BusinessMagazin

Tag: folosire

  • Dizpozitivul de 32 de dolari care poate deschide aproape orice maşină

    Samy Kamkar a creat un dispozitiv cu ajutorul căruia oricine poate fura aproape orice maşină, potrivit site-ului Techworm. Acest device poate intercepta wireless semnalul folosit de cheia electronică pentru a deschide maşina.

    O asemenea cheie foloseşte un sistem de coduri de autentificare. Codurile se schimbă de fiecare dată când maşina este deschisă, astfel încât altcineva să nu poate intercepta codul pentru a-l folosii mai târziu.

    Kamkar îşi numeşte device-ul “RollJam”. Ca hackul să funcţioneze, RollJam trebuie să fie plasat undeva pe maşină. Device-ul exploatează vulnerabilitatea sistemului, blocând semnalul transmis de la cheie la sistemul maşinii, astfel interceptând codul. Acesta stocheaza primul cod, iar cand uşile nu se deschid, posesorul automobilului foloseşte din nou cheia, este transmis alt cod, iar RollJam stochează şi al doilea cod, apoi foloseste primul cod pentru a deschide maşina.

    Data viitoare, potenţialul hoţ are nevoie doar de codul înregistrat pentru a pleca cu automobilul din parcare.

    “Acest tip de atac este cunosct de mai mulţi ani. Problema este că nu a fost demonstrat până acum, iar producătorii de automobile nu s-au obosit să repare sistemul pentru că nu creadeau că este o problemă destul de mare”, spune Kamkar.

    Dispozitivul a fost construit de Samy Kamkar din piese ieftine, în valoare de 32 de dolari.

  • 10 poveşti de reconversie a fostelor fabrici. Au devenit locuri de petrecere a timpului liber sau proiecte imobiliare

    10 poveşti de reconversie a fostelor platforme industriale reprezintă linia de start pentru un potenţial imobiliar de sute de hectare în centrul oraşelor, pe care noul val de creştere economică are de gând să îl folosească pe deplin.

    Vechile utilaje folosite acum ca obiecte decorative sunt răspândite prin curtea complexului, fără plăcuţe cu denumiri, pentru că nimeni nu mai ştie ce sunt.

    Terasa exterioară denumită „Glucoza“ sau domnul Bălăianu, de profesie lăcătuş mecanic şi „un fel de om bun la toate“ care a avut aniversarea de 80 de ani anul trecut şi care în continuare este angajat pe terenul fostei fabrici Glucoza, unde a lucrat în tinereţe, aduc în continuare aminte de uzina de pe bulevardul Barbu Văcărescu din nordul Capitalei. Pereţii roşii de cărămidă amintesc tot de istoria şi de stilul locului.

    Caro Club este unul din exemplele de reconversie de succes date de consultanţii din domeniul imobiliar: este o afacere profitabilă, cu venituri de peste 4 milioane de euro şi profit de aproximativ un milion (potrivit informaţiilor de pe site-ul Ministerului de Finanţe), unde patina clasică a locului se îmbină cu complexul hotelier ocupat mai ales de turiştii de business ori de firmele de IT venite aici în căutarea unui spaţiu de birouri nonconformist şi în care să îşi pună obiectele de relaxare atipice pe care le folosesc, de la saci de box şi până la motociclete.

    Octavian Lazăr, directorul general al afacerii, este un fel de enciclopedie a poveştii cărămizilor roşii; a fost martor sau i-au fost povestite etapele proiectelor derulate de tatăl său, Ion Lazăr: dorinţa dictatorului comunist de a muta fabrica de alcool ce a funcţionat aici până în 1987, fabrica de glucoză ce funcţiona într-un pod al incintelor înainte de 1990 şi despre care vecinii spuneau că face ca la robinet să curgă glucoză, folosirea depozitelor de către arabi, un laborator cu cobai albi, pe care voia să îi ia acasă când era copil, plimbările cu frică printre aburii industriali ce încă mai funcţionau când lucra ca paznic al proprietăţii, cât şi prima dinamitare controlată din ţară, a unui siloz ce nu putea fi folosit, care a avut loc pe proprietatea lor.

    Îşi aminteşte şi despre frustrările legate de faptul că, la vremea când au început să dezvolte proiectul, nimeni nu paria pe zona de nord, pe clădirile inutilizabile ale fostei fabrici de glucoză, şi nimeni nu credea în planurile tatălui său. „Nici eu nu îmi aduc aminte când a fost de stat şi când s-a petrecut în mod concret privatizarea“, spune Lazăr. El povesteşte că mai întâi întreprinderea de stat a fost cumpărată de întreprinderea, tot de stat, condusă de tatăl său, Editura Adevărul, iar privatizarea propriu-zisă a avut loc prin metoda MEBO, în 1994, an în care Ion Lazăr a început să îşi deruleze şi proiectele.

    Istoria Caro coincide, până la un anumit punct, cu cea a majorităţii fabricilor comuniste şi este plasată cu câteva decenii în urmă. Profesorul doctor Cezar Mereuţă, cercetător asociat al Centrului de Macromodelare Economică al Academiei Române, îşi aminteşte că România „a îngheţat modernizarea tehnologică“ începând cu anul 1978.

    Hotărârea de a plăti integral datoria externă a condus la reducerea masivă a importurilor între 1978 şi 1989, ceea ce a determinat ţara să rămână semnificativ în urmă ca dezvoltare tehnologică. „După 1989, s-a considerat în mod eronat că pentru un număr de întreprinderi mari şi foarte mari (circa 400), considerate strategice, vor exista resurse interne de retehnologizare, capabile să le transforme în entităţi concurenţiale. Or, în realitate s-a dovedit că resursele alocabile nu erau suficiente şi că, în mare măsură, nici calitatea managementului nu era satisfăcătoare.“

    Consecinţa acestor stări de fapt a fost că strategia de privatizare a fost centrată în perioada 1993 – 1997 cu precădere pe societăţile comerciale mici şi, într-o măsură redusă, pe societăţile comerciale mijlocii. În anul 1997, când a început privatizarea marilor societăţi comerciale (cu peste 500 de salariaţi), s-a constatat că cele mai multe erau deja de facto în stare de faliment sau în pierdere irecuperabilă. Potrivit prof. dr. Mereuţă, cele mai mari eşecuri în domeniul privatizării au fost ale marilor întreprinderi constructoare de mijloace de transport, datorită efectelor de atragere a industriilor de componente din amonte ale acestora: Roman Braşov, Rocar Bucureşti, Aro Câmpulung sau Tractorul Braşov.

    „Dacă aceste companii ar fi fost privatizate la timp şi cu succes în perioada 1993 – 1995, Produsul Intern Brut al României ar fi avut o valoare cu cel puţin 12% mai mare, iar exportul de bunuri anual al României ar fi depăşit azi clar 60 de miliarde de euro. Din cauza întârzierii privatizării, niciuna dintre aceste întreprinderi nu a putut fi salvată.“ Prof. dr. Cezar Mereuţă aminteşte totuşi şi de privatizări realizate cu „relativ succes“: consideră că cea mai reuşită privatizare este cea a SC Automobile Dacia, care se datorează managerului Constantin Stroe şi care, împreună cu filialele marilor multinaţionale producătoare de componente, au o contribuţie la PIB de 10%. Menţionează însă şi succesul privatizării Petrom, succesele parţiale ale entităţilor privatizate de grupul Mittal, dar şi unele privatizări din sistemul bancar. „În ansamblu, referindu‑ne la companiile româneşti, care defineau performanţa economică a industriei prelucrătoare (companii cu peste 500 de salariaţi), bilanţul privatizării este clar negativ“, concluzionează profesorul Mereuţă.

  • Povestea tânărului de 25 de ani care a “păcălit” liniile aeriene şi a reuşit să zboare gratis în jurul lumii

    Luna trecută, Ben Schlappig a postat pe contul său de Instagram imagini din Beijing, Germania şi Los Angeles. Deşi pozele sugerează că tânărul de 25 de ani se află într-o vacanţă prelungită, situaţia este cu totul alta: călătoriile reprezintă jobul său.

    Anul trecut, Schlappig şi-a pus toate lucrurile în câteva valize şi, folosind cunoştinţele sale despre programele de loialitate oferite de companiile aeriene, a început să viziteze cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, scriu cei de la Daily Mail.

    “Sunt foarte fericit pentru că pot să fac ceea ce iubesc”, a declarat Schlappig în cadrul unui interviu acordat celor de la Rolling Stone. “Avionul este dormitorul meu, este biroul meu, este viaţa mea de zi cu zi.”

    Schlappig este membru al unei comunităţi numite “hobbyists”, care  adună oameni ce au reuşit să “păcălească” sistemul de recompense oferit de marile linii aeriene. Schlappig este membru de la vârsta de 13 ani, atunci când a descoperit site-ul Flyer Talk şi a început să înveţe despre greşelile din formulele de calcul folosite de companii. Înainte de majorat, tânărul străbătea Statele Unite week-end de week-end, profitând de milele acumulate în contul său.

    După ce a intrat la colegiu, Schlappig a pornit un blog numit “One mile at a time” prin intermediul căruia povesteşte aventurile sale şi îi învaţă şi pe alţii cum să profite de programele de fidelizare. După scurt timp, el a început să ţină discursuri pe această temă şi a fondat, alături de un alt membru al grupării “hobbyists”, o companbie de consultanţă numită PointsPros.

    Care este însă secretul lui Schlappig? Pe scurt, spune tânărul, trebuie să câştigi mai multe mile decât poţi cheltui. Cele mai multe companii folosesc un algoritm simplu, adică îţi oferă o milă pentru fiecare dolar cheltuit. Sunt însă şi alte metode de a obţine mile, după cum explică Schlappig. Spre exemplu, trebuie urmărite ofertele promoţionale la bilete de avion sau numeroasele greşeli din algoritmul programului de fidelizare. Pe blogul său, tânărul american explică în detaliu toate aceste variante.

  • Absolventa de ASE care vinde prăjituri de 200.000 de euro

    Probabil că Alina Sudriu este pe cale să devină un antreprenor în serie, deşi nu se defineşte astfel. Este absolventă de ASE şi are un master în marketing şi strategii tot acolo. Şcoala i-a folosit pentru experienţă, dar nu în business, ci ca experienţă de viaţă.

    Cu trei ani în urmă, după concediul de maternitate, inima n-a mai tras-o spre imobiliare, unde lucrase înainte, aşa că s-a mobilizat şi în câteva luni a obţinut toate autorizaţiile, avizele şi aprobările necesare şi a pornit un laborator de cofetărie micuţ, cu un singur angajat. Ideea era de a oferi torturi de bună calitate şi arătoase, pentru evenimente speciale, fără să facă rabat de la calitatea ingredientelor folosite.

    Era undeva la finele anului 2012. „Am început prin a trimite mostre din produsele noastre pentru că nu ştia nimeni de existenţa noastră şi am zis: cum o să ne facem cunoscuţi? Nu avem bani pentru campanii de PR, nu avem bani de reclame în reviste, aşa că hai să ne facem cunoscuţi altfel, să trimitem mostre, oamenii să ne spună cum li se pare şi în timp să ajungă să comande de la noi, ceea ce chiar s-a întâmplat“.

    În primăvara lui 2013 numărul comenzilor crescuse şi a trebuit să aducă încă doi angajaţi. Anul trecut cifra de afaceri a fost în jur de 200.000 de euro şi lucrau 10 oameni. „Acum suntem 15 şi până în iunie cifra de afaceri este la circa 150.000 de euro. Cred că suntem îndreptăţiţi să estimăm undeva la 300.000 de euro la sfârşitul anului“.

    Important este să o priviţi pe Alina Sudriu ca pe o antreprenoare şi nu ca pe o pasionată de domeniu. Reţineţi că în echipa Grace Coutures sunt doi artişti plastici, responsabili cu partea vizuală, dar şi o echipă de vânzări, trei fete care răspund la mailuri şi asigură consultanţă pentru clienţi.

    A fost o pasiune sau e mai degrabă business nişat? „Este într-adevăr un business nişat. N-aş putea spune că am fost toată viaţa pasionată de cofetărie, dar am simţit în piaţă nevoia de a face altceva, de a oferi un produs personalizat pentru orice fel de eveniment.“

    Am vorbit despre Alina Sudriu ca despre un „serial entrepreneur“ pentru că îşi alege cu grijă nişele şi, după cum aţi putut constata, îşi organizează afacerile după reguli precise – cofetărie cu trei oameni de vânzări! Recent, împreună cu cea mai bună prietenă, tot mămică tânără, a lansat un serviciu de livrare de mâncare proaspătă pentru bebeluşi, livrată la precomandă a doua zi, la mămici acasă. „Sunt multe mămici care muncesc şi sunt foarte ocupate, dar care vor totuşi să ofere copilului un preparat bio şi poate nu au timp să alerge prin toate pieţele după produsele bio, poate nu au timp să studieze toate reţetele. Cumva ne-am gândit ca businessul nostru să ofere ceva în plus, ceva ce nu există şi aşa am început şi Baby fresh food.“

    Pentru moment spune că se concentrează pe Grace Couture şi pe lansarea Baby Fresh Food, „dar la anul sigur mai coacem noi ceva. Devine cumva o adicţie. Vrei şi îţi vin idei şi crezi atât de mult în ele încât, prin asocierea cu oamenii potriviţi, în timp putem să dezvoltăm şi alte concepte. Dar să fie ceva de calitate“.

  • (P) Fă ca fiecare imprimare să conteze – foloseşte doar consumabile originale HP pentru echipamentul tău

    Nu face compromisuri la performanţă! Pentru cartuşele de toner pe care poţi conta, alegerea e simplă. Doar tehnologia HP originală livrează fiabilitate excepţională şi calitate superioară a imprimării (1).
    Redu numărul întreruperilor şi al reparaţiilor; maximizează viaţa imprimantei cu cartuşele de toner HP originale (8). Imprimare de calitate pe care afacerea ta se poate baza. Evită costurile ascunse cu reimprimarea, cu timpul de nefuncţionare a imprimantei şi cu întreruperea fluxului normal de lucru. Cartuşele de cerneală şi toner HP originale au în spate 20 de ani de dezvoltare, oferind imprimări de cea mai bună calitate.

    Găseşte tonerul perfect de la HP – Portofoliul larg al HP se potriveşte unei game variate de cerinţe şi bugete pentru imprimare.

    Acum îţi poţi alege cartuşul de toner potrivit nevoilor tale de imprimare:

    • Cartuşe de toner HP Economy – Pentru un volum redus de imprimare la cel mai mic preţ.
    • Cartuşe de toner standard HP – Pentru un volum standard de printare la un preţ standard.
    • Cartuşe de toner HP cu randament ridicat – Randament ridicat – pentru un volum ridicat de printare la un cost redus pe pagină.
    • Pachete HP duble şi multipackuri – Pachetele duble HP conţin două tonere negre, iar multipackurile color conţin tonere CYM care sunt confortabile pentru printările frecvente, oferind şi cel mai bun preţ.

    Noi îţi spunem „adevărul despre toner”

    Cartuşele non-HP nu se ridică mereu la nivelul promisiunilor. Află tot ce trebuie să ştii ca să poţi decide corect cum investeşti bugetul de imprimare – şi ca să protejezi afacerea ta.

    Mitul 1: Cartuşele non-HP sunt la fel de fiabile ca cele HP originale.

    Când crezi că un cartuş de toner non-HP va funcţiona exact ca un cartuş de toner LaserJet HP original, te înşeli. Într-un studiu al utilizatorilor de HP LaserJet, Photizo Group a aflat că 45% dintre utilizatorii de cartuşe de toner non-HP întâmpină probleme cu aceste cartuşe (5). De fapt, 17% dintre utilizatorii de HP mono LaserJet şi 20% dintre utilizatorii de HP color LaserJet care folosesc cartuşe non-HP au probleme cu blocajele şi scurgerile şi rămân fără toner prematur (5). În plus, un test SpencerLab a demonstrat că toate cartuşele HP LaserJet originale testate au funcţionat din prima de fiecare dată, în timp ce dintre cartuşele non-HP testate, 53% au avut probleme. De fapt, 28% erau nefuncţionale de la cumpărare sau au avut un timp de utilizare scurt (1).

     Mitul 2: Cartuşele non-HP nu vor dăuna imprimantei tale.

    Problemele de fiabilitate asociate cartuşelor non-HP pot cauza probleme la imprimare şi pot chiar să dăuneze imprimantei tale. După acelaşi studiu Photizo Group, mai mult de 1 din 15 utilizatori de LaserJet care folosesc cartuşe non-HP ajung să aibă o imprimantă stricată care necesită curăţare sau reparaţii şi 18% au momente când imprimanta nu funcţionează din cauza problemelor cartuşelor (5). Photizo Group a mai descoperit că 65% dintre utilizatorii de HP mono LaserJet care au o problemă cu un cartuş de toner non-HP apelează la o companie sau la o sursă externă pentru ajutor (5). Acest lucru poate deveni costisitor foarte rapid.

     Mitul 3: Calitatea imprimării cartuşelor non-HP este mereu egală cu cea a cartuşelor HP.

    Deşi calitatea imprimării folosind cartuşe de toner non-HP poate părea „destul de bună”, ea se degradează adesea, rezultând în materiale care nu mai pot fi distribuite în companie sau în afara ei. De fapt, Photizo Group a aflat că dintre cei care folosesc cartuşe de toner non-HP, 43% au probleme cu calitatea imprimărilor (5). Un test SpencerLab a scos la iveală că toate cartuşele de toner LaserJet HP originale testate au produs pagini acceptabile pentru orice utilizare în 95% din cazuri, în timp ce, în medie, 43% dintre paginile inspectate care au fost produse de cartuşele de toner non-HP erau puţin sau deloc utilizabile (1). Asta înseamnă mai puţină frustrare şi mai puţine imprimări repetate cu cartuşele de toner LaserJet HP originale.

     Mitul 4: Cartuşele de cerneală non-HP te ajută să economiseşti bani

    Cartuşele non-HP pot costa mai mult decât crezi. Nu te lăsa păcălit de preţurile mici şi de promisiunile legate de calitate. Orice economie făcută azi la cartuşele de toner non-HP te poate costa mâine. Cartuşele non-HP te pot costa de două ori mai mult decât cartuşele de toner LaserJet HP originale dacă iei în calcul problemele de reimprimare şi fiabilitate (2).

     Mitul 5: Numărul de pagini imprimate cu cartuşelor non-HP este mereu egal cu cel al cartuşelor HP.

    HP aderă la standardele ISO/IEC 19752 şi 19798 pentru măsurarea randamentului paginilor, aşa că poţi să ai încredere în afirmaţiile noastre legate de randamente. Acest lucru s-ar putea să nu fie adevărat pentru toate cartuşele non-HP. Unii distribuitori de cartuşe non-HP nu folosesc standarde ISO obiective pentru a măsura randamentul paginilor – lucru care face o comparaţie reală a randamentelor, imposibilă. Un test SpencerLab a descoperit că toate cartuşele de toner LaserJet HP originale testate, au produs pagini acceptabile pentru orice utilizare în 95% din cazuri, în timp ce, în medie, 43% dintre paginile inspectate produse de cartuşele de toner non-HP testate, erau puţin sau deloc utilizabile (1). Asta înseamnă mai puţină frustrare şi mai puţine imprimări repetate cu cartuşele de toner LaserJet HP originale.

     Mitul 6: Cartuşele non-HP sunt mai bune pentru mediu fiindcă sunt refabricate.

    Nu toate cartuşele non-HP sunt refabricate din cartuşe goale HP. Cartuşele non-HP pot fi de asemenea nou fabricate. Refolosirea sau refabricarea unui cartuş gol HP nu sunt acelaşi lucru ca reciclarea acestuia. Refabricarea previne rareori aruncarea la gunoi a cartuşelor. De fapt, conform unui studiu InfoTrends, aproape 91% din cartuşele de toner vândute de refabricanţii intervievaţi vor fi aruncate în cele din urmă (6). Majoritatea refabricanţilor chestionaţi nu-şi colectează propriile produse (6). Mai mult, cartuşele non-HP cauzează adesea reimprimări costisitoare datorită calităţii proaste a imprimărilor. În medie, 43% dintre paginile inspectate produse de cartuşele de toner non-HP în timpul testărilor, erau puţin sau deloc utilizabile (1). Folosirea hârtiei în timpul imprimării – nu procesul de fabricaţie sau producţie – este cel mai mare contribuitor la impactul cartuşelor de toner asupra mediului (7). În comparaţie cu cartuşele non-HP, cartuşele de toner LaserJet HP originale oferă calitate superioară şi fiabilitate, care înseamnă adesea mai puţine reimprimări şi mai puţină hârtie consumată (1) şi conform studiului LCA: un studiu Four Elements Environmental Impact a descoperit că, în toate zonele studiate, cartuşele de toner LaserJet HP originale au avut acelaşi impact asupra mediului sau mai mic, în comparaţie cu cartuşele refabricate – făcând din cartuşele de toner LaserJet HP originale o alegere înţeleaptă (7). HP face reciclarea cartuşelor uşoară cu HP Planet Partners, un program internaţional de returnare şi reciclare. Recuperăm materiale reciclabile din cartuşele folosite şi le transformăm în produse noi, inclusiv în cartuşe HP noi (3). Cumpărând un cartuş de toner LaserJet HP original şi reciclându-l prin programul HP Planet Partners, poţi să te asiguri că nu va ajunge niciodată într-o groapă de gunoi.

     Mitul 7: Fabricanţii de cartuşe non-HP pot reproduce tehnologia HP.

    Specificaţiile tehnice HP sunt protejate de drepturi de autor şi nepublicate, iar producătorii de cartuşe alternative nu le pot replica exact. Cartuşele HP originale au o tehnologie avansată gândită pentru a funcţiona perfect cu imprimantele, tonerele şi hârtia HP. „Reţeta” fiecărui toner HP este formulată unic pentru a oferi imprimare de calitate excelentă şi o performanţă de încredere a cartuşului.

    Fără mituri, doar realitatea

    Pentru cartuşe de toner pe care poţi conta, alegerea e simplă. Tehnologia HP oferă fiabilitate excelentă şi calitate consistentă a imprimării (1). Şi, cu un trecut în imprimarea de excelenţă, mai mult de 13.000 de brevete de imprimare şi imagistică în toată lumea şi un program convenabil de reciclare, HP continuă să ofere soluţii inovatoare de imprimare.

     

    (1). Un studiu SpencerLab 2013, comandat de HP, a comparat cartuşele de toner LaserJet mono HP originale cu opt mărci importante de cartuşe de toner non-HP disponibile în Europa, Estul Mijlociu şi Africa pentru imprimantele HP LaserJet P2035 şi P1102 şi cartuşele HP 05A şi 85A. Pentru detalii, vezi www.spencerlab.com/reports/HP-Reliability-EMEA-2013.pdf (PDF, 2.72MB).

    (2). [DOAR PENTRU EUROPA DE VEST:] Calculele HP sunt bazate pe rezultatele medii ale unui studiu SpencerLab din 2013, comandat de HP, care compară cartuşele de toner LaserJet mono HP originale cu opt mărci de cartuşe non-HP disponibile în EMEA pentru imprimantele HP LaserJet P2035 şi P1102, HP 05A şi 85A. Pentru detalii, vezi www.spencerlab.com/reports/HP-Reliability-EMEA-2013.pdf (PDF, 2.72MB). Calculul include hârtia, înlocuirea cartuşului şi manopera pentru imprimări repetate. Presupunând că preţul cartuşului HP este 141 € şi un preţ de cumpărare cu 43% mai mic pentru un cartuş de toner non-HP.

    (3). Când se reciclează prin programul HP Planet Partners. Disponibilitatea programului variază. Returnarea şi reciclarea cartuşelor HP originale este în prezent disponibilă în mai mult de 50 de ţări, teritorii şi regiuni din Asia, Europa şi America de Nord şi de Sud prin programul HP Planet Partners. Pentru mai multe informaţii, vezi: www.hp.com/recycle.

    (4). Calcule HP bazate pe rezultate dintr-un studiu SpencerLab în EMEA, în 2013, asupra fiabilităţii imprimantelor monocrome, www.spencerlab.com/reports/HP-Reliability-EMEA-2013.pdf (PDF, 2.72MB). Calculele includ hârtia folosită pentru reimprimare. Utilizarea paginilor implică 33% uz extern, 35% uz intern şi 32% uz personal. Rezultatele reale pot varia.

    (5). Dintr-un studiu EMEA Photizo Group/Lyra Research, din 2012, comandat de HP. Rezultate bazate pe un total de 1050 de utilizatori de HP Monochrome LaserJet şi 1050 de utilizatori de HP Color LaserJet care au folosit cartuşe de toner HP originale dar şi cartuşe non-HP. Rezultatele sunt media ambelor grupuri de utilizatori şi sunt calculate în funcţie de proporţia dispozitivelor monocrome şi color în piaţa din EMEA. Studiul a fost realizat în DE, FR, IT, PL, RU, TR şi UK. Pentru detalii, vizitează PhotizoGroup www.photizogroup.com/information-hub.

    (6). InfoTrends, studiu privind reciclarea consumabilelor în Europa de Vest, 2011. Studiu comandat de HP. Rezultate bazate pe interviurile realizate cu 12 refabricanţi şi distribuitori. Pentru detalii vezi: www.hp.com/go/suppliesstudy-emea

    (7). Studiul companiei Four Elements Consulting, efectuat în 2011 la comanda HP, a comparat cartuşele laser de toner negru HP LaserJet originale CB436A şi CC364A cu câte o mostră de produse alternative refabricate din opt categorii de impact. Pentru informaţii suplimentare, vizitează www.hp.com/go/lj-lca-emea

    (8). Studiul 2A din 2014, al Market Strategies International, comandat de HP. Rezultate bazate pe 206 de chestionare de la partenerii HP ServiceOne care au cel puţin 6 luni experienţă în reparaţia de imprimante HP monocrome sau Color LaserJet cu cartuşe HP sau non-HP instalate şi au procedat astfel în ultimele 12 luni anterioare studiului. Studiul a fost întreprins în 26 de ţări: UK, IE, FR, DE, IT, LU, AT, CH, BE, PT, ES, SE, RU, UA, PL, HU, CZ, HR, RO, ZA, SA, AE, EG, MA, QA şi TR. Pentru detalii vezi: www.marketstrategies.com/hp/emeaSOPstudy.pdf (PDF, 193KB).

    © 2014 Hewlett-Packard Development Company, L.P. Informaţiile din acest document pot fi modificate fără notificare prealabilă. Singurele garanţii pentru produsele şi serviciile HP sunt stabilite în declaraţiile exprese de garanţie care însoţesc aceste produse şi servicii. Nimic din acest document nu trebuie interpretat ca o garanţie suplimentară. HP nu este răspunzătoare pentru erorile sau omisiunile tehnice sau editoriale conţinute de acest document.

    http://www8.hp.com/ro/ro/ads/supplies/toner.html

     

  • Citatul zilei: Nelson Mandela

    Nelson Mandela: “Educaţia este cea mai puternică armă pe care o puteţi folosi pentru a schimba lumea.”

  • Cât de repede reacţionează Facebook dacă îţi faci publică parola contului personal?

    Aşadar, Veix a creat un profil de Facebook, căruia i-a publicat datele de identificare pe Twitter, asigurându-se că poate interveni oricând dacă lucrurile ar degenera prea mult

    Mai întâi numele contului a fost schimbat din John Smith în Maximilian Manning. Apoi, oamenii au început să tot schimbe poza de profil şi copertă, datele biografice, să adauge din ce în ce mai mulţi prieteni şi să dea “like” diverselor pagini. “Max a dat like şi paginii ISIS, deci toţi care s-au logat pe cont sunt probabil pe lista guvernului acum. Îmi pare rău!”spune Veix ironic. Contul a fost accesat de aproape 135 de ori din numeroase ţări din jurul globului, inclusiv Franţa, Suedia sau Emiratele Arabe Unite.

    Interesant este faptul că Facebook pare să nu fi observat prea repede experimentul scriitorului şi i-a luat aproape o săptămână să reacţioneze, deşi în acest timp oamenii au făcut multe schimbări profilului respectiv.

    Veix crede că aşa ar trebui să fie „utilizatorul ideal de Facebook” în viziunea acestora şi tocmai de aceea nu s-au sesizat. „Într-un fel, profilul pare să fi avut mult mai mult succes decât unul obişnuit, s-a împrăştiat ca un virus, a fost folosit în mod „agresiv”, perfect din punctul de vedere al operatorilor Facebook.” adaugă scriitorul.

    Joe Veix a încercat acest experiment şi pe Twitter şi Instagram, însă ambele au fost închise din cauza numeroaselor accesări.

  • Dacă nu-i putem bate în lumea reală, măcar să-i batem în film. Americanii îl trimit pe Rambo

    Aventurile lui Rambo (Sylvester Stallone) l-au purtat până acum în Vietnam, Tailanda, Afghanistan şi Burma, dar acţiunea celui mai nou film se va desfăşura, potrivit unor zvonuri, în Siria. Aici, Rambo va da piept cu cel mai puternic inamic de până acum: ISIS.

    Producătorii anunţaseră iniţial că povestea din Rambo: Last blood se va derula în Mexic, acolo unde soldatul american va trebui să doboare un puternic cartel al drogurilor.

    Zvonurile despre noul Rambo au apărut pe un site-clonă numit washingtonpost.com.co, motiv pentru care cei de la The Independent, care au preluat ştirea, sugerează că această ar fi falsă, folosită ca o metodă de a promova evenimentul San Diego Comic-Con.

    Sylvester Stallone a infirmat la rândul său ideea unui film în Siria, fără a face alte comentarii.

  • Bătrâna care a fost concediată pentru că nu ştia să folosească computerul

    Pentru că nu era obişnuită cu tehnologia, Jane Brooks, de 75 de ani, a fost demisă de la locul unde a făcut voluntariat în ultimii 29 de ani, arată un articol publicat pe dailymail.com. „Le-am spus că sunt dispusă să fac orice altceva, cum ar fi să spăl diverse lucruri de care era nevoie în centru, dar nu mă simt în stare să folosesc tehnologia. Nici măcar nu am telefon mobil.” spune bătrâna.

    La câteva zile după propunerea sa, femeii i-a fost trimisă o scrisoare de demitere, semnată de departamentul de resurse umane, prin care i se mulţumea pentru activitatea depusă în ultimele trei decenii, dar specificând faptul că organizaţia nu mai are nevoie de serviciile ei.

    Jane Brooks s-a implicat în activităţie centrului de caritate, Dove House Hospice din Cottingham, Hull încă de la fondarea acestuia, din anii 80. Ea a declarat că se simte nedreptăţită de decizia conducerii organizaţiei la construirea căreia a contribuit împreună cu soţul său.

    Celorlalţi voluntari contrariaţi de respectiva decizie, care au susţinut-o pe doamna Brooks, li s-a acordat o pauză de la activitatea lor pentru următoarele şase luni.
     

  • Cum ajungi de la două calculatoare la 4 milioane de euro?

    Compania CIT Grup din Timişoara, specializată în comercializarea echipamentelor IT second-hand sau recertificate (refurbished), şi-a crescut afacerile în ultimii ani, pe fondul crizei financiare care a determinat companiile să îşi reducă cheltuielile, inclusiv cele legate de achiziţiile de echipamente IT.

    Dan Iliescu povesteşte că a primit două calculatoare de la tatăl său – „nu ştiu nici azi de ce a cumpărat două“ – şi s-a gândit că ar putea să facă bani lăsându-i şi pe alţii să le folosească. „M-am gândit să le închiriez, să dau şi altora acces la calculator. Şi aşa, de la două calculatoare am ajuns la zece. Am pus apoi bazele unui club de PC şi am reuşit să fac o înţelegere cu o firmă mare de IT din Timişoara. Ei apelau la mine pentru testarea produselor în cadrul acelui club.“

    A petrecut un an în Statele Unite, în cadrul unui program de student exchange, şi s-a întors decis să urmeze calea antreprenoriatului. „Când m-am întors în ţară am reuşit să vând calculatoarele cu un preţ apropiat de cel cu care le cumpărasem. Am înţeles că era o oportunitate acolo, şi acela a fost practic momentul zero al companiei“, povesteşte Iliescu. Au urmat apoi o serie de contracte cu mai multe firme din Timişoara, CIT Grup devenind practic distribuitor. Timp de cinci ani au vândut numai monitoare, ulterior dezvoltând şi partea de calculatoare, servere şi alte echipamente.

    „O poveste interesantă s-a petrecut la Düsseldorf, unde plecasem să cumpăr monitoare, dar firmele cu care luasem legătura nu mai existau când am ajuns acolo. După o săptămână de căutări ne plimbam aiurea prin Düsseldorf, cheltuisem aproape toţi banii, şi am văzut un magazin de produse second-hand. Am aşteptat până luni şi am cumpărat un tir de marfă“, îşi aminteşte antreprenorul.

    Dan Iliescu spune că firma pe care o conduce, înfiinţată în 2002, a trecut prin mai multe etape până să ajungă un jucător important pe piaţa de IT. „La început am vrut să fim cei mai ieftini, dar am înţeles cu timpul că acest lucru nu se poate. Aşa că am decis să fim cei mai buni din punct de vedere calitativ, să încercăm permanent să inovăm în branşă. Avem în continuare şi produse ieftine, pentru cei care le doresc, dar ne concentrăm pe alte aspecte“, spune el.

    „Am adus în România conceptul de Microsoft refurbished cu doi ani înainte să apară în Europa, este un produs testat de trei ori şi care are patru ani garanţie. Este dublă faţă de garanţia primită pentru un produs nou cumpărat. Când am înţeles că e mai importantă calitatea decât preţul am reuşit să ne dublăm cifra de afaceri în doi ani.“
    CIT Grup comercializează două categorii de produse, pentru persoane fizice şi pentru companii. „Produsele pentru companii au altă calitate decât cele pentru persoane fizice, este normal să fie aşa“, subliniază Iliescu. Clienţii CIT Grup sunt în principal persoane juridice, atât consumatori finali – companii cu parcuri IT mari care aleg produsele refurbished pentru faptul că au garanţie de până la trei ani şi au la dispoziţie şi servicii de post vânzare la fel ca în cazul echipamentelor noi -, cât şi redistribuitori de echipamente IT de dimensiuni mici şi medii. „90% din produse le vindem către companii, iar acestea economisesc în jur de 40-50% faţă de costul pe care l-ar avea cu produse noi.“
    Compania a crescut chiar şi în perioada de criză, atunci când mulţi comercianţi au avut probleme în a-şi vinde produsele.

    „Pe noi criza ne-a ajutat, pentru că oamenii au început să fie mai atenţi şi să cumpere lucruri care să merite banii. Erau mult mai atenţi, iar pe noi acea atenţie ne-a ajutat. Am avut creşteri în acea perioadă şi avem creştere şi acum, de 30-40% pe an. Anul acesta am crescut veniturile cu 25% faţă de perioada similară a anului 2014“, spune Iliescu.