BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Ponta: Posibila mare investiţie germană în România va fi greenfield. Se ocupă Dan Şova

     Solicitat să detalieze anunţul său că o mare firmă germană va face investiţii foarte mari în România, Ponta a menţionat: “Nu, am anunţat că e posibil, dar nu vreau să mai comentez acest subeict pentru că atunci când se ia decizia v-o anunţăm”.

    Întrebat dacă va fi o investiţie de la zero, Ponta a precizat: “Da, este o investiţie Greenfield”.

    El a mai spus, răspunzând unei alte întrebări, că de această investiţie se ocupă ministrul Dan Şova.

    “În aceste trei luni şi eu personal, şi ministrul Şova, şi alţi miniştri de resort au avut discuţii cu investitori importanţi şi că aceste decizii nu se iau de pe o zi pe alta, dar în acest an vom avea investiţii străine importante”, a spus Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Biserica Ortodoxă din Cipru va încerca să convingă antreprenorii ruşi să nu plece din ţară

     Chrysostomos va organiza joi o cină cu şefii companiilor importante prezente în Cipru, pentru a discuta cu aceştia să nu-şi mute banii în altă parte, astfel încât situaţia Ciprului să nu se deterioreze şi mai mult, relatează cotidianului elen Kathimerini.

    Arhiepiscopul intenţionează să le amintească ruşilor că au avut mult timp de câştigat de pe urma dobânzilor şi prezenţei în Cipru, în timp ce în alte ţări ar fi primit o dobândă apropiată de zero.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bernie Ecclestone, povestea din spatele unei “mite” de 44 mil. de dolari

    Bancherul Gribkowsky a primit anul trecut o sentinţă de opt ani şi jumătate cu executare într-o închisoare din Munchen pentru că a primit de la Bernie Ecclestone suma de 44 de milioane de dolari, scrie The Telegraph. Instanţa a decis că neamţul a primit banii sub formă de mită pentru a orchestra vânzarea Formula 1 către actualul proprietar, firma de private equity CVC, în 2006. Şeful Formula 1 nu a primit nicio acuzaţie şi a negat cu vehemenţă că fabuloasa sumă a fost în realitate o mită. Ba mai mult, a povestit că a fost ameninţat şi şantajat de bancherul Gerhard Gribkowsky cu divulgarea unor informaţii sensibile cu privire la taxele pe care ar fi trebuit să le plătească celor de la HM Revenue & Customs.

    Până acum, Bernie Ecclestone n-a povestit niciodată despre presupusul şantaj prin care neamţul l-a folosit pentru a obţine cei 44 de milioane de dolari. Omul de afaceri dezvăluie acum că ameninţările au avut în final legătură cu Paul Ricard, circuitul de curse de Formula 1 din apropierea Marsiliei unde a avut loc Grand Prix-ul frances în anii ’70 şi ’80.

    În 1999, circuitul a fost cumpărat de Excelis, o companie din Franţa care avea în acţionariat fondul offshore Bambino al familiei Ecclestone. Atunci a avut loc renovarea circuitului la care au lucrat peste 1.200 de oameni şi care a înghiţit cu siguranţă o investiţie semnificativă. Lucrările au fost coordonate de Philippe Gurdjan, preşedintele Excelis, împreună cu Bernie Ecclestone care povesteşte acum că tocmai de la acest fapt au pornit ameninţările bancherului german.

    “I-am ajutat atunci pe cei care deţineau circuitul Paul Ricard şi le-am spus până şi ce spital ar trebui să construiască acolo sau ce fel de spaţii pentru maşini ar trebui făcute. Gribkowsky m-a acuzat că eu am condus Bambino iar acesta e doar un exemplu”, povesteşte Ecclestone.

    Fondul de investiţii Bambino a fost pornit în decembrie 1997 la Liechtenstein de către Slavica, fosta soţie a lui Bernie Ecclestone şi unul dintre beneficiarii fondului, alături de cele două fiice ale sale – Petra şi Tamara Ecclestone. Investiţiile principale ale fondului erau cele in FOCA Administration, care deţinea drepturile pentru Formula 1 şi care, în trecut, fusese în totalitate în proprietatea lui Ecclestone.

    Omul de afaceri mărturiseşte că a fost sfătuit să transfere partea lui de acţiuni pe numele fostei soţii, Slavica, evitând astfel plata unor taxe suplimentare. Practic, Slavica Ecclestone ar fi plătit în eventualitatea decesului fostului soţ taxe pe moştenirea primită, în ciuda faptului că de obicei soţii sunt scutiţi de asemenea traxe, scrie The Telegraph.

    Această mişcare a venit în contextul în care omul de afaceri acum în vârstă de 82 de ani suferea de probleme cardiace încă de la sfârşitul anilor ’90, ceea ce a dus la o operaţie de triplu bypass în 1999. Aceste circumstanţe au fost tocmai cele care au dus la înfiinţarea Bambino pe care, ca rezident britanic plătitor de taxe, Ecclestone nu avea voie să-l deţină şi controleze, întrucât fondul ar fi devenit astfel o formă de evaziune fiscală. Explicaţia o dă o clauză a legii taxelor pe venit din 1988 şi modificată în 2007, care spune că dacă un rezident britanic transferă bunuri şi bani unui ne-rezident (cum era cazul Slavicăi), rezidentul nu are dreptul să se folosească de obiectul tranzacţiei, altfel acesta ar fi fost considerat proprietatea lui şi taxat în conformitate, scrie The Telegraph.

    Astfel, ajutorul oferit de Ecclestone cu privire la circuitul de curse din Franţa a venit din afară, fără implicarea directă a acestuia. “Cum s-a întâmplat în cazul majorităţii circuitelor din lume, mi-au cerut ajutorul şi pentru acest circuit”, spune omul de afaceri.

    În declaraţiile din timpul porcesului cu bancherul neamţ, Ecclestone a declarat că, deşi acuzaţiile şi ameninţările lui Gribkowsky erau lipsite de substanţă, el s-a temit că HMRC ar putea lua în serios spusele lui, fapt care ar fi dus la taxarea neîndreptâţită cu “sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de lire sterline pe care nu le datoram”, susţine Bernie Ecclestone.

    Mai mult, o asemenea situaţie “ar fi adus asupra mea povara de a demonstra autorităţilor că nu datoram acele taxe, motiv pentru care am fost de acord cu pretenţiile lui”. Omul de afaceri spune că Gribkowsky îşi merită sentinţa. Bernie Ecclestone este în continuare cercetat de procurorii din Munchen şi de HMRC, deşi aceştia din urmă nu îl suspectează de evaziune fiscală, ci doar vor să verifice că taxele plătite sunt suficiente.

  • Somnul raţiunii naşte monştri

    Inainte de orice, puţină istorie neştiută. Să spunem că la un moment dat apare, de niciunde, ideea unei crize nemaipomenite. Savanţi, apoi politicieni, scriitori sau personalităţi publice o îmbrăţişează imediat, relatările media abundă, ajunge în manualele şcolilor şi în universităţi. Nu este vorba de vreo teorie a crizelor economice, nici de încăl-zirea globală, nici măcar de contraterorism; ce povestesc s-a întâmplat cu multe zeci de ani în urmă.

    Teoria în cauză a fost susţinută de preşedinţii americani Woodrow Wilson şi Theodore Roosevelt, dar şi de premierul britanic Winston Churchill, de scriitorul HG Wells, de George Bernard Shaw, dramaturgul, de economistul John Maynard Keynes sau de laureatul premiului Nobel Linus Pauling. Au fost construite institute de cercetare, universităţile occidentale s-au implicat, au fost emise legi speciale legate de această criză, iar prestigioase asociaţii medicale s-au pronunţat asupra sa. Totul a durat câteva zeci bune de ani.

    Trebuie să fie o chestie a naibii de importantă, veţi spune, de ce nu am auzit aşa ceva?
    Pentru că nu se vorbeşte. Este vorba despre eugenie, teoria creată de un savant pe nume Galton care credea că fondul genetic uman se deteriorează, iar rasa umană va degenera din cauză că persoanele superioare nu se înmulţeau la fel de repede cum o făceau cei de rang inferior – emigranţi, evrei, degeneraţii, cei cu mintea slabă. Lumea vorbea de „un val de imbecili în continuă creştere„ care polua partea bună a umanităţii sau de „un balast de deşeuri umane„ – scriitoarea Margaret Sanger, de „roiuri needucate de cetăţeni inferiori„ – HG Wells. 29 de state americane au emis legi care permiteau sterilizarea, iar California s-a situat pe un loc fruntaş în această activitate.

    Pe urmă au mai apărut nişte inşi, de cealaltă parte a oceanului, care au preluat ideile şi le-au dus la un nou nivel. Inşii în cauză se numeau Hitler, Goebbels sau Himmler şi au început prin gazarea persoanelor internate în spitalele psihiatrice. Ulterior, în război, au apărut sistemul de lagăre de exterminare, cunoscute, nu insist.

    După şase ani de război toată lumea s-a lepădat de eugenie, văzând grozăviile care s-au comis. Biografii au pasat discret perioada, istoricii au acoperit-o, scriitorii şi dramaturgii au schimbat macazul, iar politicienii nici usturoi n-au mâncat.

    Dar milioane de oameni au murit şi alte milioane nu şi-au câştigat dreptul de a exista. Pentru că au fost socotiţi de rang inferior. În actuala criză economică am văzut apărând, din nou, acest tip de discurs – grecii cei leneşi, românii cei hoţi, proştii de pe internet, mai nou ciprioţii cei oricum or fi ei, dedaţi ruşilor sau incorecţi, şi mi se pare un mare pericol. Noua politică totalitară europeană, ascunsă sub o mască de democraţie calpă, cultivă o egalitate raportată la mărimea bugetului şi a contribuţiilor, la gradul de sprinteneală a hormonilor şi la, eufemistic vorbind, amplitudinea răcnetelor scoase.

    Taxarea economisirii (n-or fi în băncile acelea cipriote numai banii mafiei ruseşti şi, chiar dacă ar fi aşa, sunt alte instituţii şi alte legi care se ocupă de acest tip de ilegalităţi), alianţe împotriva naturii, exhibări de putere inadmisibile, separări pe tipuri de cetăţeni europeni – cei muncitori şi cei leneşi, cei vrednici şi cei nevrednici, din nord şi din sud, impuneri absurde şi replici imbecile.

    Cea mai bună ilustraţie pentru acest text mi s-a părut a fi Goya, cu o gravură – „Somnul raţiunii naşte monştri„. Goya, bătrânul genial, surd şi nebun, care a intuit mai bine decât cei întregi la minte, cu ochi şi cu urechi. Un soi de degenerat.
     

  • Nou-veniţii în lumea mobilă

    In urmă cu zece ani habar n-aveam ce sistem de operare rulează telefonul mobil pe care-l purtam în buzunar. {i, pentru funcţiile limitate pe care le oferea, nici nu prea conta. Lucrurile s-au schimbat odată cu impunerea telefoanelor inteligente, pentru că “inteligenţa” lor constă tocmai în software, iar piesa fundamentală aici este sistemul de operare.

    La momentul actual, două sunt platformele mobile relevante. Din punct de vedere al răspândirii, Android (conceput de Google) conduce, însă privind dinspre veniturile generate, se pare că iOS de la Apple este în frunte.

    Cel puţin teoretic, Android este open source, aşa că oricine îl poate prelua pentru a-şi echipa echipamentele mobile, iar mari fabricanţi precum Samsung sau LG au contribuit semnificativ la popularizarea platformei. În schimb, iOS este un sistem “foarte proprietar”, în sensul că nu rulează decât pe aparate de la Apple. Urmăritorii sunt Windows Phone de la Microsoft şi BlackBerry de la firma cu acelaşi nume (fostă RIM). Ambele sunt proprietare, însă Microsoft îşi licenţiază sistemul, în vreme ce BlackBerry procedează precum Apple.

    Întrebarea la care se trudesc să răspundă o mulţime de analişti cot la cot cu specialişti în marketing este dacă mai sunt şanse ca alte platforme să-şi găsească loc pe această piaţă deja aglomerată. Lista noilor apariţii în domeniu cuprinde Canonical, Mozilla, Jolla şi, oarecum surprinzător, Samsung.

    Canonical este compania care susţine Ubuntu – poate cea mai populară distribuţie Linux la ora actuală. Intenţiile firmei de a ataca şi zona mobilă nu sunt noi, iar una dintre variantele prezentate anul trecut viza conlucrarea dintre Ubuntu şi Android (ambele au la bază un nucleu Linux, deci Ubuntu ar putea să folosească nucleul din Android). Se pare că acum lucrurile sunt coapte pentru un sistem complet şi independent, iar primele telefoane sunt anunţate pentru luna octombrie, deşi Canonical nu a furnizat informaţii despre acordurile cu fabricanţii şi operatorii telecom. Punctul forte la Ubuntu este interfaţa Unity, care a fost concepută pentru a putea rula pe orice dispozitiv (inclusiv televizoare), oferind astfel o imagine unitară.

    Mozilla a prezentat de curând Firefox OS şi, spre deosebire de Canonical, a comunicat şi înţelegerile cu fabricanţii (LG, Huawei, ZTE, Alcatel) şi o serie de 18 operatori din lumea întreagă. Firefox OS se diferenţiază de competitori prin faptul că este un sistem bazat pe HTML5, aşa că este “la fel de liber ca şi web-ul”. Printre punctele forte ale sistemului de la Mozilla se numără notorietatea brandului Firefox, calităţile browserului şi faptul că este bazat pe standarde deschise. De fapt, Firefox OS funcţionează ca o aplicaţie web, iar dezvoltarea de noi aplicaţii implică tehnici larg răspândite: HTML5, Javascript şi CSS.

    Finlandezii de la Jolla au reuşit să salveze ce era de salvat din sistemul MeeGo, pe care Nokia l-a abandonat laolaltă cu Symbian, şi au realizat Sailfish OS – despre care am mai scris. Deşi Jolla are de gând să producă telefoane sub brand propriu, iar primele modele sunt prevăzute pentru jumătatea anului acesta, intenţia finlandezilor este să licenţieze sistemul de bază (Mer, tot ce e sub interfaţă) către terţi producători, care pot să-şi folosească propria interfaţă. De curând, Jolla a lansat un SDK (Software Development Kit), astfel încât programatorii pot crea aplicaţii sau pot porta cu uşurinţă aplicaţii de pe alte platforme. Punctul forte la Sailfish este, totuşi, interfaţa. Inovativă, dar proprietară.

    Deşi este cel mai mare fabricant de telefoane Android, Samsung lucrează în continuare la Tizen, care este tot un urmaş al lui MeeGo. De fapt, Samsung înlocuieşte Nokia în parteneriatul cu Intel şi Linux Foundation. Punctul forte: banii.

    Mulţi comentatori se arată sceptici în privinţa şanselor nou-veniţilor, în principal datorită reticenţei mediului corporatist: politica BYOD (Bring Your Own Device) ar fi dată peste cap dacă diversitatea creşte. Dar există şi optimiştii, care constată că în zona mobilă ciclurile sunt de cinci ani, iar iPhone şi Android au împlinit vârsta şi cineva le va lua locul. Pe cine pariaţi?

  • Parlamentarul cu ceas de 650.000 de dolari

    Ceasul este ornat cu diamante şi a fost produs într-o serie limitată, de numai 30 de exemplare. Casa Ulysse Nardin a fost fondată în 1846. De remarcat că firma nu recomandă cumpărarea ceasurilor sale de pe interent, ci numai prin dealeri autorizaţi. Aşa că întrebarea  vine firesc: “o fi adevărat?”.

  • Constantin: Vom face o evaluare a pierderilor fermierilor afectaţi de problema aflatoxinei

     “Au fost probleme cauzate în ultimul timp cu referire la aflatoxina identificată în lapte. Sunt anumite pierderi pentru anumiţi fermieri în această perioadă şi vom face o evaluare a pierderilor. Vom avea discuţii şi cu procesatorii, pentru a nu se pune presiune pe producători. Ce e important pentru crescătorii de animale care aveau contracte cu procesatorii este că aceste contracte au fost respectate, procesatorii au cumpărat în continuare laptele de la producători, chiar dacă au constituit stocuri suplimentare.

    Crescătorii de animale care au contracte cu procesatorii au livrat şi nu au înregistrat pierderi în această criză. Pierderi s-au înregistrat la fermierii care au vândut laptele direct prin dozatoare, iar acolo trebuie să ne asigurăm că vând fermieri, nu intermediari care văd o afacere din asta”, a declarat Daniel Constantin, vineri, într-o conferinţă de presă la Cluj.

    Potrivit acestuia, crescătorii de bovine au solicitat majorarea ajutorului de stat pe cap de animal de la 500 de lei la 600 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Securitatea informatică lipseşte aproape complet din agenda executivilor din România

    Odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei şi creşterea riscurilor şi ameninţărilor cibernetice, securitatea informaţiilor trebuie sa fie abordată prin strategii pe termen lung şi să fie coordonată de echipe specializate şi bine pregătite. Acest lucru implică bugete dedicate şi o selecţie atentă a ofiţerilor responsabili cu securitatea informaţiei, ei având rolul dificil de a ţine ameninţările cibernetice la distanţă.

    “În ultimii ani, importanţa poziţiei de specialist de securitate în contextul business-ului a crescut şi în România; companii care până acum câţiva ani nu aveau asemenea poziţii deschise sau manifestau un interes limitat faţă de acest subiect devin tot mai conştiente de nevoia de a acoperi această arie de importanţă strategică”, spune Bogdan Petre, manager al diviziei Enterprise Risk Services (ERS) din cadrul Deloitte România. “Din experienţă putem spune că firmele mari (adesea, multinaţionale) sunt mult mai deschise către aceste aspecte, în parte pentru că existenţa acestei funcţii se impune prin politica grupului”, a adăugat acesta. Deşi, în general, ofiţerul pentru securitatea informaţiei a ieşit din biroul său şi a devenit mai influent, abordarea companiilor în acest domeniu nu se ridică încă la nivelul riscurilor şi ameninţărilor existente şi, în plus, bugetele alocate securităţii sunt limitate. în general, nici echipele IT, nici organizaţiile în sine nu sunt perfect conştiente de numărul şi gravitatea incidentelor înregistrate, ele neputând astfel justifica investiţiile sau creşterea bugetelor pentru managementul securităţii informaţiei.

    “Complexitatea problemelor de securitate sporeşte, astfel încât până şi metodele tradiţionale considerate în trecut ca fiind cele mai sigure sunt puse acum sub semnul întrebării”, potrivit lui Cătălin Ţigănilă, senior manager ERS, care aduce în discuţie un studiu recent lansat de Deloitte, conform căruia atât analiştii, cât şi directorii din companii mari din domeniile tehnologie, media şi telecomunicaţii consideră că peste 90% dintre parolele create de utilizator – chiar şi cele considerate ca fiind foarte bune – sunt vulnerabile atacurilor de tip hacking şi pot fi sparte în câteva secunde sau minute. Devin necesare elemente suplimentare de identificare, cum ar fi dispozitivele digitale de autentificare prin generare de coduri ( ex. “token”,  “digi pass”, etc.), solicitarea de parole adiţionale trimise prin SMS pe telefonul utilizatorului, utilizarea de amprente sau alte elemente de biometrie sau smart card-uri.

    Divizia Serviciilor de Risc din cadrul Deloitte (Enterprise Risk Services) oferă clienţilor servicii de management al riscurilor şi îi ajută să înţeleagă riscurile specifice fiecărui domeniu, să determine nivelele acceptabile de expunere, să implementeze sisteme de control şi monitorizare permanentă. Echipa din România, cu peste 20 de consultanţi, furnizează servicii de atestare şi certificare a sistemelor IT, evaluarea controalelor generale IT, risc şi conformitate contractuală, managementul riscului sistemelor IT, servicii de consultanţă şi audit pentru sistemele de management al securităţii informaţiilor (SMSI), evaluarea vulnerabilităţilor tehnice şi teste de penetrare şi inginerie socială. Clienţii diviziei numără companii de top din industrii importante, precum şi entităţi din administraţia publică.

    Potrivit celui mai recent studiu lansat de Deloitte Touche Tohmatsu Limited (DTTL) – TMT Global Security Study, directorii celor mai mari companii de profil din lume au trecut de la etapa de conformitate cu reglementările şi legislaţia în vigoare la cea a implementării unei strategii şi a unui plan de securitate în 2013 ca principala măsură de îmbunătăţire a securităţii informaţiilor. Tot mai multe organizaţii înţeleg că securitatea informaţiei reprezintă un aspect fundamental în afaceri, iar atenţia lor se îndreaptă nu doar spre conceptul de securitate, ci şi spre robusteţea şi stabilitatea în mediul virtual (cyber resilience).

    Rezultatele studiului derulat în cadrul a 121 de companii din 37 de ţări printre care şi România indică o atitudine foarte optimistă în ceea ce priveşte protecţia faţă de ameninţările externe – 88% dintre directorii intervievaţi considerând că firmele lor nu sunt vulnerabile. Cu toate acestea, la o analiză mai atentă, peste jumătate dintre ei recunosc că s-au confruntat cu atacuri cibernetice în cursul anului anterior. În plus, mai puţin de jumătate dintre respondenţi au implementat un plan de reacţie în cazul unei breşe de securitate şi numai 30% dintre ei consideră că partenerii externi îşi asumă suficient de multă responsabilitate în ceea ce priveşte securitatea. Totodată, 74% dintre cei 121 de respondenţi au identificat breşele de securitate înregistrate de terţi ca fiind în topul ameninţărilor; pe locurile următoare se situează atacuri de tipul denial of service (menite să supra-solicite destinatarii, ducând la blocarea/ refuzul serviciilor) şi eroarea sau omisiunile angajaţilor.

    “Nu există organizaţie protejată în proporţie de 100%”, subliniază Andrei Ionescu, director ERS Deloitte România. “Fiecare companie trebuie să aibă metode clare de identificare şi reacţie în astfel de cazuri. Organizaţiile nu trebuie să lucreze doar cu partenerii lor de afaceri pentru a înţelege şi îmbunătăţi politicile de securitate; ele trebuie să implice factorii de legiferare, autorităţile de reglementare şi agenţiile de resort, să fie dispuse să împărtăşească informaţii sensibile pentru a răspunde la provocarea globală privind riscul cibernetic”.

  • Parteneri ai Microsoft sunt suspectaţi că au dat mită pentru contracte de 104 mil. euro şi 57 mil. dolari cu Guvernul, semnate în anii 2008 şi 2009. Ce rol au avut D-Con.Net Elveţia şi Claudiu Ionuţ Florică?

     Departamentul pentru Justiţie şi Comisia pentru Valori Mobiliare (SEC) din SUA au demarat o investigaţie privind un posibil caz în care reprezentanţi ai companiei Microsoft şi parteneri ai producătorului de software ar fi oferit mită unor oficiali guver­namentali din China, România şi Italia în schimbul unor contracte pentru software, a scris marţi seară publicaţia americană Wall Street Journal, cel mai cunoscut ziar de business din lume, citând surse apropiate autorităţilor federale.

    În România şi Italia ancheta vizează conduita unor reselleri şi consultanţi ai Microsoft, a scris publicaţia.

    “Investigatorii americani ve­rifică de asemenea dacă Mi­crosoft a avut un rol în oferirea de mită, de către reselleri ai săi, unor oficiali ai Ministerului Comuni­caţiilor din România pentru a securiza obţi­nerea unor contracte pentru pro­duse software ale companiei”, po­trivit Wall Street Journal, care menţionează că informaţiile privind oferirea de mită reprezintă la acest moment doar acuzaţii necon­firmate.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • CGS: Soluţiile ERP în cloud vor exploda abia peste 2-3 ani

    “În România, implementarea soluţiilor de management al afacerilor de tip ERP (Planificarea Resurselor Întreprinderii) găzduite în cloud se situează sub media europeană estimată şi, cel puţin deocamdată, nu se întrevede o dezvoltare considerabilă a acestora mai devreme de următorii 2-3 ani”, a declarat Hotăran, reprezentantul CGS Europe – IT Services care este partener global Microsoft pentru implementarea soluţiei ERP deţinută de gigantul american, Dynamics AX.

    În opinia lui, managerii companiilor din România au nevoie ca timpul să demonstreze siguranţa datelor stocate prin soluţiile ERP găzduite în cloud; în acelaşi  timp, furnizorii mari din piaţa de ERP trebuie sa dezvolte oferte de profil cât mai atractive atât financiar, dar mai ales ca soluţii de implementare eficiente.

    Alături de soluţia clasică (implementarea unei soluţii ERP la sediul companiei client, pe serverele acesteia), mulţi integratori (firme de IT care implementează ERP-uri) oferă şi varianta găzduirii în cloud, punând la dispoziţie hardware-ul şi software-ul aferent; acestea pot fi administrate şi controlate ori de către departamentul de IT al fiecărei companii, ori chiar de către integrator (serviciile fiind astfel complet externalizate). Întrucât ERP-urile sunt software-uri de management al afacerilor care integrează toate componentele unui business şi aplicaţiile aferente (de la producţie la finanţe-contabilitate, vânzări, distribuţie etc), mulţi manageri consideră că există o doză de risc în “a încredinţa” toate aceste date, în timp real, unei firmei de servicii IT. “Impresia că prin serverele proprii companiei pot garanta protecţia informaţiilor este supraevaluta: în majoritatea cazurilor, sistemele informatice ale firmelor sunt foarte slabe: dacă cineva chiar vrea să le spargă, nu este greu. în schimb, o firmă bună de IT va avea soluţii superioare pentru protecţia datelor, asumându-şi răspunderea atât asupra siguranţei, cât şi a integrităţii datelor”, a precizat Mircea Hotaran.

    Soluţiile ERP găzduite în cloud au avantaje precum faptul că reduc la minim investiţia iniţială (întrucât nu mai sunt necesare cheltuielile cu achiziţionarea de hardware şi licenţe), costurile uzuale sunt mici (se plăteşte de obicei lunar, per utilizator) şi total predictibile. În plus, întreg procesul de implementare este mult mai rapid, iar up-grade-urile sunt nelimitate şi automate. Soluţiile ERP găzduite în cloud pot fi adaptate fără probleme pentru a răspunde caracteristicilor proceselor de business din fiecare firmă, la fel ca în varianta tradiţională. Reţinerile managerilor de a implementa soluţii ERP în cloud au la bază în principal neîncrederea în capacitatea integratorului de a asigura siguranţa informatică a datelor, a serverelor, paza împotriva pătrunderii prin efracţie în locaţia în care se află echipamentele respective etc.

    “Teama multor manageri privind siguranţa datelor în cazul găzduirii în cloud a soluţiei ERP pe care o adoptă este nejustificată: toţi cei care furnizează astfel de servicii au mecanisme complexe de protecţie; n-am auzit de nici un caz de furt de date în astfel de circumstanţe”, a precizat Mircea Hotaran. Această “reţinere” conduce însă la varianta achiziţionării unei soluţii ERP în sistem clasic (licenţe şi servere proprii), ceea ce implică un cost semnificativ pentru bugetul unei companii. “În condiţiile economice globale actuale, care sunt dificile, aceste cheltuieli sunt adesea amânate, aşa încât întregul proces se blochează şi toată lumea pierde- firmele suferă pentru că nu implementează un soft de care ar avea nevoie, iar piaţa locală de ERP rămâne cu mult sub potenţialul său. Anii următori vor demonstra însă fiabilitatea găzduirii în cloud”, a arătat Mircea Hotaran.