BusinessMagazin

Tag: copii

  • Povestea lui Hans Wilsdorf, fondatorul Rolex

    La 12 ani a rămas orfan, iar unchii materni au devenit tutorii celor trei fraţi. Ei au decis că ar fi mai bine să lichideze afacerea de producţie a berii prosperă a familiei, care aparţinuse iniţial bunicului şi ulterior tatălui său. I-au înscris pe copii la o şcoală cu internat cu reputaţie bună, unde, potrivit autobiografiei lui Wilsdorf, ”a primit educaţia necesară pentru a-şi croi singur drumul în lume„.

    În pofida faptului că mama lui Hans Wilsdorf era descendentă a renumitei familii de berari Maisel, el nu era interesat de această industrie. A manifestat în schimb un interes crescut pentru matematică şi limbi străine, iar aceste înclinaţii l-au determinat să îşi dorească o carieră prin care să călătorească mult. S-a angajat mai întâi ca ucenic în cadrul unui comerciant de perle din Geneva, ce avea o echipă de vânzări răspândită în toată lumea.

    În 1900, s-a mutat în oraşul elveţian La Chaux-de-Fonds, unde a început să lucreze ca traducător în limba engleză şi funcţionar pentru Cuno Karten, care la vremea respectivă era un concern important concentrat pe exporturi de ceasuri de buzunar şi unde a dezvoltat o dorinţă de a crea ceasul perfect. Trei ani mai târziu s-a mutat în Londra, unde s-a angajat la un producător de ceasuri. Wilsdorf scrie în autobiografia lui că l-a uimit să găsească la angajatorii lui competenţe comerciale foarte dezvoltate, dar şi o lipsă mare de cunoştinţe de specialitate în domeniul orologeriei. A fost motivat astfel ca în 1905, la 24 de ani, să pună bazele propriei afaceri.

    A creat firma Wilsdorf & Davis, cu sediul central în Londra, cooptându-l şi pe Alfred Davis, fratele soţiei sale, în aceasta. Au început să importe ceasuri şi au făcut un parteneriat cu producătorul de ceasuri de mână Herman Aegler. În 1908, Wilsdorf a înregistrat numele Rolex ca marcă înregistrată a Wilsdorf & Davis Ltd., alegând acest nume fiindcă era uşor de pronunţat în orice limbă. În 1914, când Wilsdorf avea 33 de ani, Primul Război Mondial a izbucnit, cetăţenii englezi au dezvoltat o ură faţă de germani, iar taxele au crescut, motiv pentru care a mutat sediul central al companiei în Geneva.

    În 1915, a schimbat oficial şi numele companiei ca răspuns la conflictul dintre englezi şi germani, iar patru ani mai târziu a mutat compania cu totul în Geneva. Popularitatea ceasurilor Rolex a crescut datorită piloţilor Forţelor Aeriene Regale care le cumpărau până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. În momentul când au fost capturaţi şi duşi în taberele de prizonieri, ceasurile lor au fost confiscate. Când a auzit de acest lucru, Wilsdorf s-a oferit să înlocuiască toate ceasurile confiscate şi să nu ceară plata lor până la încheierea războiului. În 1946, Wilsdorf a fondat şi Tudor, o subsidiară a Rolex ce comercializează ceasuri mai ieftine.

    Preţurile ceasurilor Rolex variază în funcţie de model şi de materialele folosite; ele sunt între 650 şi 75.000 de dolari, iar, pentru ceasurile Tudor, între 250 şi 9.000 de dolari, potrivit cărţii ”Ceasuri de mână vintage„ a autorului Reyne Haines. După moartea soţiei sale, în 1944, Wilsdorf a pus bazele Fundaţiei Hans Wilsdorf, căreia i-a donat toate acţiunile sale din Rolex, astfel încât o parte din profitul companiei să fie mereu direcţionat către fapte caritabile.

  • Povestea lui Hans Wilsdorf, fondatorul Rolex

    La 12 ani a rămas orfan, iar unchii materni au devenit tutorii celor trei fraţi. Ei au decis că ar fi mai bine să lichideze afacerea de producţie a berii prosperă a familiei, care aparţinuse iniţial bunicului şi ulterior tatălui său. I-au înscris pe copii la o şcoală cu internat cu reputaţie bună, unde, potrivit autobiografiei lui Wilsdorf, ”a primit educaţia necesară pentru a-şi croi singur drumul în lume„.

    În pofida faptului că mama lui Hans Wilsdorf era descendentă a renumitei familii de berari Maisel, el nu era interesat de această industrie. A manifestat în schimb un interes crescut pentru matematică şi limbi străine, iar aceste înclinaţii l-au determinat să îşi dorească o carieră prin care să călătorească mult. S-a angajat mai întâi ca ucenic în cadrul unui comerciant de perle din Geneva, ce avea o echipă de vânzări răspândită în toată lumea.

    În 1900, s-a mutat în oraşul elveţian La Chaux-de-Fonds, unde a început să lucreze ca traducător în limba engleză şi funcţionar pentru Cuno Karten, care la vremea respectivă era un concern important concentrat pe exporturi de ceasuri de buzunar şi unde a dezvoltat o dorinţă de a crea ceasul perfect. Trei ani mai târziu s-a mutat în Londra, unde s-a angajat la un producător de ceasuri. Wilsdorf scrie în autobiografia lui că l-a uimit să găsească la angajatorii lui competenţe comerciale foarte dezvoltate, dar şi o lipsă mare de cunoştinţe de specialitate în domeniul orologeriei. A fost motivat astfel ca în 1905, la 24 de ani, să pună bazele propriei afaceri.

    A creat firma Wilsdorf & Davis, cu sediul central în Londra, cooptându-l şi pe Alfred Davis, fratele soţiei sale, în aceasta. Au început să importe ceasuri şi au făcut un parteneriat cu producătorul de ceasuri de mână Herman Aegler. În 1908, Wilsdorf a înregistrat numele Rolex ca marcă înregistrată a Wilsdorf & Davis Ltd., alegând acest nume fiindcă era uşor de pronunţat în orice limbă. În 1914, când Wilsdorf avea 33 de ani, Primul Război Mondial a izbucnit, cetăţenii englezi au dezvoltat o ură faţă de germani, iar taxele au crescut, motiv pentru care a mutat sediul central al companiei în Geneva.

    În 1915, a schimbat oficial şi numele companiei ca răspuns la conflictul dintre englezi şi germani, iar patru ani mai târziu a mutat compania cu totul în Geneva. Popularitatea ceasurilor Rolex a crescut datorită piloţilor Forţelor Aeriene Regale care le cumpărau până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. În momentul când au fost capturaţi şi duşi în taberele de prizonieri, ceasurile lor au fost confiscate. Când a auzit de acest lucru, Wilsdorf s-a oferit să înlocuiască toate ceasurile confiscate şi să nu ceară plata lor până la încheierea războiului. În 1946, Wilsdorf a fondat şi Tudor, o subsidiară a Rolex ce comercializează ceasuri mai ieftine.

    Preţurile ceasurilor Rolex variază în funcţie de model şi de materialele folosite; ele sunt între 650 şi 75.000 de dolari, iar, pentru ceasurile Tudor, între 250 şi 9.000 de dolari, potrivit cărţii ”Ceasuri de mână vintage„ a autorului Reyne Haines. După moartea soţiei sale, în 1944, Wilsdorf a pus bazele Fundaţiei Hans Wilsdorf, căreia i-a donat toate acţiunile sale din Rolex, astfel încât o parte din profitul companiei să fie mereu direcţionat către fapte caritabile.

  • Deputaţii au aprobat amendamentul PNL de dublare a alocaţiei pentru copii; Votul final, la ora 15.00

    Deputatul PNL Cristina Pocora a solicitat, în plen, la dezbaterea Ordonanţei de urgenţă la 65/2014, introducerea unui amendament de dublare a alocaţiei pentru copii.

    Acest amendament a fost respins, marţi, în Comisia de muncă, reprezentanţii PSD arătând că Ministerul Muncii va veni cu o propunere de majorare a alocaţiei pentru copii.

    Secretarul de stat în Ministerul Muncii Codrin Scutaru a spus, în plen, că au fost mărite alocaţiile la mai multe categorii şi atunci când Guvernul va găsi sursa de finanţare pentru a mări alocaţia pentru toţii copiii o va face.

    În urma votului în plen, acest amendament a trecut, însă, cu 98 de voturi “pentru” şi 77 de voturi “împotrivă”.

    Imediat după vot, liderul deputaţilor PSD, Marian Neacşu, a solicitat o pauză de consultări.

    După pauza de consultări, Neacşu a cerut, în plen, verificarea prezenţei deputaţilor, prin apel nominal, arătând că a constatat “cu neplăcută surprindere” că o bună parte dintre deputaţi a ales să nu fie în sală.

    Proiectul de aprobare a ordonanţei, care cuprinde mai multe prevederi, urmează să fie supusă votului final la ora 15.00.

  • Cum a ajuns Kris Jenner de la casnică la conducerea “mega-imperiului” Kardashian

    La începutul acestui an, Kris Jenner semnat un contract în valoare de 100 de milioane de dolari pentru a realiza încă patru sezoane ale reality-show-urilor despre familia Kardashian. Familie care a clădit un imperiu de sute de milioane de dolari, iar secretul stă în abilităţile de marketing ale lui Jenner, mama fetelor Kardashian.

    Kourtney (35 de ani), Kim (34 de ani), Khloe (30 de ani), Kendall (19 ani) şi Kylie (17 ani), cele cinci surori Kardashian, câştigau în anul 2011 peste 65 de milioane de dolari din emisiuni de televiziune precum Keeping Up With the Kardashians, din diverse contracte de marketing încheiate de Kris Jenner cu companii interesate să se promoveze prin intermediul vedetelor sau din produse semnate sub numele familiei, cum este parfumul unisex lansat de Khloe şi sotul ei Lamar Odom.

    Kris Jenner (59 de ani), mama a şase copii, este aproape în totalitate responsabilă pentru afacerea de familie. “Mi-ar plăcea ca emisiunea Keeping Up With the Kardashians să ajungă la sezonul 26. Cine ar fi crezut atunci că afacerea va fi atât de profitabilă? Ar fi trebuit să am mai mulţi copii care să contribuie la încasările familiei”, spune Jenner. Şi nu este singura emisiune în care familia este în rolul principal, fetele fiind implicate şi separat în diferite proiecte, precum Kourtney and Kim Take New York sau Kourtney and Khloe Take Miami, în care sunt prezentate detalii intime din viaţa celor trei surori.

    La rotunjirea veniturilor contribuie şi apariţiile în reclame ale fetelor. Spre exemplu, Kim a fost imaginea încălţărilor Skechers într-o reclamă pentru Super Bowl, care a costat compania trei milioane de dolari pentru 30 de secunde de emisie. În vârstă de 34 de ani, Kim este de departe cea mai cunoscută dintre surori, onorariul ei putând ajunge chiar şi la 250.000 de dolari doar ca să participe la un anumit eveniment, în timp ce publicarea unui singur mesaj pe Twitter, unde este citită de zeci de milioane de fani, ajunge la 25.000 de dolari. Khloe si Kourtney au onorarii mai mici, de aproximativ 20.000 de dolari, în timp ce tatăl lor vitreg, Bruce Jenner, încasează 10.000 de dolari pentru prezenţă.

    Povestea familiei Kardashian şi a succesului fulminant de care se bucură astăzi a început cu un clip video pornografic ce îi prezenta pe Kim şi un fost prieten, rapperul Ray J, pe care Kris Jenner l-a vândut distribuitorului Vivid Entertainment. În februarie 2007, fiica ei i-a povestit despre înregistrare şi, cum Jenner încerca încă de atunci să facă viaţa familiei ei subiectul unui reality show, decizia de a vinde conţinutul a fost destul de rapidă. “Iniţial mi-am zis că nu vom mai avea nicio şansă să ajungem vedetele unui reality show”, spune Jenner, care este de altfel şi managerul familiei Kardashian, având un comision de 10% din încasările familiei.

    Totul risca să se transforme într-un scandal de proporţii din care familia ar fi ieşit cu siguranţă cu imaginea şifonată, dar Jenner, care susţine că n-a vazut niciodată conţinutul înregistrării, a angajat un expert în comunicare, în încercarea de a îndulci situaţia. “Rolul meu era să transform acum cele 15 minute de faimă ale fiicei mele în 30”, mai spune managerul familiei Kadashian. Într-un final, înregistrarea a fost cumpărată de Vivid Entertainment pentru 5 milioane de dolari şi a devenit în scurtă vreme cel mai bine vândut DVD al anului.

    Surorile Kardashian, care au lansat şi o autobiografie numită Kardashian Konfidential, au apărut de atunci în nenumărate reclame pentru orice fel de produse, de la încălţari, la hârtie igienică sau pastile pentru slăbit. În plan este şi lansarea unui magazin cu produse imprimate cu imagini cu celebrităţi în cadrul hotelului Mirage din Las Vegas. Fratele lor Robert (27 de ani) a rămas însă mai în umbră în lumea showbiz-ului.

    “Mama a fost dintotdeauna genul de persoană care încearcă să transforme apa în vin”, spune Khloe. Probabil tocmai această reţetă a făcut dintr-o familie relativ necunoscută până în 2007 un subiect al mai multor emisiuni de televiziune, care atrage milioane de telespectatori.

  • Care sunt serviciile gratuite de care putem beneficia la dentist

    Atât pacienţii asiguraţi cât şi cei neasiguraţi pot beneficia, începând cu 1 aprilie, de o serie de servicii gratuite, incluse în pachetele medicale pentru 2015. Persoanele care nu sunt asigurate pot beneficia de o serie de servicii de medicină dentară de urgenţă: pansament calamnt şi drenaj endodontic; tratamentul paradontitelor apicale cu anestezie; tratamentul afecţiunilor paradontiului cu anestezie, chiuretaj alveolar şi tratamentul henoragiei (în situaţia în care se efectuează în aceeaşi şedinţă în care a fost extras dintele respectiv, nu este decontat de casa de asigurări de sănătate); decapuşonarea la copii; reducerea luxaţiei articulaţiei temporo-mandibulare; reparaţie/rebazare proteză (se acordă o dată pe an); reparaţie aparat ortodontic (se acordă numai de medicii de specialitate în ortodontie şi ortopedie dento-facială).

    Conform prevederilor legale, serviciile din pachetul minimal pot fi făcute de orice medic dentist, cu excepţia celui care presupune reparaţia aparatului ortodontic, iar dentiştii se ocupă numai de pansamentul calmant/drenajul endodontic.

    Cei neasiguraţi trebuie să suporte integral costurile pentru investigaţiile paraclinice recomandate (radiogrfii şi tratament prescris).

    Pachetul de bază pentru asiguraţi include: o consultaţie la un interval de 12 luni; tratamentul cariei; tratamentul afecţiunilor pulpare cu anestezie; pansament calmant/drenaj endodontic; tratamentul gangrenei pulpare; tratamentul paradontitelor apicale, prin incizie, cu anestezie; tratamentul afecţiunilor parodontiului cu anestezie;    extracţia dinţilor temporari cu anestezie; extracţia dinţilor permanenţi cu anestezie;    chiuretaj alveolar şi tratamentul hemoragiei; decapuşonarea la copii; reducerea luxaţiei articulaţiei temporo-mandibulare; proteza acrilică mobilizabilă pe arcadă (se acordă o dată la cinci ani); reparaţie/rebazare proteză (se acordă o dată pe an); element acrilic;    element metalo-acrilic; reconstituire coroana radiculara; decondiţionarea tulburărilor funcţionale prin aparate ortodontice, inclusiv tratamentul angrenajului invers prin inel/gutiere, bărbiţă şi capelină (se acordă numai de medicii de specialitate în ortodonţie şi ortopedie dento-facială); tratamentul angrenajului invers; aparate şi dispozitive utilizate în tratamentul malformaţiilor congenitale; şlefuirea în scop ortodontic/dinte; reparaţia aparatului ortodontic (se acordă numai de medicii de specialitate în ortodontie şi ortopedie dento-facială); mentinatoare de spaţiu mobile; sigilare/dinte (o procedură decontată la doi ani). Serviciile de medicină dentară pentru persoanele asigurate pot fi făcute de oricare medic dentist, mai putin decondiţionarea tulburărilor funcţionale prin aparate ortodontice, inclusiv tratamentul angrenajului invers; aparate şi dispozitive utilizate în tratamentul malformaţiilor congenitale; reparaţie aparat ortodontic.

    O serie de servicii din listă sunt decontate 100% pentru copii şi beneficiarii legilor speciale şi doar 60% pentru persoanele de peste 18 ani.

  • Aceste două fotografii extraordinare arată reacţia unui copil în urma unui atac terorist. “A fost prima dată când am văzut cum zâmbetul inocent al unui copil se poate transforma în groază şi lacrimi”

    Fotograful Bassam Khablieh a fost recent în capitala Siriei, Damasc, pentru a realiza un fotoreportaj despre operaţiunile de salvare ce au loc. Atunci când a ajuns, atmosfera din jurul convoiului era una veselă, iar copiii se adunaseră în jurul lui zâmbind.

    A fost nevoie de o secundă pentru ca toate aceste lucruri să se schimbe, relatează Business Insider. A bombă a aterizat la câţiva zeci de metri de convoi iar scena s-a transformat într-una de groază. Khablieh a realizat două fotografii ale unei fetiţe: prima înainte de bombă, iar cea de-a doua în secundele care au urmat exploziei.

    “A fost prima dată când am văzut cum zâmbetul inocent al unui copil se poate transforma în groază şi lacrimi”, povesteşte fotograful. “Cei mici se uitau la mine veseli, pregătindu-se pentru poze. Apoi i-am văzut alergând disperaţi, încercând să se îndepărteze”.

  • Ţara cu cei mai fericiţi copii şi cei mai trişti adulţi – GALERIE FOTO

    Copiii din România, cel puţin cei din grupa de vârstă 10 – 12 ani, sunt cei mai mulţumiţi din lume de viaţa lor, relevă un studiu despre viaţa şi satisfacţiile copiilor, realizat pentru Jacobs Foundation, la care au participat 53.000 de copii din 15 ţări ale lumii.

    Optimismul specific copiilor este prezent în rezultatele studiului – cei din Norvegia sunt doar cu foarte puţin mai mulţumiţi de calitatea vieţii lor decât cei din Etiopia, deşi norvegienii au acces la haine de calitate, computere, internet, cărţi, televizor, player mp3 sau maşină, în timp ce copiilor din Etiopia le lipsesc cea mai mare parte din respectivele bunuri.

    Oricum, este de remarcat lipsa de corelaţie între numărul bunurilor deţinute sau la care au acces şi gradul de satisfacţie, cel puţin la acest nivel al vârstei. Copiii din România sunt pe primele două locuri, de regula pe primul loc, la mai toate chestionarele – de la viitorul ţării la casa în care locuiesc, de la oamenii cu care vin în contact la viaţa de familie şi de la bunurile pe care le deţin la calitatea prietenilor.

    Paradoxal este că tinerii români sunt cei mai fericiţi, în timp ce adulţii se situează pe locul 12 din 15 la acelaşi grad de satisfacţie. Oricum, chiar şi realizatorii studiului spun că gradul de fericire al copiilor români este un mister; Janathan Bradshaw de la Universitatea York spune că în grupa de vârstă 13 – 15 ani copiii din România nu mai au o viziune la fel de optimistă şi crede că pe măsură ce se maturizează gradul de satisfacţie scade.

    La celălalt capăt al firului se află copiii din Coreea de Sud, care, în ciuda faptului că au acces la cea mai mare parte a bunurilor materiale, sunt mai nefericiţi decât adulţii. Totul face parte dintr-un scenariu în care nivelul general de satisfacţie al copiilor din ţările dezvoltate este relativ mai scăzut decât cel din ţările mai sărace; la fel este şi nivelul de încredere în forţele proprii.

  • Copilul tău este implicat în activităţi artistice? Eşti în pericol să fii amendat! Vezi de ce

    Nota de informare trebuie însoţită de copia certificatului de naştere al copilului, copiile asctelor de identitate ale părinţilor, copia actului de identitate a însoţitorului, certificat medical care să ateste dacă minorul este apt pentru activitatea respectivă, aviz psihologic care să arate dacă particularităţile psihice ale copilului îl recomandă pentru activitatea respectivă şi dacă a fost informat şi este de acord să participe, avizul medicului sportiv, pentru copiii care participă la activităţi sportive de preformanţă şi adeverinţă din partea unităţii de învăţământ, dacă activitatea se desfăşoară în perioada programului şcolar. În zece zile lucrătoare de la începerea activităţii părinţii trebuie să transmită serviciului de asistenţă socială şi o copie certificată conform cu originalul a contractului încheiat cu organizatorul.  Amenzile sunt între 1000 şi 5000 de lei.

    Ativităţile pot fi de actor, figurant, cântăreţ, muzician, dansator, acrobat la varii instituţii: teatre, operă, balet, circ, concursuri de dans, de muzică sau aprice alte activităţi pe scenă, în filme artistice, înregistrări de emisiuni pentru radio şi televiziune, cu sau fără scopuri publicitare, sedinţe foto, prezentări de modă sau sport de performanţă.

    Copiii cu vârsta sub 5 ani pot desfăşura activităţi doar între 9.00 şi 17.00, cei între 5 şi 12 ani între 8.00 şi 20.00, iar minorii de peste 12 ani între 7.00 şi 22.00. Durata activităţii trebuie să fie de cel mult o oră pe săptămână în cazul copiilor sub un an, două ore pe zi pentru 1 – 5 ani, patru ore pe zi pentru 5 – 12 ani şi şase ore pe zi peste 12 ani. Hotararea stabileşte şi alte limite de timp.
    Copilul trebuie însoţit de un adult pe toată durata activităţilor. Lipsa unui însoţitor sau dacă respectivul nu-şi îndeplineşte atribuţiile se amendează cu 5000 – 8000 de lei.

  • Carrefour România deschide mâine al 10-lea hipermarket din Bucureşti şi al 28-lea din ţară

    Hipermarketul Carrefour Mega Mall este situat în Bulevardul Pierre de Coubertin nr. 3-5, are circa 50.000 de produse în gamă, a creat 336 de locuri de muncă şi laboratoare de măcelărie, gastronomie, brutărie şi cofertărie. Magazinul are o suprafaţă de 8.000 metri pătraţi şi dispune de 3000 de locuri de parcare.

    Carrefour Mega Mall beneficiază de aparatură ce reduce consumul de energie electrică şi a emisiilor de dioxid de carbon: iluminarea prin LED-uri reduce consumul de energie electrică cu 35%, sistemele de refrigerare reduc emisiile de dioxid de carbon cu peste 900 tone pe an, iar căldura generată de sistemul de refrigerare este redirecţionată către spaţiile de depozitare anexe magazinului, eliminând nevoia folosirii unor alte surse de energie.

    Grupul Carrefour deţine în România 176 de magazine dintre care 28 hipermarketuri ‘Carrefour’, 94 supermarketuri ‘Market’, 44 magazine de proximitate ‘Express’, 9 magazine de proximitate ‘Contact’ şi un magazin de comerţ online.

     

  • AP: DGASPC ar trebui să instituie plasamentul în regim de urgenţă pentru copiii aflaţi în pericol

    Avocatul Poporului (AP) a întocmit Raportul special privind problemele identificate în legislaţia specifică plasamentului în regim de urgenţă al minorilor în cazul abuzului, neglijării, exploatării şi a oricărei forme de violenţă.

    Documentul, publicat pe site-ul instituţiei, arată faptul că, potrivit direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC), un copil aflat în pericol trebuie să rămână în acelaşi mediu până la emiterea unei ordonanţe preşedinţiale.

    Potrivit aceleiaşi surse, emiterea ordonanţei preşedinţiale cu celeritate nu este posibilă din cauza volumului mare de dosare de pe rolul instanţelor judecătoreşti, procedura de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale fiind, din păcate, o procedură de durată, adică o lună – două, faţă de termenul legal de 48 de ore.

    În acest context, unele direcţii au apreciat, la solicitarea instituţiei Avocatul Poporului, că este imperios necesară modificarea legislaţiei în sensul de a se institui obligaţia organelor poliţieneşti să însoţească şi să sprijine lucrătorii sociali în executarea dispoziţiei de plasament de urgenţă, iar atribuţiile/responsabilităţile acestora să fie precizate în textul legii.

    De asemenea, unele direcţii au solicitat ca punerea în aplicare a unei dispoziţii privind plasamentul în regim de urgenţă să urmeze, atunci când există opoziţie din partea adulţilor, condiţiile Codului de procedură penală, prin intervenţia procurorului şi a poliţiei, şi nu prin executor judecătoresc.

    Totodată, s-a solicitat să se aibă în vedere şi posibilitatea de a se reglementa părăsirea mediului familial de către agresor, şi nu de victime (minori, mamă) aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri.

    “Considerăm că nu este oportun şi firesc ca victimele să fie nevoite să-şi caute un spaţiu de locuit, în timp ce agresorul (presupus sau cert), rămâne în locuinţa comună. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu a propus, de lege ferenda, ca în cazul unor situaţii în care au fost identificaţi indici reali de abuz, violenţă domestică, până la finalizarea cercetărilor privind stabilirea vinovăţiei persoanei care manifestă un astfel de comportament, aceasta să fie obligată să părăsească locuinţa comună.”, se arată în raportul citat.

    Iniţiatorii docuemntului subliniază că imposibilitatea punerii în aplicare imediată a Dispoziţiei privind plasamentul în regim de urgenţă poate avea efecte extrem de grave în ceea ce priveşte integritatea fizică şi emoţională a copilului.

    Astfel, dacă măsura plasamentului în regim de urgenţă nu poate fi luată imediat, apar mai multe probleme, frecvent întâlnite în cursul instrumentării acestor cazuri.

    Practic, există riscul ca starea minorului victimă a violenţei să se agraveze considerabil în timpul cât este întârziată pronunţarea şi emiterea efectivă a ordonanţei preşedinţiale, iar în unele situaţii de abuz deosebit de grav se poate evidenţia riscul de deces, mai ales dacă este vorba despre un copil de vârstă foarte mică).

    Avocatul Poporului notează şi riscul ca părinţii/părintele abuzator să părăsească domiciliul/reşedinţa obişnuită împreună cu copilul victimă a violenţei.

    “Pe lângă întârzierile ce intervin în pronunţarea hotărârii judecătoreşti şi emiterea actului doveditor corespunzător, acest risc este amplificat şi de modul în care hotărârea este comunicată, respectiv urmând aceeaşi procedură ca şi în cazul acţiunilor obişnuite (întrucât ordonanţa preşedinţială nu este dată în aceeaşi zi, conform art. 64 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 (…)”, se arată în raport.

    Iniţiatorii documentului mai precizează că lipsa unor proceduri specifice acestui tip de acţiuni la instanţele de judecată generează întârzieri suplimentare nejustificate în aplicarea ordonanţelor preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă, iar intervalul de timp de la sesizarea instanţei cu emiterea ordonanţei preşedinţiale şi până la punerea ei în executare în condiţiile Codului de procedură civilă este mult prea lung.

    “În aceste intervale de timp, copilul poate fi suspus abuzului, violenţei, viaţa fiindu-i pusă în pericol grav, în anumite cazuri, reprezentanţii direcţiilor neputând înlătura situaţia de risc prin luarea copilului din mediul respectiv. Astfel, chiar şi în cazul în care există o bună colaborare cu instanţa de judecată, este necesară o anumită perioadă de timp pentru a urma procedurile impuse de Codul de procedură civilă în vederea punerii în executare a ordonanţei preşedinţiale de plasament în regim de urgenţă prin intermediul unui executor judecătoresc, fapt care determină riscuri suplimentare pentru copil”, se arată în raport.

    Avocatul Poporului consideră că în cazul copiilor ar putea fi aplicată regula care funcţionează deja în cazul persoanelor cu probleme de sănătate mintală.

    Astfel, în caz de urgenţă, medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse şi după aprecierea oportunităţii internării nevoluntare, dispune internarea nevoluntară a pacientului şi informează despre aceasta, de îndată, persoana respectivă, reprezentantul legal sau convenţional ori, după caz, autoritatea tutelară. Judecarea se face în regim de urgenţă, în camera de consiliu, iar instanţa hotărăşte, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare.

    “O astfel de procedură aplicată în cazul copiilor aflaţi în pericol iminent, în situaţii de abuz deosebit de grav, când integritatea fizică şi viaţa le sunt puse n pericol, ar reduce cu mult timpul de intervenţie pentru luarea măsurii de protecţie atât de necesară. O reglementare similară ar da posibilitatea reprezentanţilor DGASPC de a proceda la efectuarea de urgenţă a verificărilor şi luarea deciziilor care se impun cu privire la situaţia copilului aflat în pericol. Totodată, instanţa este cea care, în final, decide confirmarea sau încetarea măsurii dispuse, astfel că dispoziţia directorului DGASPC este supusă controlului judecătoresc. Printr-o astfel de reglementare ar putea să se procedeze la scoaterea imediată a minorului din mediul în care viaţa sa, integritatea fizică îi sunt puse în pericol”, menţionază specialiştii.

    Astfel, AP propune identificarea unei soluţii legislative care să se aplice strict în cazuri grave, în situaţii de abuz deosebit de grav, când minorul este în pericol iminent, când integritatea fizică şi viaţa îi sunt puse în pericol, prin introducerea unei proceduri speciale şi de urgenţă, alta decât emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, care să permită reprezentanţilor direcţiilor efectuarea de urgenţă a verificărilor şi luarea deciziilor care se impun referitor la situaţia copilului, cu asigurarea sprijinului efectiv şi prompt al organelor de poliţie.

    “Dacă dispoziţia directorului DGASPC ar avea forţă executorie, ar permite scoaterea minorilor din mediul în care viaţa lor este pusă în pericol, până la soluţionarea cauzei de către instanţa judecătorească, instanţă care poate verifica legalitatea măsurii adoptate şi poate dispune menţinerea acestei dispoziţii sau revocarea măsurii dispuse prin dispoziţia directorului DGASPC”, se arată în raportul citat.