000”, estimeaza Alexandru Gnatiuc. La ora actuala, numarul total de vizitatori este de circa 400 pe zi.  

     

  • Nokia si amprentarea clientilor

     

    Dincolo de usile din sticla ale ale centrului de design al Nokia din cartierul londonez Soho se afla unele dintre cele mai bine pazite secrete ale producatorului de telefoane mobile: modelele ce urmeaza sa fie lansate peste cel putin sase luni.
     
    Nu multi au ocazia sa treaca pragul cladirii, iar cei care totusi o fac sunt supusi unor reguli stricte, fiind obligati sa lase la intrare celularele cu camera foto, stick-urile de memorie si orice alte dispozitive care ar putea fi folosite pentru a fura detalii despre telefoanele aflate in pregatire in laboratoarele Nokia.
     
    Desi eficiente in general, aceste masuri de precautie nu i-au fost deloc de folos companiei la sfarsitul lunii trecute, cand au aparut primele zvonuri cu privire la lansarea si caracteristicile unui telefon mobil Nokia cu ecran tactil, concurent cu popularul iPhone de la Apple.
     
    Planurile companiei de a relua ceea ce in 2003 a fost doar o incercare (atunci a lansat un telefon cu touchscreen la care a renuntat dupa o scurta perioada) erau stiute din declaratiile anterioare ale lui Devinder Kishore, directorul de marketing al diviziei din India a Nokia. Insa detalii precum momentul lansarii noului telefon, caracteristicile lui si tehnologiile cu care va fi dotat au ramas necunoscute. Zvonurile au fost confirmate cateva zile mai tarziu, cand Nokia a prezentat in cadrul unui eveniment media din Londra modelul 5800 Xpress Music, cunoscut anterior in randul amatorilor de speculatii din industrie drept Tube.
     
    Pentru designerii si inginerii companiei, modelul 5800 a insemnat adaptarea pentru touchscreen a telefonului dotat cu sistem de operare Symbian S60, ecran de 3,2 inci, camera foto de 3,2 megapixeli, GPS si conectivitate la internet wireless.
     
    “Nokia a fost sub o presiune foarte mare sa lanseze un mobil bun cu ecran tactil, mai ales ca oamenii au asteptat mai bine de un an o replica a iPhone din partea producatorului finlandez”, observa Carolina Milanes, analist in cadrul companiei de cercetare a pietei Gartner. Pentru Nokia, intrarea pe piata telefoanelor cu touchscreen era intr-adevar de asteptat, avand in vedere ca majoritatea competitorilor sai au deja in portofoliu un astfel de echipament, cum ar fi LG Prada si Viewty, gama Touch a producatorului taiwanez HTC si modelul lansat recent Samsung Omnia, sau pregatesc lansarea pentru urmatoarea perioada – Sony Ericsson Xperia, Motorola Blaze sau un model BlackBerry cu ecran tactil.
     
    “Aceste noi lansari vin insa cu intarziere pe o piata a echipamentelor mobile cu ecran tactil care a prins contur in ultimul an, fiind deja cucerita in mare parte de companiile ce au intuit aceasta tendinta si s-au adaptat rapid cererii”, a spus Tomasz Lesniak, directorul regional pe Europa Centrala si de Est al HTC, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin.
     
    “Sa fii prezent pe piata telefoanelor mobile cu touchscreen nu mai este un simplu moft, ci o necesitate”, adauga managerul responsabil de activitatile HTC in cinci tari din regiune – Polonia, Romania, Ungaria, Cehia si Slovacia. Lesniak se bazeaza in principal pe interesul din ce in ce mai pronuntat al consumatorilor cu venituri medii si peste medie si al clientilor corporatisti pentru asemenea echipamente.
     
    Estimarile companiei de cercetare IMS Research vorbesc de posibilitatea ca pana in 2012, numarul telefoanelor mobile cu ecran tactil vandute la nivel mondial sa ajunga la 230 de milioane, in conditiile in care anul trecut vanzarile nu au depasit 30 de milioane de bucati.
     
    Cum tehnologia in sine deja nu mai reprezinta un element de diferentiere, producatorii sunt obligati sa puna accentul fie pe functionalitati specifice, fie pe pret. Cartea pe care mizeaza Nokia este pretul; in timp ce toate aceste celulare sunt pozitionate in gama high-end, strategia Nokia este mai degraba plasarea telefonului 5800 in gama medie de pret, urmarind astfel sa castige o categorie diferita de consumatori decat cei vanati de competitorii sai. “Perspectiva de cerere din pietele emergente, cum ar fi India, spre exemplu, este interesanta pentru telefoanele touchscreen mai ieftine”, considera Hannu Rauhala, analist in cadrul Pohjola Bank.