BusinessMagazin

Tag: internet

  • Glob-roll

    Inca o dovada ca internetul este cel mai rapid mediu de comunicare. Finantatorul Stelei, Gheorghe Becali, sustinea recent in presa ca a primit amenintari cu moartea, aparent de la serviciile secrete, care „umbla toata ziua pe globuri“ (voia sa spuna „bloguri“). Confuzia lui Becali a facut „prima pagina“ a multor bloguri din Romania.

    La inceputul acestei luni a fost lansat un site al carui nume speculeaza interesul cititorilor de bloguri pentru distractiva intamplare. Globber.ro, lansat de iMedia, unul din publisherii online importanti de la noi, este practic un serviciu de fluxuri RSS pentru bloguri, un format folosit pe internet pentru transmiterea unor parti din articole catre programe specializate de citire. Unul dintre obstacolele utilizarii programelor RSS este insa faptul ca majoritatea cer instalarea pe calculator a programului – si implicit, pentru cei care folosesc internetul in timpul serviciului, obliga la o solicitare catre departamentul de IT sau a celor ce pastreaza parola de administrare pe calculatoarele companiei. Cu Globber, lucrurile sunt mult mai simple. In varianta standard, selectia de bloguri personale cuprinde nume cunoscute in blogosfera romaneasca, precum piticu.ro, Vivi sau Ionut Oprea, iar la „primul buton pe telecomanda“, pozitia din stanga sus, apare blogul lui Zoso. Daca selectia sau ordonarea acestor bloguri nu este conforma cu ce alege utilizatorul, totul se poate rezolva dupa crearea unui cont pe Globber. Logarea cu nume de utilizator permite gruparea in pagina initiala a oricator categorii de bloguri, in functie de orice criterii. De exemplu, apasarea unui buton cu eticheta „ziaristi“ duce la afisarea blogurilor scrise de jurnalisti.

    Fiecare dintre bloguri are un spatiu standard de forma unei carti de vizita, pe care apar ultimele cinci articole publicate pe blog. Cele pe care utilizatorul de Globber le-a citit deja apar scrise cu un font normal, iar cele noi cu unul ingrosat. Cei ce folosesc serviciul sunt liberi sa aleaga care bloguri ii vor fi afisate in contul de Globber, introducand adresa web sau alegand numele dintr-o lista a celor mai citite bloguri. Pe langa grafica foarte simpla, faptul ca utilizatorul poate sa verifice de pe orice calculator, doar introducand numele si parola, daca autorii cititi au mai publicat ceva intre timp e un argument pentru folosirea acestui serviciu.

  • Dati cat va lasa inima

    In urma cu o luna, formatia Radiohead a luat o decizie insolita pentru industria muzicala – a scos la vanzare pe internet albumul „In Rainbows“ fara a stabili un pret exact pentru melodii, lasand la latitudinea fanilor cat sa plateasca pentru ele. Pentru a putea vinde melodiile exclusiv pe internet, pe site-ul oficial, formatia a renuntat la contractul cu casa de inregistrari EMI. Efectul? Pana acum, cei ce au luat albumul de pe site-ul Radiohead au platit in medie 5,5 euro pentru intreg albumul, insa mai mult de jumatate dintre cei 1,2 milioane de cumparatori din primele doua zile l-au descarcat gratuit.

    Miscarea Radiohead, e drept, a inspirat si a atras reactii din partea intregii industrii. Numarul cantaretilor care au ales sa se promoveze singuri, fara a mai apela la case de productie, s-a inmultit in ultimele saptamani, de la Madonna si pana la Nine Inch Nails sau The Charlatans. O asemenea strategie de marketing, au spus unii, ar putea redefini modul prin care va fi distribuita muzica in toata lumea. Mai clar, pe masura ce tot mai multi prefera sa descarce muzica de pe internet, legal sau nu, veniturile din vanzarile de melodii scad, insa castigurile vin din produse care au legatura cu albumele muzicale, cum ar fi concertele si materialele promotionale de genul tricourilor. Prin urmare, muzica trebuie sa ajunga la consumatori intr-un timp cat mai scurt de la momentul cand se anunta lansarea, pentru a mentine interesul publicului. Exact ceea ce au provocat deci piratii in ultimii ani, cand au plasat pe internet albume cu mult inainte de lansarea lor oficiala, determinand astfel multi interpreti sa-si devanseze lansarea productiilor pe piata.

    „Inainte era destul de simplu. Melodiile de pe album ajungeau la radio, cantaretul era intervievat de revista Rolling Stone, aparea la emisiunea TV Saturday Night Live si era cunoscut“, spune Bruce Flohr, executiv in cadrul Red Light Management, care il reprezinta pe Dave Matthews si trupa sa. „Acum, iti publici videoclipul pe YouTube, iti «aranjezi» profilul pe MySpace si Facebook, faci un turneu si la final, ai o sansa sa ai un album de succes.“

    In locul contractului cu casa de productie cu care a lucrat pana acum – Warner Music, Madonna a semnat recent unul in valoare de aproape 83 de milioane de euro cu Live Nation, un promotor de concerte. Cantareata va trebui sa inregistreze in mai putin de 10 ani, perioada pentru care a fost semnat contractul, trei albume pe care Live Nation le va promova, atat online cat si offline, prin concerte.

    Trupa Nine Inch Nails a renuntat la casa de productie, pentru a fi „mai aproape de public“ si pentru a se promova „asa cum credem de cuviinta, intr-o industrie a muzicii care a inceput sa se schimbe radical“, dupa cum spune Trent Reznor, liderul grupului. Reznor a devenit un erou al celor ce descarca ilegal melodii de pe internet: el a ridiculizat in timpul unui concert preturile ridicate ale CD-urilor si le-a spus celor prezenti ca este mai bine sa fure melodiile de pe internet, pentru ca muzica este gratuita.

    Un alt adept al strategiei de marketing „decideti voi cat costa“ este Cliff Richard, vedeta pop lansata in anii ’50. Doritorii vor putea descarca de pe internet cel mai recent album al sau, „Love… The Album“, ce urmeaza sa fie lansat la 12 noiembrie. Aici strategia e un pic diferita, pretul urmand sa coboare de la pragul initial „teoretic“, de 11,5 euro, pe masura ce tot mai multi vor cumpara albumul, iar cumparatorii nu vor fi buni de plata decat de la data lansarii, cand se va stabili pretul final, „real“.

    Exista insa si cazuri cum este cel al britanicilor de la The Charlatans, care au anuntat recent ca urmatorul lor album va fi oferit gratis pe Internet. „Putini mai cumpara CD-uri cu muzica in ziua de azi, din moment ce pot descarca melodiile gratis si ilegal de pe internet“, spune Alan McGee, managerul formatiei. „Si atunci de ce sa nu dam muzica gratuit?“ Exemplul a fost urmat si de formatia Travka, printre primele din Romania care au hotarat sa-si publice pe internet ultimul album, „Vreau sa simt Praga“, pe site-ul Radio Lynx.

    Faptul ca vanzarile de muzica au scazut foarte mult in ultimii ani din cauza pirateriei nu este nicio noutate. Numai ca decizia Radiohead si a celorlalti vine sa abordeze abia acum aceste probleme pe care industria s-a tot straduit sa le rezolve luptandu-se in justitie cu piratii sau instituind ingradiri tehnice pentru cei ce copiaza ilegal fisierele cu muzica. „La urma urmei, noi, artistii, ne dedicam vietile ca sa producem cat mai bine muzica, asa ca mi-ar placea ca publicul sa-i sustina pe artisti. Dar ar trebui sa fiu furios pe un public care vrea asa de mult sa asculte muzica incat se duc pe internet ca s-o ia cu doua saptamani inainte de lansarea oficiala?“, comenteaza Reznor.

    Altii nici macar nu cred ca pirateria este cea mai mare problema a acestei industrii. „Casele de inregistrari adopta un model de business ineficient, din care exclud aproape cu desavarsire internetul, ignorand nevoile pietei. Asa ca vanzarile de muzica scad si vor continua sa scada“, spune Mike Goodman, analist al Yankee Group. Altfel spus, modelul de business in industria muzicii a ramas aproximativ acelasi inca din anii ’90, cand vanzarile caselor de discuri aveau cresteri astronomice pentru ca toata lumea isi inlocuia casetele audio si discurile de vinil cu CD-uri. De atunci insa, in ecuatie a intrat internetul, iar odata cu el pirateria, care aduce caselor de inregistrari din toata lumea pierderi anuale de 2,9 miliarde de euro, conform Recording Industry Association of America (RIAA).

    „Oricum, si daca ar fi eliminata complet pirateria incepand de maine, in 2008 tot vor fi pierderi de aproape 700 de milioane de euro“, continua Goodman, care crede ca daca lucrurile nu se schimba, casele de discuri asa cum sunt astazi nu vor mai exista peste 5-10 ani, iar muzica va fi disponibila numai online. O asemenea perspectiva a scandalizat companiile, intrucat casele de inregistrari au avut de-a lungul timpului un rol extrem de important in succesul cantaretilor, mai ales pentru ca finantau productia de CD-uri si promovarea artistului inainte ca acesta sa incaseze vreun ban din muzica sa. Daca ar fi pornit de la bun inceput pe internet, fara a avea in spate o casa de productie care sa-i promoveze, multi dintre artistii de astazi nu ar fi ajuns atat de faimosi. „Niciun artist din industria muzicii nu este chiar atat de faimos pe cat se crede. Au in spate ani de investitii din partea unei case de discuri care are grija in permanenta sa atraga fani, pentru ca in realitate, cei cu adevarat impatimiti de muzica si dispusi sa dea bani pe ea sunt putini“, este de parere James McQuivet, analist in cadrul Forrester Research.

    Criticii caselor de discuri (sau optimistii privind viitorul industriei) aduc in discutie exemple ca acela al lui Esmee Denters, o tanara de 18 ani din Olanda, care in urma cu un mai bine de un an publica pe Internet, mai exact pe YouTube, primul clip video cu ea cantand o melodie. Clipul ei a facut inconjurul lunii, iar ea a fost remarcata de artisti precum Justin Timberlake, Kelly Rowland sau Natasha Bedingfield. Acum, tot pe YouTube, canta live melodii in duet cu o parte dintre ei si este cantareata care a deschis anul acesta sase dintre concertele lui Timberlake. Probabil ca la asa ceva se refera Rolf Schmidt-Holtz, CEO al companiei Sony BMG, cand declara pentru Financial Times ca „trebuie sa devenim un cultivator de talente in loc de un vanzator de CD-uri“. Numai ca si pentru casele de discuri, ideea e deocamdata la fel de vaga pe cat este, pentru cei ce-si dau gratis muzica pe internet, propriul lor viitor financiar.

  • Aproape gratis

    S-au intamplat mai multe lucruri interesante in ultimul timp, fiecare dintre ele meritand sa fie consemnate in aceasta pagina. De pilda, faptul ca Microsoft a cumparat o particica din Facebook pentru 240 de milioane $, ceea ce nu ar insemna mare lucru dincolo de faptul ca acum Facebook se evalueaza la 15 miliarde, devenind a cincea companie de internet americana (imediat dupa Google, eBay, Yahoo! si Amazon). Si daca tot a venit vorba de Google (se putea altfel?), e de mentionat ca gigantul cautarilor tocmai a anuntat noua sa initiativa de social networking, numita Open Social – un set de API-uri publice care permit oricui sa construiasca retele sociale care sa integreze profile din diverse alte retele, atacand astfel „ecosistemul“ inchis care este Facebook. Poate ar merita o mentiune si primul contract realizat de OLPC, care va trimite 100.000 de laptop-uri XO (zise „de 100 de dolari“, desi deocamdata se apropie de 100 de lire sterline) in Uruguay, urmand ca restul de 300.000 sa fie livrate pana in 2009. Profesorul Negroponte s-a aratat dezamagit de faptul ca intelegerile verbale cu numerosi sefi de state nu se concretizeaza in contracte formale.

    Insa mai interesante mi s-au parut miscarile din domeniul telefoniei, care par sa semnaleze o accelerare a convergentei mediilor. Dupa ce eBay a apucat sa recunoasca public ca a exagerat cand a platit 2,6 miliarde $ pentru Skype in 2005 si ca investitia nu pare sa produca rezultatele scontate (deci bonusul de inca 1,7 miliarde promis in cazul unor performante ridicate iese din discutie), a intervenit insa spectaculoasa intelegere cu MySpace, prin care Skype furnizeaza servicii de telefonie si mesagerie instant utilizatorilor imensei retele de socializare. Astfel, celor 246 de milioane de utilizatori Skype li se adauga o imensa baza de potentiali clienti reprezentata de cei 110 milioane de utilizatori MySpace (desigur, unii dintre ei erau deja utilizatori Skype). Daca mai punem la socoteala multimea utilizatorilor eBay – si ei la un clic distanta de popularul serviciu de telefonie prin internet -, constatam ca Skype este un jucator foarte important pe piata serviciilor de voce (si chiar video), spre supararea marilor operatori de telefonie fixa si mobila. Cu atat mai mult cu cat capata popularitate telefoanele mobile duale, capabile sa ofere pe langa GSM si convorbiri Skype acolo unde exista conexiune wireless la internet.

    In acest context, noutatea lansata de operatorul britanic „3“ a explodat in toata presa zilele trecute. Pe scurt, „3“ a lansat un serviciu prin care utilizatorii pot purta convorbiri (aproape) gratuite prin Skype, (aproape) nelimitat, folosind fie o gama de aparate de la Nokia (N73, E65, 6120, N95), Sony Ericsson (W950i) sau LG (Shine U970), fie folosind noul 3Skypephone – un aparat dezvoltat in colaborare cu Qualcomm si fabricat de compania chineza Amoi. Fara indoiala ca a doua alternativa este mult mai atractiva, nu doar pentru ca este (aproape) gratuit, ci mai ales pentru faptul ca este proiectat special ca sa integreze Skype – agenda, chat etc. – si ofera acces la internet si la alte servicii furnizate de „3“ (inclusiv televiziune). Mai mult, telefonul are si o camera digitala de 2 megapixeli, MP3 player (memoria e expandabila pana la 1 GB) si alte gadgeturi.

    Secretul businessului sta, desigur, in acel „aproape“ care prefixeaza multe caracteristici. Convorbirile Skype (cu alti utilizatori Skype, desigur) sunt gratuite doar pentru abonatii „3“ (circa 3 milioane doar in Marea Britanie) sau pentru utilizatorii care isi achita lunar creditele PAYG3 (pre-pay), o conditie suplimentara (cu litere mici) fiind sa cheltuiasca lunar 10 lire pe serviciile traditionale. Nelimitat inseamna, de fapt, 4.000 de minute de convorbiri Skype si 10.000 de mesaje chat pe luna. Aparatul 3Skypephone (intr-adevar, foarte elegant) este gratuit doar pentru abonatii care cheltuiesc 12 lire lunar pe servicii traditionale (convorbiri GSM, mesaje SMS si acces internet), pentru restul lumii pretul fiind de 50 de lire sterline. Tot la capitolul acesta trebuie amintit un amanunt: calitatea convorbirilor prin Skype este aproape de cea a convorbirilor GSM.

    Cu toate acestea, oferta celor de la „3“ este extrem de atractiva si este foarte probabil sa extinda considerabil baza de clienti o operatorului si sa contribuie totodata la rentabilizarea serviciului Skype, atat prin cresterea popularitatii, cat si prin comisionul incasat pentru fiecare nou cont deschis prin operatorul britanic.

  • Invatati toate neamurile

    Isi fac singuri programul, au bugete mari la dispozitie, conduc masini de serviciu puternice, sunt subordonati doar directorului general, iar eficienta actiunilor lor poate fi apreciata doar la mult timp dupa ce au avut loc. Si mai au nevoie de un om in echipa. Este vorba de cinci oameni ai Microsoft Romania, dintre care cel mai tanar are 25 de ani. Pentru oamenii din exterior cu care se intalnesc au carti de vizita cu functii obisnuite pentru o companie ce vinde software. Bogdan Musat, de exemplu, liderul echipei, este developer & platform group manager. Dar colegii lor de serviciu ii cunosc sub titulatura lor de uz intern, cea de evanghelisti ai Microsoft.

    Un exemplu de activitate curenta a acestor evanghelisti este participarea la intalniri ale entuziastilor „open source“, cei ce folosesc si realizeaza la randul lor programe care sunt distribuite in principal gratuit si pe care oricine e liber sa le modifice dupa bunul plac, in functie de nevoi. Un contrast evident cu modelul traditional de business al Microsoft. In asemenea cercuri, nu putini dintre programatori vad Microsoft drept inamicul public numarul unu. „Nu mergem acolo sa ne facem reclama, ci ca sa corectam eventualele prejudecati nefondate despre produsele Microsoft, un fel de lobby“, explica Todi Pruteanu, unul dintre evanghelisti. Nu e deloc un lucru usor. E ca si cum un dinamovist s-ar infiltra la o intalnire a suporterilor Stelei si in momentul cand s-ar vorbi de rau de „cainii rosii“, ar apara echipa. In restul timpului, Pruteanu trebuie sa fie cat mai aproape de mediul academic, prin intalniri cu studenti de la facultatile tehnice sau profesori, persoane care in viitor vor dezvolta programe software. Miza este ca o vor face mai ales pe platforme Microsoft, daca predica evanghelistului va convinge publicul; daca nu, vor alege o alta, open source.

    Din echipa condusa de Bogdan Musat, alaturi de Pruteanu (evanghelistul pentru mediul academic) fac parte alti trei evanghelisti: unul pastreaza legatura cu partenerii – firme ce lucreaza cu produsele Microsoft, altul cu comunitatea de dezvoltatori software care cresc numarul aplicatiilor ce pot fi utilizate intr-un mediu Windows si un al treilea cu administratorii de sistem, cei ce intretin retelele de calculatoare intr-o organizatie. Fapt nu foarte cunoscut, Microsoft Romania are evanghelisti de cinci ani, la inceput doar doua persoane avand aceasta functie, ulterior casta largindu-se.

    La nivel mondial, Microsoft are acum in jur de 1.000 de evanghelisti. Iar conceptul e folosit de multe dintre companiile din domeniul IT si in special de cele cu afaceri in internet. Google, de exemplu, are o echipa de evanghelisti condusa de „parintele internetului“, Vinton Cerf, numit asa pentru contributia pe care a avut-o in dezvoltarea unor standarde in perioada de inceput a internetului. Dar evanghelistii nu fac lobby pentru o singura companie. Guy Kawasaki, unul dintre cei mai cunoscuti evanghelisti internet, promoveaza servicii de web nou aparute si pe antreprenorii din spatele acestor start-up-uri.

    Definitia lui pentru acest termen e din cele mai acceptate. „Evanghelismul inseamna procesul prin care cineva reuseste sa convinga alte persoane sa creada intr-un produs sau o idee la fel de mult ca acela care le sustine. Inseamna sa-ti vinzi visul utilizand inflacarare, entuaziasm, curaj, vise si viclenie“, spune Guy Kawasaki, autorul unei carti pe aceasta tema intitulata „Selling the Dream“, carte aparuta in 1991 la editura HarperCollins. Intr-una din putinele insemnari care se refera la perioada cand era evanghelist al Apple si raspundea direct in fata CEO, Steve Jobs, Kawasaki isi aduce aminte de tratamentul special de care beneficia in acea perioada. De exemplu, de fiecare data cand trebuia sa calatoreasca in alt oras cu avionul, ii era asigurata intotdeauna clasa intai. Alte companii ce au in structura organizatorica titulatura de evanghelist sunt Adobe, eBay, Oracle, Paypal, Sun Microsystems si Yahoo!.

    In Romania, aceste companii fie nu sunt reprezentate direct, fie nu au evanghelisti. In afara de Microsoft insa, Vodanet, unul dintre editorii online ai mai multor site-uri romanesti, a ales sa foloseasca beneficiile pe care le-ar putea aduce un evanghelist. Mirela Ciucur era pana in februarie business development manager al acestei companii. Acum jumatate de an a trebuit sa-si schimbe cartile de vizita pentru a se recomanda drept „Chief internet Evangelist“. Scopul ei – sa fie in permanenta legatura cu oamenii ce lucreaza in online, fie si de la concurenta, de a crea o comunitate care sa impulsioneze dezvoltarea internetului in Romania. Una dintre initiativele ei a fost inceperea unor intalniri periodice intre oamenii din industrie, evenimente numite „e-vangelist“. „Mi-am asumat acest rol pentru ca vad internetul ca pe o industrie avangardista si o forma de media vizionara“, se explica Mirela Ciucur, contestata in industria online la vremea cand a preluat functia, pe motiv ca nu-i cunoscuta nici cu vreun blog propriu, nici cu vreun site pe care sa-l fi lansat. „Numirea mea in acest post a fost facuta nu atat prin prisma experientei de internet, ci prin prisma credintei pe care o am in internet si a atitudinii pozitive care ma caracterizeaza“, a replicat reprezentanta Vodanet pe site-ul companiei.

    Din punctul de vedere al evanghelistilor tehnici din Romania – cei ai Microsoft – rolul unui om cu o astfel de titulatura este de a asigura „vanzarile de poimaine“. „Suntem totusi o firma care trebuie sa-si puna in valoare investitiile“, spune Zoli Herczeg, omul aflat cel mai aproape de procesul vanzarii, avand sub atentie dezvoltatorii de programe – cei care cumpara produse Microsoft pentru a construi pe aceasta platforma. Dar poate cel mai important rol al echipei este de a reusi sa se confunde cu mediul unde isi desfasoara activitatea si de a ajunge astfel sa anticipeze directiile in care converg nevoile comunitatii Microsoft – si industria odata cu ele. O activitate foarte importanta pentru gigantul software. Doar daca ne gandim la faptul ca departamentul evanghelistilor e un stat in stat, nefiind incadrat unei alte directii si ca Silviu Hotaran, directorul general al companiei in Romania, este la randul lui evanghelist. Dar nici in cazul lui nu veti citi asta pe cartea de vizita.

    Uber-evanghelistii

    Statutul de fosti sau actuali angajati ai unei companii de IT s-a transformat, in cazul unora dintre evanghelistii tehnici, intr-un soi de calitate de apostoli ai cauzei internetului si ai tehnologiei informatice in general. Scopul lor nu e de a influenta opiniile unei comunitati delimitate, ci pe cele ale unui public global.
    Guy Kawasaki

    Cei mai multi il crediteaza pe absolventul Universitatii Stanford nascut in Hawaii ca fiind primul evanghelist IT. In cartea sa „The Art of the Start and How to Drive Your Competition Crazy“ sunt delimitate practic primele concepte ale acestui tip de marketing. Functia a purtat-o oficial doar 4 ani, in perioada cand lucra pentru Apple si trebuia sa evanghelizeze marca in randul producatorilor de software si hardware. Acum este managing director la Garage Technology Ventures, o firma de intermediere intre antreprenori si fonduri de investitii si un influent speaker si blogger.
    Vinton Cerf

    Acum doi ani, Cerf a fost angajat de Google ca vicepresedinte si chief internet evangelist, lucrand alaturi de CEO Eric Schmidt la promovarea serviciilor companiei. Alaturi de Robert Kahn, Cerf a inventat practic standardul de transmitere a informatiilor pe internet prin alocarea de adrese IP. Sarcina lui era pur si simplu sa convinga 5,6 miliarde de oameni sa foloseasca internetul. Intr-un interviu acordat New York Times, Cerf declara ca dispozitivele mobile si nu calculatoarele vor fi cele care ar putea implini o astfel de misiune.
    Robert Scoble

    A devenit celebru din functia de evanghelist al Microsoft, pe care a parasit-o anul trecut. Comunitatea IT ii acorda lui Scoble meritul de a fi generat multe dintre articolele pozitive in presa despre Microsoft, prin comunicarea intermediata de Scobleizer.com. In articolul de pe acest blog prin care-si anunta plecarea, Scoble spune ca va ramane in continuare un fan al Microsoft si multumeste companiei care i-a oferit incredere. O masura a ei: cardul bancar de serviciu, despre ale carui cheltuieli Scoble spune ca nu a fost vreodata chestionat.

  • Fix de la Orange

    Cel mai mare operator de telefonie din Romania, Orange, intra pe piata telefoniei fixe, odata cu lansarea unui serviciu integrat de telefonie fixa si acces in banda larga la internet, cu un tarif lunar de 12, 24 si 36 de euro (fara TVA). Lansarea intervine la cateva luni dupa ce Vodafone a lansat la randul sau servicii de telefonie fixa, iar concurenta pe acest segment este extrem de stransa. Romtelecom a lansat o campanie de atragere de noi clienti, reducand timp de sase luni tarifele cu 50% pentru cei care se aboneaza pe un an si timp de un an pentru cei care se aboneaza pe doi ani.

  • EXCLUSIV BM: Google is hiring

    Intr-o scurta vizita la Bucuresti, Michael Champlin, manager al produselor Google Apps, a avut intalniri cu oameni din online, furnizori de servicii de acces la internet, universitati si cu Bogdan Pencea, redactor al Business Magazin.

    Online, Google este prezent de multa vreme in Romania, prin popularul serviciu de cautare si aplicatiile lansate ulterior. Offline, Google este in Romania de nici macar un an, punctul de start fiind reprezentat de angajarea lui Radu Tudorache drept country consultant local si a companiei de relatii publice Synergy Communications pentru relatia cu cei interesati de activitatea companiei. Daca interesul nu a lipsit vreodata, disponibilitatea oficialilor Google pentru a discuta despre planurile in Romania a fost disproportionata. Pentru prima oara, un oficial Google vorbeste despre prezenta aici intr-o vizita in Romania si Business Magazin a incercat sa afle ce cauta acum Google, intr-un interviu exclusiv.

    BM: Sunteti primul manager Google care viziteaza oficial Romania.
    MC: Probabil da. Dar au mai fost vizite cu alte ocazii, cele pentru a sprijini eforturile noastre de recrutare in Romania. Avem un important centru pentru ingineri Google la Zurich si mai multe birouri pe tot cuprinsul Europei. Tot pentru ingineri avem centre in Norvegia, in Munchen si Londra. Crestem foarte mult si pentru a sustine dezvoltarea suntem implicati in parteneriate cu universitati locale. Chiar ieri eram cu Radu (Radu Tudorache, country consultant Google Romania) si la Politehnica, aici in Bucuresti, se poate vedea un panou publicitar pe care scrie "Google is hiring".

    BM: Microsoft, unul dintre concurenti, e foarte activ in recrutarea de talente in Romania si mai vizibil decat Google in acest proces.
    MC: E drept, dar suntem prezenti de putina vreme aici. Momentan ne construim biroul, prezenta locala. Acum avem doar o singura persoana si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zurich si la Munchen si acum avem o prezenta puternica acolo.

    BM: Ce urmariti acum, clientii companii sau utilizatorii obisnuiti?
    MC: Ambele. Daca te uiti la produsele noastre de pe piata romaneasca, pe de o parte avem multe produse localizate aici (traduse) ca motorul de cautare, Gmail si restul de produse destinate oricarei persoane si pe de alta parte avem acum lucruri ca Google Apps care nu sunt destinate direct indivizilor ci companiilor sau mediului academic.

    Cititi varianta integrala a interviului in numarul urmator al BUSINESS Magazin, care apare pe piata pe 7 noiembrie.

  • EXCLUSIV BM: Prima iesire publica a Google in Romania

    Reprezentantii Google au sustinut o prezentare in Romania pentru un numar limitat de persoane, miercuri, in cadrul unui eveniment organizat de companie.
    Radu Tudorache, country consultant al Google in Romania este la prima aparitie publica de la numirea sa in functie. Prezentarea a fost sustinuta de Michael Champlin, business product manager Google, aflat in vizita in Romania. Champlin a sustinut o prezentare la hotelul Crowne Plaza (si nu la Internetics, cum a aparut in prima varianta a articolului – multumim pentru feedback) despre produsele Google Apps. Aceste suite de servicii sunt destinate in principal mediului de afaceri si ofera servicii de comunicatii ca Gmail sau Google Talk intr-un pachet unitar.
    Versiunea premium ofera facilitati superioare celei gratuite si costa in Statele Unite 50 de dolari anual pentru fiecare angajat care foloseste aplicatiile. Invitatiile si promovarea evenimentului au fost facute catre un cerc restrans de persoane.
    Google a angajat un country consultant pentru Romania la inceputul acestui an in persoana lui Radu Tudorache, fost director in cadrul ANRCTI si o agentie de comunicare, Synergy Communications. Pana acum, Radu Tudoarche nu avea acordul companiei pentru a vorbi in numele Google.

    Citit mai multe despre Google in Romania un urmatorul numar al revistei BUSINESS Magazin din 7 noiembrie.

  • Vinerea fara e-mailuri

    Lawrence Lessig, antreprenor si jurnalist la revista americana Wired, a propus cititorilor sai solutia drastica de a nu mai comunica prin e-mail in zilele de vineri. Initiativa a fost intai botezata – „falimentul e-mail“ – si apoi aplicata. In jur de 150 de angajati ai Intel s-au declarat adeptii noului curent, anuntand toate persoanele din lista lor de contacte e-mail ca programul lor de corespondenta electronica tine doar de luni pana joi. Vinerea este ziua cand sunt preferate intalnirile fata in fata sau discutiile la telefon. Scopul este sa incurajeze comunicarea directa, naturala si un mai bun schimb de idei, explica pe blogul personal Nathan Zeldes, unul din inginerii Intel.

    Vinerea fara e-mailuri a devenit chiar politica de companie pentru cateva companii de talie medie sau mare din Statele Unite. Operatorul de telefonie mobila U.S. Cellular si compania de procesare comenzi PBD Worldwide Fulfillment Services sunt doua dintre companiile care si-au declarat vinerile libere de e-mail. CEO-ul operatorului de telefonie mobila, citat de USA Today, spune chiar ca cei 7.000 de angajati pe care ii are in subordine petrec in medie o ora si jumatate zilnic verificandu-si inboxul, iar timpul scurs intre citirea unui e-mail si revenirea atentiei unui angajat dupa apasarea butonului send/receive este de aproximativ 4 minute. La randul lui, CEO-ul companiei PBD, care a impus acum un an si jumatate acest sistem, spune ca numarul de e-mailuri trimise de cei 400 de angajati a scazut cu 75%. „Nu mi-a venit sa cred, dar dupa ce am facut un studiu intern am aflat ca unii dintre angajati nu au vorbit vreodata cu colegii lor din acelasi birou altfel decat pe e-mail“, spune Scott Dockter, directorul executiv al PBD.

    Obiceiul de a amana raspunsul pentru alte zile la e-mailurile venite vinerea a fost preluat si de persoane influente din industria IT&C, Michael Arrington (Techcrunch.com) Jeff Nolan (Venture Chronicles), Vanessa Fox (ex-Google) sau investitorul Fred Wilson, asa ca sunt toate sansele sa urmeze si alte „falimente e-mail“. Dar pana la urma, cel mai puternic argument pentru a limita folosirea comunicarii prin e-mail si a incuraja comunicarea directa se gaseste in inbox-ul supraincarcat al fiecaruia. In fiecare zi sunt scrise 39,7 miliarde de e-mailuri in toata lumea, sunt generate automat 17,1 miliarde de alerte e-mail si 40,5 miliarde de mesaje spam.

  • Adobe intra in joc

    Cand – in urma cu cateva luni – am virat spre Linux, unul dintre primele lucruri pe care le-am constatat a fost ca marea majoritate a siturilor web pe care le vizitam imi cereau sa instalez o anumita componenta numita Macromedia Flash Player. Nu era pre-instalata deoarece politica obisnuita a distributiilor Linux este sa impacheteze doar software liber (free software sau open source), iar Flash – desi gratuit – este un produs proprietar, apartinand companiei Adobe, care in decembrie 2005 a cumparat cu 3,4 miliarde de dolari firma Macromedia. N-a fost nicio problema sa instalez componenta, iar intamplarea mi-a adus aminte ca succesul unei tehnologii este major atunci cand atinge ubicuitatea. E peste tot. De aici mai exista un singur pas catre succesul deplin: tehnologia devine invizibila. Uitam de ea, intra in sfera implicitului. Flash Player este un soft care a devenit invizibil: e instalat pe aproape toate computerele de pe planeta, iar majoritatea utilizatorilor nici nu stiu ca exista.

    Adobe este o companie renumita mai cu seama pentru autoritatea cu care domina lumea graficii computerizate si a tipografiei digitale. Photoshop si Illustrator par sa nu aiba inca rivali, Dreamweaver este unealta cea mai folosita de web-designeri, iar in zona desktop publishing InDesign a ramas cu un singur concurent, QuarkXPress. Ceea ce este insa special la Adobe este ca, pe langa omniprezentul Flash, mai detine o tehnologie care a atins ubicuitatea: PDF (Portable Document Format) – standardul de facto pentru forma imprimabila a documentelor si o varianta pentru orice forma de prezentare (de pilda interfata grafica a sistemului MacOS X se bazeaza pe PDF). Ceea ce leaga Flash si PDF este faptul ca ambele sunt independente de platforma hard si de sistemul de operare. Detinand un arsenal atat de puternic, atat pe desktop cat si pe web, Adobe avea mai multe optiuni de dezvoltare, iar analistii pietei IT asteptau de mai multa vreme urmatoarea miscare. Ipoteza cea mai vehiculata era ca Adobe va ataca piata CAD (Computer Aided Design), dominata de Autodesk.

    Adobe a ales insa o strategie mai interesanta. In vara acestui an, a lansat AIR (Adobe Integrated Runtime) – un mediu independent de sistemul de operare pentru dezvoltare de aplicatii web complexe, folosind atat Flash cat si Ajax. Ceea ce este special la AIR este faptul ca aplicatiile pot functiona atat in web, cat si pe desktop, fiind din aceasta perspectiva asemanatoare cu JavaFX de la Sun. Tot in aceasta zona joaca si Mozilla (cu XUL – XML User interface Language) si Microsoft Silverlight (care se vrea mai degraba o alternativa la Flash). Desi Google este mai interesat de serviciile web si mizeaza pe Ajax, anul acesta a lansat versiunea beta a unui program numit Google Gears, care permite rularea offline (deci pe calculatorul local) a serviciilor pe care le ofera pe web, vizand astfel acelasi obiectiv al integrarii intre desktop si web. Una dintre primele aplicatii AIR semnificative a fost dezvoltata de eBay si este spectaculoasa prin faptul ca nu mai apeleaza la browser, instaland practic o interfata integrata cu web-ul.

    Insa AIR pare sa fie doar inceputul, pentru ca zilele trecute Adobe a facut o miscare surprinzatoare, achizitionand compania Virtual Ubiquity, care a dezvoltat un procesor de text online extrem de puternic numit Buzzword. Spre deosebire de serviciile similare furnizate de Google si Zoho, ambele bazate pe tehnologia Ajax, Buzzword este dezvoltat folosind Flash si mediul de dezvoltare Adobe Flex, depasindu-si rivalii in privinta abilitatilor grafice si a mixarii de continut multimedia. Tot zilele trecute, Adobe a lansat Share, un soft care permite partajarea si editarea colaborativa a documentelor intr-un mod similar cu posibilitatile oferite de Google si Zoho. De exemplu, un document poate fi deschis pentru un grup de utilizatori fie pentru revizie si adnotare, fie pentru editare, mecanismele de control al versiunilor furnizand informatii privind contributiile colaboratorilor. Este cat se poate de posibil ca Adobe sa-si extinda gama de produse AIR si cu alte aplicatii de birou, ceea ce nu poate decat sa ingrijoreze atat pe Google si Zoho, cat si pe Microsoft – mai ales ca Buzzword (si probabil alte aplicatii) va putea functiona in mod similar in browser si pe desktop.

    Ceea ce pana nu demult era doar o tendinta devine realitate curenta: diferentele dintre aplicatiile locale si cele din web se estompeaza si banuiesc ca nu mai e mult pana cand browserul web va disparea. Desktop-ul va fi, de fapt, un browser.

  • Internetul a facut riduri

    Cercetatorii japonezi au la dispozitie un sfert de miliard de dolari din partea guvernului pentru a dezvolta pana atunci o tehnologie care sa inlocuiasca Internet Protocol ca standard global in comunicatii. Internet Protocol (sau TCP/IP) reprezinta suita de protocoale cu care opereaza astazi internetul, cele mai importante datand din 1970. Sintetic, modul cum reteaua globala stie sa faca legatura intre un calculator si un altul de partea cealalta a Pamantului pentru a accesa un site se datoreaza acestor standarde.

    Componenta grupului care va incepe sa lucreze la acest proiect va fi stabilita luna viitoare, dar cel mai probabil majoritatea specialistilor implicati vor proveni de la Institutul National pentru Informatii si Tehnologia Comunicatiilor, patronat de guvernul japonez. In acest grup vor mai fi implicate companii ca Fujitsu, KDDI, Hitachi, Toshiba si NEC. Cotidianul japonez de business Nikkei mentioneaza ca bugetul pentru cercetare pe urmatorii cinci ani este de 30 de miliarde de yeni (190 de milioane de euro).

    La sfarsitul acestei perioade, din laboratoarele japoneze ar trebui sa fie lansat un concept mult mai rapid de comunicatii via internet, care sa asigure viteze de transfer de 10 gigabiti pe secunda, de 10 ori mai rapid chiar decat o retea de generatie noua care va fi lansata in Japonia la sfarsitul lui 2007. Oficialii citati de Nikkei au declarat ca viitoarea retea va fi capabila sa faca fata chiar si atunci cand 100 de miliarde de dispozitive se conecteaza la internet simultan, la viteze de transfer mai mari decat cele de acum.

    In prezent, numarul dispozitivelor cu ajutorul carora se poate naviga pe internet nu depaseste 2 miliarde. Internetul va incepe sa fie folosit intensiv nu doar pentru navigarea pe site-uri, ci si pentru transferul de date intre camere de supraveghere, senzori de la aparatele din spitale si multe alte dispozitive – pe scurt, ca principal suport pentru comunicatiile de orice fel. Iar faptul ca au fost anuntate proiecte similare in Statele Unite si Europa reprezinta tot atatea indicii ca internetului de acum i se pregateste un inlocuitor.